Mă chinui de o veșnicie să educ poporul în legătură cu privacy. Desigur, mă chinui degeaba, pentru că, în această democrație modernă, românii nu vor să dea buletinul la bancă, nu vor să dea buletinul să își cumpere cartele telefonice, în schimb îl trimit la concursuri fake pe facebook sau ca să câștige o bere la Carlsberg (#nojoke, chiar acum au o promoție unde, ca să ai șansa de a câștiga o cutie de bere, trebuie să le trimiți o copie de pe buletin)

Serios, tu îți pui pe Tinder numele, prenumele și locul de muncă? Iar după aceea te plângi că ai fost violată pe o alee întunecată, în fața casei, de către cineva care îți cunoștea programul și adresa. Pentru că da, trebuie să te protejeze poliția, dar tu nu.

Și oricum, se știe că pe Tinder sunt numai intelectuali rasați, care își acompaniază sexul doar cu o sticlă de Armagnac în cutie de lemn.
În cap.

Da, am blurat eu numele complet, funcția, spitalul and shit.

online-privacy

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.