Nu mi-a plăcut niciodată muzica omului ăsta. Hai, nu neapărat poate muzica, dar vocea lui mă lasă, efectiv, fără aer, zici că scoate sunete invers, aspirând aerul. Plus tonalitatea cabotină, textele care tot timpul au ceva de zis, protestat, etc. În plus, mă enervau rahaturile alea pe care și le agăța de ramele ochelarilor.

Nu am vreo învățătură inteligentă de tras de aici, că dacă zic că gura bate curul, well, se potrivește prea bine. Doar că e funny cum înjuratul de ieri se transformă în onoarea de azi.

Poza e de la Gabriel

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur