O cuvenită rectificare

1. Spitalul Judetean Ilfov nu ar trebui sa existe, pentru ca nu ar trebui sa existe judetul Ilfov.
2. Intrarea intr-un spital poa’ sa fie din aur daca pe sectii este jeg. Si invers.
3. Faptul ca intrarea arata intr-un fel si spitalul in alt fel, daca o sectie este modernizata si o alta sectie nu, asta e adevarat mizerie.
Asta se intimpla pentru ca la noi, INTOTDEAUNA SI PESTE TOT, se impart doua paie la trei magari. Nefiind bani pentru o reabilitare unitara, cu o proiectare unitara, cu o executie unitara, o fac pisat imprastiat.
– Sefu, reabilitam spitalul. Costa 20 de milioane.
– Bai, n-avem
– Atunci o sectie. Costa 2 milioane
– Hai, ca bagam o cofinantare.
Si aici intervin factori cum ar fi: a avut sefu’ probleme cu inimioara, sunt sanse mai mari sa se reabiliteze cardiologia.
Rezultatul este vizibil = si filmabil la o calitate exceptionala, fireste, chiar si de catre Cetin Ametcea.
Cind reabilitezi un spital cu 5 sectii in 7 ani, cu patru firme si 8 surse de finantare, fiecare cu regulile proprii, ai o problema de “in timp ce”. In timp ce in maternitate urla unii, altii bocanesc 45 de metri mai incolo, etc.
Si, cind termini, constati ca ce-ai facut prima data e deja naspa.
Sindromul lui Manole.
Suntem ocupati nefacind nimic.

Si totusi, mi se pare inadecvata aceasta urare “sa va traiasca nepotelul” in zilele noastre. De parca sansele ar fi undeva 50%-50%.
Cu ce alta urare mai potrivita am putea inlocui?
Sa fie sanatos si fericit in viata? Asta se ureaza copilului.
Dar felicitari parintilor, unchilor, cum se fac?
Intreb ca urmeaza sa ne prezentam la un botez, si nu vreau sa le doresc sa le traiasca copilul.