Contul meu
Scris de M.S
În teorie, oamenii pe care îi iubești cel mai mult pe lume sunt proprii copii.
În practică, ei suferă cel mai mult de pe urma deciziilor neinspirate ale adulților aparținători. Ei sunt țintele în calea schimbului de săgeți dintre “mami” și “tati”. Ei sunt primii și cei mai grav răniți. Pentru că, nu-i așa?!, “tati” o articulează pe “nenorocită” prin copii, iar “mami” îl taxează pe “nemernic”, nelasându-l să-i vadă.
Și în unele cazuri, în cele mai nefericite dintre ele, după ce bătălia nu mai prezintă interes, copiii sunt abandonați în uitare, biete unelte nefolositoare. În exact aceste cazuri, părintele rămas cu copiii își asumă tot ce reprezintă creșterea lor: de la șters frunți asudate de febră, până la orice cheltuieli prilejuite de însăle existența.
Nu despre jelanie e vorba, despre răzbunare nici atat, dar oare nu credeți, boieri dumneavoastră, că cel responsabil de dat cu cardul ar trebui să fie și cel care ia deciziile? Oare nu drept pe lume ar fi ca, după toată stradania de a fi parinte unic (și mare stradanie e!), după toată alegerea între pâine și chirie, după toată viața de parinte, în care tu, ca individ te pierzi printre ședinte cu parinții, aparate dentare, grupuri de scoală, discuții cu doamna, marțișoare, doctor pediatru, desene animate, copii, copii, copii, oare nu ar fi cât de cât puțin drept să poți decide ce le e mai bine, fără ca legiuitorul să îți ceară acceptul unui strain, co-partener doar la concepție?!
Începusem prin a scrie: “Caut avocat de dreptul familiei. Unul bun. Unul excepțional. Unul care să înteleagă că ambiția adulților și bunăstarea copiilor sunt două lucruri distincte.”, Începusem să scriu asta și iaca, m-a luat valul să vă spun că nu se fac copii pentru că la bătrânețe v-ar putea fi sete. Sau că se întamplă. Sau ca să repare relații. Asa că vă rog eu: dacă nu ii vreti, măcar lăsați pe cel ce și-i asumă să își facă treaba liniștit. Pe a lui și pe a voastră!
P.S. Caut avocat de dreptul familiei. Unul bun. Unul excepțional. Unul care să înteleagă că ambiția adulților și bunăstarea copiilor sunt două lucruri distincte.
O mamă singură
NOU
stai că apar cei care urlă că în US ca bărbat ești mâncat, a stat aia acasă toată viața și la divorț ia copiii, casa și jumătate din venituri pensie alimentară, în condițiile în care la noi sunt complet alte legi.
sau ăia care țipă că la noi instanțele dau copiii doar mamei, în condițiile în care, eu, ca grefier într-o judecătorie de reședință de județ din toate dosarele care mi-au trecut prin mână în 11 luni (toate dosarele instanței, mă ocupam de introducerea datelor în sistem, îmi treceau prin mână toate dosarele instanței) am văzut 3 dosare în care tații cereau efectiv încredițarea minorilor.
chiar și cei care inițau divorțul și cereau custodie comună și drepturi de vizitare cereau ca minorii să locuiască la mamă.
am lansat niște întrebări încoace și încolo. Cetin are mail-ul meu, am nevoie de niște date suplimentare.
NOU
Ady se mai dă mită pentru postul de grefier?
NOU
@Aradean, habar n-am, eu n-am dat.
Da’ nici n-am intrat chiar pe posturile pe care le ținteam, pt ăla s-a luat 10 pe linie. Am intrat pe ce-a mai rămas.
N-am cerut, insinuat, primit, luat, găsit în buzunar nici un capăt de ață șpagă, dacă te interesează și aspectul ăsta.
NOU
Thanks man. Nu mă interesează aspectul ăla. Just askin’ .
NOU
woman 🙂 just saying. 🙂
NOU
Nu ma pot abtine: In magazinul de ceasuri scumpe de marca din Germania intru eu si ma uit fermecat la vitrine. Vine o blonda de aia de iti vine sa o iei acasa, si intreaba ce as dori sa incerc? Eu cu o fatza de roman adevarat sarac autentic ma uit la ea si zic cu o privire usor ovina: -Numa ma uit! (Just asking..)
NOU
@ady-p, întîmplarea face să știu 2 cazuri din US:
– al vărului meu, care a cerut custodie comună și are gemenii 2 săpt/lună
– al unui prieten de-al ăstuia, caz care e strigător la cer; americanu’, tîmpit, a zis că mama știe ce-i mai bine pentru cei 4 copii; și aia a știut: pînă la judecată, i-a pus poprire pe toate veniturile, pe fondul de pensii și a cerut (și primit) un ordin de interdicție; faza îi că omul este fost militar, erou prin irak, iar actualmente este ofițer federal, investigator și trainer pentru noii ofițeri; adică de la 9 la 17 îi ok, poate lucra pentru guvern, poate să-i învețe și pe alții, da’ de la 17.01 devine o bestie care nu-și poate vedea copiii;
așa că (cel puțin) în sistemul american, o virgulă pusă aiurea și ți-ai fwtwt viața en fanfare…
NOU
eu am zis doar că nu poți compara merele americane cu bujiile românești pentru că sunt alte legi.
NOU
Doamnă dacă găsiți unul bun spune-ți-ne și nouă. 🙂 Mai ales dacă e unul care nu poate fi mituit de partea adversă sau să nu țină cont de pilele aceleiași părți.
În cazul nostru pensia alimentară se plătește la nivelul minimului pe economie pt că firma lui este in insolvență mereu când apare vreun proces, iar de răzbunat se răzbună pe copil nepermițând nimic fără voia LUI. EL fiind responsabil doar cu “materia” înainte de naștere și scandalurile care au dus la divorț. După… durere in bască și ignoranță.
Dar justiția română spune că…nu contează cine ce plătește, cine se zbate, așa ca în cazul DVS, ci cine este părintele biologic are drept pt orice. EL trebuie întrebat pt orice căcat. Este un fel de wake-up call pt fiecare femeie sau bărbat singur. Conform legii un părinte nu poate fi decăzut din drepturi doar in cazuri excepționale…abuz etc. Spețe pe care în Romania după legea română este practic imposibil sa le dovedești dacă nu sunt flagrante.
Noi am abandonat. După 4 procese pierdute am apelat la alte modalități. 🙂 Dar nu pentru rezolvare ci doar pt liniștea sufletească:)
Vă dau un sfat prietenesc. Împacați-vă cu ideea. Justiție justă așa cum vă doriți, în Romania nu veți primi. E trist. Știu. Totuși dacă puteți să aranjați să mănânce cu paiul vreo lună/două… încercați. Fiți creativă. 🙂
Cam tot la jumătate de an. Dacă e inteligent se prinde. Dacă nu aia e. DVS nu aveți nimic de pierdut.
Vă doresc liniște. Restul vin de la sine. Baftă.
PS: nu vă luați după alții care vă îndeamnă mereu la alte procese…procese care nu vor putea schimba ceea ce nu au schimbat primele. Singura modalitate este plângere penală la un executor judecătoresc pentru abandon de familie in cazul neplății pensiei. Pentru ceea ce vă doriți DVS, aveți nevoie de altă țară. 🙂 Gândiți-vă că procesele vă mențin mereu în legătură cu trecutul, cu prostul și viața de care fugiți. Nu meritați așa ceva și copilul nici atât.
NOU
Așa, sfătuiește-o să-l rupă pe ăla, poate rămân copiii și fără mamă, plecată în excursie la Targsor. Dacă tu știi că plângerea penală se depune la executor nu mai da sfaturi juridice, cineva care nu e în domeniu poate le ia de bune.
@autoare: stimată doamnă, cât timp legile sunt cum sunt, puteți găsi pe mama și tata avocaților, pe mama și tata judecătorilor și tot custodie comună veți primi, dacă nu sunteți într-o situație excepțională – și inteleg că nu e cazul .
NOU
Da, plangerea penala pentru abandon de familie, conf CP art.305 este depusa, conform legii, la parchetul de pe langa judecatoria de care apartin. De asemeni ideea cu paiul nu e rea; tot CP ma opreste. Nici chiftele nu vreau a irosi peste gard, drept e! Are si poprire pe cont, care in a doua luna a ajuns sa nu mai aiba decat incasari minore. Nu mai stie nici cum arata copiii; ei cu siguranta nu isi mai amintesc despre cum arata el. Caut avocat. Cu restul m-am descurcat rezonabil. Va foarte multumesc!
NOU
Aradean: tu ai frâna de mână trasă, distribuția sărită și probabil n ai schimbat uleiul niciodată.
Provin din familie de gen, pensia alimentară era fix 15 lei adică diferența dintre 720 de lei sultă imobiliară ea lui și 735 de lei el ei. Până la mâncat cu paiul e cale lungă măndel, bagă ți mințile în cap și live la vida loca, ai alte priorități.
Țup țup spre viitor, ascultă ce zice un expert. Femeia zice de ambițiile părinților vs copii și tu vii cu karate și bătăi.
Jeez.
NOU
@morocu: pentru plângere âmi cer scuze la domnu’ . Dacă le ia de bune află că nu se numește așa. Ce atât de grav? Pe noi acolo ne-a îndemnat să vorbim și să depunem plângere. Âmi cer scuze încă o dată pentru eroare.
NOU
@Raider: my man! …distribuția e schimbată la timp în rest ai dreptate:))) Frâna totuși… scapă mereu chiar dacă e trasă. Mai ales in cazuri de genul. :))
Eu mă refeream la prima parte cea cu co-partener doar la concepție, tu la ultima cu ambițiile. Nime’ nu-i perfect:)))
Provii dintr-o familie de gen eu trăiesc într-una acum. E ok ca o mamă care se ocupă de educație, creșterea unui minor să se îndrepte disperată spre justiție și ăia să-i spună: “ne pare rău doamnă stimabilul vă poate da doar 150 de lei”? “Sărmanul este in insolvență…da are 4 mașini, firmă dar vedeți legea…” Să-l oblige să facă mai mult daca a făcut un copil. Nu e un câine în plm. E in insolvență sa se facă popă. Să se reorienteze.
Eu ca străin, cresc acel copil ca și cum ar fi al meu de când avea 1 an. Nu mă plâng din cauza asta dar nu e normal ca atunci când faci un copil statul să te oblige să-ți respecți măcar îndatoririle?
Țup-țup :))) eu merg spre viitor oricum dar fiind oraș mic ne mai intersectăm…și e o persoană vocală, nervoasă. Trebuie calmată. Mai ales când supără copilul.
Pe doamna nu am sfătuit-o să-l rupă. I-am spus să fie creativă. Hoțul neprins este negustor cinstit. :)))
NOU
urmaream mai de mult acest cont, eu fiind timisorean, si speram, in sinea mea, sa nu fie un aradean adevarat. vazand atatea elucubratii curgand, una dupa alta, m-am convins. avem scapare :)!
NOU
@der: și ai ținut să ne zici asta pentru că?
NOU
@aradean: pentru ca sa mai taci in pula mea din gura, sa nu mai poluezi toate postarile cu cretinismele tale. Si era o gluma, nu sunt timisorean, dar tu tot de doi lei esti. Bâști!
NOU
@der: awwww…e blogul tău? Ești olog și nu poți da scroll? Până una alta poate înveți să înțelegi sarcasmul, dacă tot știi să glumești, să înveți să te abții și să RESPECȚI când îmi citești “cretinismele.”
Nu toți suntem genii bos. Atâta timp cât nu folosesc un limbaj neadecvat și respect pe restul nu e treaba ta sau a altora ceea ce scriu. Dpctmdvd ai ignor total de acum înainte.
NOU
Ciprian Cioaric. Am lucrat cu el, este extrem de bun si iti ofera solutia cea mai buna pe termen lung chiar daca nu pare a fi cea mai convenabila.
NOU
Am vazut o, cred, motivare judecatoreasca in care se explica faptul ca nu se poate acorda custodie doar mamei (nu ma exprim chiar juridic) pe motiv ca… tatal nu a pus niciodata in pericol viata minorului.
NOU
E usor sa scrii articole ca asta cand munca ta e de stat acasa non stop cu copii (si nevasta). Dar ce sa vezi, majoritatea stam pe la serviciu cate 10-12h si ne intersectam cu copilul vreo 2h seara tarziu si eventual in weekend.
E la fel cu cei care stiu cel mai bine cum se cresc copii dar ei nu au nici unul.
Ps. @Arhi, ar trebui sa iei la recitit ce (si cum) scriai cu cativa ani in urma, nu prea mai are legatura cu ciudateniile produse acum..
NOU
Scuzaț’ incultura, păreț’ mai citit, mi-ați putea spune dacă „Guest Post” se traduce în limba română prin „Cetin”? Că M.S ar putea fi de la Mega Size…
NOU
Cred ca Add a citit in diagonala un pic textul. Ca orice parinte care lucreaza si pe mine m-a triggeruit titlul, dar textul este despre altceva.
NOU
a citit fix titlul, el avea de spus chestii, nu mai conta restul:)
NOU
Well, happens to the best of us, iti zic, si eu cand am inceput sa citesc m-am aricit toata. De cand sunt parinte ma simt vinovata si ca respir :)))
NOU
pe mine m-a pufnit rasul de la prima propoziție, nici de titlu nu trecuse, 5 mm mai jos daca citea, vedea ca nu e scris de mine
NOU
Se mai întâmplă când folosești add blocker…
NOU
Add: poate ar fi cazul sa iti reorganizezi prioritatile. Ca daca stai doar doua ore cu familia de acasa si 12 h la munca, familia ta e de fapt munca.
NOU
Pensia alimentară reprezintă un procent din salariu. Dacă părintele nu-și respectă angajamentul, el poate fi dat în judecată și băgat în închisoare.
NOU
sure :)) in ce filme mai exact?
NOU
mihai1, am avut un caz in familie.
NOU
Ca beneficiar de pensie alimentara, ocazional in sensul ca platea taicamio cand si cand, pot sa spun ca legile sunt de cacat.
Norocul nostru a fost ca eram suficient de saraci ca nu ne permiteam nimic asa ca n-avea taicamio ce sa interzica. Maxim mancatul in fiecare zi prin neplata pensiei alimentare.
Anii au trecut, taicamio sta intr-o garsoniera a mea (si a sotiei) si in principiu e tristut ca ca nu-l tratez ca pe un tata, nu-i cer parerea si in general nu simt nevoia sa ii arat niciun fel de afectiune sau respect mai mult decat cel pe care-l ofer oricarui om.
eh viata…
Rabdare. Copiii sunt copii putin … deobicei se maturizeaza repede… si batranetea e lunga. Si toate se intorc …
NOU
problemele pe care le-am văzut eu nu țin doar de interzicere, să zici că dacă ești sărac ești la adăpost, problema într-o custodie comună este că se cere acordul ambilor părinți să aproape orice:
– probleme de sănătate, o intervenție chirurgicală, un tratament mai laborios, o chestie, o trestie- dacă părintele celălalt a dispărut ca măgarul în ceață sau nu vrea să trimită o procură ai belit-o
– cred că și să-i pui aparat dentar
– să faci prima carte de identitate a copilului-
– să-i faci pașaport și, doamne păzește, să vrei să ieși cu el din țară, în vacanță (bine, pt asta trebuie bani)
– e copilul înscris la un sport, tre’ să plece cu echipa în străinătate, au primit sponsorizare
– a primit copilul o bursă, tre’ să plece în străinatate
– alte situații de care nu-mi amintesc, sau pe care nu mi le pot imagina.
pt toate astea trebuie semnătura ambilor părinți. și dacă celălalt (poate să fie și tatăl, poate fi și mama, dar cel mai des am întâlnit tatăl) a dispărut și nu poate fi contactat sau refuză să semneze fie de d-aia, fie ca să rănească părintele care a rămas cu copilul, prin rănirea copilului…..
NOU
Nu se aplica in cazul sanatatii.
NOU
@Ady-p: pentru c.i. nu ne-a trebuit acord și nici pt aparat dentar. E la al doilea deja. :))
Cu ieșitul din țară însă…e greu. Nu știu și dacă am fi in Schengen.
NOU
@mihai1: al meu doar ca n a stat in garsoniera mea. Dar de ingropat, cine plm a trebuit sa si miste curu? Pot sa i iert o droaie de treburi da` io eram in datorii si stateam in aer cand s a gandit asta sa crape. Anyway, simplul fapt ca scoti bani din buzunar ca sa adaugi la ajutorul de inmormantare e de natura sa te faca sa urli de ciuda.
NOU
Am fost in aceeasi situatie, asa cum zicea si Aradean, nu ai ce face, ai impresia ca divortul se termina odata cu pronuntarea hotararii dar in realitate nu se termina niciodata.
Am vazut recent un articol cu o d-na care-si daduse sotul in judecata pentru abuz emotional asupra copilului, acum cativa ani asta ar fi fost imposibil. Nu stiu daca poti conform legii sa obtii decaderea din drepturile parintesti a parintelui care abuzeaza si otraveste mintea unui copil, posibil sa mearga acum pe schimbarea de viziune si paradigma din societatea actuala. Problema e ca copilul sufera si tu odata cu el pentru ca mizeria de ‘fost sot’ este ocrotit de lege, sa nu cumva sa ajunga pe cale de disparitie.
Ma tot mir ca proasta de ce nu se schimba dracului legea odata, sa nu mai stai tu cu procese de pensie alimentara, face statul test genetic la nastere daca nu-ti recunosti copilul si apoi tot statul sa-l ia pe parinte in paza si sa aiba grija sa-i traga din salariu lunar suma datorata pentru cresterea copilului, fara sa mai stai tu, parinte ingrijitor, cu anii prin tribunale pentru o suma de batjocura.
NOU
@cuoana joitzika: ” Nu stiu daca poti conform legii sa obtii decaderea din drepturile parintesti a parintelui care abuzeaza si otraveste mintea unui copil”.
Nu cred că se poate doar dacă puteți dovedi că îi face rău. E nevoie de dovezi. Cum se poate dovedi în instanță ceea ce scrieți mai sus.
Probabil cu mulți bani? Cu Psihologi. Dar dacă faptele sunt mai vechi? Nu știu.
Noi cel puțin nu am reușit. Ni s-a comunicat că, a trecut destul de mult timp de la abuzuri și mărturia ei sau a mamei poate fi considerată părtinitoare. Poate afecta emoțional tatăl probabil.
Așa că am folosit mijloace legale, procese de doi lei și ordin de restricție
Dar acea hârtie nu-l poate opri să o umilească de la depărtare în timp ce așteaptă autobuzul cu colegii. Așa că acestor oameni trebuie sa le iei puterea… aroganța aia grețoasă și trebuie să le arăți că roata se poate întoarce și că bătaia doare. La limită acționezi altfel decât pe net.
Am văzut mai sus oameni care mă judecă pt astea și-mi vb persiflant…știu cum e, am și-n familie. Că nu e normal, că legea…legea e făcută de cretini care habar n-au că o femeie sau un bărbat are dreptul la liniște, la viață și după divorț. Că un copil nu se crește prin legi, aberații sau tertipuri judecătorești și ocolirea responsabilităților. Același copil are dreptul la viață liniștită fără să se uite dacă pe stradă este un bou care îl poate face de râs iar.
NOU
Aradean, te judeca niste neica nimeni de pe net care nu au habar ce inseamna sa-ti cresti copiii in atmosfera asta, eu l-as fi batut pe fostul non-stop daca nu pleca el din oras definitiv. Nu, mai rau, cred ca-i faceam de petrecanie la cate umilinte am fost nevoita sa suport ‘de dragul copilului’ pentru ca l-am trimis la plimbare pe motiv ca e prost.
De fiecare data cand vroiam sa fac ceva se punea el contra, cand vroiam sa-mi duc copilul in vacanta pe banii mei, nu-si dadea acordul ca cica fugeam din tara, la 14 ani cand a aflat ca vreau s-o duc la un liceu de mate-info i-a bagat in cap ca e prea mult pentru ea si nu face fata si se descurca si fara facultate si-a convins-o sa fuga de-acasa, si cate si mai cate. Efectiv, toata viata am trait cu rasuflarea lui in ceafa. Si acum am momente cand imi amintesc si-mi vine sa ma sui in masina si sa-i pun foc la casa intr-o noapte.
NOU
nu mai zic ca e insurat si o intreaba mereu pe fi-mea daca nu vreau sa ma impac cu el, primii 10 ani tot asa a tinut-o: venea sa se milogeasca sa ne impacam, cu plansete si tarsaituri pe genunchi si tot spectacolul
NOU
Ca parinte divortat de cativa ani buni si care s-a invartit o buna parte din acesti ani prin diverse cercuri si grupuri de parinti divortati, iti spun ca din pacate esti o idealista in speranta ta cu binele copiilor vs ambitia parintilor. Sunt rare, chiar foarte rare cazurile unde certurile dintre parinti nu ajung sa afecteze binele copilului. Sau in care urmele ramase post divort la unul sau ambii parinti sa nu il afecteze. Si culmea, ca cel mai mult sufera copiii, care nu au nici o vina si nu au cerut ei sa ajunga in situatia asta.
Personal stiu ca am muncit mult anii astia pentru a ajunge la un ritm si o armonie si un nivel de colaborare rezonabile si unde primeaza binele celui mic. Asta nu inseamna ca nu mai apar contre, ca nu mai sunt chestii care tin de mama lui si care sa ma deranjeze prin prisma impactului asupra copilului, insa imi asum rolul de tata, imi respect programul agreat (informal, ca formal scrie total altceva), platesc cheltuielile copilului si nu il fac niciodata teren de lupta, nu ca ar mai avea de ce sa fie…
Din ce zici tu intuiesc cumva ca este vorba de un tata complet sau aproape complet absent din toate punctele de vedere, insa care nu vrea sa iti ofere custodie exclusiva a.i. sa nu te mai incurci in decizii, acorduri, procuri. Am cautat pe unul din grupurile de parinti singuri pe unde mai intru si am gasit o recomandare pentru Tabrea Alexandru (www.avocatdivortbucuresti.ro) ca fiind foarte ok pe partea asta de custodie exclusiva si tot ce tine de divort, partaj, custodie. Asta daca chiar cautai un avocat, caz in care sper sa iti fie de folos si sa aduca liniste tie si copilului.
NOU
av. Toader Georgian
NOU
Colegul meu de munca pe langa job-ul de la 8 la 4 este antrenor de baschet dupa-masa si merge in aproape toate weekendurile in cantonamente etc cu baieti de toate varstele. Nu o data mi-a spus cate cazuri de genul a patit sa fie de mers in strainatate la meciuri si sa nu poata iesi x copil super talentat cu potential enorm pentru ca tatal (in cele mai multe cazuri) nu isi dadea acordul sa iasa din tara. Si uite asa copiii sufereau, se simteau defavorizati si renuntau in timp sa mai lupte si sa mai traga la fel. Cand tata/mama iti blocheaza orice sansa sa joci la nivel adevarat unde vrei si cand vrei sportul tau preferat, sa ne mai miram de altele?
Vad tati care dupa divort uita ca au copii si abia ii cer in instanta, se multumesc cu minimorum cat da judecatorul sa ii vada pe luna sau an desi cica au custodie comuna si mama nu poate face mai nimic fara tatal care apare in acte. Pai in conditiile astea de ce sa aiba drepturi si de ce trebuie sa fie atat de greu de dovedit? Sa se ia marturii de la persoanele din invatamant (profesori, diriginte, invatatoare whatever), sa se mearga cu copilul la psiholog si sa fie o declaratie in acest sens, sa fie ceva demersuri concrete in care sa arate cu cat la 100% e implicat in viata copilului/copiiilor. Pentru ca dovezi se pot gasi, sa fim seriosi.
Cunosc tati care dau 250 lei pe luna pensie alimentara si le zic fostelor neveste ca e arhisuficient si destul. Cunosc alti tati care totusi au dat mai mult pe langa, la negru, insa cand ceva nu i-a convenit fostului sot au taiat din suma drastic, afectand tot copilul indirect.
Nu le pasa, ei vor doar sa raneasca etc. Inteligenta emotionala zero. Maturizare zero. In loc sa-si rezolve demonii prefera sa loveasca unde candva au iubit si ingrijit.
De abuzul emotional asupra copilului sau prin influentarea minorului despre celalalt parinte nici nu mai are rost sa povestesc, e la ordinea zilei fie ca e vorba de femei sau barbati.
Si uite asa crestem copiii de maine care la fel vor proceda. Si daca nu, vor fi afectati. Atata vor intelege: ca mami/tati nu ne mai vrea, nu ii mai pasa de noi. Aici se arata adevaratul caracter si motivul pentru care ai facut copii si in ce conditii.
Un parinte care si-a dorit enorm copiii ii va iubi in orice conditii si nu-l va parasi niciodata indiferent ca nu merge relatia de cuplu.