Contul meu
Scris de Roxolanna
Mă plictiseam singură aseară, urmărind un film italian cu ceva hemoroizi de iubire și cu eroina care se întoarce, după 20 de ani, acasă, ca să fie lângă mama ei, care mama ei nu a fost neapărat cea mai bună mamă, am putea spune chiar invers, dar trebuie să înțeleagă că e mama ei și e doar una și dacă e mama ei, aia e.
Cumva m-a triggăruit prostia asta și cum nu aveam unde să o spun, uite, o scriu aici.
Sunt una din femeile care își urăște mama cu pasiune. Din varii motive, nu vreau să le detaliez, nu pentru că aș fi foarte sensibilă sau mi-ar fi teamă să îmi pun poalele în cap în fața internetului. Pur și simplu mi-e lene și scârbă să enumăr sau să scriu lucrurile tâmpite pe care le-am pățit, bătăile infernale luate în copilărie și adolescență, pentru că, dacă aveam un prieten cu care mă pupam, gen, eram curvă nenorocită (mama e moldoveancă), cum am fost dusă, la 17 ani, la control ginecologic, să vadă dacă încă sunt virgină, eram, motiv pentru care mi-a dat o palmă, să țin minte că datorită ei încă sunt așa.
La 19 ani am întâlnit un tip care s-a îndrăgostit de mine. Eu de el? Nu cred, nu știu, nu am experimentat nimic până atunci, frica de bătaie mă făcuse să refuz să am vreo relație sau prieten. Vă spun, nu știți ce înseamnă bătaie. Am fost bătută cu cureaua militară, cu furtunul de la mașina de spălat, cu pantoful în cap, cu vergeaua de textolit de la jaluzele, lovituri date cu toată forța, cu ură, cu sete, obligatoriu însoțite de un curvă nenorocită. Aveam vreo 10 ani dar eram curvă nenorocită.
Tipul mi-a propus să ne mutăm împreună. Mai mare decât mine cu 10 ani. Am plecat de acasă. Nu vreau să detaliez ce s-a întâmplat, nu a fost nimic spectaculos, mama m-a declarat în continuare curvă, aia e. După câțiva ani, aproape 10, cred, am sunat-o, încercând să o readuc în viața mea. Prietenul meu (bine, acum soțul meu, suntem împreună de 30 de ani) mă tot bătea la cap că e mama, că a greșit, că așa au fost învățați ei, trebuie să iertăm, avem o mamă doar. Am primit în telefon un Ești o curvă nenorocită, știam că o să mă cauți, ai nevoie de bani, te-a lăsat ăla. Am închis, nu aveam nevoie de gunoi în viața mea.
Când mi s-a născut primul copil, toată lumea din jurul meu, toate rudele Dar vai, sun-o pe mama ta, trebuie să își cunoască nepoata, cum se poate să o tratezi așa, E MAMA TA, ai una singură, trebuie să o ierți, ți-a dat viață. Și cicatrici, am completat eu. Am o cicatrice pe tâmpla dreaptă, de când m-a împins cu capul în geamul ușii de la sufragerie. Și urme de vergea de textolit pe spate și pe pulpe. Mă lovea cu ură. Cu sete, îi curgeau bale din gură de plăcere când lovea. Am sunat-o să îi spun că are o nepoată. Mi-a răspuns că nu o interesează.
Testele și evaluările pentru ADHD: Ghid complet pentru oricine vrea să afle sigur
pe Divergent.ro →Mi-am promis că niciodată, sub nicio formă, nu o să o caut în vreun fel. Și m-am ținut de cuvânt. Nu am căutat-o. A avut un infarct. Mi-a trimis un mesaj Am făcut infarct, am greșit, iartă-mă. I-am blocat numărul. A început să comenteze la prietenii de pe contul meu de facebook despre ce mizerabilă sunt, cum mi-am abandonat părinții, cum nu merit să fiu angajată undeva, merit să fiu scuipată pe stradă. Am închis contul de facebook. Când a împlinit fiica mea 14 ani, i-a dat un mesaj în care i-a spus că îi dorește să ajungă la fel de abandonată așa cum am abandonat-o eu pe ea. Între timp mai am o fiică, nu o cunoaște și nu o va cunoaște vreodată. Vociferează oricui stă să o asculte ce copil de căcat sunt. Niciuna din rudele ei, oameni pe care i-am iubit, la vremea lor, nu mai vorbește cu mine, pentru că mi-am abandonat mama.
De fapt, ce voiam să spun este că toți oamenii, TOȚI oamenii au această placă cu E MAMA TA, AI O SINGURĂ MAMĂ, TREBUIE SĂ O IERȚI, AȘA ERAU VREMURILE, TREBUIE SĂ ÎNȚELEGI. Întotdeauna responsabilitatea este pusă pe victimă, pe fostul copil, fostul adolescent, el trebuie să înțeleagă și să ierte.
Nimeni, DAR ABSOLUT NIMENI nu se întreabă Dar oare ce a făcut femeia/părintele ăla atât de grav de și-a făcut copilul să fugă și să se izoleze complet de ea? Cât de grav a fost abuzul de este imposibil să ierți, după atâtea zeci de ani?
Nu. E mama. Trebui să o ierți. E mama ta. Ai doar una. O să regreți când nu va mai fi.
Îhî.
NOU
Vorba lui Mișu, de câte ori îl batem la cap:
– Hai, băi Mișule, mai sun-o și tu pe mă-ta…
– Eu n-am mamă, am fost făcut de-o mătușă.
NOU
Sunt oameni , dacă pot fi numiți așa, care nu dețin gena de părinți și ar fi indicat să nu procreeze. Pe de altă parte tu ești în picioare în viața ta, chiar dacă te-a costat.
Lumea e tâmpită și ignoră ororile prin care trec unii copii în familie, nu sunt crezuți pentru că fabulează, exagerează, așa-s copiii nu?!
Am cunoscut recent un băiat de 18-19 ani foarte recunoscator că a fost abandonat de părinți și crescut de asistenta maternală ulterior adoptat, îmi spunea că așa a avut șansa de a avea o viață normală.
NOU
WTF I just read?
NOU
Nițică realitate.
NOU
Una care sufera ca si-a facut primul prieten la 19 ani, ca pana atunci a incercat ma-sa sa o tina atenta la scoala si nu dupa stiulete. Hai cu minusurile dragi parinti ingrijitori de snowflakes, calca-vi-as pe cap pe toti albertzi, adamii, ayanii, emmele si ce mai cresteti voi cu parenting modern.
NOU
@Boris, imi este mila de tine si de copiii tai (pe care ii ai sau pe care o sa ii ai in viitor).
NOU
Andrei, pana sa iti fie mila de copiii mei, sa iti fie mila de copiii tai daca cumva imi intra pe mana “pe santier”. Momentan ii scot pe interval pe aia de genZ crescuti asa, dar, daca ma tine bunutzu, poate raman in campul muncii pana ajung si ai tai mucosi la varsta la care o sa le dau un cap in gura sa se trezeasca la realitate.
NOU
Boris, ai probleme grave, taticule! Sper ca n-ai copii, sa nu ai niciodata copii ca ii vei distruge asa cum ti-ai distrus bruma de creier. Tu nu trebuie sa dai lectii nimanui, ci sa te duci direct la psihiatru.
NOU
@Boris, sunt convins ca este doar gura de tine. Probabil ca esti doar frustrat ca niste pustani si-au batut joc de tine si nu ai putut sa faci nimic.
PS: nici eu nu sunt de acord cu educarea unor snowflakes, dar de aici pana la amenintari ca le dai un cap in gura este drum lung. Du-te inapoi la bar si termina votca aia la 100 ml si poate iti mai trece tremuratul.
NOU
@Boris șanti, da. Nu mă așteptam la vreo lumină. Ai ajuns să ai putere. Urăște! Dacă n-ai avut tu, să n-aibă nici alții. Răzbună-te! Ai suferit tu, să sufere și ei. Urăște!
Copil prost.
NOU
@Boris: nu am copii inca si nu cred ca i-as putea creste 100% dupa parentingul asta modern. Mi se pare ca nu ii pregateste deloc pentru viata reala. Insa, nici ce scrie tanti mai sus nu e bine. Vorbim de niste extreme care nu fac decat sa creeze oameni nepregatiti pentru viata sau chiar traumatizati. DA, cand ala care ar trebui sa fie paza ta pana la o varsta cel putin, e ala care te bate pana te da cu capul de chestii, ceva e clar in neregula. Si nu, nu ii face mai pregatiti de viata daca sunt asa, o sa ii faca timorati, o sa ii faca tematori, ori o sa scoata ce e mai rau din ei, functie de ce fond psihologic au. Sigur, o sa le dai un cap in gura pe santier, bravo, s-ar putea sa ai ai surpriza sa puna mana pe ciocan sau vreun fier beton si sa-ti dea in cap cu el, ulterior, indiferent in care mod extrem de parenting a fost crescut.
NOU
In jegul sau interior, Boris nu poate intelege ca in viata e important sa fii fericit, nu sa ai neaparat o diploma. Sau ca o diploma nu inseamna neaparat bani, sau ca banii nu inseamna obligatoriu sanatate fizica/ emotionala si tot asa.
De exemplu, eu n-as putea lucra pe santier indiferent ca as fi salahor sau mare sef, degraba datator de capete in gura. Confortul meu e mai presus.
NOU
Sunt sigur ca tu nu existi.
NOU
Boris e f real. Sunt cel putin vreo 2 mil ca el.
Gata oricând sa bată pe cine nu e de acord cu ei.
Bv, Boris! Pe șantier să rămâi, sper să dau peste tine la vreun control!
NOU
de acum inainte, Filip cauta orice sef de echipa numit Boris:)))
NOU
De fiecare data cand vad un comentariu in genul celor lasate de Boris, imi imaginez un tip solid, incruntat tot timpul si capabil sa bata tot ce misca, stand pe cocosat deasupra unui calculator, tastand cu dificultate pentru ca degetele sunt disproportionat de mari fata de tastatura, rosu la fata si cu o vena pulsand si amenintand oameni pe bloguri . Sau pe reddit.
Mi se pare ca domnii care ar fi capabili de genul asta de abordare, isi desfasoara activitatea de zi cu zi in cu totul alte zone decat pe net
NOU
@Boris Wow, ce limbric ordinar este Boris.
Da’ ție câte capete în bot ți-ar trebui până să te trezești la realitate, băi cocalar flaușat?
NOU
Ahhh, ce revigorant sa imi iau doza de energie pentru o noua saptamana direct din spasmele voastre. O saptamana cu spor va doresc dragilor.
NOU
Ca fată situațiile astea sunt mult mai complicate. Ca băiat, dacă te ajută un pic și genetica, un dos sănătos de palmă și rupt demonstrativ obiectul de implementat autoritatea parentală imediat ce ești capabil de așa ceva restartează relațiile de familie. Eventual repetat procesul dacă nu s-a înțeles aluzia subtilă din prima și se insistă în aplicarea de proceduri depășite. După care se mențin relații bilaterale politicoase și diplomatice.
NOU
Nu prea as fi de acord cu asta. Daca ai ajuns la varsta la care poti sa te bati parte in parte cu parintii, poate este mai bine sa pleci si sa-ti vezi de viata ta.
Prima data ii dai un dos de palma ca sa inteleaga ca nu are voie sa dea in tine. Si apoi? Ii mai dai un dos de palma si cand refuza sa iti dea bani de tigari?
NOU
Depinde de vârstă. Cam greu să te descurci pe cont propriu la 13 ani, de exemplu.
Despre partea a doua, conform conștiinței fiecăruia. Dacă te mulțumești să fii tratat ca o ființă umană și nu ca un sac de antrenament e una, dacă vrei să plătești polițe, e alta, depinde ce priorități are fiecare.
NOU
@Peredhil, in alta ordine de idei, la 13 ani este destul de greu si sa-i dai tatalui tau un dos de palma pentru a “menține relații bilaterale politicoase și diplomatice”.
Daca tu la 13 ani ai 1,80m si 90 de kg, ma indoiesc ca tatal poate avea 1,60 si 50 de kg.
NOU
De asta am zis, depinde de situație. Există familii monoparentale. Sau se poate ajunge în situații în care decizi că orice alternativă e mai bună. Un adult poate fi vulnerabil în anumite momente.
Dar ca să îți dau un exemplu dincolo de dizertații teoretice. Aveam 14 ani când l-am întâlnit pe taică-miu (prima oară când aveam posibilitatea să-mi amintesc). Cam cu 10 centimetri mai înalt și un pic mai lat în spate, dar mult mai răblăgit de alcool decât mine. L-aș fi putut trosni fără mari probleme și fără nici o remușcare dacă ar fi fost cazul, dar nu era, avea program amuzant de reconciliere paternală. Dacă am fi trăit sub același acoperiș, șanse bune să fi tranșat situația cu finalizare la pușcărie sau cimitir, depinde care unde. Și așa apare materialul de știri de la ora 5.
Din fericire n-a fost cazul. Ne-am mai văzut de vreo câteva ori, pașnic și civilizat. Și gata.
De asta zic, dificil de estimat dacă e mai bine să rabzi sau să iei măsuri, în special în adolescență. Diferă de la caz la caz. Ca adult, eventual fără vreo tangență cu o situație din asta, și mai dificil.
Din fericire e genul de probleme care devin irelevante de la sine în câteva decenii, cel puțin dacă alegi să nu le propagi peste generații.
NOU
esti sigur ca nu suntem frati sau ceva? ca fix la fel a fost
NOU
Nu știți nimic.
Eu n-am luat bătaie de la părinți.
Nu pentru că erau ei buni.
Ci pentru că nu se puteau urca în copac.
NOU
Draga Roxolanna,
La fel draga mea, la fel. Eu am si o sora mai mica. Amandoua batute, amandoua traumatizate, fiecare a procesat trauma cum a putut. E eram o curva nenorocita, sora-mea era grasa.
Eu sunt aia care a plecat de acasa, la capatul lumii. Sora mea a incercat sa faca monstrul ala sa o iubeasca. I-au luat mai mult de zece ani sa accepte ca monstrii nu au astfel de sentimente. Ultima oara cand s-au vazut dupa ce sora mea i-a platit biletul sa vina sa o viziteze in Italia, “mama” a coborat din autobuz si primul lucru pe care i l-a spus a fost “Doamne, in ce hal te-ai ingrasat!”. Sora mea e mai rotunda asa, mama e obeza. Deci mnoh…
Pentru multe femei, mama este primul bully. Imi pare rau ca a trebui sa treci prin asa ceva si ma bucur ca esti bine.
Eu am pedepsit-o asigurandu-ma ca genele ei vor dispare de pe planeta asta odata cu mine. Nu ca as fi avut de ales, viata de familie de acasa m-a trimis in lume plina de complexe, frustrari si traume nerezolvate, probabil nimeni nu a vrut sa se lege la cap cu mine. Si sunt destul de realista sa imi dau seama ca probabil n-as fi o mama buna. Sora mea isi doreste cu disperare un copil, dar nu poate, pentru ca s-a nascut cu o problema la ovare.
Cea mai mare dorinta a mamei mele este sa aiba nepoti.
Oh well… karma is a bitch.
NOU
Iuliana,
Ceva e greșit în ceea ce se întâmplă cu tine sau în jurul tău și recunosc ca nu-s în stare sa spun ce anume.
“Eu am pedepsit-o”… Scopul tău în viata nu e sa pedepsești pe cineva, nici măcar pe un monstru.
“Și sunt destul de realista să îmi dau seama ca probabil n-aș fi o mamă buna” De ce? Si mai ales de ce n-ai fi buna?
“frustrări si traume nerezolvate” Din nou: De ce?
Pe cine anume pedepsești?
Habar n-am cât de greu și scump e sa discuți nu cineva care mai potrivit decât anonimi ca mine dar poate merita efortul.
NOU
Tudore,
Oamenii care au parte de parinti decenti, care au primit iubire neconditionata nu isi pot imagina cata cruzime pot arata unii parinti copiilor lor si nu isi pot imagina cat de mult “strica” mintea unui om. Ca sa ajunga asa parinti, parintiilor trebuie sa fi fost si mai rau. Nu le caut justificari, dar motivez de ce nu as fi un parinte bun.
Am plecat de acasa la 18 ani, mi-au luat inca 14 ani sa ajung la terapeut. Pana am reparat cate ceva, si am invatat, sa “cope”, a trecut perioada de facut copii si viata mea s-a asezat frumos fara. Tot din terapie mi-am dat seama ce fragil este echilibrul la care am ajuns. Iar cei cu copii stiu ce haos introduce un copil in viata unui om. Nu as putea trai cu mine daca as face un copil si apoi as ajunge sa invinuiesc pentru nefericirea mea.
NOU
@iuliana
Si taica-miu era un betiv, cumva norocul meu a fost ca am ajuns destul de rapid la 1.90 pe la 13 ani si nu a mai fost vorba de loviri. Doar o copilarie / tinerete cu scandal de bautura in fiecare zi / seara. Cumva incerc mereu sa imi caut in trecut o amintire fericita si nu reusesc. Am dezvoltat o psihoza cand plecam de exemplu de la servici sa ma duc sa il vad in pauza si cand il vedeam cu ochii sticlosi si petul de bere langa pat aveam niste accese de furie si plecam.
Nu iti nega sansa la dragoste si copii daca o intalnesti pentru ca oamenii ca tine au vazut tot raul din lume si au ales binele.
Cumva pornind dintr-un dezastru de familie, nu cred ca as putea sa ii spun familie, mai mult grup de saraci care stateau impreuna ca nu aveau unde sa se duca am devenit pot spune unul dintre cei mai buni tati de fata. Fiica mea a vazut toate desenele de la cinema, toate piesele de teatru de la Tandarica, face volei, balet, muzica, limbi straine (glumesc cu ea ca poate mai bine se angajeaza ca este mai lejer). Nu m-a vazut niciodata consumand alcool, ultima data am baut la o petrecere cand avea vreo 2 ani dar m-am culcat repede si nu a prins nimic. Am invatat-o sa pescuiasca, mergem cu cortul la Dunare si am trait niste lucruri pe care nu le-am avut cand eram copil.
Cand o sa il intalnesti o sa stii si sa iti dai sansa, o sa merite.
NOU
Sper să nu fiu răutăcioasă, dar sora ta nu s-a gândit măcar o dată că s-ar putea să-și transmită genele, să iasă un copil după chipul și asemănarea ei și astfel acesta să treacă prin aceleași traume și complexe legate de greutate pe care sora ta le-a întâmpinat, @iuliana?
Pe deasupra, este nevoie de ambii părinți, cel puțin pe partea de procreere. Cum ai zis de tine că nu a vrut nimeni să se lege la cap cu tine din cauza traumelor și complexelor, la ea nu se poate concluziona exact la fel că i-ar fi venit greu să găsească un bun creștin care s-o accepte?
Nici nu înțeleg de ce ai vrea copii dacă ai o carieră înfloritoare și poți călători în lume. Doar nimeni cu scaun la cap nu-și face copil ca să-i povestească cum mă-sa o striga curvă sau îl bătea cu cureaua sau să îi arate la 5 luni programul Java sau nu-ș ce poezie modernistă.
NOU
“sper sa nu fiu rautacioasa”. dupa care scoti un cacat pe gura. gg you
NOU
@tudor, există multe motive, cam toate întemeiate, de ce o femeie nu este potrivită să fie mamă și nu din cauza unor traume sau complexe nerezolvate.
Dacă cineva nu vorbește sau nu comunică prin limbaj verbal (mă refer la text), nu mă pot înțelege cu persoana respectivă, după 5 minute mă plictisesc și mă retrag din peisaj ca să nu încep să-mi dau ochii peste cap ca la epileptici.
Copilul se naște bebeluș, nu învățat, așa că-mi voi petrece primii ani cu o ființă non-verbală care nu este capabilă să spună o glumă, să mă consoleze și nici să îmi trimită poze. De aia percep bebelușii ca pe niște animale de companie.
Pe deasupra, ca să te iubească acea creatură umană, trebuie să ai grijă de ea, adică să faci curat, să speli haine, să mături, să gătești și să petreci timp cu ea. Mie îmi este lene să-mi ating propriul căcat, darămite pe al altuia, iar acel căcat revine la loc peste 5 minute deoarece poate mai varsă farfuria cu chiftele pe covor sau se pișă pe parchet.
În manualul meu, divertisment înseamnă că îmi povestește despre farfurii zburătoare, războiul dintre India și Pakistan care se dă din cauza schimbărilor climatice, cum o tanti a simțit undele magnetice dintre petele de sânge din apartamentul Elodiei ori cum s-a certat pe facebook cu vreun smârdoi din cauza dreptului femeii la avort.
La ce să fac copil dacă nu-mi poate satisface această nevoie de amuzament când eu nu simt plăcere să am grijă și să îndrum pe cineva în viață? Ca să-mi duc gena mai departe, fiind săracă și fără perspective generoase de viitor?
Am rămas șocată când am citit pe Internet că multe mame trec prin depresia postpartum și se simt izolate deoarece nu mai petrec timp cu adulții și nici nu prea mai au timp de ele însele. Acum câțiva ani, credeam că muierea de apucă de fătat specimene de Homo Sapiens Sapiens ca să scape de plictiseală, cum ai începe un nou hobby, nu că ajung să-și amplifice acest sentiment.
Și este nevoie nu doar ca tu să fii stabilă psihic, fizic și financiar, ci și partenerul de viață de lângă tine.
Poate eu visez la Satane care-mi scriu că se cred posedați de entități infernale, dar asta nu-mi va aduce o pâine pe masă dacă nu apare la emisiunea lui Dan Diaconescu și nici nu-mi va schimba scutecul sugaciului. Este nevoie de un tată echilibrat și responsabil, iar ăla nu are chef, energie și nici disponibiliate pentru ifosele mele și nici eu nu mă simt stimulată fiindcă mi-a trimis mesaj că a adus roșii, carne de porc, iaurt și biscuiți pentru plod.
NOU
Freige?!?!
NOU
Am scris tot acest raționament dur din perspectiva tipei care a plăcut pe unul care i-a spus că nu se simte atras fizic de ea, dar care nu s-a oprit la această afirmație eminamente neutră, ci a mai caradicsit să-i amintească că e leneșă și că nu-i pasă cum arată, deși tot el a afirmat pe un ton eminamente neutru că fostele sale erau slabe datorită genei și că marea lui iubire mânca fix ce voia, @arhi.
La final, amorezul rănit în orgoliu a mai adăugat că scorpia s-a îngrășat după cele două sarcini și 20 de ani mai târziu de la despărțire și că ea cea de acum este leneșă și nu-i pasă cum arată fiindcă e carieristă, deși are material genetic bun. Cum devii grasă, cum lumea de-abia atunci observă că duci un stil de viață nesănătos.
www.libertatea.ro/entertainment/claudia-radu-de-la-chefi-la-cutite-a-slabit-60-de-kilograme-4570023
I-am arăta-o și mi-a scris că poate are probleme cu tiroida de nu slăbește.
Numai graselor li se reproșează că-s puturoase și că bagă-n ele ca animalele, slabelor nu li se mai zice nimic, deși multe sunt slabe de la gene și au fix aceleași obiceiuri ca alea grase.
În viața vieții mele nu l-am întrebat retoric pe vreun pretendent la pizda mea de ce nu merge la sală și nu mănâncă somon cu broccoli ca să nu-i mai curgă osânza. Doar i-am urlat în timpan că e umflat sau are mutră de cartof.
Iar dacă spui că te plictisești făcând mișcare, nu ai găsit echipa sau antrenorul potrivit sau faci aceleași exerciții, în schimb, nimeni nu i-a sugerat bărbatului că poate nu a urmărit 100 de telenovele latino de nu-i plac plânsetele Esmeraldei și nici mușchii lui Jose Armando.
Cam multă ipocrizie printre oameni, nu crezi?
Am decis să nu devin părinte fiindcă Dumnezeu a făcut să moștenesc de la bunica mea cele mai mari cusururi de care s-a făcut vinovată ca mamă și soție: lenea și psihicul labil, astfel că din combinarea acestor defecte mentale a ieșit o nepoată scundă care se uită pe telefon la emisiuni politice, teorii ale conspirației și știri despre violuri sau crime. Iar dacă voi fi eul meu autentic în fața u unui minor, va întâmpina aceeași soartă vitregă, iar cercul se va perpetua la nesfârșit.
Nu vreau să fac un copil care să fie nevoit să stea toată ziua în sala de Sport ca să nu-și primească porția de bullying.
NOU
am inteles, de fapt voiai sa faci subiectul despre tine si ai ales sa o futi in gura pe ea ca sa faci asta. roger
NOU
Masochista este expertă în aceste trucuri ale substituției: conform numelui, ar trebui să-și provoace sieși suferință, dar de fapt ne chinuie pe restul 🙂
NOU
Same shit si daca e vorba de sora/fratele/tatal whatever. Cam asa non-relatie am eu cu sora-mea. E blocata pe telefonul meu, n-are decat sa comunice prin semnale de fum. Cand eram prin facultate am incercat sa fumez si eu un fum de la cineva care avea un joint. Un amarat de fum. In prostia mea i-am povestit ca deh, mama nu mai aveam de la 13 ani (cancer). M-a batut de a trebuit sa intervina prietena mea sa o opreasca, strigand ca sunt o drogata si o sa ajung pe strazi. Ok.. mai toata copilăria mea m-a batut si pana in perioada adulta. Ca eu cica eram speciala in ochii defunctei mame si al tatalui meu. Tatal meu care nu a stiut niciodata cum sa trateze cu gelozia ei, nervii ei si bolile mentale de dupa. A fost un bystander oricat l-am rugat sa o interneze. A zis sa nu ii faca pe atunci carierei ei in evolutie rau, desi avea ea nevoie de ajutor urgent.Nu m-a ascultat. Credea ca nu e asa de grav. Am incercat si eu ca tine, manata de altii cu “iart-o ca e sora-ta si numai pe ea o mai ai”, dar futil, fara izbanda. Are nr copiiilor mei. Nu-s curiosi de ea, ii raspund la telefon dar cam atat. Nu prea povestesc cu ea. Cred ca simt (desi nu le-am zis sau povestit trecutul meu cu ea) ca nu suntem apropiate prin urmare nici ei nu incearca nimic. Nu au voie evident sa mearga la ea never, ce sa zic sa ramana nesupravegheati cu ea. Ce voiam sa zic e ca in ciuda bătăilor, crizelor, înjurăturilor etc chiar am vrut in trecut sa o ajut. N-am reusit si nici nu mai vreau sa incerc niciodată decat sa imi vad de viata mea, de familia mea. Nu mi-e dor de ea, nu o iubesc, nu imi vine sa o sun, nimica. Cea mai buna decizie a vietii mele a fost sa ii dau block. Sunt sigura ca mai toti sfatuitorii astia empatici si foarte cu mila de Dumnezeu ca “vai, iart-o” ma barfesc pe la spate la fel, ca nu o caut si nu am nicio relatie cu ea. Lumea asta, cel putin din Romania nu intelege ca desi “sangele apa nu se face” se dilueaza. Cu multe rele si asa se taie totul. Ma bucur ca ai scapat de ea si de efectul pe care l-a avut asupra ta.
NOU
Un pic similară povestea cu situația nevestei mele.
Nevasta a avut o copilări traumatică – tatăl îi bătea mama și sora, iar mama ei stătea și comenta.
Circuri, scandaluri cu anii.
Recent, cu câțiva ani în urmă, tatăl i-a inșelat mama, cu circul de rigoare, mutat cu amanta, etc.
Atât soția, cât și sora ei au avut ani de zile de când nu au mai vorbit cu ai lor.
Din păcate, acum tatăl soției s-a băgat atât de mult în relația noastră, încât soția vrea sa divorțăm. Avem la notar la jumătatea lunii viitoare.
Nu mi-am bătut soția, înșelat, etc. Dar cred că până la urmă, traumele din trecut au adus-o în punctul ăsta.
E trist ce fac părinții din copii, mai trist e că și soția mea joacă același circ cu copiii noștri.
NOU
Si o lasi sa le faca rahaturi din astea copiilor vostri (tai)? Pune piciorul in prag, intervine cumva
NOU
Eu am fost sacul de box al lui taica-meu. Mama – rece, in lumea ei, complet indisponibila. Primele mele amintiri, de pe la 4 ani, sunt legate de durerea provocata de cureaua data cu sete pe picioare si spate. Au urmat ani de batai din ORICE, iar amandoi au fost campioni la umilinte, santaj emotional, toxicitate ca la carte. “Asa au fost vremurile” – asta mi-a spus maica-mea, pe la vreo 35 de ani. N-a priceput nimic. Am facut ani de terapie, am reusit (greu) sa am 2 copii minunati, dar traumele sunt in continuare acolo, intr-un colt ascuns al mintii mele. Taica-meu a murit de cancer in chinuri si nu am simtit nimic. Zero regrete ca nu mai e. Noi nu am fost o familie, am fost 4 persoane care au supravietuit sub acelasi acoperis, 2 adulti complet disfunctionali si 2 copii neiubiti. 2 copii singuri, insetati dupa atentie si iubire. Singuri timp de 18 ani. Fratele meu e plecat la capatul lumii, a taiat orice legatura cu ea. Eu inca mai vorbesc, dar strictul necesar si o data pe luna. Toti copiii merita parinti, dar nu toti parintii merita copii.
NOU
NOU
😛 te înțeleg.
NOU
Bă, am văzut o bătaie între doi negri jamaicani, un el și o ea destul de tineri și atletici, care închiriaseră un townhouse în complex unde stătea nevastă-mea.
Au tras vanul în fața casei pe la 3 după amiază, și până pe la 9 seara au băut, fumat, drogat – de-ale lor, chestii culturale. Au descărcat ceva până pe la 10, dar nu le băgau în casă, ci le risipiseră pe gazon. Cred că ea i-a scăpat lui ceva pe picior, a început să urle și să o înjure, ea s-a înfipt cu mâinile în șolduri în fața lui și a început să-i zică de dor, apoi l-a flegmat în figură. Asta, după vreo 5 minute de înjurături, suficient cât să găsesc binoclul.
Moment în care el a început să-i care pumni în figură de ziceai că se bate cu Muhammad Ali. Ea urla, l-a gherăit, apoi el a apucat-o de dreads și a început să-i dea șuturi/genunchi în stomac și în figură, iar în paralel dădea cu pumnul la coaste și la rinichi.
Era așa romantic, cum se băteau pe peluză, în lumina felinarelor! Noi ne uitam ca la circ, nevastă-mea voia să sune la 911, eu insistam să aștepte măcar până cade unul. Pariul meu era pe gagică. Pierdeam!
Nu știu cum s-a răsucit, că ăla totuși o apucase de păr, cu capul în jos și-i căra capace, dar ea i-a secerat cumva un șut sau un pumn în coaie, ăla i-a dat drumul, a căzut în genunchi și răgea ca de moarte. Fata, s-a repezit la o tăblie de pat, nu știu dacă lemn sau metal, dar i-a servit o bucată, cu alonjă, fix în creștet. El a căzut pe spate, ea a fugit pe o alee care ducea în parc.
Când a venit poliția, el încă nu mișca, dar l-au trezit băieții cu ceva șpițuri la coaste, pus în cătușe și lăsat pe peluză. A mai venit o ambulanță și încă o mașină de poliție.
A început căutarea panterei, au găsit-o în niște boscheți, ea zicea că a venit la o prietenă în vizită, nu știe ea de scandal, ce scandal? Tupeu de Jamaica să zici asta, când îți atârnă o bucată de sutien, ai nasul cât un borcan și o arcadă deschisă din care sângerezi vizibil.
I-au dus de acolo, nu i-am mai văzut niciodată, sper că e bine la Zoo. Nu cred că au avut copii, căci nu le-ar fi supraviețuit.
Nici până azi nu știu cine le-a luat troacele și vanul.
NOU
or sa treaca scuzele astea cu “asa erau vremurile”, mai e putin si se curata complet generatia aia (cred?!). Eu sper sa nu mai auzim:
– asa era pe atunci
– asa am fost crescuti
– asa trebuie, asa am facut toti
NOU
din păcate nici generația curentă nu e complet scăpată de exemplarele astea.
Și mai rau vin exemple de unde nu te aștepți (oameni educați și pe care nu-i suspectezi c-ar avea un astfel de trecut).
NOU
Tatal meu biologic a ajuns tata in urma unei greseli de o noapte (sau ma rog, iubire neatenta bla bla bla) intre el si mama. Ca asa era datina, s-au casatorit desi el statea cu gandul la altele. Am auzit ca era discutia ca mama a vrut sa il prinda pe el desi n-avea nici averi sau alte atuuri iesite din comun. Era povestitor bun cu jelitul si cam atat.
Ei, dupa casatorie o insela pe mama, o batea, facea scandal cand venea beat ceea ce era cam mereu. In urma unei certuri in care el o sugruma pe mama si aparent eu plangeam (nu stiu, aveam aprox 1 an, nu-mi aduc aminte), mama s-a hotarat sa il paraseasca dar de frica n-a putut. Cateva luni mai tarziu, a fost incorporat in armata, moment perfect ca mama sa plece.
Intre timp, eu am crescut de la varsta de aprox 7 ani cu un tata vitreg care a tinut la mine, si nu-i usor sa cresti copilul altuia… Tatal biologic n-a fost macar 1 data sa ma vada, pensia alimentara o trimitea din cand in cand, iar una din magariile pe care le facea era ca nu trimitea 3-4 luni apoi ii trimitea prin mandat postal de ziua mea cu mentiunea “La multi ani”… Asta, plus ca viata ne-a dus fata in fata de vreo 2 ori dar nu a avut curajul sa-mi spuna nimic si s-a facut ca nu ma stie. Inainte sa moara cu vreo 3 ani si-a facut cont pe facebook unde mai comunicam, refuzam sa il vad, suparat fiind ca el ma ignorase anterior. A murit de leucemie acum 3 ani, n-am aflat ca e bolnav decat cand era la paliative. I-am trimis un mesaj de sanatate multa si cam aia e. La inmormantare mi-am propus sa ma duc doar pentru ca e 1% din mine, am ajuns dupa ce slujba a inceput de vreo 5 minute, am plecat inainte sa fie gata, prilej perfect ca sa nu intre nimeni in vorba cu mine din prietenii lui de o viata.
Ceea ce incerc sa spun e ca stiu ca n-am pierdut nimic ca nu l-am inclus in viata mea, el avand o viata grea, o personalitate toxica si ma bucur ca a fost asa. Am uneori ganduri de “what if” dar mi-am propus sa-mi protejez fiica de acea karma asa ca o las ca un gand si aia e. Mormantul nu l-am mai vizitat si nici nu am de gand. Sanatatea mentala a mea si a familiei mele e cea mai importanta.
Consider ca nu toti parintii stiu sa fie parinti, multi isi traumatizeaza copiii, iar daca generatiile urmatoare constientizeaza raul facut, acum cu toata psihologia si mecanismele mintii pe care le avem la dispozitie, avem obligatia sa creem noi acea bariera ca traumele, raul si rautatea, viciile (cat se poate) si greutatile sa nu lasam sa mai treaca de noi.
NOU
Și tactu ce făcea în timpul ăsta?
NOU
De obicei tatii sunt absenti.
NOU
Imediat dupa rivolutie cand eram pa 13-14 ani, aveam in bloc pa unii adica ii am si acu p-aia batrani ca aia tineri s-au carat. Si astia aveau 2 copii un baiat si-o fata. Fata mai mare cu vreo 2 ani ca mine. Simona. Ba era bunaciune rau, blonda, tate cur tot ce trebuie si era si frumoasa. Toti erau frumosi si blonzi si inalti si masa si tatsu si fracsu. Era la liceu gagica pa vremea aia. Si o batea tatsu periodic nujtu sub ce motiv si apoi o trimetea in curu gol la ghena sa stea acolo. Care nu stie la bloacele vechi era o camaruta unde era ghena, topiganu pa care aruncai gunoiu. Si era pa fiecare etaj cate-o camaruta d-asta. Si acolo o trimetea nebunu ala pa fiesa sa stea dupa ce o caftea. In curu gol repet. Si cand auzeam scandal, io stateam la 3 astia tot la 3 pa diagonala asa, da se auzea, dura cam 10 min asa si apoi imi faceam drum la ghena. Se mira mama ce harnic sint ca duceam gunoiu cam des. Io stiam de la fracsu ca tatsu o bate p_aia si o trimite in curu gol la ghena apoi. Te pup simona oriune ai fi. Mi-ai facut adolescenta frumoasa ai umblat prin capu meu si mi-ai produs crampe la mana dreapta.
P.S fata a ajuns bine s-a maritat cu unu cu bani are fro 4 copii frumosi si e cat malu minim 100 da kile.
Tatsu sta in continuare acolo ma intalnesc cu el cand ma duc pa la ai batrani.
NOU
Realizezi ca-i de cacat ce povestesti? Desi o faci sa para caterinca si misto?
NOU
Și ce-i ziceai? Salut Simona sau cum intrai în vorbă? Trebuie să zici ceva când te întâlnești cu lumea la ghenă. Iar ai fost neastâmpărată. Bună, ce mai faci? – ce se zice în situațiile astea?
Sau ea. Simona ce zicea?
NOU
Este foarte trist si imi amintesc foarte bine acele timpuri. Aveam un coleg care isi lua bataie sora cu moartea daca nu gasea paine aALBA. Asta era cosmarul lui, avea cartela de paine a familiei si dupa scoala statea in jurul celor 3 magazine din cartier care vindeau paine. Stia ce culoare are camionul care aducea painea, mergea sa fie primul la coada si totusi de vreo 4-5 ori pe luna venea la scoala cu ochii umflati si vanatai pe tot corpul. Anii 1985-1989.
Eu am avut cei mai minunati parinti din univers, nici macar nu ma certau, era de neimaginat sa ma bata. Dar confirm ca majoritatea colegilor/colegelor erau terorizati de parinti.
NOU
Eu sunt foarte curios, dpdv psihologic și mental (chiar și medical, la o adică) ce îi determină pe unii părinți să se comporte în așa hal cu propriii copii.
NOU
Proiecția frustrărilor personale, combinată cu tradiția, combinată cu sentimentul tentant de putere asupra cuiva care, până la un punct, nu se poate apăra corespunzător. Lipsa instinctului de părinte, mulți copii erau făcuți să fie, nu că ar fi existat multe metode contraceptive sau de întrerupere a sarcinii. Doar astea și ar fi suficiente. Putem adăuga alcoolul, de exemplu, sau alți factori.
NOU
Sunt factori particulari dar sunt si factori externi la nivel de populatie.
Este un studiu care zice ca in dictaturi violenta domestica creste in tarile in care este sau a fost dictatura. In momentul cand parintii nu au control in viata personala sunt dezechilibrati psihic. Dictatura in Romania a creat o populatie bolnava psihic, mereu pe marginea prapastiei, mereu in asteptare sa se “intample ceva”.
Strazi puteau sa dispara peste noapte si in locul lor sa apara blocuri. Oameni puteau sa dispara, oamenii erau dispersati – repartizati fortat prin tara departe de familie iar pe deasupra era permament imaginea “parentala” a dictatorului si al partidului care bloca dezvoltarea naturala a tinerilor spre a fi liderii familiei – aka parinti responsabili. Altcineva e responsabil – e expresia infantilismului si inca o intalnim peste tot in jurul nostru.
Asta a creeat adulti nematurizati emotional care nu puteau sa se gestioneze singuri. Cand ajungeau sa aiba familia lor erau deja alcoolici, violenti, in mai mic sau mai mare grad.
Romanii peste o anumita varsta sunt majoritar suicidari – doar ca folosesc alcool, medicamente, nu au grija de ei, traverseaza strada aiurea, nu ii intereseaza poluarea sau riscurile de orice fel, voteaza “sa se termine tot”.
Nu e nimic special, situatia e intalnita in absolut orice societate care a experimentat dictatura. A fost si la nemti si la spanioli, francezi, japonezi etc.
Singura solutie e fix asta pe care o experimentam ca populatie astazi – emigratia masiva sau educatie, standarde si automatisme “normale” chiar daca mimate. Asta e singura solutie utila pe termen scurt. Asta au facut si spaniolii – au emigrat apoi s-au reintors in tara o generatie pozitiva. Nemtii si japonezii au impus disciplinar “normalitatea” cel putin mimata.
NOU
@alexnicolae, ai link catre acel studiu? Mersi
NOU
@Geamana sunt multe studii, am citit despre Romania, Italia, ceva despre tarile cu emigratie mare dar acum repede si cu access liber este asta:
www.psychologytoday.com/us/blog/sound-science-sound-policy/202302/what-can-we-learn-from-the-mass-trauma-of-dictatorships#:~:text=Typically%2C%20power%20for%20a%20dictatorship,destructive%20dictatorships%20in%20modern%20history.
dar poti sa gasesti multe articole pe tema asta.
Problema care se ridica din articolele astea e cat de importanta e suveranitatea unui popor, daca e normal sa fie lasat sa se vindece singur in zeci de ani sau sa fie ajutati de statele mai normale din jur avand in vedere ca sunt un factor de instabilitate.
Adica daca e justificat interventile externe in inlaturarea dictatorilor chiar daca urmarea e un haos pe termen scurt sau daca “ordinea” oferita de dictaturi e un “trade off” bun.
Pare ca pe termen lung toata lumea pierde daca exista dictatori (chiar si tarile democratice in final sunt impactate negativ intr-un fel sau altul) si ca ar fi justificate interventiile externe pentru inlaturarea dictatorilor.
NOU
Faptul că nu au reușit în viață, sau faptul că nu sunt respectați suficient și își bat copii de nervi. Pe scurt, frustrări.
NOU
O sa va zic si eu despre mine. Am tot o mama din asta. Tata era curvar si facea bani. Avea si ala traumele lui, dar el nu prea avea capacitate mentala sa inteleaga chestii. Nu a fost in stare sa se mentina in viata, asa ca n-am ce pretentii sa am. Am fost no contact vreo cativa ani cu ea si cu toata lumea dupa ce mi-a spart o caruta de bani si se uita in gol la mine ca cum imi permit sa ii cer socoteala. Dupa ce am rupt intr-un final no contact am mai dus iar o munca de vreo cativa ani. Acum pot zice din nou ca am mama si e asa cum trebuie. E in continuare ea, dar e mai responsabila si tine cu mine.
Nu stiu exact ce cuvant sa folosesc, dar nici una din societățile din lumea asta nu are o cale oficiala de urmat pentru cand ai parinti din astia. Si dupa experienta mea realizez ca nu ai cum sa ai asa ceva. Pentru ca nu ar ajuta cu nimic, ori ar fi copiii narcisisti ori parintii si s-ar transforma intr-o arma. Asa cum de momente therapy speak a devenit o arma, toti uratii si clapaugii se baga in therapy speak repede!
Eu nu pot zice ca nu puteam trai fara ea, ca ma obisnuisem deja. In schimb faptul ca i-am învins narcisismul a fost un mare confidence boost si mi-a remodelat personalitatea asa ca un domino. Cam asta e motivul pentru care nu recomand eu no contact pe vecie. Trebuie sa existe niste confruntari ca sa poti lasa tot in urma. Si ai mei au fost niste mega cretini la viata lor, dar nu pierd nici o secunda cu asta.
Si terapia nu ajuta total. Terapia iti poate da niste informatii, dar la capitolul actiune nu te poate indruma. Tine mai mult de noroc, ca mama fara mine si-a dat expose oamenilor si ei au inceput sa ma caute si dupa un timp mi-au tinut partea. Ca si la mine initial erau cu “mama ta”, dar dupa ce i-a ars si pe ei si-au dat seama.
Si ca idee, eu personal fug de oamenii care dupa o varsta inca mai au ranchiuna pe parinti. Dupa o varsta consider ca tu esti responsabil de chestiile pe care le faci, nu parintii. Din motive foarte simple, oamenii nu sunt receptivi cand le dai ajutor necerut, pot fi ei abuzatorii, daunele pot fi ascunse si mult mai mari. Nu ma port aiurea cu ei, dar ii evit.
NOU
Mai ești supărat pe mine? 😛
NOU
Iti scriu asta ca sa vezi ca ti-am vazut comentariul si am trecut mai departe. Sa fii sanatos acolo la tine!
NOU
Laur a avut probabil cel mai de cacat comentariu al anului
NOU
Mi-am dat singur mânuță roșie.
NOU
Bai, m-au rupt unele comentarii.
Cred că 70% din astia intre 35 si 55 de ani o incasau constant, priviti cand erau mici ca o greșeală, o gură in plus.
Și ne mai miram in plm cum arata societatea. Care au razbit (ma refer psihic, ca poti avea bani sau statut si marcat pe viața) au facut-o in pofida handicapului emotional.
Dar frica aia nu se uita. Niciodata .
Io am ramas balbait mult timp pe un fond de temere, de abia dupa 25 de ani mi-am gasit cumva coaiele. Dar si acum am un sindrom al impostorului cu 3 copii, sotie si teoreric o viața buna.
NOU
In locul tau as bloca/ uita orice ruda sau cunoscut care isi permite sa intre cu bocancii in sufletul tau si sa iti dea sfaturi despre iertare.
Esti o invingatoare in viata pentru ca indiferent cata ura si bataie ai primit de la mama ta, ai avut intelepciunea si bunatatea sa iti faci o familie frumoasa si din cate presupun, iti cresti cele doua fete inconjurate de iubire.
NOU
Pai ia stai asa ca lipseste ceva in toata povestea asta, tatal, despre tata nu pomenesti nimic. El pe unde era sau ce facea.
NOU
Al meu tata a fost minim invaziv, nu se baga pentru ca crescutul copiilor e responsabilitatea mamei. Dar s-a intamplat la un moment dat mama ii delege responsabilitatea de a aplica o “corectie”. Nu s-a intamplat decat de cateva ori, de asta eu nici macar nu l-am mentionat.
NOU
Iuliana:
Nu se stie, sa ne spuna ea. Poate e din flori facuta, poate nu stie cine e tacsu, poate ma sa a fost curva si s a razbunat pe ea. Sunt cazuri si cazuri. Eu din ce am
citit nu cred ca il cunoaste pe tacsu. Eu , in calitate mea de Guru intelept yoghin si mare preot al lui Gamulea, o pot sfatui de bine, pe ea si pe alte persoane de genul, fiindca eu cunosc vechile legi antice gamuliste . Inainte de legile lui Manu in India, au fost legile gamuliste. Codul lui Hamurabi e mic pe langa codul lui Gamulea.
NOU
Nimic despre tatal victimei ?
NOU
Rox, bataia-i rupta din rai…ca la romani.
Imi parexrau pentru ce ai patit si cred ca in povestea ta e fosrte clar cine a fost omul rau. Dsr nu ma mir ca tu esti cea ostracizata, avand in vedere traditia stramoseasca si medievala a romanilor. Extrem de trist!
NOU
Poti sa o ierti, dar, in acelasi timp, poti si sa o tii departe de viata ta.
NOU
Ba, ziceti mi si mie va rog frumos ca vreau sa imi
iau o pilota, cu puf de rata sau pene de rata umpluta? sau de gasca? care e mai buna tine mai cald? cu puf sau cu pene? de lana am deja. ms anticipat
NOU
Felicitari pentru taria de caracter sa expui povestea asta acum. Oricat de usor pare pe din afara in realitate este greu sa vorbesti despre aceste lucruri si mai ales de rahaturile pe care ti le fac cei care ar trebui sa te iubeasca in mod neconditionat, recte parintii tai.
In acelasi timp cred ca trebuie sa intelegem un fapt simplu: copii nu au si nu sunt datori cu nimic parintelui. Sunt liberi sa faca tot ce vor atata timp cat isi asuma asta si mai ales asta isi doresc. Asa ca celor care spun ca vai este mama/tatal tau le recomand sa-si tempereze discursul si sa accepte decizia oamenilor de a-si lasa proprii parinti undeva in trecut. Pentru cei care au primit iubire neconditionata si ajutati chestia asta este foarte greu de digerat pentru ca mental nu pot concepe asta, insa pentru cei care au fost abuzati de cele mai multe ori este singurul mod de a merge mai departe. Stiu unii zic ca trebuie sa-ti infrunti temerea, dar realistic sanatatea ta mentala este mai important decat orice iti recomanda altii si la finalul zilei o singura viata ai, mi se pare prostesc sa incerci sa repari ceva ce in esenta nu tine de tine.
NOU
Avand in vedere varsta multora ce scriu aici, cu riscul de a supara, cred ca sunt multe explicatii( aviz muistilor ce privesc cu nostalgie , lauda vremurile trecute, sau suveranistilor):
– unii nu au fost copii doriti, planificati, ci pur si simplu rezultatul politicii aberante comuniste de a creste natalitatea, tradusa prin lipsa contraceptiei si planningului familiar, cat si interzicerea oricarui tip de intrerupere de sarcina;
-sunt multe sanse ca parintii abuzatori la vremea lor sa fi fost abuzati in acelasi mod
-omul nou, de tip comunist, nu avea acces/nu putea sa mearga la psiholog,terapie, etc nu prea existau, erai automat catalogat ca si nebun
Cat despre cei ce au avut diverse traume, pe de o parte cred ca unele chestii se uita, pentru altele trebuie sa gasesti un psiholog/terapeut bun (din pacate scoala romaneasca nu a excelat, si nici macar cea europeana).
Eu am ramas marcat de cursurile de inot din perioada comunista, (cred ca aveam 9 ani), un instructor cretin care urla,iti dadea cate o palma si care te invata sa inoti aruncandu-te in bazin unde era apa mare( eu am ramas cu fobii de atunci).
Dar este evident ca , daca sunt persoane care iti fac rau, cateodata e bine sa le uiti, sau si mai bine, sa le confrunti.
NOU
Ohh fuck, cursurile alea de inot…nici acum nu stiu sa inot, mi se umezesc palmele cand ma gandesc la perioada aia.
NOU
Foarte bine ai făcut și să continui pe drumul ăsta… Unii nu înțeleg ca să faci un copil e o alegere care vine doar cu responsabilati.
P.S Pentru cei cu sindromul Stockholm.. a fi bun sau rău într-un anumit moment e o alegere boys and girls … Una e cand un părinte nu știe cum să te ajute la fizică și alta e când “nu știe” să aibă un comportament decent… așa ca flit cu poveștile ca atât știau.
NOU
Cam asa cu taica-miu: i-a batut pe frate-miu si pe maica-mea de i-a casapit. mai mult pe frate-miu, batai crunte cu cureaua.
Cand au divortat ai mei, s-au batut parte in parte, frate-miu a ajuns la IML.
Din cauza asta frate-miu m-a batut toata copilaria mea, si si-a batut si primul nascut inca de cand era mic (4-5 ani), pana cand cumnata-mea i-a spus ca divorteaza daca se mai intampla.
Ma mai intreaba din cand in cand apropriatii si fii-mea daca mai vreau sa il contactez vreodata (ea stie doar ca parintii mei sunt divortati si ca tata a facut lucruri rele, pe care nu i le pot spune la varsta asta). Eu nu vreau sa stiu nimic de el, nimic niciodata.
Am aflat la intamplare ca ar avea diabet. Sa fie primit 🙂 E bine casatorit cu o alta tanti care are doua fete ce activeaza intr-o industrie in care am lucrat si eu cativa ani; se pare ca am multe cunostinte comune cu acele fete (asta ca ironie a sortii).
Taica-miu ne-a distrus copilariile si vietile. Nu merita nici o emotie din partea mea, nu merita sa isi vada nepotii, sa ma mai vada vreodata, nu merita sa aiba copii.
NOU
“Niciuna din rudele ei, oameni pe care i-am iubit, la vremea lor, nu mai vorbește cu mine, pentru că mi-am abandonat mama.”
Americanii au o vorba: Trash takes itself out.
NOU
Ba manca-v-as peleul, citind si analizand in cheie psihologica dar si detectivistica, trag si eu o concluzie proprie si personala. Adica parerea mea. Deci eu cred ca ma sa a fost curva, i a placut cariciul , pe tacsu nu il cunoaste cine e, e din flori. Si ea fiisa a semanat cu ma sa normal, ca vorba aia ce iese din pisica soareci mananca , sau aschia nu sare departe de trumchi. deci i a placut si lu fi-sa cariciul, si ma sa a batut o din gelozie ca probabil ea nu mai avea carici si satisfactie , pe de o parte. si pe de alta poate a batut o si ca sa faca o scoala, sa nu fie vagaboanda. deci sunt multe semne de intrebare. Oricum faptul ca sunt moldovence e clar, astea sunt rele de musca. oricum mi a atras atentia o fraza si anume- ,, îi curgeau bale din gură de plăcere când lovea” si de aici am descifrat tot. cu alte cuvinte, ma sa se excita cand o lovea, avea satisfactie sexuala. sadica. sunt femei sadice, care numai asa se pot satisface, scrie si in kama sutra, ca anumite femei din anumite zobe din India asa le place sa fie lovite, zgariate, muscate, si chiar sa le lovesti foarte tare. Mai mult decat atat, chestia cu bale la gura m a dus inediat cu gandul la Irma Grese, o fosta sefa la Auschwitz la femei, care tot asa era sadica, si sunt marturii si povesti cum tortura si omora detinutele, si tot asa facea spume la gura tarfa, avea orgasm tarfa cand privea de exemplu am citit, cum ii amputa sanul la o femeie detinut. deci pozitia de putere pe care o avea, o excita pe curva. Dar depinde. Deci vedeti femeile sunt f periculoase daca le lasi de capu lor, sunt dominate de sexualitate si sunt capabile de multe rele.
NOU
De fiecare data cand vedeam reportaje cu batrani parasiti complet de copii fix asta ma intrebam. Cum dracu sa nu te mai interesezi absolut deloc de parinti ? Niciodata nu vedeai vreun reportaj si de la copii, sa vezi ce s-a putut intampla. Unii cu mai multi copii ce nu le mai calca pragul. Hai ca zici ca e vreun copil nebun dar toti ?
E clara treaba, abuzul si frustrarea sunt sporturi nationale la noi.
NOU
Cum zice Vali: să te comporți frumos cu copilul tău. Nu zic acum să îl lași să îți sara in cap, dar nici sa îl tratezi ca pe un gunoi.
NOU
Sa stii a nu esti singura care a patit si actionat asa…momentan no regrets! E liniste in jurul meu si traumele sunt doar la mine…9 ani and counting…copilul cauta prezenta mea…inseamna ca ceva am facut bine :).
Spor la viata si cum zice Signor, familia sunt acele suflete pe cere le ai ales tu si cu care alegi sa imparti si bune si rele.
NOU
@Roxolanna, era interesant daca ai fi tras cu urechea cand maica-ta barfea cu ceva prietene/vecine/cunostinte. Dupa o anumita varsta frustrarile incep sa dea pe dinafara si oamenii se mai scapa la vorba si asa afli motivele reale pentru care te-a tratat asa.
Nu stiu ce educatie avea mama ta si cand te-ai nascut tu, dar boomerii romani cu facultate se casatoreau la terminarea studiilor si faceau copii rapid pentru diferite avantaje la repartitia posturilor la absolvire. Si cred ca si cei fara facultate aveau avantaje daca erau casatoriti si cu copii pentru ca primeau apartament mai mare de exemplu. Plus ca orice babardeala putea rezulta in sarcina nedorita din cauza decretului.
In consecinta multi copii din vremea aia nu erau de fapt doriti de parintii lor. In plus, boomerii in Romania au fost prima generatie urbana, noi mai toti am avut bunici la tara. Si dupa cum bine spunea un celebru geostrateg american, copiii, in urma urbanizarii, din mana de lucru gratis la tara au devenit un impediment si o cheltuiala la oras.
Cel mai probabil mama ta nu a vrut copii atunci cand te-a avut pe tine si ti-a reprosat asta toata viata. Poate ca simte ca nu si-a trait viata din cauza ca a trebuit sa te creasca sau isi inchipuie ca a facut un sacrificiu enorm cu tine si ca tu nu l-ai meritat din diferite motive.
Un alt motiv (cam f-ed up) poate fi acela ca si-a dorit un baiat (nu ai zis daca ai frati sau nu, daca nu ai e probabil sa fie si asta). Pentru unii parinti e important sa aiba copii de un anumit sex si (in capul ei) tu esti de vina ca nu ai sexul potrivit. Stiu un cuplu de boomeri care dorea sa aiba fete ca sa nu isi bata capul prea tare cu ele (asa credeau ei, ca fetele sunt mai cuminti si le fac mai putine probleme si ei voiau liniste). Si au avut doi baieti si se plangeau tot timpul ca ii fac copiii de rusine (alta obsesie a parintilor boomeri) pentru ca se cearta si se bat cu alti baieti si ca injura si ca sigur fumeaza pe ascuns. Eu ii cunosteam pe copiii lor si, pe o scara de la 1 la 10 (unde 1 e moarte clinica si 10 e delicvent juvenil) baietii aia erau cam de un 3, erau practic copii model. Cand si-au lasat plete si au inceput sa asculte Nirvana parintii aproape ca i-au alungat din casa.
Cred ca ai inteles in mare ideea. A, si poate fi si ceva de genul asta:
www.psychologytoday.com/us/blog/communication-success/201602/10-signs-narcissistic-parent