Contul meu
Acum câteva seri, am avut o tentativă de a fotografia luna. Zic tentativă pentru că, în mod normal, fotografia nu este cea mai tare chestie a mea. Am un amărât de Nikon D90, un obiectiv standard 18-55 și un teleobiectiv Tamron 70-300. Nu prea mare brânză.
Faza este că pozatul lunii respective mi-a făcut poftă să fac o poză clară a mirabilului satelit. Una din dorințele mele ascunze a fost să fiu cosmonaut și să plec pe marte. Înainte de a și-o dori chiar și măria sa, Smiley.
E clar că va trebui să îmi aleg alt teleobiectiv, pentru că Tamronul meu nu e chiar cea mai mișto alună din coș. Va fi un proces de lungă durată, deci nu mă interesează idei de cumpărat obiective foto, cel puțin nu pe moment.
Aș vrea în schimb niște sfaturi tehnice legate de fotografierea astrelor.
Am înțeles, citind aberațiile de pe net, că ar trebui să fie acea distanță focală (bănuiesc că F-ul din vizorul aparatului) la valoarea 8. La tamronul meu, 8 îmi bagă mult prea multă lumină în aparat, cu ISO 100, iese o mare pată gălbuie. Iese ceva, cât de cât, la ISO 32. Dar deși eu văd luna în vizor focalizată corect, poza iese neclară. Da, pozele le fac de pe trepied, am telecomandă, mulțumesc, nu din cauza asta nu ies perfecte.
Deci, idei?
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
– Pune aparatul pe trepied.
– Alege modul Manual.
– Seteaza diafragma la f/8 -f/11 sau eventual verifica unde e cel mai sharp obiectivul tau la distanta focala dorita.
– Seteaza ISO cel mai mic .
– Alege timpul de expunere potrivit.
– Declanseaza cu delay sau telecomanda.
NOU
Asa soft ca fotografia postata, iese doar daca obiectivul nu focalizeaza corect sau daca are aberatii prea mari/e prea soft.
Adevarul e ca acest Tamron chiar nu e deloc stralucit de fel…
NOU
Tot ce ai enumerat a spus si Arhi ca a facut deja , ai fost de un real ajutor 🙂
NOU
cu tamronul ala nu o sa iti iasa niciodata focalizat corect la zoom maxim. cauta un obiectiv mai bun.
NOU
Cu D90 am fotografiat si eu acu ceva vreme luna: aparatul cu expunerea pe manual, f/8, 1/250 secunde, iso 200, 300mm distanta focala, din mana, fara trepied. Mi-a mers si focusul automat, dar daca nu, il poti da pe manual la infinit. Asta a iesit: www.mugurelu.ro/2011/08/moon.html.
NOU
F-ul nu e distanta focala (care se masoara in mm, de exemplu 300mm) ci deschiderea diafragmei. Poti incerca cu F8, F11, F13 .. pana gasesti “the sweetspot” la obiectivul tau.
Bineinteles ca e nevoie de trepied, focalizare la infinit (eventual manual) si mirror lock-up. Timpul de expunere sa nu fie prea lung, pentru ca si lina se misca pe cer.
De asemenea, cred ca e importanta si poluarea atmosferica, in sensul ca in oras e prea mare. Ar trebui sa iesi pe camp 🙂
NOU
Cum fac eu:
– setez balansul de alb
– ISO 100/200 dupa caz, niciodata pe automat
– diafragma F8 sau un functie de DOF-ul dorit
– expunere 1/125 1/250 1/500.
Ar mai fi sa setezi masuratoare pe spot. Trebuie sa tii cont cand setezi timpul de expunere si de faptul ca luna se misca pe cer. Sa nu iasa doar o dara galbena. Si poza sa fie facuta RAW ca sa o poti edita in photoshop. Iar cand tragi poza sa acoperi vizorul pentru a impiedica lumina sa intre. De telecomanda si trepied ai zis.
NOU
Corect, trage RAW! Am uiat aia, m-i se parea “by default” 🙂
PS:Nu cred ca se pune problema de DOF aici 🙂
NOU
Daca porti ochelari, e posibil sa fie nevoie sa reglezi claritatea vizorului.E rotita aia cu + si – din dreapta vizorului.
F-ul e diafragma, mai inchide-o, deci da-i valori mai mari, pentru ca luna este foarte luminoasa. Treci pe M (manual) si te joci cu timpul de expunere.
NOU
Contrasens » neah, am lentile de contact:)
NOU
www.flickr.com/photos/jingleslenobel/4940423735/
NOU
missmidnight666.deviantart.com/gallery/?offset=48#/d2hc5s0
so close.
NOU
Eu am un Canon 500D – obiectiv 75-300
Cam asta mi-a ieşit mogaflorin.com/poze/2012/08/IMG_2502a.jpg
f/5.6
timp de expunere: 1/250s
iso 100
-2 la compensarea expunerii
NOU
@Arhi:
1. ISO 100 e prea intunecat, incerca ISO 400 sau si mai bine 800.
2. trece-l pe mod “aperture priority” – (programul “A” de pe rotitza).
3. Seteaza diafragma (F-ul ala) pe 8 – 11
4. Pune aparatul pe trepied
5. Daca ai senzatia ca nu iti face focalizarea automat, trece obiectivul pe focalizare manuala (“MF”) si focalizeaza tu sa vezi luna clara.
6. Daca fotografiile tot iti ies neclare, vezi sa nu cumva sa ai reglata gresit dioptria (o rotitza mica aflata pe laterala vizorului) – ii ajuta pe cei cu ochelari sa faca fotografii fara ochelari.
Cam atat.. sper sa-ti fie de folos 🙂
NOU
De cand valoarea ISO poate fi “prea intunecata”?
Un ISO mare (sensibilitate sporita la film, amplificare marita – cu tot cu zgomot – la digitale) il folosesti pentru a-ti permite un timp mai scurt de expunere. Luna nefiind o chestie topaitoare, vrei ISO cat mai mic, pentru zgomot redus, diafragma la valoarea ideala pentru obiectivul tau (de obicei, 8-11) pentru a “inghiti” unele probleme de focus si un timp rezonabil de expunere, pentru a hali cat mai multi fotoni fara a “arde”.
@Stefan J: te bagi ca musca in lapte. Arhi nu a mentionat ca s-a jucat cu timpul de expunere. Fix ala era secretul pentru a nu iesi “arsa” poza din cauza background-ului intunecat.
NOU
Alex: “ISO intunecat” se dorea o exprimare plastica… imi pare rau ca nu toata lumea se prinde.
Topaitoare nu e luna, intr-adevar, dar in miscare tot este si cu ISO 100 si deschidere de 8-11 risti sa ai nevoie de un timp de expunere de 1-3 minute (estimez, nu am mai facut de mult). La 4 minute ai o miscare de 1 grad ceea ce e foarte mult in termeni de claritate…
Iar D90 nu cred ca are zgomot prea mare la ISO 400 sau 800…
Dar nah, e mai usor sa critici sfaturile altora decat sa dai tu un sfat coerent.
NOU
Bossule, nu vreau să-ţi tai elanul, dar ai muri înainte de a ajunge pe Marte, sau dacă ai noroc şi reuşeşti să supravieţuieşti până acolo, acolo cu siguranţă dai ortul popii :)) Măcar ştii că mori pe Marte, cine mai e ca tine :))
NOU
Trepied + telecomanda ca cam tremuri.
NOU
alxzen » mane, tu chiar nu ai citit ca e facuta pe trepied, cu telecomanda?
NOU
clar nu, m-am uitat doar la poza.
NOU
Un lucru important pe care nu l-am vazut inca mentionat e ca trebuie sa opresti stabilizatorul de imagine de pe obiectiv in momentul in care vrei sa fotografiezi de pe trepied.
NOU
tu ai aparat pe langa mine..:) eu am coolpixul, e ok pt blogul meu. Dar mereu mi-e ciuda ca n-am unul mai teapan atunci cand e luna mare si portocalie, ca de jurassik
NOU
@Tzutzi, buna ideea. Si eu uit vibration reduction pe ON si pe trepied se ‘simte’.
NOU
de ceva vreme studiez si eu treaba asta 🙂 (de fapt stiu care e treaba dar caut o solutie ok si ieftina) si am cam gasit ……deci body-ul aparatului e irelevant (daca e fabricat din 2008incoa…si e DSLR)….OK..deci trepied cat de cat decent…..adaptor m42 la ce aparat ai tu (nikon deci) si un antic obiectiv de 500mm (beroflex ii zice..mai sunt variante) + un 2X extender………….cam 600-700 lei total cu tot cu transport (fara trepied) si cam asta iese 😀 www.youtube.com/watch?v=mV6L3DUzwrY
NOU
Poza neclară?
A fost cutremur, ceva gen.
NOU
Poza pusa de tine nu are EXIF atasat. Pe viitor, lasa-l acolo, e de ajutor.
Presupunand ca poza nu e crop 100% (sau, mai rau, e upscaled), problema pare sa fie una de focalizare, nu de imagine tremurata din cauza miscarii. Incearca o focalizare manuala, cu control manual de expunere, f/8, in Live View, cu ISO 400 si obiectivul la telefoto maxim. Importanta este partea cu Live View (cu zoom maxim pe ecran) si focalizare manuala. Daca nu reusesti sa prinzi o imagine mai clara decat cea de mai sus, redu putin din focala (zoom-ul lentilei) si incearca din nou.
Daca reusesti, redu ISO cu un pas si repeta.
Daca nu reusesti, probabil obiectivul e de vina.
Uite pe cineva cu un obiectiv ca al tau:
photography-on-the.net/forum/showthread.php?t=998938
NOU
@Arhi: Nu mai spune “La tamronul meu, 8 îmi bagă mult prea multă lumină în aparat”. Legile opticii nu sunt nici proprietare si nici patentate. Asa ni le-a lasat nea ala intr-una din cele 6 zile de work.
Rezumat:
– ISO100 (daca ai 50, si mai bine)
– camera pe M
– F/8-F/11 – poti sa incerci si mai sus, dar eu am obtinut rezultate mai proaste, cel putin cu obiective cheap.
– dupa cum a zis cineva mai sus, joaca-te cu timpul de expunere. Incepe de la 1/1000 si urca spre 1/250 (desi cred ca asta e cam mare la o luna stralucitoare)
NOU
Eu am facut poze relativ ok atunci cand a fost eclipsa de luna ( pana a venit ploaia). Si cu un aparat compact pe stativ. Poza ta e miscata din cauza stativului ( e din acela ieftin, nu foarte stabil – si eu tot la fel am). Ar fi bine sa-i bagi o intarziere la declansare ( ca sa nu-ti mai prinda tremuratul stativului cand declansezi) sau sa-ti ie o telecomanda 🙂
In rest, fara sa fiu specialist in fotografie, cauta pe net niste setari pentru ISO/tim expunere/f etc si pe urma joaca-te cu ele. Nu exista o reteta cu care mergi la fix pentru o fotografie misto. Tre sa faci 20-30-50-100-200 de poze ca sa alegi cateva foarte reusite…
Dar, in primul rand, rezolva problema cu tremuratul 🙂
NOU
geretus » nu stiu daca un stativ de 100USD e chiar ieftin…
NOU
Daca ai timpul de expunere prea lung, s-ar putea ca blur-ul sa fie dat si de miscarea Lunii (sunt o gramada de poze pe net facute noaptea in care se vad stelele ca niste dare albe). la fel, daca trepiedul e varza si `tremura` sub aparat (vant, trepidatii, spirite-malefice, etc), si asta mai poate da blur. Eu as incerca pe modul manual, cu un ISO mai mare, f8-f11 si ma ‘joc’ cu timpul de expunere pana cand iese. Eventual, agata ceva greu de trepied (rucsacul foto?) care sa il tina oarecum stabil la vant.
Succesuri! 😉
NOU
plus oprit VR-ul de pe obiectiv (as per Tzutzy).
NOU
Tu fotografiezi luna in timp ce varcolaci ca Zegrean halesc Pamantul nostru (ori al vostru) ? Asta inseamna sa fii senior ?
NOU
Vezi ca in meniul aparatului ai o functie de blocare a oglinzii pe deschis…in felul asta mai reduci din trepidatiile aparatului la declansare.
NOU
Din experienta mea de pozat luni (am trecut si eu prin faza asta…) am descoperit asa (pe langa trepied, telecomanda etc):
– e mai bine sa folosesti focus manual. Chiar daca pare o idee buna sa pui focusul pe infinit, nu e. Luna nu e chiar la infinit.
– diafragma undeva pe la F8, F11…
– ISO cel mai jos.
– Foloseste exposure delay. Oglinda aia care balanseaza poate da vibratii in corpul aparatului, iar exposure delay baga o pauza de cca. 2 secunde intre momentul ridicarii oglinzii si expunerea efectiva. Functia asta e utila indiferent daca folosesti telecomanda sau nu.
– Postprocesarea (curbe, whitebalance) e inevitabila.
Observ in articol ca zici “astre”. Pentru luna obiectivul tau e ok (ca distanta focala, nu ca marca). Pentru alte astre (Venus, Jupiter etc) iti trebuie insa alte jucarele, gen luneta si-un adaptor pentru obiectiv. Daca-ti place cerul noaptea cred ca cel mai la indemana ti-e o poza cu star-trails – iti trebuie doar multa rabdare 🙂
NOU
Arhi, poate asa trebuie sa iasa pozele lunii. Iar toti ceilalti au gresit.
NOU
Corect rapuns. Luna este in ceata !
NOU
like one of your french girls.. 🙂
NOU
D90 ul are un mod de Exposure delay pt reducerea vibratiilor cauzate de miscarea oglinzii nikond90blog.blogspot.ro/2009/12/nikon-d90-mirror-lock-up.html
..poate ti-o folosi la ceva .. Parerea mea despre poza ta, e ca nu e in focus.. sau ti-a batut vantul peste tripod in timpul pozei …. sau sa fi facut cu timp de expunere asa mare incat te-a afectat miscarea pamantului :)) joy
NOU
Salut,
Cu un Sigma 70-300 (deci nu prea rasarit):
1/500
f/8
ISO 200
evident trepied si declansator remote.
NOU
In primul rand pozele alea care apar profi pe net de regula nu sunt un singur cadru. Sunt stackuri de 100-200 de cadre. Un program care stie sa faca acele stackuri este registax. www.astronomie.be/registax/
Am facut si eu poze la luna si cu banalul 18-55 si cu 70-300 si au iesit foarte ok. Pentru camera se recomanda un timp de expunere cat mai mic, la un iso mediu (400 de exemplu) si F13-F18 (la F8 sigur iese defocalizat ) Evident telecomanda, trepied si declansare intarziata. Pentru expunere trebuie sa te joci pana gasesti modul in care se vad detaliile cel mai bine, nu trebuie sa fie perfect, doar cea mai optima setare pentru cerul din seara respectiva.
NOU
A zis Kubrick că nu se mai bagă să regizeze şi ,,amartizarea”
NOU
Va complicati de pomana cu trepiede si alte minuni. O luna luminoasa de vara, daca iti tii respiratia si nu tremura mana ca la babe, la 300mm nu-ti trebuie trepied.
Hints pentru Arhi, ca am vrut sa-ti trimit un mail direct la primul articol dar n-am avut timp:
1. Tine focus-ul aparatului pe single point, si sa fie ala central;
2. NU fa focus direct pe suprafata lunii. Procesorul isi va lua teapa, si nu-l va pune la infinit. Focus-ul, daca nu ai gradatie pe infinit, se face pe o linie de contrast – adica fix marginea luminoasa a lunii cu cerul negru; dupa ce a facut focus,
3. Muta luna FIX in centrul imaginii; ai un Tamron low-end, si o lumina destul de puternica asa cum era mai acum 2-3 nopti, daca nu e fix pe centrul lentilelor, o sa-ti joace lumina de colo-colo prin obiectiv, rezultatul fiind o imagine neclara/laptoasa/pete colorate, etc.
4. Click.
Technical shit:
La 300mm ti-ar trebui un 1/300 shutter speed daca ai o mana sigura, 1/450 ideal. Astea le obtii cu un ISO 400/800 si cum am zis mai sus. Nu te lua dupa linioara care iti arata cat de expusa e imaginea. O fotografie buna cu luna trebuie sa fie sub-expusa cu -2/-3 poate chiar mai mult, fata de ce iti arata linioara aia. De asemenea, pozele cu luna plina nu prea sunt cool ca nu vezi chestii misto, vezi doar o suprafata plana fara prea multe detalii; incearca in primul/ultimul patrar, atunci poti sa vezi frumoase cratere.
P.S. Nu iti dau sfaturi de diafragma ca nu stiu cum e obiectivul – poate e rezonabil wide-open, poate nu.
P.P.S. Nu e obligatoriu sa faci la 300mm, maxim; poti face si la 200, 250, daca acolo e calitatea imaginii mai buna.
P.P.P.S. a1.sphotos.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-snc7/424725_119492658176912_432638143_n.jpg poza cu un Tamron similar, doar ca era 55-200mm, tinut in brate, la rasarit, facuta langa casino-ul Constanta
NOU
am un hubble de vanzare, te intereseaza?
NOU
Eu iti sugerez sa te joci cu setarile pana iti iese ce-ti doresti. Tu trebuie sa inveti sa-ti intre in reflex acest “joc” pentru ca altfel inveti robotic. Shi chiar nu e ok. Iti zic din experienta si e regula in fotografie.
Vezi ca D90 are ISO 200, cel mai mic 🙂
La 3200 iese deja pixelata!
Si chiar nu e amarat de aparat. E foarte tare aparatul, daca stii sa-l folosesti. Nu-ti trebuie D4 ca sa scoti poze extraordinare. Poti sa scoti poze bune si cu un bridge.
In cazul de fata cam 1/160-1/250 – ISO 200 – 400 si F8-13. Si eu am un Nikkor 70-300.
NOU
OMUL NU A IEŞIT NICIODATĂ ÎN SPAŢIU, fiiindcă ar crăpa. Aţi auzit de centura de radiaţii van Allen? Nu mai zic de ce este dincolo de ea. Aici pe pământ suntem ca şi în inchisoare şi în carantină. Aici suntem condamnaţi să trăim şi să murim.
Deci când spui ,,om în spaţiu” ne referim la orbita pământului. Omenirea n-a părăsit niciodată atmosfera pământului, ci doar a orbitat înăuntrul atmosferei. Începând cu altitudinea de 1500 km şi până la aproximativ 40.000 km distanţă faţă de pământ, există o zonă numită centura Van Allen, un fel de apărătoare a pământului,plină de radiaţii. Tine de magnetosfera pământului. Dacă n-ar exista această centură, n-am mai exista nici noi. Fiecare misiune spaţială, şi ,,ieşire în spaţiu ” până în prezent a avut loc sub acest câmp de radiaţii. Mercury, Gemini, Soyuz, Skylab, Space Shuttle etc… Toate au menţinut altitudinea SUB 1500 km. Iar acum SSI se află pe orbită la o altitudine de aproximativ 350 km. NUmai misiunile Apollo vezi doamne, ar fi ajuns pe Lună.
În 1998 nava SPace Shuttle a zburat până la o altitudine de 500 km, una dintre cele mai mari altitudine atinse vreodate, cu 1000 de km sub zona de radiaţii în care începe centura Van Allen. Radiaţiile au fost atât de severe încât astronauţii au declarat că au văzut flashu-ri de lumină, având ochii închişi. Radiaţiile au penetrat învelişul navei, apoi învelişul protector al costumelor, trecând prin craniul lor şi ajungând în retina lor deschisă.
Mincinoşii cu Luna. Trucaj regizat probabil de jidanul Kubrick şi americani pt a da speranţe pulimii. Ca şi acum, cu cercetătorii curului, care visează colonii pe marte, când Marte n-are gravitaţie , n-are magnetosfera, atmosferă, un bolovan de cacat.
De ce Armstrong a refuzat să jure cu mâna pe biblie că a fost pe lună? Apoi vezi toate detalii de la filmări şi poze care arată făcătură. Dar , CEL MAI IMPORTANT E CE AM SPUS EU MAI SUS. Nu puteau să treacă prin centura van Alllen, fără să fie afectaţi cel puţin, dacă nu morţi. Şi s-au mai şi întors ai dracu, tot prin centura aia! Bă, mă laşi. Şi de ce nu se mai trimite acum oameni pe lună, ci doar roboţi de căcat? Că nici n-au fost niciodată oameni acolo. Deci centura asta e ca un fel de sarmă ghimpată care ne ,,ingradeste ” şi protejează pe noi în acelaşi timp, dar dincolo de asta e şi mai rău!
NOU
A. Freigedank » To protect astronauts from radiation dangers, spacecraft are fitted with various types of shielding, such as aluminum shielding, and the astronauts also wear protective clothing during this part of their journey. Also the courses/paths were plotted so that the craft would travel through the parts of space where the Van Allen belts are at their thinnest. Despite these precautions, there were and are still serious radiation considerations.
Using calculations of the amount of radiation, the actual time spent passing through the belts, and the shielding used by the Apollo crew, scientists reckoned that the Apollo spacecrafts would pass through the Van Allen belts so quickly that space travellers would not receive any significant life or health-threatening levels of exposure to radiation risks during their flights.
NOU
Posibil, dar acum de ce nu se mai duc oameni pe Lună? Ăia de pe SSI orbitează pe la 400 km. Dacă îi pui pe la 1000 km, se fac şaorma.
,, Evoluat timp de milioane de ani pe o planetă ca Terra, cu toate sistemele corpului adaptate la condiţiile de gravitaţie de pe Pământ, “omul spaţial” s-a dovedit vulnerabil la lipsa acestui factor esenţial al existenţei sale – gravitaţia terestră. După câteva luni de şedere pe SSI, a început să devină evident: primii factori de agresiune la adresa sănătăţii sunt lipsa gravitaţiei şi radiaţiile cosmice.
Cele mai dure efecte ale microgravitaţiei se resimt la nivelul aparatului locomotor: muşchii de atrofiază, iar oasele se fragilizează, din cauza reducerii densităţii ţesutului osos – osteopenie – cu peste 1% pentru fiecare lună petrecută în condiţii de gravitaţie aproape zero. Pierderea calciului din oase este însoţită de creşterea concentraţiei ionilor de calciu în serul sangvin – rămâne de văzut ce efecte asupra organismului poate avea o creştere marcată a valorii acestui parametru.
Pentru a reduce, pe cât posibil, aceste efecte, astronauţii de pe SSI ingerează suplimente de calciu şi vitamina D (care ajută la fixarea calciului în oase) şi sunt obligaţi să facă exerciţii fizice, timp de câteva ore pe zi, pe o bandă de alergare – de care sunt ancoraţi cu corzi elastice, ca să nu-şi “ia zborul” – şi alte aparate de fitness, unele proiectate special pentru ei.
Chiar şi aşa, scheletul şi musculatura au enorm de suferit, ceea ce aruncă umbra unui mare semn de întrebare asupra şanselor de a realiza vreodată o misiune cu echipaj uman pe planeta Marte, de pildă. Călătoria până la destinaţie, care ar dura aproximativ doi ani, ar putea avea ca efect atrofierea în asemenea măsură a aparatului locomotor al astronauţilor, încât aceştia ar fi incapabili să facă fie şi un singur pas pe Marte.”
www.descopera.ro/stiinta/9033952-fata-intunecata-a-meseriei-de-astronaut
NOU
Uite aici bossule un filmuleţ, vorbeşte un negru simpatic la inceput, face caterincă de apollo şi lună :)) Poate ar trebui trimişi negrii în spaţiu, au densitatea osoasă mai mare decât albii, şi pot rezista mai mulot :))
www.youtube.com/watch?v=TLxkthAs0Iw