Discuția unui soldat rus cu mama sa

Carne de tun, bieții copii…ca de obicei “vitejii” trimit fraieri sa moara pt ei.
A apărut un articol cu o fetita de 6 ani care a murit în bratele mamei ei lovita de ceva rest de racheta în timp ce se adăposteau.
Am o furie în mine…puțin și sleahta lui de generali lași sunt datori fiecare cu câte o mie de morți nu cu una. Sper sa fie prins viu, dar nu de oficialități, ci de o mana de oameni la care le-au murit familiile nevinovate și sa îl omoare incet-incet. Mai sper sa își vadă proprii copii în ruine, are 2 fiice adulte și 2 copii mici cu ceva gimnasta, sper sa ii vadă măcar o perioada trăind de pe o zi le alta, chinuidu-se sa prindă încă o zi

Traducere de pe telegram:

⚡️Texting of one of the prisoners of war with his mother. The family did not even know that their son was now at war.

Here is a translation of the correspondence in English:
— Alexsei, how are you, why haven’t we heard from you for so long? Are you really at military exercises?
— Mom, I am no longer in Crimea, not at military exercises.
— Where are you then??? Dad is asking if we could send you anything?
— Send me anything, mom? The only thing I want right now is to string myself.
— What are you talking about? What’s happened?
— Mom, I’m in Ukraine. There’s a real war here. I’m scared, we are firing at everyone in all directions, even at civilians. We were told they would be greeting us but they are throwing themselves under our military vehicles not letting us through. They call us nazis. Mom, I’m so scared.