Contul meu
Scris de Lucky A.
Pentru ca locuim intr-o lume mai libera si putem emigra cam pe unde vrem, multi alegem sa o facem. Unii o fac de nevoie, in Romania neavand vreo alta sansa sa iasa din saracie, altii o fac pentru ca s-au saturat de Romania si isi gasesc joburi mult mai bine platite in afara. Nici nu conteaza pana la urma de ce o face fiecare.
Mare parte din cei ce emigreaza sunt casatoriti si au copii. Pun in balanta ce e mai bine pentru toata familia pe termen lung si aleg sa plece. Aici apar cei din jur care pun o presiune total inutila pe acele familii, spunandu-le “nu conteaza, lasa ca o sa vezi ca e usor, copiii se adapteaza imediat si absorb limbile straine ca un burete“. Stati sa vedeti, o parte din cei care o spun nici macar n-au emigrat, poate nici macar copii nu au.
Mai usor cu pianul pe scari, ca al dracului daca e asa. Daca e bebelus, adica mic mic cat sa nu vorbeasca si sa nu inteleaga prea multe in limba materna inca, da, posibil sa nu realizeze chiar tot ce se intampla, cat timp e alaturi de parinti. Chiar e posibil sa nu faca diferenta daca merge brusc la o cresa in alta limba.
Daca e toddler sau prescolar, deja intelege bine limba romana, o vorbeste bine, are prieteni, are familie extinsa poate, lucrurile nu mai sunt asa simple. Va spun din experienta, iar alte familii au confirmat. Copiilor le-a luat intre 6 luni si 2 ani sa se adapteze complet la noua tara. Imagineaza-ti cum ar fi sa te duci acum intr-un loc in care nu intelegi nimic, nu cunosti pe nimeni, esti trimis brusc la gradinita sau scoala, unde pe langa ca nu intelegi ce se vorbeste, esti frustrat maxim ca nimeni nu intelege ce vrei sau de ce ai nevoie.
Copilul meu de exemplu, cand am emigrat, avea aproape 3 ani. Vorbea perfect, putea cere orice, era inteles de toti. Intai a schimbat casa, prin urmare s-a manifestat foarte violent, desi inainte nu era. Ma lovea si plangea din momentul in care se trezea dimineata, la fel facea si dupa somnul de pranz. Afara fugea si plangea cand vedea copii in parc. Noaptea avea cosmaruri.
A fost inscris la gradinita, evident nu pricepea nimic din ce se intampla, nu se putea exprima in niciun fel, iar la 3 ani chiar nu te poti astepta sa se manifeste in vreun fel matur, sa aiba rabdare, sa inteleaga ca e un proces de adaptare. Nu, apar tantrumurile care inainte au fost inexistente. La altii am auzit ca au inceput sa bata copii random prin clasa sau afara, din fericire pe asta am sarit-o.
Dupa vreo 4 luni de gradinita, intr-adevar a inceput sa se vada ca face progrese si spune propozitii simple, uneori fraze putin mai lungi. Ok, nu corect in totalitate, dar un progres mare. Cam vreun an a durat pana cand au disparut complet manifestarile negative de orice fel.
Pentru copiii care sunt mai mari, e poate si mai greu cand vine vorba de a o lua de la 0 cu o limba noua, scoala noua unde o perioda lunga vor fi “outsideri”, plus lipsa prietenilor vechi, a bunicilor si alte persoane din familie. Dar da, cand sunt mai mari le poti explica mai usor, asta nu inseamna ca va urma un prim an (poate doi) prea usor. Efectele mutarii sunt acolo, desi poate nu toti le manifesta vocal sau violent.
Nu am alta concluzie in afara de: nu mai mintiti oamenii ca copiii lor se vor adapta foarte usor. Desigur, unii se adapteaza usor. Nu, nu vor invata limba cat bati din palme, daca e o limba total noua. Copiii aia sunt si ei oameni, chiar daca au 2 ani, chiar daca au 10. Nu mai setati oamenilor care emigreaza asteptari nerealiste. E al naibii de greu sa emigrezi, din multe puncte de vedere.
Merita, desigur, in majoritatea cazurilor.
NOU
Poate gresesc cand zic asta dar parerea mea e ca nu intelegi niste nuante:
– “Repede” e relativ, e in functie de situatie, context, task, persoane. In special cand e vorba de altii unde controlul tau nu e in totalitate. Repede inseamna sa ejaculezi dupa 10 secunde, tot repede inseamna sa iti amortizezi investitia intr-un apartament poate dupa 10 ani. La fel de repede inseamna sa vorbesti bine getmana sau japoneza dupa 2-3 ani.
– E problema ta ca iti setezi asteptarile de la niste oameni care nu au nici o treaba cu realitatea, care practic nu au trecut pein asa ceva. Ca nu iti faci o idee despre cat de cu picioarele pe pamant sunt persoanele alea. Nu ei ti-au setat asteptarile cum zici, tu singura ti le-ai setat. Ca taica-mij cand auzise o minciuna ca fiul unui coleg a
luat nota 11 la examen la facultate si aia ar trebui sa fie realitatea. Binwnteles, ala a luat 4.20 dar asta e alta discutie. Trebuie sa intelegeti ca sunt unele exeptii si nu ala e standardul. Ca daca Usaim Bolt alearga sub 8 secunde nu inseamna ca e aia e asteptarea de la mine.
– Nu cred ca intelegi diferenta intre o “minciuna” spusa ca incurajare si o minciuna spusa in scop manipulativ. E ca si cum cineva stie ca are un tip agresiv de cancer si sunt sanse mici sa scape, si tu ce faci? ii zici “o sa mori, nu-ti mai fa sperante” sau ii spui “hei, sunt cazuri in care s-a terminat cu bine, acum cu medicina care a evoluat sunt sanse mai mari decat inainte, o sa vezi, o sa fie bine, nu ceda, lupta”.
– la schimbare cu totii ne manifestam diferit cand suntem scosi din zona de comfort, mai ales niste copii care nu au luat ei decizia sa emigreze
– e posibil sa se puna presiune mare pe copii cu asteptarile astea insa aici e treaba fiecaruia ce face la el acasa
Ideea e asta, daca mesajul tau e “hei, totul in viata dureaza, mai ales cand e vorba de o schimbare, nu va faceti asteptari nerealiste” poate ca formularea trebuia sa fie putin altfel
NOU
Pe langa mentiunile tale, eu as mai adauga ceva in plus legat de integrarea copiilor si termenul in care invata noua limba.
Daca acasa parintii vorbesc tot limba romana, atunci si copilului ii va fi dificil sa invete. Daca insa si parintii fac un efort si incearca sa i se adresele copilului in limba locala, lucrurile vor fi mult mai simple. Si nu trebuie sa poarte discutii complexe, este suficient sa inceapa cu lucrurile de baza: “buna”, “la revedere”, “haide la masa”, “unde iti sunt manusile”, etc.
Niciodata nu este usor sa renunti la viata ta si sa te muti in alta tara. Dar este un efort pe care il faci pe termen mediu in speranta ca pe termen lung vei avea o viata mai buna.
NOU
Noi am fost mai norocosi. Poate faptul ca avea aproape 10 ani a ajutat. Poate nu a inteles mutarea dar puteam comunica si i-am explicat inainte cat am putut intelege si noi. Alti prieteni au folosit ca momeala jucarii si locuri diferite de vazut, disneyland a fost central. Dar cel mai mult sunt sigur ca l-a ajutat faptul ca l-am fortat sa vorbeasca in engleza: programe de copii doar in engleza, ceva lectii si jocuri doar in engleza. Au fost grele primele luni cu o gramada de intrebari dar nu dramatic.
NOU
Situatia e complexa sau mai simpla de la caz la caz!
NOU
Nu stiu, nu ma pricep, astept sa vad ce zice Deea…
NOU
Ugh, crudă experiență.
Nu-i doresc nimănui să treacă prin ce trece copilul tău.
Pentru părinții care întâmpină astfel de probleme, una din soluțiile imediate este regândirea serioasă a opțiunilor de emigrare.
NOU
1. Nu este nicio “cruda experienta”. este doar un disconfort pe termen scurt. O experienta cruda este sa ai copilul cu o boala grava, de exemplu. Iesirea din zona de conform si readaptarea nu reprezinta nimic “crud” pentru un copil.
2. Prin ce trece copilul, mai exact, de nu doresti nimanui asa ceva? Este ceva insurmontabil, apocaliptic? Nu inteleg tendinta asta de catastrofizare.
3. Ce propui nu este o solutie, ci denota inflexibilitatea si incapacitatea adultului de a fi pragmatic si a face fata unei posibile perioade putin mai dificile, care va trece destul de rapid. Pe termen mediu-lung, copilului ii va fi exponential mai bine. Este datoria adultului sa gaseasca resurse pentru a gestiona situatia si a pregati copilul dinainte.
NOU
1. Nu este nicio „cruda experienta”. este doar un disconfort pe termen scurt. O experienta cruda este sa ai copilul cu o boala grava, de exemplu. Iesirea din zona de conform si readaptarea nu reprezinta nimic „crud” pentru un copil.
2. Prin ce trece copilul, mai exact, de nu doresti nimanui asa ceva? Este ceva insurmontabil, apocaliptic? Nu inteleg tendinta asta de catastrofizare .
3. Ce propui nu este o solutie, ci denota inflexibilitatea si incapacitatea adultului de a fi pragmatic si a face fata unei posibile perioade putin mai dificile, care va trece destul de rapid. Pe termen mediu-lung, copilului ii va fi exponential mai bine. Este datoria adultului sa gaseasca resurse pentru a gestiona situatia si a pregati copilul dinainte.
NOU
Cu alte cuvinte ne-ai explicat că e ok să-i fuți una unui copil că îi va fi exponențial mai bine.
Just fuck off.
(și nu-ți mai da singură like)
NOU
Nu, I won’t fuck off doar pentru ca nu iti convin argumentele mele si distorsionezi dupa cum iti convine. Daca esti un adult inept, mai faci si d-astea, renunti la emigrare ca are copilul nervi.
NOU
Ai setat sute de manute rosii, mi-ai aratat tu mie, nea Ilie :)) Ridicol.
Pentru restul: plecati fara urma de regrete, copiii vor inflori in alt mediu, nu catastrofizati o chestie absolut banala.
NOU
@Nea Ilie, mane cu tot respectiul, te apreciez enorm si imi plac comentariile tale si articolele la nebunie, ca fapt divers tu, cel cu oaia in avatar, zapada si Baxt sunteti printre preferatii mei (mai sunt cativa pe care nu i-am enumerat), aici nu ii iau apararea lui Deea, in cele mai multe comentarii nu imi place stilul ei dar aici nu imi dau seama exact ce a zis atat de aiurea.
Sigur cand copilul are cosmaruri e bine sa dai inapoi, re cauti alte optiuni, dar de la a opri total o procedura de care depinde toata familia cred ca ar fi poate ultimul resort. Uite gandeste-te asa, dai copilul la gradinita/scoala si el nu e ok cu asta in primele saptamani (ca na, nu va fi, va plange dupa mama si tot asa). Ce faci? Il scoti de la scoala permanent? Intreb, nu zic ca e gresita proounerea insa m-as ajuta mai multe detalii sa ma pun in pozitia aia. Binenteles, depinde si de cum se manifesta, daca e intr-o criza totala sigur, opresti procedura temporar
Inca ceva, nu are legatura cu emigrarea comentariul meu, emigrarea e buna sau proasta pe termen lung, oricand se poate duce dracu ceva sau sa nu iasa
NOU
Și eu i-am dat like Deeei (poftim dativ) 🙂
NOU
@Nea Ilie, ce zice Deea mai pe scurt este că alegi disconfort pe termen scurt pentru beneficii pe termen lung.
NOU
poti sa spui ca e doar un disconfort doar daca ai copil si ai experimentat asa ceva. in rest e bullshit
NOU
Ce te faci dacă perioada respectivă o sa ii definească caracterul pe viață? Exista copii care rămân marcați pe viață, că pentru ei poate fi un șoc schimbarea. Dacă după un an de zile nu reușește sa se adapteze? Nu e vorba doar de limbă, care e poate ce mai nesemnificativă.
NOU
Da, e un soc emotional, o trauma, o crunta si cruda experienta. Copilul va ramane marcat pe vecie. Neantu’ Ilie a decretat cum sta treaba, cu un mieros “fuck off”, ca orice oier care se respecta. Cheers!
NOU
@Deea, îmi mențin opinia însă pentru cuvintele nepotrivite îți cer iertare.
Sunt extrem de sensibil la subiecte legate de copii, consider că adultul trebuie să facă orice să-i fie copilului bine, un mic disconfort poate însemna mult mai mult, poate avea repercursiuni. Nu e nicio tragedie, îți înțeleg punctul de vedere însă pe un copil, de cele mai multe ori, în relația cu adultul nu-l reprezintă decât modul simplu de manifestare exprimat prin disconfort.
Din nou, am folosit cuvinte nepotrivite, te rog să mă ierți.
NOU
Tanti deea a emigrat cu copii si trebuie sa isi intareasca ideea ca a facut ce trebuie mancand rahat pe subiect.
Intr-adevar nu e o expierenta cruda pentru copil sa fie rupt de toti conoscutii lui si dus intr-un loc in care nici macar nu intelege limba.
NOU
@Nea Ilie de la Sculărie oricat te-ai stradui, copilul va trece prin traume, dezamagiri, tristete, si alte situatii neplacute. Pentru ca asa e viata. Cred ca mai degraba ar trebui sa pregatim copiii sa gestioneze sanatos aceste situatii, mai mult decat ii ferim de ele, pentru ca nu putem sa ii ferim de orice si nu putem sa-i ferim la nesfarsit.
NOU
@Vlad,
Nu, nu cred că a emigrat.
Cea cu emigratul e altă Dee, presupun că sunt mai multe.
Deea cu care conversăm noi aici nu a emigrat.
A vrut să mă atenționeze că nu orice mic moft e un disconfort major, nu orice râzgâială e tragedie. Are dreptate dar m-a prins într-un moment când eram fix pe o altă discuție cu părinți care nu văd semnalele copilului, care sub impulsul curajului de a pleca au scăpat cu vederea amănuntul emoțional al unui om fără apărare, încă în devenire și probabil fragil.
NOU
Deea, tratezi foarte superficial copiii daca spui ca “renunti la emigrare ca are copilul nervi” si “e doar un discomfort pe termen scurt”. Sa te vad eu cum e doar un mic disconfort cand o sa vrea copilul/copiii tai sa stea strict lipiti de tine si plang la orice(plus altele mentionate mai sus) si tu mai ai si munca si casa de intretinut si sot. Sa vezi ce disconfort mic e sa nu dormi ca lumea 1 an de exemplu (sau mai multi). Si nu, nu putea ajuta sotul, pentru ca copilul ma voia pe mine si se linistea cu mine.
NOU
@Zarax, mă faci să-ți zic și ție una nesărată :)))
Dă-mi voie să nu fiu de acord. Citez: “oricat te-ai stradui, copilul va trece prin traume”.
Nu, nu va trece. Datoria ta e să nu treacă. Dacă trece regândești strategia.
Și asta nu înseamnă să îți faci valiza și să pleci înapoi.
“ar trebui sa pregatim copiii sa gestioneze sanatos aceste situatii”
Are 3 ani, da? Gestionarea unei situații la vărsta aia se face fix așa: plângi, ești nervos, îți exprimi disconfortul.
Nu ai cum să-l “pregătești” pentru așa ceva.
Desigur, intrăm în zona aia cu părințeală unde – se știe – putem să pretindem că suntem experți 🙂
NOU
@Vlad, tanti Deea a emigrat in final?
Daca da, ii urez mult succes si sper ca acolo unde este sa gaseasca mediul potrivit care sa-i permita sa se dezvolte si sa aiba o viata mai buna decat in Romania.
NOU
Pe al nostru l-am adus in FR cand avea 2 ani si 7 luni. Vorbea f bine despărțea in silabe etc. Pt prima zi de creșă l-a dresat sa spuna lucruri de bază gen vreau la WC, apa. Pentru ce iubea copiii s-a adaptat in 2 săptămâni. Cu linba in 5 luni max, deoarece si noi si bunica am vb mult FR in casă.
NOU
De aceea este important sa-ti expui copiii la cel putin o limba straina. Adaptarea se va face mai usor, intelegand si chiar vorbind engleza.
In al doilea rand, tu, ca adult, cum ai pregatit copilul inainte? Si da, copiii se adapteaza cel mai usor, greul cade pe umerii adultilor, dar ei nu au nevoie sa stie asta, ci sa fie incurajati si sa li se valideze micile victorii.
E stupid sa refuzi sa pleci de teama tantrumurilor care pot tine cateva luni, trebuie gandit pe termen lung si spre binele copilului.
Am cunostinte plecate in Norvegia si Suedia, cu copii intre 5 si 10 ani. Cel mic a asimilat o limba straina f. grea in 6 luni, cei mai mari intr-un an. Copiii au o capacitate si flexibilitate mare de a invata si recupera, nu ii subestimati. Le va fi mult mai bine prin alte parti decat in Romania, din toate punctele de vedere.
NOU
vei fi uimita daca iti spun ca deja vorbea si alta limba decat romana, dar nu limba tarii in care ne-am mutat? nu am considerat ca e relevant sa specific ca era bilingv deja. plus, nu a spus nimeni sa refuzi sa pleci, mai citeste o data concluzia si faptul ca intr-un final copilul a fost ok. da, copiii au o capacitate mare de a invata, dar poate nu au aceeasi capacitate de a se adapta.
NOU
Da, copiii se adapteaza usor, infinit mai usor decat adultii.
Este un adevar incontestabil care poate fi generalizat fara nicio retinere.
Cu cat sunt mai mici ca varsta, cu atat adaptarea e mai rapida.
Cu cat au studiat si au fost obisnuiti inca din tara de origine cu limbi straine (utile in tara de destinatie) eventual calatoriti intens si expusi des unui mediu multietnic, cu atat mai rapida si lipsita de stres major va fi adaptarea.
Aici intervine diferenta care poate duce la exceptii.
Relocarea induce un stres 100% adevarat si 100% inevitabil.
Stresul afecteaza atat adultii cat si copiii. Masura in care adultii gestoneaza acest stres pentru ei insisi in primul rand este masura in care contribuie pozitiv sau negativ la durata resimtita a stresului (si implicit a adaptarii) de catre copii. Plus modul in care ii arata zilnic copilului cum ei se adapteaza, cum invata limba, obiceiurile, etc si il ajuta si pe copil in acest sens.
Cu exceptia unor copii cu tare emotionale adanci sau afectiuni cognitive care pot intr-adevar afecta adaptarea, TOTUL depinde de parinti si modul in care gestioneaza acest stres pentru ei insisi si pentru copii.
NOU
Am trecut pe aici doar ca să las un link referitor la asocierea „Norvegia și Suedia” = „limbi străine foarte grele”. Cu plăcere.
www.state.gov/foreign-language-training/
NOU
Deea vorbesti din experienta proprie ori din hearsay? Oh wait, tu inca n-ai emigrat da deja stii cum e..
NOU
Deea sa ne anunti cand pleci dar pana atunci vorba lu nea Ilie:”fuck off!”
Eu sunt sigur ca momentul plecarii tale n o sa vina asa ca n o sa mi tin respiratia asteptand anuntul.
NOU
Din ce citesc in articol, copilul de 3 ani pare ca are si alte probleme afara de cele de adaptare si invatarea unei alte limbi. Este un exemplu gresit care descurajeaza emigrarea, am emigrat in 2015, copii mei si absolut toti copiii emigrati din cercul de prieteni s-au adaptat complet in foarte scurt timp, cateva luni maxim un an. Copii sau adulti crescuti si educati in Romania se adapteaza oriunde in lumea civilizata, cand pleci din realitatea romaneasca, oriunde ajungi iti pare mai frumos si mai bine de trait.
NOU
multumesc de grija, copilul e ok, a beneficiat de suport si evaluari de specialitate. nu descurajez emigrarea, mai citeste o data.
NOU
@Jeanvaljean, pareai mai intelept mane pana acum.
“ Din ce citesc in articol, copilul de 3 ani pare ca are si alte probleme afara de cele de adaptare si invatarea unei alte limbi” – ia spune-ne si noua ce te califica sa tragi concluzia asta? Pe ce studii? Ce calificare ai? Cum ai ajuns la concluzia asta?
– “ Este un exemplu gresit care descurajeaza emigrarea” – unde a mentionar autoarea faptul asta?
– “ absolut toti copiii emigrati din cercul de prieteni s-au adaptat complet in foarte scurt timp, cateva luni maxim un an” – nu cred ca intelegi cum functioneaza omul, ca sunt situatio diferite. Uite ca fapt divers, si ca sunt mai multe piese din puzzle care compun o situatie. daca unul dintre copii ar fi agresat zilnic la scoala, batut joc de el si strigat zilnic “emigrant, mars la tine in tara” si copilul ar fi zilnic traumatizar, e vina lui ca nu s-a adaptat? sau daca sufera dupa bunica lui care l-a crescut de mic, e vina lui ca vrea inapoi acasa?
NOU
Mi se rupe sufletul când aud de copii expuși la tortura bi- sau, Doamne ferește, multilingvismului. Cutremurător :)))
NOU
Da, e o crudă experiență :))
NOU
Unora li s-a rupt si portofelul pentru lectiile la logoped, cind copilul s-a blocat ca nu mai intelegea nimic din turnul babel in casa.. Mno, patasti….
NOU
Stefablue, nu ti-a iesit gluma. Cred ca trebuie sa te mai interesezi cu ce se ocupa un logoped, n-are treaba logopedia cu intelesul niciunei limbi.
NOU
@Lucky A: ariciule, baga tepii inapoi, comentariul meu vine in sustinerea articolului tau.
Nu e gluma, e exemplu real de copil care n-a halit trilingvism asa usor cum predica unii.. S-a blocat pur si simplu.
Dupa teste si evaluari, neuropsihiatrul pediatric mi-a spus sa nu ma alarmez, probabil cauza blocajului era ca desi foloseam metoda “un parinte – o limba”, pe mine ma auzea des vorbind in a treia (cu alte persoane decit el) incit l-am zapacit…. Mi-a recomadat sa setez numai o limba in casa si sa il duc la logoped.
Desigur, vina imi apartine ca n-am fost atenta la aspectul asta, dar ideea e ca nu toti copiii sint predispusi sa invete orice li se baga pe git, la comanda adultilor. Iar atunci cind se verifica situatii de genul asta, tot ce ramine de facut e sa asiguri ajutor specializat copilului, pe cit posibil.
Doar nu era sa-l las asa, pe principiul ” lasa ca pina se insoara isi da el drumul la vorba”
Ca acuma ma corecteaza el pe mine, e alta poveste….
NOU
Stefablue e plina de arfe din astea pseudointelectuale din care doar reiese ca nu are proprietatea termenilor. Nimic nou aici.
NOU
Si noi am fost trimiși la logoped pentru al ajuta pe copil. Tot cu trei limbi a crescut si începuse cam târziu să vorbească. Deci probabil nu ați auzit voi de așa ceva si credeți că ceilalți sunt prosti.
Nu cred că experiențele trăite si descrise in articol se pot generaliza sau sunt normative. Aici autorul a descris propriile probleme cu emigrarea cu un copil. Se poate întâmpla si altfel – în cele mai multe cazuri de emigrare pe care le cunosc nu au existat asemenea probleme.
NOU
Asa cum te-ai exprimat tu “copilul nu mai intelegea nimic din turnul babel din casa”, reiese altceva, nu ai spus ca nu vorbea copilul sau ca a inceput sa vorbeasca tarziu. E cu totul altceva.
Singurul copil despre care am auzit ca a trecut prin asta din cauza limbilor expuse si i s-a recomandat expunerea la o singura limba + logoped, a fost diagnosticat si cu un foarte usor autism (scuze, nu cunosc termenii exacti, asa mi-a explicat mama lui). Nu sariti pe mine, nu am spus ca si ai vostri au, doar am relatat ce problema avea alt copil.
In rest da, stiu ca expunerea la mai multe limbi poate duce la intarziere in vorbire, insa in multe cazuri nu e necesara interventia.
NOU
Lol! Cineva explică prin propria experiență o anumită situație vine Deea și zice ca are ea prieteni si nu e chiar așa. Nu merge treaba? Un șut în fund si înaintezi!
NOU
De ce ar trebui să țin cont de părerea oricui când este vorba de familie și copii?
Este viața TA, copiii tăi. Doar tu și partenera/partenerul știți ce e mai bine pentru ei.
Atât de simplu.
… sfaturile despre cum ar trebui eu să-mi cresc copilul îmi crează senzații tari de vomă.
Sunt deciziile fiecăruia. Suntem indivizi diferiți. La fel și copiii.
Comportați-vă ca atare.
NOU
Depinde ce intelegi prin a tine cont de parerea cuiva. In general e bine sa ii asculti pe toti si sa nu fi convins ca le stii tu pe toate cel mai bine. Plus ca atunci cand iti spun 3 ca esti beat, te duci se te culci,
NOU
@Boris: …știi foarte bine ce am înțeles din moment ce articolul are ca subiect copiii.
D’aia-s de acord cu tine.
Până la familie și copii. Mai ales la copii, pentru care TU răspunzi. Nu cei ce-ți dau sfaturi.
Dacă ai o problemă legată de copil, există oameni educați și plătiți să te ajute. În țările cu apă caldă mai mulți decât în altele.
Alți emigranți doar iți amplifică problemele, nu ți le rezolvă.
Ți-a dat mai jos Minerva definiția corectă:
“emigrarea e una din cele mai personale și personalizate experiențe cu putință.”
NOU
“Doar tu și partenera/partenerul știți ce e mai bine pentru ei.
Atât de simplu.” – da sigur, de asta suntem pe culmile civilizatiei de bine ce stim sa ne crestem copiii/de bine ce au stiut parintii nostri sa ne creasca…
NOU
@vlad: …și mai jos scrie:
” Dacă ai o problemă legată de copil, există oameni educați și plătiți să te ajute.”
NOU
Daca nici asta nu e romanism din ala dacopat, nimic nu mai este. :)))))
Bravo, aveti stil.
Atata perfectiune….bleach!
NOU
Ce trebuie sa retina fiecare este ca emigrarea e una din cele mai personale (si personalizate) experiente cu putinta. Nici autoarea nu are dreptate, nici cei la care se refera in text, si nici voi nu aveti. Decat raportat la cazul personal.
Eu nu ma intorc in Romania decat pentru vazut ce-a mai ramas din familie si aprins o lumanare la mormantul celor plecati. Stau cateva zile si abia astept sa ma intorc (emigrata de 15 ani and counting).
Cand n-o mai fi nici familia ramasa, nu cred ca ma mai duc decat o zi pe an pentru aprins lumanari, si basta. E ceva la care tin.
Cunosc insa oameni care s-au intors dupa cativa ani, urland ca ei nu au visat decat intoarcerea si le era greu ca nu-i cunosc vecinii pe strada.
Pe mine ma cunosc doar vecinii din bloc si cei pe care-i vad ocazional plimband cateii. Dar pentru mine primeaza viata intr-un stat civilizat, nu sa ma salute lumea “buna dimineata Frau Minerva”.
Dar asta-s eu si experienta mea, care nu poate fi extrapolata.
NOU
Exact, nu am dreptate si nu am spus ca e universal valabil, e experienta mea, insa mai multe familii mi-au povestit ca si copiii lor au trecut prin stari mai mult sau mai putin asemanatoare. Ideea a ceea ce am scris nu e sa ia toata lumea de bun cum a reactionat copilul meu sau sa nu mai emigreze, ci sa stie ca si copiii lor sunt tot oameni, indiferent de varsta lor, nu o mobila pe care o muti oriunde fara consecinte. Nu m-as intoarce in Romania sub nicio forma nici eu.
NOU
Asa e cand iti setezi asteptari nerealiste, cred ca autorul/autoarea e printre persoanele cele mai predispuse la a se intoarce in tara cu coada intre picioare, ca nu curge lapte si miere in vest cum credeau ei.
Cand cineva zice ca un copil prescolar invata repede o limba straina, se refera ca prin imersiune ii ia cam 6 luni -1 an sa deprinda limba un nivel conversational de baza si vreo 2-3 ani in total ca sa recupereze diferenta fata de cei de varsta lui nativi.
Asta spre deosebitre de un adult, care, doar prin imersiune are maxim sansa sa invete limbi f. apropiate de limba materna (cum sunt pentru noi spaniola, italiana, etc si pe alea gresit). Insa ca adult poti sa te duci in polonia sa stai 10 ani si n-o sa inveti nici sa ceri o paine fara sa faci lectii de poloneza (si in alea inveti cu gramatica, cu tabele, ca la scoala….nu natural, precum un copil).
Deci despre asta se vorbeste “ca e usor” nu ca invata a doua zi limba, asa cum cand se zice ca “e usor” sa traiesti in vest, se refera ca dupa vreo 3-5 ani de tras la nivel de semisclav (nu doar cu munca, ci mental) s-ar putea sa te adaptezi si sa iti fie semnificativ mai bine ca in Ro. dar nu te asteapta nimeni cu covor rosu si panie calda.
Cat despre copilul care se manifesta violent ca a schimbat casa, sa inteleg ca pana la 3 ani a invatat sa vorbeasca perfect romaneste, dar nu a fost in nici un concediu mai lung de o saptamana.
NOU
Ce treaba are faptul ca a invatat perfect sa vorbeasca cu vacantele? Poate eram saraci, asta nu inseamna ca nu vorbim in casa :))
Deci da, ca sa stii, a fost plecat si in vacante in afara si in tara, dupa vreo saptamana-10 zile deja incepea sa spuna ca vrea acasa.
Multumesc de grija, suntem ok acum, nu ne intoarcem. Nici n-am spus undeva ca e nasol in vest sau ca s-a purtat cineva urat. Asa ca nu vad exact de ce “autoarea e printre persoanele cele mai predispuse la a se intoarce in tara cu coada intre picioare, ca nu curge lapte si miere in vest cum credeau ei” sau “te adaptezi si sa iti fie semnificativ mai bine ca in Ro. dar nu te asteapta nimeni cu covor rosu si panie calda”
NOU
N-am zis ca s-a purtat cineva urat sau frumos cu voi. Am zis-o in contrexul in care ti s-a parut asa traumatizant pentru copil sa se adapteze la gradinta la 3 ani, ma intreb ce alte chestii care necesita un minim de efort ca sa te adaptezi te-au traumatizat si mai rau.
NOU
@Boris: ” dupa vreo 3-5 ani de tras la nivel de semisclav (nu doar cu munca, ci mental)”
Ăștia atât de porniți pe cei ce emigrează, încercați să gândiți înainte de a generaliza. Nu toată lumea merge afară pentru “badantă” și construcții și fiecare poveste de viață este diferită.
Unii sunteți atât de slab informați de ceea ce înseamnă altă țară. Incredibil.
Nu doar românii emigrează stimabile. Toată Europa o face. PENTRU CĂ POT, pt că așa este firesc pt că asta înseamnă LIBERTATE ȘI U.E. și pentru că este de căcat să-ți trăiești viața într-un loc care nu te reprezintă sau in care e prea frig sau care îți trezește amintiri neplăcute sau pur și simplu că așa au decis. Sunt mii de nordici care și-au luat case, apartamente în Spania și lucrează remote…și nu de ieri. In 2010 erau căcălau. Nu pleacă pt că țara lor e de căcat, pleacă că așa au considerat ei de cuviință. Italienii lucrează în Franța și invers. Englezii erau la fel până la Brexit.
Acasă nu-i condamnă nime’ . E VIAȚA LOR! Doar românii condamnă, insultă, și le vorbesc persiflant ca unor trădători pentru că nivelul educației al românilor nu mai este un secret.
Reveniți-vă in puii mei că e secolul 21. Nu mai decideți pentru alții, faceți-o pentru voi.
NOU
Experienta nu era legata doar de adaptarea la gradinta. Daca tie ti se pare ca depui un minim de efort cand un copil se schimba radical o perioada lunga de timp, ok, inseamna ca nu stii ce vorbesti.
NOU
It is ok. Va pierdeti timpul. Boris pare ca are o problema cu treaba asta, tot asteapta sa se intoarca lumea din strainatate cu coada intre picioare. Zici ca i-a furat diaspora butelia si nu i-a mai adus-o inapoi, asa suparat e, in loc poate in timpul asta sa se concentreze pe drumul lui indiferent ce face unul si altul.
Boris, serios, iti zic cu intentie buna, vezi ce faci cu treaba asta pentru ca mai tarziu poate deveni mai serioasa si sa te afecteze.
NOU
bah nene…Aradene – esti semianalfabet boss. Dar rau. Ai citit “sclav” si ti-ai luat triger de fraier.
NOU
Boris: “pentru copii e mai usor, ca invata mai repede si se integreaza mai repede. Dar, mai repede nu insemana instant, nu fiti prosti”. Dupa care isi permite sa zica “ca adult daca tragi ca semisclav te ridici repede la un nivel linistit”.
“AAA. Tu ai ceva cu diaspora”.
si da. Tragi ca un semisclav. Ca daca vrei sa te adaptezi, pe langa cele 8 ore de munca bagi si cateva ore de scoala sa inveti limba. in functie de una alta, te muti si cu chiria din loc in loc. Si mental, e mai greu, ca nu mai ai 10 prieteni, familie si totul, la un drum de autobuz.
nu stiati asta?
NOU
Animaloo citește-ți cu voce tare ce i-ai scris lui Boris, pe urmă vorbim de semianalfabeți cât vrei. Ok?
NOU
ce “I-AM” scris eu lu Boris? Unde i-am scris io ceva lui boris?
Continui sa nu intelegi literele?
NOU
@animaloo Aradean asta cel mai probabil si-a luat bacalaureatul la limba romana pe un sac de cartofi jumate ungur fiind; iarta-l. El crede ca intelege cuvintele care au mai mult de doua silabe dar se inseala grav.
NOU
daca nu incetati imbecilitatea asta pe care o plimbati pe la toate postarile, nu o sa mai comentati aici. fun fact, amandoi, si tu, anton, si aradean, sunteti la fel de imbecili.
NOU
daca e ”toddler”, singuieste-i un iodler!
NOU
“E al naibii de greu sa emigrezi, din multe puncte de vedere.” asta e concluzia.
Pare ca toti suntem acum experti in comentarii la Limba si Literatura Romana, #multumimmarianabadea
Si asta e concluzia pentru cei care vor muri in afara Romaniei:
“În continuare sunt supărată, ba nu, tristă că a trebuit să plecăm. Mă simt alungată, obligată să fug. Citesc constant știrile de acasă și frecvent simt că am făcut bine. Asta nu înseamnă că nu ne e dor, că nu e greu. Ne-am înhămat la tristețea asta, la dor și la schimbare pe termen lung. Stam în proces, suntem procesul. “
NOU
Presupun ca ideea ca un copil se va adapta repede este legata de faptul ca ,la varsta frageda ,copiii au mai putine prejudecati,si automat se vor juca mai usor cu alti copii,unde discutiile sunt pe plan secundar,si conteaza doar anumite activitati si gesturi.
La fel de adevarat e faptul ca la o varsta frageda reusesc usor sa isi insuseasca niste expresii,si acumuleaza mai usor.
La fel de adevarat e ca niste copii au nevoi mai simple decat un adult,cateodata nu stiu/nu pot sa isi exprime nevoile/punctul de vedere,si nu sunt intotdeauna intrebati daca le place.
Cunosc adulti ce au copilarit in mai multe tari(jobul parintilor),cunosc si copii in situatia asta ,e adevarat ca regreta ca nu au parte de niste prietenii statornice,dar pe de alta parte ,se adapteaza mai usor,sunt mai sociabili,se descurca mai usor….asa ca e cu dus/intors.
NOU
Pfff… unii oameni habar nu au pe ce planeta sunt si varsa frustrarile aiurea. Copii prind repede. Dar nu in prima zi sau in prima saptamana. Ce credea? Ca se muta si a doua zi copilul vorbeste fluent si se intelege cu ceilalti? 6 luni e un termen de acomodare rezonabil, as zice repede. Si partea cu agresivitatea e de inteles. Copilul nu are nici un control asupra noului mediu si in plus, nu el A ALES. Au ales parintii pentru el. El doar a reactionat intr-un mod in care sa atraga atentia ca nu e bine. Era treaba parintilor sa-l pregateasca dinainte si sa-l ajute cu acomodarea.
Si da, vorbesc din experienta, m-am mutat cu 2 copii de 4 si 7 ani care nu vorbeau o boaba in noua limba. Colac peste pupaza, fata (la 7 ani) a trecut direct de la grupa 0 in Romania la clasa a 2-a aici ceea ce a insemnat un efort dublu ca sa recupereze materia si sa invete limba.
NOU
Interesant subiect. Am un prieten care a emigrat de un an cu familia intr o tara unde nici el nici nevasta si cu atat mai putin copilul vorbeau limba. In fine, cei mare se adapteaza, cel mic, desi merge la gradinita de 5 luni, nu vorbeste limba, intelege chestii dar nu zice nimic. Nu ii place, nu ii place nici o limba straina decat limba romana. Desi intelege si englezeste sa zicem, nu ii place sa vorbeasca. Colac peste pupaza, e si o fire mai retrasa si se joaca mai mult singur. Well, pentru binele pe termen lung se incearca depasirea raului mai mic, cu adaptarea. Sunt curios cum va evolua situatia pe termen lung…
In orice caz nu se manifesta deloc grav ci doar spune ca nu ii place si ca nu vrea sa vorbeasca limba. Altfel, cand se joaca singur prin casa, canta si ingana cantecele in limba tarii de adoptie, mai vedem cum va fi! 🙂
NOU
” intr o tara unde nici el nici nevasta si cu atat mai putin copilul vorbeau limba.”
Ai de capul meu. Acolo curaj. Probabil cunoșteau pe cineva.Altfel cred că e imposibil.
NOU
si eu si nevasta ne-am mutat intr-o tara unde nu cunosteam limba. Socant, nu?
NOU
Curaj mai ales in sensul ca altfel parintii vorbesc alte limbi straine mai putin aia. Eh, fiecare cu motivele lui. Sper sa se adapteze fara probleme copilul, ei is mari si nimanui nu-i pasa decsentimentele lor. 😀
NOU
Animaloo dacă îmi aduc bine aminte tu erai într-o țară nordică cu multă populație vorbitoare de limbă engleză. Sau?
NOU
pai, exceptand nemtzlend in general te scoti numa cu engleza. Si merge, cu noroc, si in nemtzlend (austria si nemtia).
doamna fiind doctor a trebuit sa stea 2 ani sa invete limba. Ghinion de nesansa
io: bou planetar (sa nu ne pierdem in scrieri, despre mine vorbesc), am zis de cand am venit “o sa invat limba”. Dupa care “merge cu engleza” si am lasat-o asa. Dupa 5 ani sunt, fortat, un A2.
recruter: “ah, daca stiai suedeza iti puteam da 1500brut in plus”.
MUIE. CACAT. IMBECILULE. (tot despre mine vorbesc)
NOU
@Animaloo: suedeza fiind un fel de finlandeză. :)) Cel puțin pt mine. O groază de consoane imposibil de învățat. Cred.
Oricum vă invidiez pe mulți care ați reușit într-o țară nordică.
NOU
meh. Finalndeza e grea ca nu o legi de nimic.
Suedeza e “simpla”. Ai ceva asemanari cu germana, putine chiar cu romana, cateva cu franceza. Plus ca “se citeste cum se scrie”. Cu cateva exceptii.
Gramatica absolut banala: verbu nu are forme diferite intre pronume, deci totu e la genu: “eu sunt, tu sunt, el sunt, noi sunt, voi sunt, ei sunt”.
Greu: vorbitu, ca tre sa intelegi cum sa citesti vocalele alea. “auzitul” ca ei vorbesc diferit si tre sa le intelegi modul de vorbit
NOU
Frate-miu o plecat în 2014-n Austria fără să știe o boabă germană. Soția și copiii (3 și 6 ani) i-a luat cu el în 2015.
Copilului cel mare i-a luat vreo 6 luni să se adapteze.
Cel mic, în 3 luni, era șeful grupei la grădiniță.
Dacă-n 2015 copiii spuneau că-i mai fain în România, în 2016 ziceau că-i mai fain în Austria.
Io nu m-aș stresa că copiii nu se adaptează noului mediu.
NOU
Noi amanam de multa vreme sa ne mutam la casa de la apartament tocmai din cauza grupului de prieteni al copiilor. Am vecini care inca vin cu masina de la distanta mare sa isi aduca copii pentru a socializa cu prietenii “de la bloc”. Nu e chiar asa de usor nici pentru ei. Nici nu vreau sa imi imaginez impactul pentru mutarea intr-o tara straina.
NOU
Nu stiu de ce am impresia ca adultii se adapteaza mai greu decat copiii in caz de emigrare in alta tara, alta limba , alte obiceiuri…etc.
NOU
io nu prea stiu cum e cu copiii. Cel mult ce am vazut la chiriasii mei: copii 5 si 3. Stiau vreo 2-3 cuvinte in suedeza. Au stat linistiti la gradinita. Avantaj mare ca au putut sta amundoi. Dar s-au acomodat repede.
mai tare e ca isi cearta parintii ca nu vorbesc corect.
Si asta se cam intampla pe la toti copiii de emigranti, aici