Chibritul e soluția

Mă întrebam cu nostalgie dacă mai sunt printre voi unii care își aduc aminte despre articolele acelea în care eu încercam să le explic oamenilor că nu, butelia nu se verifică cu chibritul aprins, pentru că poți face bubu, iar oamenii îmi explicau că habar nu ai, nu te pricepi, mama și tata fac așa de când s-au unit ungurii cu patria mumă etc.

Argumente de-ale cu stați băi, că sunt pompier, am chiar și studii de specialitate, gradat, diplomă de merit, erou al muncii socialiste pe plantație nici măcar nu își aveau locul. Pompieri my ass, habar nu aveți, de aia mor oamenii pe capete, că nu vă pricepeți voi la stins incendii. Ah, mai ești și inspector PSI. Băi, ce a ajuns țara asta, numai incompetenți.

Am ținut să pun asta aici, pentru posteritate, pentru că, inevitabil, la un moment dat vom rediscuta această problemă și vor exista voci autorizate care îmi vor explica iarăși că e vorba de volumul de gaz ocupat, că e una, că o fi, că o păți și că, în general, mai bine mă informez, în loc să vorbes.

Din păcate, baba asta mi-a adus aminte de baba pe care am scos-o eu din casă, pe vremea când pompieream. A murit în somn, asfixiată, după care s-a copt la foc mic. Știți cum miroase o babă coaptă la foc mic? Exact ca o delicioasă friptură de porc. Doar că, dacă încerci să o iei din pat de mâini și de picioare, carnea se scoate de pe oase ca o mănușă rumenită. Și cade, moment în care se sparge ca un pui prea copt în tavă.

Că vomiți…e mult prea puțin spus. Că nu mai am poftă de mâncare? Aia e bine, și-așa vreau să mai dau jos puțin, de pe ici și colo, din locurile sensibile.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt