Contul meu
Anii 33-500 AD: Creștinismul a început ca o sectă a iudaismului și a așa a rămas până a ajuns la Roma
După moartea și învierea lui Iisus Hristos în anul 33, cei 11 12 apostoli s-au răspândit prin Europa, Africa și Asia, ca să propăvăduiască cuvintele Mântuitorului.
Unul dintre ei a ajuns și la nord de Dunăre, pe unde trăiau dacii, și a reușit cumva să îi creștineze pe câțiva ciomăgari de aici. Probabil dezamăgit de rezultate și de calitatea umană a dacilor liberi, s-a închis într-o peșteră din Dobrogea cu mesaj la intrare “nu deranjați, ies eu din când în când”. Îl chema Andrei (fratele apostolului Petru, btw) și a devenit motivul pentru care în fiecare an pe 30 noiembrie avem liber.
Pavel, de la care avem epistolele in Noul Testament, a devenit apostol creștin mai târziu. Era cetățean roman și vânător de creștini, și îl chema Saul. După o epifanie religioasă în care i s-a arătat Iisus, a devenit credincios, și-a luat alt nume și s-a dus la Roma, să arunce praf de creștinism pe romani. Spoiler: nu s-a terminat bine, i s-a tăiat capul (fiind cetățean roman, nu putea fi crucificat, aia era o metodă de execuție rezervată p*limii).
La Roma, creștinii erau priviți mai degrabă ca o ciudățenie, pentru că se încăpățânau să ducă vieți retrase și mai ales pentru că li se fâlfâia de toate zeitățile romane. Chestia asta s-a schimbat în anul 64, când un incendiu devastator a culcat Roma la pământ.
„Hey, boss, did you ever see a more splendiferous crash?” Zorba Romanul, ca. 64 AD
După cum vă așteptați, chestia asta nu a prins prea bine la poporul roman, care a găsit repejor un vinovat în însuși împăratul Nero (ăsta, săracul, ca toți împărații din secolul I, era cam mână-largă, paranoic și ciudățel, deci o țintă bună pentru furia poporetului), pe care l-au acuzat că a ordonat generalilor lui să dea foc Romei pentru că…motive muzicale și artistice. Speriat, băiatul nostru a căutat repejor un alt țap ispășitor și într-un acces de inspirație creativă a arătat cu degetul spre creștini, că și așa ăia erau ciudați și inadaptați.
Nero: Cu bărbuța aia de hipster, nu-l vedeți în stare să ardă Roma numa’ așa, de plictiseală?
Așa a început o lungă și frumoasă tradiție de persecutare a creștinilor în Imperiul Roman, care a durat până la Împăratul Constantin, în jurul anului 300. Înainte de una dintre bătăliile lui, Constantin se zice că a avut un vis în care îi apărea semnul crucii: sub acest semn vei învinge.
Iaaauite, mami, pisicuța drăgălașă se joacă cu creștinul…cu dinții…
A câștigat bătălia și ca urmare, prin anul 313, a dezincriminat creștinismul în Imperiul Roman și a devenit un fel de tătuc protector al creștinilor, deși el însuși s-a botezat abia înainte de moarte.
Constantin nu a forțat pe nimeni să devină creștin, ci a făcut o chestie mult mai mizerabilă: condiționa accesul la poziții de putere în Imperiu de apartenența la religia creștină, plus că îi punea pe cei care încă venerau vechii zei romani să plătească taxe mai mari, pentru a finanța construirea de monumente și a orașului său nou-nouț și foarte creștin, Constantinopol.
Constantin era așa de viril, încât când a scos creștinismul și l-a pus pe masă, toți generalii lui s-au repezit să îl…adopte
Bineînțeles că toți oamenii cu un pic de spirit practic s-au convertit, pentru că altfel i-ar fi durut în borsa. Dar pentru că s-au convertit doar de fațadă, și de facto au rămas tot cu obiceiurile lor ”păgâne”, în creștinism au pătruns tot felul de tradiții bizare, iar sărbătorile creștine au fost așezate peste vechile sărbători romane, fiind preluate și obiceiurile aferente, că de aia sărbătorim Crăciunul pe 25 decembrie, că atunci și așa aveau romanii Saturnalia, și a fost mai simplu așa, știțicezic?
De acolo avem și o grămadă de ritualuri fără explicație logică în creștinism, dar ”așa se face, maică”.
O să fac o paranteză acum, cu o anectodă mișto: romanii erau în general destul de toleranți cu religiile și cultele (mă rog, mai puțin cu creștinismul). În general, când cucereau pe cineva, le integrau și cultura și zeitățile. Tot panteonul roman era ciordit de la greci, iar armata romană avea ca unul dintre zeii protectori pe Baal, o divinitate feniciană și mare războinic, care era reprezentat de un bou.
Ei bine, când armata romană a fost convertită aproape peste noapte la creștinism, au zis mkay, că nu prea le păsa, dar se pare că și-au păstrat și mascota lor în poveste.
Așa s-ar explică prezența boului în unele reprezentări ale nativității. Evreii creșteau oi, nu aveau treabă cu vitele, deci lângă iesle nu avea ce căuta o vacă.
Baal be like: How moo doin’? (I’ll see myself out)
Paranteză închisă. Luați cu sare, că nu garantez veridicitatea.
Creștinismul nu era pe vremea aia o religie organizată, ci era compusă din mai multe culte care aveau parțial credințe și ritualuri atât de diferite, încât nu erau compatibile între ele.
Ca să stabilească direcția în care mergea religia, după ce creștinismul a ieșit din underground și a devenit cool și religie oficială a Imperiului, Împăratul Constantin i-a adunat la Niceea pe toți episcopii creștini ai vremii, ca să stabilească niște reguli comune și canoane religioase. Meetingul e cunoscut ca Primul Sinod Ecumenic de la Niceea. Toți cei care nu aderau la regulile stabilite prin sinod au fost declarați eretici și deci necreștini (de exemplu arienii, dar nu intru acum în detalii). La Niceea a fost bătut în cuie și Crezul care se spune și azi la liturghie și este baza credinței creștine (Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, …).
Au urmat și alte Sinoade prin care s-au pus bazele religiei așa cum o știm. Cool fact: Ortodoxia pretinde că încă respectă toate regulile stabilite prin Sinoadele ecumenice și de aia e religia cea mai șmecheră. Mkay.
Totul a mers okeiuț până prin anul 395 când împăratul Teodosius a împărțit Imperiul Roman în două, pentru a gestiona mai bine mamutul (era imens): Imperiul Roman de Răsărit cu capitala la Constantinopol și Imperiul Roman de Apus cu capitala la Milano (mai târziu Ravena). Au urmat invaziile populatiilor migratoare și un haos generalizat care a fărâmițat definitiv fostul Imperiu Roman și așa au început the dark ages. Evul Mediu timpuriu.
În anul 486, Roma este cucerită de niște triburi barbare germanice, cred că vizigoții. Constantinopolul a mai ținut steagul sus până în 1453, când cade sub asediul turcilor și așa se termină istoria Imperiului Roman, dar divaghez.
TL:DR, pentru puturoși:
- După anul 33: Apostolii se apucă să propăvăduiască creștinismul. Pavel are testiculorum destul de mari încât să meargă la Roma, unde creștinează până când își pierde capul
- Anul 64: Arde Roma. Creștinii erau dubioși și retrași, un țap bun ispășitor pentru împăratul Nero. Începe persecutarea creștinilor, iar cultul creștin intră în underground.
- Anul 313: Împăratul Constantin dezincriminează definitiv creștinismul; creștinismul începe să fie cool, și mai cool, religie-oficială-a-Imperiului-cool
- Anul 325: Primul Conciliu de la Niceea, se pun bazele dogmatice ale creștinismului.
- Anul 337: Constantin se botează. Și moare.
- Anul 380: Creștinismul devine religie oficială a Imperiului Roman
- Anul 395: Teodosius împărte imperiul roman în Răsărit și Apus, din motive administrative. Capitalele sunt Milano și Constantinopol
- În jurul anului 500: Roma este cucerită de barbari. Începe Evul Mediu.
Dacă vi se pare mișto povestea și comentariile sunt civilizate, în următorul capitol vă povestesc despre Marea Schismă dintre Ortodoxie și Catolicism, de ce e imposibilă reconcilierea (sunt chestii teologice grele la mijloc) și cum catolicismul a ajuns să fie atât de toxic, încât un călugăr german a zis BĂ, GATA!
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Comentariu civilizat. Nu știu eu multă latină, dar la Pavel cred că puteai zice “colei”.
NOU
Suntem oameni culți și civilizați pe acest blog și purtăm conversații înalte.
Dar nu-s sigură de termen. Dă-mi o sursă, ceva.
NOU
are typo la coaie
NOU
Am auzit că e boală grea și dureroasă.
NOU
en.wiktionary.org/wiki/coleus#Noun_2
Sursa – în anii 90 un om de afaceri pe nume Urzică a deschis în București un magazin devenit celebru, numit Coleus. Avea sigla o frunză de urzică și sustinea el că asta înseamnă în latină. Nu mai rețin cine l-a dat în fapt, poate Viorel Gaiță sau poate cineva prin Cațavencu. Mă rog, din toată povestea latina mea s-a îmbogățit cu un cuvânt util, spre deosebire cele 2-3 pe care le învățasem la școală.
NOU
Superb. Uite așa învăț eu de la voi
NOU
Omu’ are dreptate. Apostolii apostoleau:). Hagiografia curenta nu specifica sihastria apostolilor. Logica ne indeamna sa credem ca apostolii cautau asezarile dense pentru a raspandi credinta. Ca unul care a misunat prin Dobrogea eu stiam pana prin 90 doar de izvorul lui Eminescu – o fabricatie cel mai probabil dar preluata de catre stat. Dupa 90 a fost reinviata si ideea de pestera a sfantului Andrei plus izvoarele din jurul manastirii Dervent.
Legenda insa e frumoasa, iar locul este ok pentru chiar si pentru cineva fara inclinatii spirituale.
Cel mai probabil apostolul a trecut chiar pe acolo in drumul lui in Scitia, pestera e foarte aproape de drumul local mezo-scitic, iar o alta legenda locala spune ca parte din DN3 urmareste un drum militar roman din sec I.
Asteptam continuarea.
NOU
Prin ’83 am locuit o vreme în Călărași. Eram străin de acele locuri și foarte curios să văd, să aflu, iar la îndemnul colegilor de muncă am ajuns la peștera Sf. Andrei (așa era cunoscută pe atunci și da, era doar o peșteră, cu multe lumânări și multe bilețele de hârtie prin firidele pereților). Dar totul sărăcăcios în jur. Mai mult lux era la Mănăstirea Dervent, unde făcea valuri legenda „pietrei care crește” – o piatră imensă la nivelul solului, pe care se zice că s-a așezat o femeie mută, a adormit acolo peste noapte, iar dimineața vorbea. Acea piatra cică în fiecare an iese puțin câte puțin din pământ, „crește”. Iar privitor la izvoarele de care vorbiți, cel mai probabil e vorba de trei izvoare pe care încercau unii să mă convingă că formează o cruce, pe care eu n-o vedeam.
În rest, zonă foarte frumoasă, liniște, vegetație multă, totul odihnitor.
NOU
Sau incercati si Biblita hazlie.
NOU
Constantin ofera libertate tuturor religiilor. Implicit si crestinismului. Prin Edictul de la Milano, in 313. Acest edict a fost precedat in 311 de alt edict al altui imparat: Gelerius, care a oprit persecutia crestinilor. Abia Teodosius proclama crestinismul ca religie oficiala a Imperiului, in 380, prin edictul de la Thessaloniki. Ca sa stiti atunci cand treceti prin Salonic, ca acum aprox. 1650 de ani, un imparat roman a luat una dintre cele mai importante decizii din istoria recenta a omenirii, cu efecte pana in ziua de azi.
NOU
Asa e. Crestinismul nu a devenit religie oficiala decat in 380. Mersi, modificat.
NOU
Galerius are si origini interesante
NOU
Asta cu arderea Romei e pe bune. A lăsat mamaia candela aprinsa când a plecat de acasă.
NOU
Fain povestit, știu perioada și picanteriile, că și eu sunt pasionat de istoria creștinismului. E interesant unde s-a ajuns după 2k ani și cum istoria are mici bucle ce se tot repetă. Cum se zice, “Christianity had a good and long run, but it’s time to go”.
NOU
Crestinii au fost tap ispasitor pentru orice o lunga perioada inainte de Constantin, nu doar in cazul incediului. De-aia cred ca foarte multi martiri/sfinti si-au gasit finalul in arene, pe post de mancare de pisici mai mici sau mai mari.
Si spoiler la schizma, “papa” de la Roma si “papa” de la Constantinopol s-au excomunicat unul pe altul :)).
P.S. De unde au facut rost de brad in desert la nasterea lui Iisus?
P.P.S. da, mai vrem.
NOU
Am senzatia ca si persecutarea crestinilor e exagerata in poveste.
In primul rand – nu puteau fi prea multi, logic vorbind: cat sa prinda o secta obscura venita din Iudeea la romani?
In al doilea rand: ceea ce vedem noi ca o “cruzime” a romanilor, era de fapt business as usual. Le placea sa vada gladiatori caftindu-se pana la moarte sau batandu-se cu animale salbatice.
Sa arunci niste crestini neantrenati l lei sau sa le dai foc, era frumos..odata. Dupa aia te plictiseai, ca lipsea show-ul. Nu mai bine te uiti la lupte cu gladiatori?
Adica noah: ce preferi să vezi, un film de acțiune sau un foc de tabără?
NOU
Intre Nero si Constantin, de la putini crestini la multi, exista o frumoasa perioada in imperiu, tradusa mot-a-mot din engleza: “Criza secolului al-3-lea”. Ori, instabilitatea politica, lipsa sigurantei, saracirea, sunt lucruri care fac oamenii mult mai receptivit la mesaje religioase si mai ales la mesajele pe care crestinismul le transmite. Asta cred eu ca a facut crestinismul sa prinda mai usor.
Pentru romanii obisnuiti, jocurile alea erau business as usual, dar pentru crestinii devotati nu erau, religia lor indemna la renuntarea la violenta. Si asa probabil i-a marcat. Poate a reprezentat si o oportunitate: “Uite ce puternici suntem noi, Dumnezeu e de partea noastra, deci astia ne ard pe rug”. Nu degeaba avem o gramada de povesti cu crestini devotati pe care nu i-a papat leul, nu i-a ars flacara, si asa mai departe.
Si nu in ultimul rand, exacutia prin aruncarea in cusca leilor sau arsul pe rug, erau doar o parte din spectacol, incalzirea (pun intended!). Urmau apoi si celelalte distractii.
Inca odata e doar parerea mea, dupa ce am citit/vizionat/ascultat pe altii mai destepti ca mine.
NOU
E foarte posibil sa ai dreptate.
NOU
Le brad vine de la germani/scandinavi…e legat de cultul virilitatii (coniferul- singurul pom vesnic verde, alea alea).
S-a adoptat la scara larga ca arata fain, ca si Mos Craciun…
@Madamme, well done…il asteptam pe Martin sa vina !
NOU
@Maddame, posibil dreptate pe bune sau ironic? Ca nu prea mi se intampla sa-mi zica femeile asta :))
NOU
Nu o ard ironii ieftine. E posibil, istoria nu e matematica.
Ce ai zis e plauzibil.
NOU
Probabil crestinii intrau in arena Colosseumului la matineu. Asa avea timp toata lumea sa isi cumpere popcorn si cola pt luptele intre gladiatori!
NOU
Multumesc, am inceput ziua zambind, si da, mai vrem.
NOU
Despre Nero cred că este adevărat, chiar a dat foc la Roma. Drept dovadă după el a fost botezat un celebru program de ars CD-uri.
NOU
Oh, 20 de ani mai tarziu si am inteles si eu referinta :))))
NOU
Nero Burning ROM. Now I get it. La fel, după 20 de ani. Sa iti dea monstru’ de spaghete sănătate.
NOU
Cum, nu stiati? *insert Funar meme here*
Pai avea iconita la shortcut colosseumul in flacari.
NOU
de mult nu am mai ras asa. e bine totusi ca s-a facut lumina pe la unii 😀
NOU
Să-ți trăiască familia. Nu m-am prins.
NOU
mai vrem, mai vrem – multumim, maddame 🙂
NOU
TL;DR – apare o secta, secta se dezolvata si devine dominanta, incepe evul mediu perioada de vreo 800 de ani de constant regres uman la umbra sectei sus numite. Ganditi-va unde am fi fost fara evul mediu, probabil eram deja peste universul star trek, iar in bucuresti ar fi fost chiar si apa calda. Probabil doar in moldova tot cu bunda-n curte, ca evolutia s-ar fi aplicat doar la oameni.
Iar aia ca andrei (adica acel andrei prietenul lui hesus din israel) s-a plimbat prin dacia (dupa ce hesus si-a dat obstescul sfarsit pe semnul plus) si a adus crestinismul aici e hilara din zeci de puncte de vedere.
De exemplu e hilar e ca suprafata daciei cumva se suprapunea fix peste granitele romaniei de azi si se plimba baiatul, vara la vama veche iarna prin ardeal. Si asa mult crestinism a adus el aici, ca Traian i-a gasit pe daci cu zamolxe in gura si nici o mentiune despre crestinism, desi conceptul ii era cunoscut din imperiu deja.
Eu inteleg ca orice secta de asta porneste de la o fabulatie, dar in cazul crestinismului in Romania fabulatia este continua. Exista o gaura de fix o mie de ani in care p-aici nu a fost nimic stabil, nici un stat, nici o relicva, nimic si noi vorbim ca suntem crestinati de baiet care ar fi venit din israel pana aici ca sa stea la pensie si sa crestineze vreo 250k de km patrati.
NOU
Nu, stai. Eu nu am zis nimic despre faptul ca Andrei i-a crestinat pe daci. E posibil sa fi prins crestinismul la CÂȚIVA (cred ca asa m-am si exprimat), la fel cum avem prin Romania, de exemplu, adepti ai religiei Bahai. Cateva sute, am senzatia.
Nu va repeziti la concluzii numai din fabulatiile BOR, ca eu n-am treaba cu ele, desi mitologia e frumoasa.
Ma mir ca n-a venit nimeni sa-mi spuna ca nu Pavel i-a crestinat pe romani, sau ca de ce am scris despre invierea lui Hristos, ca nu exista dovezi istorice.
Istoria religiilor e o combinatie frumoasa intre realitate si mitologie, si tocmai de asta ne place asa de mult.
Dacă vreți științe exacte, rezolvați ecuații de gradul 2.
NOU
Eu am vagi dubii ca acest andrei chiar a ajuns vreodata pe undeva prin zona, pentru ca cifrele nu se pupa (btw, vezi ca si rusii si-l revendica ca cica si pe ei tot el i-a iluminat).
Deci cum vine asta, omul a fost pe tovarasie cu isus si gasca, deci sa inteleg ca erau cam de aceeasi varsta. La 33, isus s-a dus la cele sfinte. Vag din cate imi amintesc se zice ca baietii lui au mai ars-o cativa ani prin palestina, dupa care au tras la sorti care unde sa se duca. (Deja aici mi se pare fabulatie, s-au uitat pe google maps sau cum, vorbim inca de o perioda cand chiar si aia cititi ai vremii (deci nu niste gagii random din israel) nu sunt coerenti in referinte geografice.)
Dar hai sa zicem ca la 45-50 e.n. omul a plecat (dubios ca inca mai traia, ca speranta de viata pe atunci era spre 30-40 de ani. Da stiu, daca ai ajuns la o varsta ai sanse mult mai mari sa treci peste speranta de viata ca statistica and shit, but still).
Asa si a ajuns in dobrogea (cum si cat i-a luat? nu a propavaduit si el cu baietii prin taverne pe drum? nu l-a bagat wazeul pe deadend? a zburat cu wizzul sa vina la cazinourile din bucale peste weekend, cum fac urmasii lui de azi?)
Adica c’mon a ajuns un mos de la 50-60 de ani in plimbare prin dobrogea, fix din palestina si a mai si apucat sa vorbeasca cu unii pe aici (sa inveti limbi straine si barbare la 50+ face orice bunicuta).
Scuza-ma dar mai degraba cred ca a inviat isus (s-au mai bine zis ca nu l-au ucis romanii de tot si s-au grabit sa il dea jos de pe plus inainte de apus), decat povestea de backpacker a lui andrei.
NOU
De asta imi place mie istoria. Toti putem avea pareri, mai ales cu referire la perioadele unde sursele istorice sunt firave și ambigue.
De asemenea, tot asta e motivul pentru care imi plac stiintele exacte si prefer sa imi caut linistea acolo.
NOU
S-a întâlnit cu moldovenii și a dat din mâini, nu a trebuit să învețe nici o limbă pentru că moldovenii nu sunt oameni. Nu-i așa băi deșteptule?
Scuze Madame.
NOU
Or fi data ma Junker din maini, da’ asta daca nu erau deja beti, ca 50 e.n. deja e tarziu, ei sunt beti de la zorii civilizatiei.
NOU
Vrem continuare, neaparat!
NOU
Tot textul imi aduce aminte de imaginea de mai jos.
img.ifunny.co/images/c962a508a21a8d481e636577069a72c834004365f47fe0d7ecdeee1f56fdcc15_1.jpg
NOU
In continuare va bateti capul aiurea, eu n-am trimis pe nimeni printre voi.
NOU
In primăvara anului 1087, niște navigatori italieni din Bari au ajuns în orașul Myra> tc. Demre, capitala fostei provincii antice Lycia, din SE Anatoliei/Turciei, adică din regiunea numită astăzi Antalya.
Acesti navigatori/negustori italieni au pătruns în lăcașul de cult care adăpostea trupul (neputrezit) al Sf. Nicolae -participant la primul conciliul ecumenic, de la Niceea (325), în calitatea sa de episcop al Myrei- și au sustras sfintele moaște, pe care le-au transferat la Bari.
Spre cinstirea sa, Papa Urban al II-lea a dispus edificarea unei frumoase biserici, Basilica San Nicola, care adăpostește, până astăzi, moaștele sfântului. Il puteți vizita și voi, când situația (epidemiologică) o va permite…
În preajma sărbătorii Sfântului Nicolae, 6 decembrie, sunt scoase din raclă și dăruite credinciosilor aflați in nevoi, spre tămăduire, bucăti de țesătură îmbibate cu “sudoarea” sfântă, care izvorăște din moaștele sale de aproape 1700 de ani…
În ciuda protestelor exprimate, de-a lungul veacurilor, de credinciosii ortodocși, care reclamau furtul moaștelor din Myra, catolicii au refuzat să le returneze, justificandu-și poziția prin faptul că acest “trasfer” a fost necesar spre protejarea lor din fața tăvălugului selgiucid.
Acest furt a devenit “sfânt”. adică absolut necesar, prin faptul că a protejat moaștele Sf. Nicolae de profanare…
Iată că nu există doar războaie sfinte, ci si tâlhării sfinte :))
Dar, ca să ducem povestea până la capăt, trebuie să remarcăm faptul că frații catolici au făcut o excepție: în secolul al XVI-lea au “dăruit” (contra cost) creștinătății ortodoxe una dintre mâinile Sfântului Nicolae.
Ei bine, beneficiarul direct al acestei tranzactii a fost… Mihai Viteazul! În schimbul unor pungi cu galbeni, “dăruite” Basilicii San Nicola din Bari, arhiepiscopul catolic i-a “dăruit”, la rându-i, această relicvă sfântă, ca semn al pretuirii pe care occidentalii o aveau față de lupta antiotomană a marelui principe valah.
Mihai Viteazul, care avea o evlavie deosebită față de Sf. Nicolae, dat fiind faptul că, răspunzând rugăciunilor sale, l-a salvat, la un moment dat, de securea călăului, a donat această relicvă sfântă Bisericii Sf. Gheorghe Nou din Bucuresti, aflată vis a vis de intrarea pe strada Lipscani.
Adică între Piata Universității și Piața Unirii, pe partea cu magazinul Cocorul.
Mâna Sf. Nicolae se află și astăzi acolo, alături de moaștele martirilor Brâncoveni.
În altă ordine de idei, trebuie să rețineți că Moș Crăciun nu este altcineva decât… Sf. Nicolae. Poporul român le consideră în mod inept pe cele două personaje ca fiind diferite. De aceea, copiii românilor au o bucurie dublă: sunt cadorisiți atât de Moș Nicolae (6 decembrie), cât și de Moș Crăciun, 18 zile mai târziu….
În pronunție olandeză, Sf. Nicolae, care este, alături de Sf. Bonifaciu, protectorul Țărilor de Jos, apare drept… “Sinterklaas”.
Orașul New York a fost, inițial, o colonie olandeză, cunoscută sub numele “New Amsterdam”. Când, în secolul al XVII-lea, anglo-saxonii americani au intrat în posesia ei, i-au schimbat numele în “New York”, în onoarea ducelul de York.
Preluând orașul, anglo-saxonii au preluat și unele dintre obiceiurile comunității olandeze, ai căror copii erau cadorisiți de Sinterklaas în noaptea de 6 decembrie, care preceda praznicul Sfântului.
Doar că în pronunția anglo-saxonă, Sinterklaas a devenit…. Santa Claus!
Iar Santa Claus a devenit, grație “aculturației”, adică răspândirii culturii profane americane, celebrul Moș Crăciun, simpaticul moșuleț care ne zâmbește de pe prelatele tir-urilor încărcate cu… Coca-Cola!
NOU
In ordinea aleatorie de pe tricouri.
“Așa s-ar explică prezența boului în unele reprezentări ale nativității”.
Pai, nu prea.
Da, boul chiar are o interpretare crestina inca din primele secole si da, exista la evrei.
O gramada de boi.
Boul ca reprezentare a crestinilor si magarul ii reprezenta pe pagani.
In epoca la evrei exista chiar si sacrificiul vacii rosii, care era unul dintre cele mai importante sacrificii veterotestamentare.
Cam asa de rau stau si au stat evreii cu vacile : elapte.md/maariv-cat-lapte-curge-prin-paminturile-israelului/ .
Crezul sau simbolul de credinta niceo-constantinopolitan.
Deci batutul in cuie nu e valabil strict doar la sinodul I, ci I + II (de la Niceea si Constantinopol).
In sfarsit, Constantin a avut o poveste de viata fascinanta.
Stilul tau mi-a amintit de prof. Alessandro Barbero care si-a dedicat niste ani studiului vietii lui “Costantino”.
Cine poate priza italiana, poate afla o gramada de chestii cul pe youtube cu el, povestind istoria intrun stil tip stand up foarte misto.
Sau din cartile omului.
Dupa gust.
Astept cu real interes continuarea interpretarilor tale.
Ai stil, ai verb, imi place, e de bine.
TL:DR, pentru puturosi, ca na, am scris si eu prea multe cuvinte:
• cu boul/vaca nu e chiar asa
• Crezul are completare
• pentru amatori “alessandro barbera – costantino” chiar merita citit/ascultat
P.S. Mesaj scris la bicicleala, nazificati prin alta parte, macar de data aceasta.
NOU
Multumesc pentru pontul cu Alessandro Barbera, acum incep sa inteleg intr-adevar caderea imperiului roman … Nu stiu unde s-o trimit, iti datorez o bere…
Apropo de datorii, de acum sint sigura ca am una si la Cetin, dar nu gasesc butonul de abonament… M-am prostit eu, chiar acum cind incepeam sa ma cred o tira mai desteapta?
NOU
nu avem asa buton, lucreaza vali la o chestie misto, dar o cam labareste
NOU
Madamme multumesc frumos! a fost superb, astept continuarea.
din ciclul ce-ar fi fost daca era altfel, ce ma macina pe mine sunt doua date pe care le am in cap:
1453 – daca nu cadea Constantinopolul din cauza invidiosilor crestini de la apus, unde era Europa acum?
1601 – daca nu-l taiau pe Mihai, unde era Romania acum?
NOU
In 1453 Constantinopolul mai avea puterea unui influensăr de mana a saptea de azi, pt cateva sate din jur.
Era mort si nu l-ar mai fi inviat nimeni.
Au avut cruciatii grija de asta, inaintea musulmanilor.
Mihai taiatul a inceput de fapt sa moara “puțân câti puțân” din ziua in care a infrant armata principelui transilvanean.
Nu avea el nici un vis de Romanie, nu exista conceptul, e doar o fabulatie comunista.
Nu ma mai intind pentru ca am scris deja azi cat pentru un an.
NOU
1453- Imperiul Roman(asa era denumit oficial, iar grecii care-l populau isi spuneau romei) era in metastaza din sec XII.
Exodul invatatilor bizantini spre Apus a facut posibila explozia Renasterii italiene din jurul anului 1500. Renasterea incepuse de cateva secole-scurte perioade de mini renasteri, dar bizantinii aia culti au catalizat fenomenul.
Mihai- ar fi sfarsit oricum repede, taiat de boieri sau de turci sau de habsburgi, personalitati aventuriere ca el nu erau compatibile cu status quo-ul vremii. Nu a visat niciodata la Romania- conceptul era inexistent, principatele erau inca considerate posesiuni private ale capetelor incoronate. Modernitatea incepe abia in a doua jumatate a secolului XVII, ideile despre statul modern erau doar idei in imaginatia unor filosofi pe vremea lui Mihai.
NOU
Asa mai neoficial Giorgio Basta l-a ucis pe Mihai la ordinele imparatului Rudolf al II-lea. Acesta din urma, i-ar fi cerut lui Mihai sa jure loialitate si supunere Sfantului Imperiul Roman in schimbul “protectiei” in fata turcilor, insa acesta mandru si arogant a refuzat. Continuarea se cunoaste.
NOU
Misto, eu vreau si sequel-ul. Multumim!
NOU
“De acolo avem și o grămadă de ritualuri fără explicație logică în creștinism, dar ”așa se face, maică”.”
Pacat ca n-au preluat si legile care frinau luxul ostentativ, care prevedeau o limita a cheltuielilor facute cu ocazia sarbatorilor, nuntilor, inmormintarilor…
Povestesti fantastic de fluid si captivant, cred ca o parte din merit revine stilului sugubat, care relaxeaza si desacralizeaza insa fara sa calce cu ciubotele pe istorie…
NOU
Ar fi păcat să tragem perdeaua peste perioada acesta fără să spunem câteva vorbe despre antisemitism, care a încolțit și a crescut mare odată cu creștinismul, în același leagăn, cum s-ar zice. În ciuda baletului teologic al ultimilor 2000 de ani, trebuie spus clar, fără perdea, că Iisus a fost evreu sadea și Yoshua îl chema. Primii creștini, apostolii și ceilalți băieți din trupa lui Iisus, după răstignirea liderului, mergeau la Templu, locul unde evreii aduceau sacrificii tribale lui Dumnezeu. Ce naiba, scrie chiar și Noul Testament. La butoane în fruntea grupării se afla fratele lui Iisus, Iacov, când deodată a apărut Pavel în peisaj. Pavel, mai cosmopolit, a început să racoleze la noua religie evrei mai liberali, din diaspora, dar și alte neamuri, cărora nu le cerea decât să creadă în Jesus, fără să se mai taie împrejur și să respecte alte obiceiuri culinare evreiești. Între gruparea de la Ierusalim și Pavel s-au aprins scântei, iar Pavel, în cele din urmă, a pierdut răzbelul intern, precum va pierde Orban alegerile.
Da întâmplarea a făcut cu evreii, neam războinic din fire, oricum obișnuiți să scoată sabia la porunca lui Dumnezeu, s-au răsculat împotriva romanilor, așa că în anul 70 romanii le-au arătat cine e șeful și au ars Templul din Ierusalim, iar pe mulți evrei i-au trimis la plimbare, mai prin lanțuri, mai prin exil. Creștinii, ca să aibă viață mai ușoară cu romanii, au dat-o la întors, ca trenul la Ploiești și au început să se dezică de evrei. Gruparea iudeo-creștină din Ierusalim s-a dus pe plută, iar comunitățile cosmopolite, grecizate, întemeiate de Pavel au început să înflorească și în tot acest proces s-au dezis de gruparea mamă din Ierusalim, au început să scrie evangheliile, unde pe romani i-au zugrăvit în culori din ce în ce mai frumoase, de ex. episodul cu Pilat care, vezi doamne, a vrut să îl facă pe Iisus scăpat, dar nu l-au lăsat evreii, care au cerut să cadă asupra lor sângele vărsat. Și de atunci a rămas scris că evreii l-au ucis pe Iisus, iar antisemitismul a crescut și s-a făcut mare. Ortodoxia și acum face spume la gură la adresa evreilor, ba încă în gura mare, în Prohodul Domnului cântat în Vinerea Mare, unde încă mai aruncă cu pietre la adresa „neamului jidovesc”.
NOU
Apropo de nume dinastea biblice.
Acum cativa ani suna in suport un client din Israel. Imi zice numarul de cont si am inghetat instant. Il chema Yehuda care se citeste ceva de genul “Yeuda” adica practic il chema Iuda, m-am panicat pe moment, mai mult i-am balmajit numele decat l-am rostit noroc ca omul era setat pe problema lui si nu l-a deranjat faza (adresati-va voi cu Domnule Iuda unui client in suport daca sunteti smecheri). Aparent numele asta e foarte popular acolo la iudei.
NOU
Mitul lui Andrei in Dobrogea- nu putem spune nici ca a trecut, nici ca nu a trecut pe aici. Cea mai veche sursa despre Andrei in Dobrogea ( era parte a provinciei romane Scythia Minor) este Eusebiu din Cezareea care in sec IV, in lucrarea sa Historia Ecclesiastica il citeaza pe Origen, care la randul lui citeaza “traditia”, adica text apocrif la patrat. De ce nu putem spune ca nu a trecut Andrei pe aici? Pai nu avem o dovada care sa demonstreze asta. Nici asa, nici asa. Cert este insa ca nu prea avem biserici cu hramul Sf Apostol Andrei-semn ca nu era foarte popular nici dupa crestinarea de facto a regiunii.
Pana nu avem o dovada hard, materiala, povestea lui Andrei in Dobrogea poate fi dezbatut in ambele directii.
@Boris- Traian si dacii- uniunea tribala dacica cu centrul in zona Orastie era fondat si pe baza religiei zamolxiene comuna triburilor dacice, ori crestinismul, de la 33 pana la 87, cand romanii incearca sa trozneasca prima data Dacia, nu ar fi avut timp sa prinda radacini. Posibil sa fi existat crestini in cetatile de pe litoral, dar erau locuite mai ales de greci.
Putem presupune ca cele mai vechi secte crestine apar in comunitatile evreiesti din Imperiul Roman, pana la urma evreii aveau jumatate de lectie deja invatata-erau monoteisti, Vechiul Testament, mitul unui Mesia, etc. Era normal ca aceasta religie noua sa nu aiba charisma pana nu a fost impusa de la nivel central-Constantin.
O chestie vis-a-vis de Evul Mediu Timpuriu sau Evul Intunecat. Nu a fost deloc intunecat. Daca privim la progresul in arta, nu se vede nimic intunecat. Invaziile popoarelor din Est au faramitat infrastrucura romana, dar nu a fost mai putin sau mai mult sangeros decat epocile anterioare sau ulterioare. Arta nu a pierit-dovada avem mini renasterea carolingiana sau arta saxona din vremea lui Alfred in Anglia, sunt n exemple care arata ca spiritul crestin european a aparut fix in acea perioada.
NOU
Pai ok, dar atunci sa se zica ca ne-au crestinat romanii, nu backpackyourlife andrei.
NOU
@Boris- crestinarea dacilor de catre Andrei e o teza a BOR si cred ca nici popii nu o cred.
Istoricii nu raliaza la ipoteza Andrei+daci= crestinare. Aia care cred asa ceva sunt sedusi de premiza unui mit fondator care e construit artificial. Nu avem un mit fondator si asta doare la nationalismul crestinopat.
Cine vrea sa se informeze o poate face si fara obladuirea BOR.
NOU
Comemorarea “convertirii”, a re-consacrării creștine a Pantheonului avea loc, anual, la 13 mai, data care reprezenta, astfel, sărbătoarea tuturor sfinților. În timp, Biserica a considerat necesar, pentru ușurarea convertirii barbarilor, care țineau, firesc, la comemorarea celor dispăruți din neamul lor, să mute această sărbătoare la data de 1 noiembrie, ziua tuturor morților, pt păgâni.
Tocmai de aceea are loc sărbătoarea numita “Halloween” în noaptea de 31 oct. – 1 nov., iar măștile purtate de copii reprezintă țeste scheletice umane. Este, așadar, o relicvă a sărbătorii pagâne a tuturor morților, care se ținea la acea dată.
Creștinismul, în speță Biserica nu a făcut altceva -în acest caz, ca și în multe altele- decat să suprapună sărbatorile ei peste cele pagâne, pentru o acceptabilitate mai mare a convertirii.
Este, ca să vă mai dau două exemple, cazul colivei, ori a sărbătorii Pogorârii Sf. Duh, care calchia sărbătoarea păgână a Rusaliilor…
Nume pe care, până astăzi, îl preferă, încă, vajnicii noștri creștini…
NOU
Pentru comentariile astea vin aici. Chapeau
NOU
Cand eram copil (80s) se faceau glume in noaptea priveghiului, se spuneau bancuri-o urma a practicii dacilor de a plange la nasterea unui copil si a rade la inmormantare-viata pe pamant este plina de durere, viata de dupa moarte e ce trebuie, langa Zamolxe.
Pomana-practica romana, preluata probabil de la egipteni-ei ofereau de mancare mortilor, noi celor vii.
Mastile purtate de Ignat de catre cetele de colindatori-nimic crestin aici.
NOU
Halloween mai are si alte “izvoare”: celtii care sarbatoreau sfarsitul verii, un fel de sarbatoare a recoltelor pe 31 octombrie, sarbatoare in care se credea ca cei morti vin la viata si pe care o numeau: samhain. Defapt era sarbatoarea de anul nou.
Convertirea la crestinism a adus un mic conflict cel putin cu sarbatorile catolice: 1 noiembrie toti sfintii, 2 noiembrie toti raposatii. Ce au facut irlandezii cand au ajuns in America: au denumit ajunul sarbatorii din 1 noiembrie All Hallows Eve. Si uite asa am mai pus de un Halloween!
NOU
Daca va fi o continuare voi reveni cu alte detalii interesante ce țin de creștinism și de istoria din spatele religiei.
NOU
Nu mai bine scrii un articol și îl publicăm separat? E păcat să se piardă prin comentarii.
NOU
O sa incerc sa scriu ceva dar e multa informație și mi-e sa nu iasă un ghiveci. In alta ordine de idei, o greșeală frecvent întâlnită e cea legată de religie și anume răspunsul la întrebarea: de ce religie ești sau ce religia ai? Majoritatea vor răspunde fie ortodoxa, catolică, protestantă însă nu e corect. Religia este creștină iar catolicismul, ortodoxia, protestantismul sunt confesiuni. Confesiuni ale religiei creștine. Ca atare data viitoare să răspundeți că sunteți de religie creștină și nu de religie catolică, etc.
NOU
Din câte știu eu, în staul erau un măgar, un bou și cămilele celor trei magi. Măgarii și vitele erau animale foarte valoroase fiind utilizate pentru tracțiune. Măgarii erau folosiți pentru cărat marfă, boii erau folosiți la jug pentru munci agricole (arat și semănat) și de aceea erau ținute în grajd (o anexă lipită de casa în care locuiau stăpânii animalelor). În schimb, oile și caprele erau animale pentru hrană (lapte și carne) și erau ținute în țarcuri la marginea satelor (lângă pășuni), deci nu în grajd. În concluzie, oile sunt cele care n-au ce căuta lângă prunc, boul e legit. Lipsește măgarul din poză.
NOU
Comentez in cel mai civilizat mod posibil spunand ca mai vrem in p|m niste articole de astea.
Multumim!
NOU
Cateva corectari:
-Au fost 12 apostoli pentru ca in locul lui Iuda a venit Matthias.
-Andrei n-a ajuns niciodata in Dacia. A predicat in Grecia, Turcia, Georgia si in Dobrogea, dar care atunci nu era parte a Daciei, ci a provinciei tracice Moesia Inferior . Dacia nici nu era atunci cucerita de romani cand predica Andrei in balcani. De mentionat ca Andrei a fost rastignit in Grecia.
-daco-romanii au fost crestinati abia prin secolul III conform dovezilor arheologice, cand au fost gasite primele inscriptii cu numele unor martiri
In rest e ok. Mai vrem sa citim istorioare.
NOU
Da. DA! 12 apostoli. Impardonabil. Am corectat, multumesc!
NOU
Maddame, ce zici de următoarea propunere? Înțeleg că ești pasionată de istoria religiilor și văd că ai un stil plăcut de a scrie, nici pretențios, nici prea acid. Presupun că ești familiarizată și cu textele biblice. Am observat în comentarii că și alți cititori sunt familiarizați cu aceste subiecte (istorie/religie). Așa îți propun să scrii un articol într-un stil la fel de fain ca acesta, în care să punctezi câteva dintre „pietrele de poticnire” din Biblie, adică subiecte precum mitul creației, discrepanțele din povestea nașterii lui Iisus, avea sau nu avea Iisus frați etc. Estimez că un astfel de articol va avea prindere la cititorii blogului și va putea fi îmbogățit în comentarii prin contribuțiile celorlalți cititori.
NOU
Nu ating teologia și dogmatica nici cu o prăjină de 1m. Efectiv nu-s destul de deșteaptă pentru asta.
Să înțelegi Biblia în context istoric, cultural și în registrul mitologic, e muncă de o viață.
Plus că Biblia a fost scrisă în aramaică. Tradusă apoi în greacă. Apoi latină. Apoi alte limbi.
Știi câte nuanțe s-au pierdut prin toate traducerile astea? Am un prieten teolog care a învățat greaca veche ca să poată înțelege textul biblic cât mai aproape de original, și încă are de învățat.
Eu cu fizica, mai nou matematica, cu istorii din astea simple…
NOU
Maddame, ai dreptate și te înțeleg. Am trecut și eu prin senzațiile acestea, de-a lungul a multor ani. Întâi am zis să citesc și eu Biblia, că așa zicea Biserica, că scripturile sunt cuvântul lui Dumnezeu. Prin tinerețe avusesem contact cu Vechiul Testament, iar acum mi-am zis să o iau cu ușurelul, cu Noul Testament. Și citind am realizat că sunt multe chestii pe care nu le înțelegeam. Așa că am luat la mână cărți de istoria creștinismului, hărți de geografie, am completat cu lecturi din istorie, filozofie, hermeneutică. Încet-încet, o parte din întrebări au început să capete răspunsuri.
Dar odată ce treci la nivelul acesta este greu să mai privești scripturile cu reverență spirituală. Începi să faci legături între puncte, treptat înțelegi că Biblia este o colecție de scrieri, cu autori variați, care au avut motivații diferite, au scris în epoci și în contexte socio-politice diferite. Mai adaugi în ecuație și efectele traducerii, de care pomeneai. Iisus vorbea aramaică, Noul Testament a fost scris direct în greacă, evangheliile au fost așternute pe papirus la zeci de ani după evenimentele relatate, au la bază o tradiție orală. Multe s-au pierdut, multe au fost răstălmăcite, multe au fost adăugate.
Să fim fericiți că astăzi ne putem permite luxul de a studia și de a trece prin filtrul propriu religia. Alții, în trecut, așa cum probabil vom afla din articolele tale care vor urma, nu au avut această libertate, pentru că, pe de o parte, Biserica s-a așezat la masă cu puterea și, pe de altă parte, educația venea tot prin mâna Bisericii (inclusiv pe plaiuri mioritice, unde, nu întâmplător, primele cărți tipărite au fost cele bisericești, iar Creangă buchisea din Octoih, nu din Harry Potter).
Spor la articole, le voi citi cu plăcere!
NOU
Felicitari si multumesc! Mai vreau.
Un invitat permanent pe teme de cultura generala?
NOU
Biblia e atat de misto ca poti sa argumentezi orice afirmatie pro sau contra cu citate din biblie. Orice.
Madamme continua 😛
NOU
De unde ai atatea resurse sa ne explici fizica apoi sa ne pui sa cautam care-i treaba cu algebra si dupa sa ne trimiti in haul genezei crestinismului. Oricum imi place, abia astept si restul.
NOU
Eu aștept un articol în care Cetin să ne vorbească despre istoria dudeismului – și nu amatoricește, ci din poziția unui prelat ce este.
NOU
fiule, dudeismul e o stare de spirit indescriptibila:)))
NOU
ma pun si eu la coada for more