Cea mai mare dorinţă a gogoşarilor, în armată, era să ajungă la spital. Spitalul te scăpa de veterani, te scăpa de instrucţie şi, chiar dacă nu reuşeai să te internezi, măcar scăpai de instrucţia de dimineaţă, făceai un drum în oraş, mai vedeai şi tu o juma de bucă de fată, nu doar din cele păros-masculine.

Soldatul român făcea absolut orice pentru a ajunge la spital.
Cea mai în vogă chestie pe vremea mea, era să ai hepatită. Aşa că luptele se dădeau în jurul hepatitei. Doar că nu era aşa uşor, nu puteai să simulezi pur şi simplu că ţi-e greaţă, aveai nevoie de nişte simptome reale.

O perioadă a mers înghiţitul de pastile de warfarină sau mâncatul de sfeclă roşie până la epuizare. Ambele chestii provocau urina roşie, unul din simptomele unei hepatite sănătoase. Mai mâncai şi un baton de cretă pentru febră, după care seara, după stingere, mergeai în baie, îţi puneai o cămaşă de corp udă peste ochi, iar un coleg îţi frigea 2 palme peste ei. Astfel, zona se tumefiază, dar nu devine vânătă, ci gălbuie, inducând ideea că ochii în totalitatea lor sunt gălbui.

Din păcate, a mers doar o perioadă, până au început să se laude oltenii idioţi din companie, că ei ştie cum se ajunge uşor la spital. Ei a ştiut, pentru că primul care s-a dus la sanitar cu un borcan de urină roşie, a luat un mare şut în fund şi trimis la plimbare.

Ok, ce alte soluţii să găsim? Hai să mâncăm ouă putrede, că sigur ne îmbolnăvim. Zis şi făcut. Am luat 2 ouă fierte, le-am tăiat în bucăţele mici şi le-am pus în bucăţele de celofan pe fiecare, pentru a le putea înghiţi uşor. După care le-am pus la soare, pe capacul de azbest al magaziei de arme. Afară era iulie, 40 de grade afară, în 3 zile mirosea a mort la 10 metri în jurul magaziei.

Le-am băut cu apă într-o noapte, ţinându-ne de nas. N-am avut nici pe dracu, dimpotrivă, parcă înghiţisem ging seng, aşa tonus bun ce aveam.

Unul din noi a făcut rost de unghiera unui tip, bolnav de hepatita C sau B. A fost mare veselie. Toţi ne-am tăiat unghiile până ne-a dat sângele, într-o mare frăţie de tâmpiţi. Deja ne vedeam la spital, confortabil instalaţi în paturi, departe de instrucţie şi alte nebunii.

Desigur, nu ne-am îmbolnăvit de nimic. După armată, primul lucru care l-am făcut a fost să îmi fac un test SIDA, că tot restul armatei am stat stresat, dacă nu m-am îmbolnăvit de la vreunul. Nu am avut nici SIDA.

În fine, la un moment dat, am abandonat şi am apelat la reţeta mea clasică, reţetă sigură şi testată. Se ia o seringă, se bagă în ea puţină salivă, se injectează sub piele. Garantat, a 2 a zi ai în locul respectiv un furuncul cât china. Ceea ce s-a şi întâmplat, ajungând crăcănat de durere la spital.

Data viitoare vă povestesc cum m-a operat pe mine de furuncul, pe viu, să îmi scoată din cap îmbolnăvirile.