M-am informat din timp. Începând cu vârsta de 4 ani, copiii pun în jur de 400 de întrebări pe zi. Bine, cred că al meu pune mai multe, chiar am un numărător cumpărat la ceva promoție Axe și o să verific.

Eram pregătit pentru asta. Problema e că nimeni nu îți spune că încep să facă și conexiuni logice la care nu știi cum să reacționezi.

– Tati, mașina a noastră e cam veche, când o schimbi?
– Când o să aibă tati bani.
– Tati, dar eu când o să învăț să conduc mașina?
– Când o să te faci mare, te învață tati să conduci.

Urmează o pauză lungă, după care un oftat:

– Tati, eu nu vreau să cresc mare.
– De ce, păpușică?
– Tati, dacă eu cresc mare, asta înseamnă că voi o să ajungeți bătrâni. Și eu nu vreau să ajungeți bătrâni.

O altă pauză lungă. Un alt oftat:

– Mi-e frică, tati…

Ok, mai răspunde la asta copilului tău de 4 ani. Încearcă să îl liniștești. Și nu cu o palmă după ceafă și explicația succintă Nu știu ce vorbești, marș la mă-ta…

Grea e viața de părinte.
Cică Masculan – nu plătești. Plătești, plătești…

emasculan

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.