Dacii, acest popor vajnic

Hai sa-ti spun o chestie tare….Nu cred. Sau cel putin nu asa cum isi inchipuie astia de p’aici.
Pentru inceput, hai sa stabilim ca o axioma faptul ca orice om are nevoie sa se simta special.

Cumva, “moda” asta cu dacii liberi de acum a aparut din trei principale motive:
1. Ducerea in derizoriu a tot ceea ce inseamna sentiment national si valoare morala prin mascaradele din comunism si de dupa.

2. Nevoia oamenilor care nu mai regasesc valorile pe care ei le considera primordiale in societatea contemporana: capacitatea individului de a fi independent si puternic, integritate, curajul de a-ti spune parerea, valoarea proprietatii, sacrificiul pentru familie (ca “patrie” nu prea mai avem, etc.) uneori si respectul autentic pentru stramosi, valoarea muncii considerate cinstite, (de obicei manuala si de productie, etc.)..
3.Saturatul de autoflagelare si contracarerea litaniei de care s-au saturat multi cu “romani sunt toti prosti si strainii sunt toti buni” mai ales cand aia care s-au plimbat mai mult pe afara stiu ca nu e deloc asa.

Evident, din ce am vazut, astea sunt valori pe care fiecare individ, ca si in restul societatii, de altfel, le traduce dupa chipul si asemanarea lui. Iar simulanti si uscaturi sunt peste tot.

………………………
De obicei oamenii de genul asta ii intalnesti in trei mari categorii reprezentand directiile generale:

1. Oameni are se ocupa de chestii fizice, (fie ca e vorba de sporturi de contact, alpinism), care le au cu de chestii care tind de risc ( motociclism; veterani de pe fronturile noi). Sunt in general aia care prefera lupul oii ca simbol national. Si cu ei sunt cel mai de acord.
Astia se aliniaza unor valori care tin de idealizarea dacului viril nesupus regulilor (un fel de anarhism, o sa-l observi cam peste tot in varianta locala la capitolul nationalism violent).

2. Idealistii, cei care se leaga de un fel de teorie anacronica a “nobilului salbatic”.
Astia sunt de obicei cei care iubesc natura, o ard mult pe munte in drumetii, pe la tabere cu chitara, mai planteaza cate-un pom, mai au grija de cate-un catel cu laba rupta. Sunt gagicile care umbla in bocanci cu coditele legate cu tricolor si fostii hipioti ramasi de pe la taberele MISA. Tot ei sunt aia care cred in tunelurile de sub Carpati, piciorul de rai si alte asemenea, viitor cu cap de mort si alte balarii, sperand la un adevar care sa-i faca “initiati” si reprezinta latura spirituale a curentului.

3. Cei pentru care “inainte era mai bine”.
Multi, destul de destupati la minte, facand parte uneori din varful specialistilor “de dinainte”, dar nitel imbatraniti si dezamagiti crunt de valorile postdecembriste au luat-o pe calea cautarii in trecut a unei confirmari pe care n-au regasit-o in prezent. L-au descoperit pe Densusianu si pe Vasile Parvan, s-au lasati sedusi de nationalismul anilor 30 si-au aderat la teoriile cretine ale unui semidoct ca Napoleon Savescu. Astia sunt dacopatii care publica de rup si cred ca se ocupa de stiinta.
…………………….

Asa ca din aceste trei laturi ale “dacilor liberi”, fiecare exponent al curentului astuia e liber sa-si aleaga argumentele morale, spirituale si stiintifice, ca are de unde. Si majoritatea fac o ciorba, niciunul necrezandu-le in totalitate pe toate odata. Au la fel de multa treaba cu Dacii ca si cu Elfii la o adica, si ma amuza faptul ca “ailalti” ii judeca prin prisma adevarului istoric.

Ce e insa la fel de adevarat e ca prefer oricand apologet al dacilor liberi unui fan al lui Becali sau alde Salam.

@ Manu
Crede-ma ca as fi vrut sa am atat talent scriitoricesc cat sa condensez toata poliloghia aia intr-o fraza. Mna, nenoroc.
Totusi ce vroiam sa scot in evidenta e ca toata faza cu “dacii liberi” are foarte putina legatura cu vreun adevar istoric, ci e un simptom al unei societati care si-a pierdut valorile si le cauta si ea pe unde poate.

Acum, intre dacopatii care cred ca “nu suntem urmasii romei” si autoflagelantii care declara ca dacii erau “alcoolici si boschetari” eu prea mare diferenta de cultura si autocritica nu vad.

dacii nu aveau talent scriitoricesc, dar nici diaree!

poti sa-mi speli prazu!