Și nu, nu mă refer la nimic dramatic, că de alea avem toți cei crescuți cu apă, paie și bătaie, ci la chestii făcute prin casă de care vi s-a acrit și nu le mai faceți niciodată.

Unul din lucrurile pe care uram să le fac era pisatul usturoiului. Pe atunci nu aveam chestie de aia de granit grunjos pe interior, cu care pisezi usturoi ca un campion. Nu, existau niște mizerii din lemn, pe care le găsești și acum în piețe, mici și concave, din care sărea usturoiul ca gumilasticul. Mă chinuiam ca Iisus pe cruce să pisez o mizerie de aia și mai luam și ceartă dacă dădeam pe jos vreunul.

Altă chestie pe care trebuia să o fac era să dau carnea prin mașina de tocat, când luau ai mei porc și făceau 100 de metri de cârnat, ca să aibă motiv să ne certe că furam cârnații puși la uscat. Aveam o mașină de tocat de aia cu manivelă, cu un cuțit împuțit, niciodată ascuțit, iar eu eram mic, extrem de mic și slab. Ca idee, când am intrat în clasa a 9 a, aveam 1.60 maxim. Fiica mea cea mare are 1.65 și încă nu are 12 ani. Vă zic, era un iad îngrozitor să încerci să toci zeci de kile de carne, cu mânuțele alea mici apăsate pe manivela mașinii, care, inevitabil, devenea unsuroasă și alunecam ca naibii, nu puteam împinge, dar trebuia să faci, că na, de frică, ce nu face un copil.

O altă chestie pe care o urăsc masiv este spălatul vaselor. Pe lângă faptul că am spălat, în copilărie, vase până am behăit, iar pe vremea lui ceașcă nu exista apa caldă, în niciun caz pentru spălat vase, aveai doar Cutia de carton de TIX, cârpa de bucătărie și frecat până rămânea fricțiune, în armată, fiind la fel de drăguț și simpatic ca în viața reală, am spălat oale până la loc comanda. Afară, în curte, la cișmea, cu apă rece și nisip din grămada de lângă cișmea. Hai că a fost haios iulie, august, septembrie, dar din octombrie până în februarie, când am reușit să ajung furier și am scăpat, era un adevărat iad, îmi îngheța mâna pe oale până să ajung afară, după care nu mai simțeam nimic, că venea jetul de apă înghețată și liniștea totul.

Pe voi ce vă mai macină?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.