Deci românia nu e chiar atât de ortodoacsă?

ti-o vei lua la mimica precum finul tau pt asemenea articole, nu ca n-ai avea dreptate, insa zgandari aspecte care pt unii sunt mai bine lasate tabu.

Școala este un depozit de reguli/ cunoștințe prin care societatea își dotează mebrii pentru o bună funcționare, individual și în ansamblu.
Biserica și susținătorii orei de religie ca obligație încurcă mijlocul ( ora de religie ) cu scopul: ăia mici să nu comită niște chestii nașpa ( furat, violat, dat în cap, ciordit, lenevit, etc. )
Nu există niciun material statistic care să demonstreze că x% din infractorii condamnați în ultimii y ani au făcut sau nu au făcut religie și au avut note bune/ rele. Sau, există, dar rezultatele sunt defavorabile orei de religie, drept pentru care nu sunt invocate.
Presiunea de tip locuri de muncă nu are legatură cu p*limea de la catedrele de școală generală ( 5.000 – 6.000 de oameni ) ci cu câteva sute de granguri din învățământul superior teologic. Aia ar fi cu adevărat faultați. Și ăia chiar sunt greuceni.

Momentan, Biserica Ortodoxă se poartă fix ca Federația Rusă în Crimeea. Invocă trecutul. Acu’ 200 de ani era a noastră. O luăm înapoi.

E foarte adevărat că acum 200 de ani, școlile erau la biserică. Splităm Ardealul ( unde era singurul loc unde se putea învăța în română ) cu Regatul. Ca observație, școlile au fost făcute la biserică pentru religie. Nu pentru matematică, nu pentru biologie, nu pentru geografie.

Tot acum 200 de ani, bisericile aveau zeci de mii de kilometri pătrați de teren, vii, păduri, proprietăți. Și făceau lovele. Și erau scutite de dări. Cât % din profit au investit în școli?

Și tot acum 200 de ani, bisericile aveau și zeci de mii de robi țigani.

Dar pe astea nu ni le zic. Că nu le convine. Așa că trunchiază.
Să-i chiș în freză.
O oră pe săptămână plătesc pe cineva să aibă grijă de copil cât nu e la ora de religie și să mă pupe-n curul meu păros și, uneori, cu coșuri.

Eu ma gandesc ca stiinta si religia ne sunt de folos doar luate impreuna. Separat, acestea creaza tot felul de anomalii si ne dezumanizeaza. Revelatia exclusiv stiintifica ne va duce in stadiul in care sa creem sau in care chiar sa ne si comportam asemenea lui HAL2000 din “2001: O Odisee Spatiala”, iar revelatia exclusiv religioasa ne va duce in stadiul in care oricine are un alt punct de vedere va sta in calea “intalnirii cu Dumnezeu”.

Se vorbeste despre inlocuirea in scoli a religiei cu etica, disciplina de care eu am aflat si pe care am putut-o intelege abia prin clasa a XII-a, dupa ce, mai intai, am invatat cum sta treaba cu filosofia. Nu poate intelege oricine, la orice varsta, ce inseamna etica, din moment ce aceasta necesita capacitatea de a gandi analitic, o baza culturala si de experienta de viata, puterea intelegerii si stapanirii emotiilor etc. Educatia din primele etape ale vietii bazata pe dogma si morala creaza un fundament de reactii automate la situatiile cel mai des intalnite in viata de zi cu zi. Formula de realizare a acesteia se aseamana foarte mult cu educatia primita in familie. Un pitic nu o sa inteleaga tot timpul mecanismul complex prin care o greseala se va intoarce impotriva lui si va avea un ecou negativ, si atunci argumentul final este “fiindca se supara tata” sau “fiindca o faci pe mami sa planga”. Nu este solutia ideala dar dintre asta si a se intampla o catastrofa, un parinte alege raul cel mai mic.

Cat suntem mici privim in sus spre parinti, invatatori si profesori ca sa dam socoteala faptelor noastre. E bine ca si mai incolo, in viata, sa ramanem cel putin cu impresia ca deasupra noastra mai este ceva si ca nu suntem invincibili. Mi-e teama sa ma gandesc la o lume in care oamenii isi dau seama ca se pot juca de-a Dumnezeu un pic mai mult decat au crezut timp de atatea milenii. Mi-e teama sa ma gandesc si la o lume in care Dumnezeu e raspunsul la toate si noi habar nu avem ce sau cine este intr-adevar. La acest capitol perspectiva mea e un pic mai larga si cuprinde inclusiv notiunea de aliens si civilizatii superioare noua si consider ca se face o mare confuzie intre Dumnezeu – mintea Universului si entitatea sau fiintele care ne-au creat pe noi asa cum ne vedem in oglinda. Accept si notiunea de dimensiuni paralele si multe alte picanterii din astea SF, care-s mai mult science decat fiction, nowadays.

Am apucat si eu sa fac religie in scoala, obligatoriu, si nu au existat nemultumiri din partea nimanui. Am avut noroc de profesori cumsecade datorita carora ora era un mix intre educatie civica, literatura si un pic de istorie. In gimnaziu aveam si niste caiete de lucru care costau cam 50.000 lei vechi si pe care le cumparam toti desi nu era obligatoriu. Aveau si povesti in care cate un antagonist isi mai rupea mana la fotbal sau alte nasoale, ca pedeapsa ca il batuse in clasa pe nu stiu care coleg. Nici eu si nici ceilalti nu eram terifiati de la scenariile astea, cum nu eram terifiati nici de la cele cu balauri cu capete taiate sau cu iezi mancati de lup. Am inteles mai tarziu ca atunci cand gresesti, constiinta si sentimentul de vina te apasa, si fiind atat de concentrat pe cele faptuite e foarte usor sa te accidentezi (sau sa fii accidentat) din neatentie. In fine, e doar un exemplu de “what goes around comes around”.

Educatia religioasa incepe cu fel si fel de povesti si metafore, personificari si hiperbole la fel cum si matematica incepe cu cifrele si cele patru operatii, si asa cum matematica nu inseamna doar adunare, scadere, inmultire si impartire nici religia nu inseamna doar “crima si pedeapsa”. Faptul ca foarte multi raman doar cu notiunile de baza din multe discipline si asta propaga mai departe urmasilor nu inseamna ca acestea trebuiesc desconsiderate.

Nu cred ca stiinta, luata separat, este raspunsul tuturor problemelor noastre. Si cercetatorii, intelectualii etc pot fi manipulati si chiar si rezultatele stiintifice pot fi masluite. Tot ce este gandit si facut de om poate si va fi stricat la un moment dat. Parerea mea este ca rezolvarea multor probleme sta in puterea si bunavointa celor intelepti de a supraveghea si articula derapajele care pot aparea in propagarea si aplicarea notiunilor atat stiintifice cat si filosofice/religioase/politice/etc. Am un respect deosebit pentru inaintasii nostri care reusesc sa ramana vreme indelungata sanatosi, lucizi si intelepti.

Nu sunt de acord cu fanatismul si indobitocirea religioasa dar nici cu toate afirmatiile stiintifice. Vreau ca peste tot sa am loc si de cateva semne de intrebare, dar numai cateva, pentru ca prea multe intrebari s-ar putea sa ma faca sa imi pierd identitatea si chiar si sensul vietii, la fel cum prea multe certitudini m-ar transforma intr-un arogant sinistru. Vreau totusi ca numarul de intrebari la care aleg sa ma gandesc sa nu imi fie impus.

In concluzie, am facut religie in mod obligatoriu si nu am ramas traumatizat in niciun fel, ba chiar mi-au placut pe alocuri acele ore, si in afara de lipsa sporadica de profesionalism care poate fi gasita si la alte discipline nu vad ce alte probleme ar mai fi. Cine spune ca povestile cu talc de la religie tampesc elevii trebuie sa se gandeasca ca aceiasi elevi nu ar avea nicio sansa in fata scenariului terifiant din Harap-Alb de exemplu.

Ma gandesc cu tristete ca toata tevatura asta se va reflecta si in familiile elevilor care nu isi vor dori sa fie exclusi din grupurile cool si care din aceasta cauza vor intra in tot felul de polemici cu parintii lor ce poate si-ar dori ca odraslele sa invete si despre traditii, morala…

In 2013 am lucrat ca si terapeut intr-o scoala si la deschiderea anului scolar a venit vestitul popa sa sfinteasca salile de clasa. Cum nu am obiceiul sa pup icoane/cruci, atunci cand a venit la mine sa ma inclin si sa-i pun crucea nu am schitat nimic. Dupa cateva secunde de tacere ma intreaba popa daca asa o sa-i invat/educ si pe elevi, eu “da” si a plecat la urmatoarea “victima”

La anul copilul meu va merge in clasa 0 si am fost intrebat daca sunt de acord sa-l inscriu la religie sau nu, raspunsul a fost negativ. Probabil urmari vor fi pentru ca asa e in societatea noastra, dar parerea mea este ca daca ai anumite principii le respecti indiferent de opinia celorlalti. Aici ma refer si la cei care sustin ca ei nu au legatura cu ortodoxia (ba chiar sunt impotriva), dar se casatoresc si isi boteaza copii ortodox de “gura lumii”.

Nu mi-am botezat nici copilul, la fel ca si ceilalti m-am lovit de aceleasi “ostilitati” din partea familiei, dar pana la urma e viata lor sau e mea ?

Daca te referi la sotie/sot e mai delicata problema, probabil se ia acea decizie de pe urma careia amandoi sa aiba mai mult de castigat decat de pierdut. La mine nu a fost cazul.
Dar daca este vorba de ceilalti membrii ai familiei (parinti, bunici, rude) pana la urma trec ei si peste acel moment.

Alternative la ora de religie:
– ora de civilizatie, cum sa te comporti normal in societate
– ora de istoria artelor, ca sa nu ne mai ducem cu totii prin muzee ca boii, cu exceptia celor care stiu pe cont propriu, nu de la scoala cine sunt pictorii celebrii si de ce
– ora de democratie: ce e, ce ala partid, ce e ala vot, ce e ala ministru, ce e ai apetitie, ce e ala ONG, etc
– ore de drept: ce e un stat de drept, ce e legea, ce e puscaria – unii o descopera abia acum si pe prorpia piele, cine face legile, cum se schimba legile, etc
– ora de economie: ce sunt banii, unde-i tinem, ce e un credit, ce riscuri sunt, ce e ala impozit, ce e aia taxa…etc.
– mai completati si voi dar cred sincer ca daca orele de mai sus se fac in locul religiei, noua generatie a inseman un pas inainte.
La 18 ani, toti tinerii fac un pas in gol si dau ba de un credit, ba de o lege, ba de un avocet, ba de un muzeu si sunt muci in fata lor, nimeni nu-I invata nimic la astea, cu exceptia economiei care e o toceala grozava fara exemple practice de la firul ierbii.