Inca de mic mi-a placut foarte mult. La 6 ani, deja intelegeam fenomenul fotbal. Stiam ce inseamna o Cupa Mondiala. Asa ca in 90, n-am pierdut nici un meci. Tine minte si acum cele doua goluri ale lui Lacatus in poarta lui Dassaev, tin minte si golul lui Balint impotriva Camerunului, tin minte si egalul contra Argentinei lui Maradona. Si mai tin minte cum Timofte netezea drumul Irlandei spre sferturi, ratand un penalty decisiv! De atunci am caiete si agende intregi cu statistici, articole scrise in fiecare perioada a copilariei, pe care mi-am petrecut-o in fata televizorului! De la Paul Karya, vedeta echipei de hockey pe gheata a Canadei la Lillehammer, pana la Cristiano Ronaldo, magicianul lui United de miercuri seara!

La 14 ani scriam deja pentru un ziar local, la rubrica sport. La 16 ani aveam emisiune la un post de radio, evident tot despre sport. A urmat apoi o colaborare cu Gsp, si tin minte si acum primul telefon primit. Cei de acolo au crezut ca discuta cu o fata, vocea imi tremura … si-o emotie imensa ma cuprinsese! Am reusit totusi sa-mi trimit articolul. Despre baschet. Targovistea primea pentru prima data titlul la fete. Articol scris de Marius Tudor, un pusti de liceu!

Pasiunea mea, sportul! Desi nu mai am timpul necesar sa fac miscare! Vlad Balan remarca la ultima intrevedere ca nu prea mai am oxigen! Mi-as fi dorit sa fac cariera in jurnalismul sportiv, dar altele mi-au fost drumurile! Am scris despre meciuri de fotbal de la Divizia D pana la Divizia A, pe vremea cand Targovistea defila intre C si A in doar trei ani! Doar soarta tragica a doi copii si interesele prea mari din preajma echipei … au trimis-o in anonimat, la fel de repede precum cucerise stima multor suporteri!

Si iata ca am ajuns sa am un guestpost la Arhi, sa scriu despre ceea ce imi place … departe de jigodismele din presa traditionala! Aceste randuri vin pentru cei care s-au intrebat de ce despre sport si de ce un necunoscut! Aici, ma pot exprima liber! Daca voi, cei care ma cititi, doriti sa scriu “file de poveste”, ma gandesc pe viitor la niste review-uri ale Olimpiadelor traite si cunoscute de mine!

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.