Contul meu
Și nu, nu mă refer la nimic dramatic, că de alea avem toți cei crescuți cu apă, paie și bătaie, ci la chestii făcute prin casă de care vi s-a acrit și nu le mai faceți niciodată.
Unul din lucrurile pe care uram să le fac era pisatul usturoiului. Pe atunci nu aveam chestie de aia de granit grunjos pe interior, cu care pisezi usturoi ca un campion. Nu, existau niște mizerii din lemn, pe care le găsești și acum în piețe, mici și concave, din care sărea usturoiul ca gumilasticul. Mă chinuiam ca Iisus pe cruce să pisez o mizerie de aia și mai luam și ceartă dacă dădeam pe jos vreunul.
Altă chestie pe care trebuia să o fac era să dau carnea prin mașina de tocat, când luau ai mei porc și făceau 100 de metri de cârnat, ca să aibă motiv să ne certe că furam cârnații puși la uscat. Aveam o mașină de tocat de aia cu manivelă, cu un cuțit împuțit, niciodată ascuțit, iar eu eram mic, extrem de mic și slab. Ca idee, când am intrat în clasa a 9 a, aveam 1.60 maxim. Fiica mea cea mare are 1.65 și încă nu are 12 ani. Vă zic, era un iad îngrozitor să încerci să toci zeci de kile de carne, cu mânuțele alea mici apăsate pe manivela mașinii, care, inevitabil, devenea unsuroasă și alunecam ca naibii, nu puteam împinge, dar trebuia să faci, că na, de frică, ce nu face un copil.
O altă chestie pe care o urăsc masiv este spălatul vaselor. Pe lângă faptul că am spălat, în copilărie, vase până am behăit, iar pe vremea lui ceașcă nu exista apa caldă, în niciun caz pentru spălat vase, aveai doar Cutia de carton de TIX, cârpa de bucătărie și frecat până rămânea fricțiune, în armată, fiind la fel de drăguț și simpatic ca în viața reală, am spălat oale până la loc comanda. Afară, în curte, la cișmea, cu apă rece și nisip din grămada de lângă cișmea. Hai că a fost haios iulie, august, septembrie, dar din octombrie până în februarie, când am reușit să ajung furier și am scăpat, era un adevărat iad, îmi îngheța mâna pe oale până să ajung afară, după care nu mai simțeam nimic, că venea jetul de apă înghețată și liniștea totul.
Pe voi ce vă mai macină?
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Curatenia de sambata dimineata.
Spalatul vaselor.
Si din categoria lucrurilor pe care am reusit sa le anulez in cadrul intregii familii: batutul covoarelor.
NOU
am doar un covoras in baie!
NOU
Ca nu am avut parinti.
NOU
ok, asta a fost brutala…
NOU
La ce bătăi cu strigături luau prietenii chiar ma bucuram ca n-am bătăuși sau alcoolici.
Meh.. lipseau onomasticile (niciodată nu mi-am serbat ziua), sa simți ca-i pasa cuiva, ca cineva te apără, dar te obișnuiești, singurele chestii unde într-adevăr a contat lipsa a fost sfatul și îndrumarea cuiva cu experiență in viata, unde întradevăr s-a simțit lipsa, de multe ori n-am știut ce sa fac, dar cred ca si acolo tot de noroc ținea, dacă n-aveai cu cine si acolo putea sa iasă nasol sau chiar mai nasol
NOU
…
NOU
Aveam pe acea vreme cateva indatoriri doar ale mele de care nu mi aduc aminte cu placere:
1. In fiecare zi trebuia sa merg sa iau paine-coada, cartela, toata lumea nervoasa.
2. La 2-3 zile trebuia sa merg sa cumpar apa minerala
3. Macar odata la 2 zile trebuia sa merg sa arunc gunoiul si nu, nu era ca acuma la usa blocului.
4. Cireasa de pe tort se intimpla in zilele calduroase de vara cand trebuia sa merg sa cumpar bere, bere la halba in sticla de lapte de 1L, iti dadea vanzatoarea 2 halbe si tu trebuia sa le torni in sticla-spuma multa, palnia trebuia sa vi cu ea de acasa, betivi care faceau misto.
NOU
Nu puteai sa o convingi sa iti puna berea direct in sticle? Sa nu te mai chinui cu palnia?
NOU
Bai apropo de bere, care sunteti mai purii p-aici.
Inainte de varsta la care m-ar fi interesat subiectul, pe vremea comunismului erau niste localuri dubioase in care se bea bere din asta de ziceti voi la halba.
Bai, mirosea toata bucata aia de strada a…ceva in legatura cu berea, drojdie banuiesc, dar tot ce stiu e ca-mi placea maxim mirosul ala.
Nu l-am mai intalnit dupa aia, si nu e ca si cum in anii ’90 frecventam doar localuri selecte cu banii de buzunar.
Nici un fel de bere, ieftina, scumpa sau cum o mai fi, nu mai lasa mirosul ala. Nici macar la festivaluri unde se varsa bere peste tot.
Pur si simplu dupa comunism a disparut. Aveti vreo idee ce nenoricire era?
NOU
@Habar drojdia hameiul etc
Da’ tu stii ca exista halbe si in ziua de azi,nu?
NOU
Bre….:)))
Ce vroiam sa spun e ca berea aia care se vindea doar la halba mirosea asa:)) nu si aia la sticle de-o mai bea taica-meu pe-acasa.
Si berea la halba de dupa revolutie nu mai mirosea la fel.
Am sa presupun ca era vreun fel de bere de calitate mai proasta de o dadeau doar la “dozator” nu stiu, de-aia intreb:))
NOU
Era probabil doar calda si gata statuta. Ala e mirosul de bodega tipica din copilaria mea…era o “terasa” prin Cta pe Stefan cel Mare fosta Mangaliei care din pacate nu mai stiu cum se numea, era imediat dupa vechea librarie, unde toata copilaria mea asa a putit, a betiv.
NOU
Mi-am amintit, Balcan, cica Hanu Balcan..
NOU
Eu am avut parinti si familie extinsa, dar au fost niste ratati pe toate planurile si nu m-au invatat absolut nimic – bun
Daca te consoleaza cu ceva
Pari un om ok si matur, felicitari pt cum ai trecut prin viata
NOU
Frecatului, bătutul și spălatul covoarelor persane, alea masive. Detest visceral covoarele, din cauza asta n-am urmă de covor in casă. Culesul viei în plină arșiță. Tăiatul celor enșpe kg de roșii pentru bulion. Ștersul de praf al împuțitelor de bibelouri (ce satisfacție am avut când au fost aruncate la gunoi, prin anii ’90!).
NOU
Tăiatul roșiilor era pistol cu apă, dădea tataie câteva cuțite la polizor și în 3-4 persoane, în juma’ de oră dădeam gata câteva vailinguri (vailinge?! Maithun, care e pluralul pt vailing?)
Circu dracu’ era să le dai prin mașină. Ai mei montau un fel de tulumbă cu găurele care scotea de o parte coaja și separat pulpa și zeama. Doar că nu din prima.
Trebuia să rămână cojile uscate-uscate, așa că dădeam prin mașină aceeași cantitate de roșii sau, iar și iar și iar, într-un loop până îți crăpa și ultimul neuron sau până ieșeau cojile uscate.
Nici măcar părinții meu nu mai fac asta de foarte mulți ani.:)
Trebuie să recunosc că era mult mai mișto bulionul făcut așa, dar până acum, nimic pe lume nu m-a convins să reiau procedura.
NOU
ligheane, castroane, oale …
in romana zic.
NOU
Eu sunt mai întâi olteanca. 🙂
NOU
@Ady-P
Tot asa le zice si in Banat, de unde sunt de jumatatea materna. Acolo, pluralul e vailinguri.
NOU
@Ady-P: exista accesoriu la masina de tocat electrica pt asa ceva, merge super repede si bine.
NOU
@Deea, ștttt, nu mai zice și tu la nimeni, poate vede cine nu trebuie.
Deși nu am fost un copil/adolescent cocoloșit și nepus la treabă în casă, tot ce ziceți voi p-aici nu a lăsat traume majore. Aveam chestii de făcut, dar erau pe potriva vârstei și puterilor.
Mai erau chestii care nu-mi plăceau, tăiatul porcului sau curățeniile, dar nu din cauza muncilor date mie, cât din cauza agitației și balamucului din casă și probabil, stilului agitat al maică-mi.
Doar asta cu roșiile o simt ca se încadrează efectiv pe subiect. 🙂
@Mache, cred că vailinguri e și la noi; făceam și eu conversație. 😉
NOU
Ady-P, așa e, chestiile astea nu au lăsat traume. Știi ce au lăsat traume? Bătăile, înjosirile de către propriii părinți, atacurile de anxietate pe care le aveam când mă întorceam acasă și încercam să nu fac nimic “greșit”, poate-poate trecea o zi fără abuz fizic și emoțional.
NOU
@Ady-P: @Mache: Vailing/vailinguri si in Bihor. 🙂
Ce nu-mi place si m-a marcat e facutul de teme, respectiv statul la lumanare/lampa/lanterna. Din cauza asta nu-mi plac cinele romantice asa ca trec repede la partea importanta. 🙂
NOU
@Deea, îmi pare rău pt tine și toți ceilalți care au crescut cu așa ceva.
Eu am fost o norocoasă.
Cred că am început să-mi dau seama de asta prin clasele primare când unii dintre colegi vorbeau despre furtunul de la mașina de spălat, cleștele de rufe, cureaua de pantaloni și preț de câteva secunde, am fost și sunt destul de superficială, mă opream “stai, cum, cei cu astea?!”.
La noi în casă obiectele astea erau folosite exclusiv în scopul lor original, cel indicat în însăși denumirea lor. Nu erau menționate nici măcar în amenințări.
NOU
doar atat s-a ales din aia 20 de ani de stapanire austriaca in oltenia!
NOU
Frigul. Am ramas marcata de alea 15 grade in casa iarna in copilarie cand dormeam cu caciula si in sac de dormit. Asa ca acum si daca imi dau juma de salariu pe gaz aia e, nu mai mergem la vara in concediu. Dar sub 22 de grade in casa nu mai am.
NOU
Încă. Dar trendul e promițător.
NOU
Stai asa ca la voi a fost curentul ieftin si incalzirea in Bucuresti subventionata.
Dar sa vezi cand te duci sa iti cauti norocul prin strainatate pe insule prin Mediterana unde calorifer nu exista, numai a/c sau resouri. Si cand le-ai inchis, la revedere caldura.
Sa vezi ce lux e 17 grade, si sa stii ca nu cunosc pe nimeni care si-a tras a/c in veceu si bucatarie sa fie cald peste tot.
Deci numai pt o camera-doua in acelasi timp un sfert catre juma de salariu la curent pe iarna
NOU
Demontatul și montatul perdelelor!
Curățenia de Crăciun/Paște/PLM!
NOU
Sărăcia, aia m-a marcat!
Batutil covoarelor, atunci cand curatenia dura o săptămână (paste si Crăciun)
Nenorocita de baterie de la chiuveta din bucătărie, ca pica apa din ea si nu etau nici bani si nici voință pentru un instalator.
Nu mi-au plăcut nici bătăile luate de la o persoană de sex feminin, persoana ce apare in buletinul meu.
Am urat mersul după biruiana si urzica pentru porci. Aici intra si mersul la târgul de animale, pentru taratze.
…
NOU
Orice “gospodarie” avea prin sertarele din bucatarie cel putin 2-3 obertainere si o gama intreaga de garnituri aferente… Nu existau pe vremea aia baterii cu pastila ceraamica si alte capitalisme de genul asta….
Parca cele mai bune garnituri erau alea din piele si nu din cauciuc… Eu asa imi aduc aminte…
NOU
@Genghis: garnituri avea oricine. Freză pentru scaun de baterie, nu. Ăla era trick ul: să frezezi scaunul și după aia, garnitură nouă (poate două una peste alta dacă erai la a 10a freză.
NOU
Spalatul geamurilor. Mereu de paste si craciun se facea marea lustruire a ferestrelor sa vada pescarusu in casa calumea. Mereu era frig ca dracii aia cu toate geamurile deschise, mainile ude in ligheanul ala tinut intr-un balans suspect in timp ce faceai echilibristica si stretching extrem la etajul 3. Hated it, din punctul meu de vedere si daca ar fi doar dupa mine geamurile le spala doar Domnu’.
Spalatul la mana…eventual si cu apa rece.
Calcat. Nu stiu daca este doar faptul ca sunt antitalent si camasa aia calcata de mine arata mai rau decat cand am luat-o de la uscat, dar tin minte niste dimineti de vara, duminici, asa placute cand ma trezeam cu chef de viata si mama era in bucatarie pufnind de nervi si calcand a 874647448-a camasa si al 34566-lea cearceaf. Always hated it.
Sa curat peste, yew, yew yew yew si iar yew, cu ochiu ala umed si fix care se uita la mine…yew.
Mie imi place sa spal vase de cand avem apa calda :))))) e un fel de moment de meditatie-zen, fac ceva super automat, fara sa gandesc si creierul meu face un reset, mai recapitulez ce am de facut a doua zi, mai bag un snooze la procesor, fun. Poate de aia avem din fiecare set de pahare si farfurii cate doua exemplare maxim…
NOU
batut de covoare! fmm!
NOU
Cand ma trimiteau ai mei sa bat covoarele. Din cauza asta strangeam bani cu cateva zile/saptamani inainte si plateam un vecin mai amarat de pe scara cu 5 lei (din aia de aluminiu) sa le bata el.
Asta pana m-au prins ai mei…
NOU
Au da, asta intr-adevar activitate neplacuta…
NOU
da chiar ca mi-ai adus aminte, random, asa, voi mai stiti ca noi aveam moneda de 3 lei? Si hartie parca am avut. Care o fi fost logica sa ai si hartie si moneda cu aceeasi valoare? Si de ce 3? Acum mi se par dubioase monezile alea de 2 euro sau hartiile de 2 dolari dar am uitat ca si noi o ardeam asa…
NOU
Da, moneda de 3 lei era folosita la metrou.
NOU
@Cristina
Cum sa nu mi-o amintesc? O moneda de fier, cu o sonda pe ea, in prim plan. De hartie, nu stiu daca a fost. Eram foarte mic cand a disparut bancnota de 5 lei. Se batuse moneda de 5, ca se devalorizase. O moneda mare, de aluminiu. O perioada, pana s-au strans si retras bancnotele, au circulat in paralel. Asta cu 3 si 25 era copiata dupa sistemul sovietic, ei aveau rublele asa, dar aveau doar bancnote. Numai subdiviziunea, copeicile erau monede.
NOU
Eu am apucat-o pe cea de 5 lei hartie, dar nu mult timp. Nu imi aduc aminte de cea de 3 hartie.
NOU
Nu imi aminteam de moneda de 3 lei, am cautat imaginea pe Google si am avut un flash cu mine cumparind inghetata de vanilie la pahar de napolitana sau ce era, de la chioscul din cartier. Erau de doua feluri, de cacao si de vanilie, gustul discutabil dar macar ne racoream nitel. Venea ambalata direct in cutii de carton, nu auzise nimeni de folie individuala. Vinzatorul era in prag de pensionare, cu nasul borcanat , mai avea si o malformatie pe o nara, care facea sa para ca avea un nas cocosat pe lateral. Ne era frica de el…
NOU
Bancnota de 3 lei a fost inlocuita cu moneda de 3 lei incepand cu 1966. Cred ca ultima emisiune de monede a fost prin 1982, dar e posibil sa ma insel.
NOU
@Stefanblue, exact! inghetata la vafa, ce folie…pliiiiz, imunitate taica. Tot 3 lei era si inghetata la cornet din aia turnata din aparat, cel putin in 1988, stiu sigur, pentru ca am mancat eu zece in aceeasi dupa-amiaza cu cei 30 de lei sutiti din geanta mamei. A fost singura data in viata mea cand mi-am dorit sa ma fi batut si pe mine mama. Mi-am petrecut o seara minunata sprijinind un dulap din bucatarie rugandu-ma sa nu ma mai certe cu atata dezamagire si oboseala in voce si sa ma bata si gata. Did not happen si a trebuit sa invat the hard way cum e cu increderea pierduta si cat muncesti sa make up for it :).
NOU
Daca vreti ingetata la vafa, si dinaia in pachet “de unt”, se gasesc si acum la magazinele rusesti.
Cu placere
NOU
numai eu am prins bancnota de 1 leu? stiam ca bancnota de 3 lei s-a scos din circulatie inaintea celei de 1 leu (nu am orins-o)
NOU
@Arhi: PTAP, ca sa invete si astia mai mici (Pregatirea Tineretului pentru Apararea Patriei)
NOU
Masinile alea de tocat erau de obicei de fabricatie sovietica, si erau vopsite fie cu rosu, verde, poate si alte culori, eu de astea imi aduc aminte. Trebuie explicat celor nascuti dupa 1990 ca pe vremuri macelariile nu aveau in dotare masini de tocat carne, si in general nu prea primeau carne. Carnea tocata cu atat mai putin. Pe mine datul prin masina si facutul de carnati ma distra, si e o chestie care acum imi trezeste nostalgia pentru ca-mi aduce aminte de bunica mea…
As fi spus si eu chestia cu carnatii, cu toate ca nu m-a marcat intr-un mod dramatic.
O alta cheste de care imi aduc aminte…. Am stat toata copilaria, adolescenta si o parte din anii de tanar adult in case cu parchet masiv. Ei, exista obiceiul – cel putin la mine in familie – aceste parcheturi sa fie spalate cu petrosin, mai ales in preajma sarbatorilor. Mirosul ala, oricat incercai sa aerisesti…
O alta chestie de care imi aduc si acum aminte… (pot spune ca m-a marcat intr-un oarecare fel, daca si acum, dupa aproape 40 de ani, hai 38 – 37, imi aduc aminte de ea, nu?)… Am facut scoala generala in curtea Catedralei Sf. Iosif (cea catolica din Bucuresti). Pe vremea comunistilor, acolo era o scoala generala. Pe colt, chiar cum coboram in curte spre scoala, era un magazin de “coloniale”. Magazinul asta avea o masina de prajit si de rasnit cafea. Lucru destul de comun in Romania pana la un moment dat. Ei, dupa zeci de ani mirosul ala de cafea proaspat prajita ramasese impregnat in peretii cosmeliei… Chiar si cand cafeau devenise doar o amintire prin magazine…
NOU
La mine era vorba de o alimentară, aflată la subsolul unui bloc. Mă trimitea tata să iau 200-300 de grame de cafea și un pachet de Snagov. Te îmbăta mirosul ăla. Pînă prin 82-83. După care a dispărut. Cafeaua.
NOU
Facutul de curatenie. Cel putin odata pe luna intorceam casa cu fundu-n sus cu tot tacamu, scos covoare, mutat dulapurile alea de lemn masiv de la loc ca sa stergem dupa ele, tras paturile etc. Spalat geamurile, sters praful alea alea era razboi o zi intreaga. Totul facut cu toate geamurile si usile deschise, ce misto era iarna. Asta era “curatenia mare”, apoi in fiecare weekend era aspirat, sters prafu dar din nou trebuie totul facut in frig sa se aeriseasca. Ah si spalat SI CALCAT perdele.
Nah partea misto e ca eu aveam o alergie de toata frumusetea la praf, diagnosticata corect dupa ce am ajuns aproape in soc anafilactic la spital. Dupa ceva ani de tratament doar stranut si-mi curge nasu vreo 3 ore.
Cum am reusit sa-mi permit, mi-am angajat menajera si aia a fost. Mai fac si eu asa un spalat de aragaz sau chiuveta dar atat.
Funny story cand a fost primul lockdown am adus-o pe mama la mine ca nu stiam ce-o sa fie si nah, are o varsta, e singura. In primul weekend eu am iesit sa cumpar ceva si cand m-am intors acasa mama era in plin delir cu curatenia, geamurile deschise, salteaua de la pat scoasa, canapeaua mutata etc. Bai jur ca mi-a dat cu PTSD.
NOU
Sapatul gradinii sambata si duminica cand eram si eu si taicamiu liber. Erau zilele cand puteam sa dorm si eu dimineata, ca deh, nu aveam scoala si eram trezit sa ies la sapayul gradinii. Hai, sambata mai mergea cat de cat, dar duminica era dupa o noapte de discoteca … :))))
NOU
Sambata dimineata mergeam la scoala, tinere!
NOU
copii, n-ai ce sa ceri:))))
NOU
4 ore sâmbăta, depinde ce aveai ca sa scapi doar cu 2 sau 3 (noi aveam atelier sâmbăta și scăpam o pwlă, făceam plasă de sârmă până la 5 dupa masa când muistu ăla ne dădea liber că voia să meargă la băute)
NOU
Înseamnă că noi eram mai fraieri cu 6 ore sîmbăta. Mi-am furat-o cînd s-au prins ai mei că mă tiram de la ore sîmbăta ca să văd Gala desenului animat.
NOU
bagam 6 ore fara probleme, ieseam la 2.
NOU
Babaetzi, fiecare tine minte cate ore facea sambata in functie de varsta, daca ai facut doar primara in comunism atunci aveai 3-4 ore, daca ai prins si gimnaziul aveai 5-6, dupa caz.
Eu am avut maxim 5, ca am avut o diriginta mai umana care a zis sa nu ne chinuie pana in ultima zi a saptamanii si a pus sambata doar 5 ore.
Gala desenului animat era sambata pe la 1 dupa masa, adica fix cat sa nu o prind. De necaz il bateam pe frate-miu mai mic, ca el avea numai gradinita in vremea impuscatului si venea acasa sambata la 12.
Trauma cea mai mare a fost cand, dupa revolutie, au redus saptamana la 5 zile dar nu au redus si materia corespunzator si bagam zile cu 7 ore. La alea se adaugau 3 ore de teme si deja munceai mai mult ca un om mare.
NOU
da, aia uram din suflet, ca puerdeam gala desenului animat ca sa fac rusa si pregatire pentru apararea tarii fmm
NOU
Televizorul Venus pe lampi. Ieseam sambata de la scoala la fara 10, ajungeam acasa pe la fix cand incepea Gala desenului animat … si dura o eternitate pana aparea imaginea, si cel mai trist era ca sunetul pleca imediat si iti dadeai seama cand pierdeai un Tom si Jerry …
Pizza aia de la Vraja Marii cu sosul ala de rosii ingrosat cu faina.
Practica la porumb sau cartofi.
Careul de la scoala. Nu eram vedeta, doar spectator, dar ne furau pauza.
NOU
Ceva asemanator tocatului carnii, dar mai hard – fabricatul pesmetului. Maica-mea pastra resturi de paine, le punea la uscat, iar cand se aduna o tava plina, scotea tocatorul de carne si ma punea sa dau la manivela pana mi se inroseau palmele. Era greu, painea uscata era tare, uneori se bloca tocatorul, pe care acum il percep ca instrument de tortura. Cu sechele am ramas si de la statul la cozi, dupa 89 mi-am promis ca nu voi mai sta la nicio coada formata din mai mult de 3 persoane. Am reusit sa ma tin de cuvant, cu o exceptie – cozile pentru check-in in aeroporturi. Urme mi-a lasat si penuria de dulciuri – primeam rar cate o patratica de ciocolata, asa ca acum, cand vad o ciocolata nesupravegheata, o mananc toata, nu pot sa ma abtin.
NOU
Lumea era foarte obsedata de curatenie pe vremea lui Ceasca. Cred ca se datora si faptului ca nu aveai TV, activitati extra, nimic si satisfactia de a avea casa bec era un hobby/sport in sine. Covor imens persan, tras mobila, abia incapea pe bara de batut covoare. Uneori luam apa de la vecinii de jos vara si il si spalam, o bucurie. Un candelabru adus de la rusi cu 100 de piese de cristal ce trebuiau spalate individual si puse inapoi. In fiecare sambata se aspira si spala pe jos, se curata aragazul plus praful inclusiv de pe bibelouri. Lunar se spalau geamurile. Maica-mea si acum are un reflex cand intra in orice casa sa dea cu degetul pe orice masa/mobila sa “evalueze” stratul de praf. Acum platesc femeie sa-mi faca curat, am masina de spalat, uscator de rufe si nici nu vreau sa mai aud de curatenie.
NOU
1. Cand se facea curatenie, eu eram ala care scutura cartile de praf. Si erau carti cacalau manca-v-as gura voastra. Sute de carti. Poate o mie. Le duceau gramada in balcon si eu trebuia sa iau cate 2 si sa le pocnesc intre ele. Poc poc poc poc. O carte n-am in casa acu. Ce citesc le dau de pomana sau le duc la ai batrani sau la tara.
2. Spaima mancarii. Si acu imi pun in farfurie mai mult decat pot sa duc. Sau cumpar mai mult decat e nevoie. Si evident ajung la gunoi. Nu pot corecta deloc asta nici in ziua de azi. E adanc infipta in creier lipsa aia de atunci si comportamentu de harciog care face stocuri.
NOU
Pe mine ma bantuie si acum mirosul ala greu de petrosin, de stia tot blocul ca ai facut curatenie in casa.
PS: Mojarul e convex, boss!
NOU
Mojarul e fix concav, pistilul e convex.
NOU
#atat
NOU
Daca-l pui cu gura in jos mojarul poate fi, si chiar este, convex. Altfel este intr-adevar concav (desi cuvantul adanc poate ar fi mai potrivit) . Legatura cu lentilele nu o vad, asta fiind practic un bol mai adanc, dar in fine.
NOU
“O sa va judece colegii mei, intelectualii”
NOU
Daca il folosesti pt intrebuintarea lui normala (pisat condimente), mojarul este concav. Ca obiect contondent, este convex.
#goodvibes
NOU
@ Ppt: comentariu pentru minuta verde 🙂 🙂 🙂
NOU
Ati reusit sa retineti cumva logic care e convex si care e concav fara sa le incurcati intre ele?
NOU
eu am remarcat ca am invatat care cum e perfect mecanic si le asociez direct formei.
NOU
dupa ce m-am incurcat de citeva ori, mi-am fixat concav= cu cava, adica cu scobitura inauntru, iar convex e… celalalt
pe acelasi principiu, stalactite si stalagmite : in mintea mea de copil litera g a devenit un cirlig ce agata in partea de jos, asa ca stalagmita e coloana care creste lipita de sol iar stalactita ramine cea agatata de tavan
NOU
@Stefablue Cum ne-a invatat pe noi profa de geogra in clasa a 5-a: StalagmiTe cu T de la tata care sta deasupra si stalagMite cu M de la mama care sta dedesubt ( in ierarhia familiei, desigur se referea ).
Nu stiu voi, dar noi de fiecare data la lectia de omonime primeam urmatorul exemplu: Tatal este capul familiei. Si ne-a fost cumva usor sa invatam macar stalactitele.
NOU
Hmm se pare ca am fost un copil rasfatat, nu ma punea mama sa fac mai nimic prin casa doar sa imi vad de scoala iar la tara imi aduc aminte cu drag de tocatul rosiilor si a chestiilor din porc – poate ca imi e dor de perioada aia simpla …dar daca ar fi ceva ce am urat si m-a marcat a fost lipsa apei curente la tara vara cand dupa o zi torida abia reuseam sa scot tarana de pe mine cu apa de ploaie iar in Buc iarna parca o vad pe mama cum se chinuia cu oalele , din bucatarie pana in baie si bineinteles ba era clocotita ba prea rece , iar acum 30 de ani mai tarziu e sarbatoare in sufletul meu cand ma spal :)) Cand fac rezervare la un hotel/pensiune primul lucru la care ma uit este baia din camera …
NOU
Aspiratul a fost tortura pentru mine, prin zgomotul infernal pe care-l scotea aparatul rusesc, conducta aia orizontala cu diametru cam de 20cm si furtun arcuit invelit in panza, proiectat pentru zgomot si nu pentru aspirat…..
In viata adulta am trecut la alt nivel, de obicei merg la cumparaturi sau descopar brusc o bataie pe dreapta la masina, nerezolvata de luna trecuta si chestii d-astea de intretinere periodica, decat sa asist la un deep clean.
Am descoperit intre timp o solutie extrem de eficienta, un Rowenta Silence Force Extreme cu doar 29dB nivel de zgomot(or mai fi si altele, dar asta statea bine la momentul respectiv si am mers pe aceeasi gama, initial de 750W, acum a ajuns pe la 400W), dar ranile copilariei se vindeca greu….
Incerc saptamanal sa fiu puternic, dar parca ma apasa cand vad ambii copii ca se joaca cu el, deh, s-au obisnuit cu curatenia din casa, cu bunici, mamici etc.
NOU
Fiecare vacanta la tara, fara exceptie, pana in clasa a 11a.
Cules de fasole in soare, fasolea printre randurile de porumb, frunzele de porumb te taiau si te iritai tot.
Toata organizarea proasta de la tara, cu sapa, boi, cai, munca in prostie ca sa nu rada lumea. Intrebam cum cred ei ca fac americanii de produc porumb pe milioane de hectare (eu propuneam erbicide in loc de prasit, asta prin 1995-1998), mi se spunea ca americanii au bani si platesc oameni multi. (nu parintii raspundeau asa si nici bunicii, diversi consateni pe la care mai ajungeam la sapa ca veneau si ei la noi). Acum au dat in boala cealalta, dau cu erbicide fara numar de au facut si ramele cancer. Cine cumpara legume de la tarani e sinucigas. Ce vand fitofarmaciile legal nu le ajunge, cumpara pe sub mana prafuri din Serbia.
In rest a fost ok, nimic pe partea de gatit, imi placea sa particip.
Era si frumos la tara ca erau toti copiii acolo, cine sufletu pleca la mare sau unde se duc copiii acum. Mai tarziu erau si toate fetele acolo deci una peste alta a fost bine, eram tineri si jucam pitulusu.
NOU
Wow! Citindu-va, imi dau seama ca am fost, pe cat se putea pe vremea aia, un copil privilegiat. La o singura chestie nasoala trebuia sa particip. Se aduceau, uneori, la alimentara, ness, portocale, banane …, raritatile de pe-atunci. Se dadea cate o cutie/kilogram de persoana. Si atunci, ne trezea mama, cu noaptea-n cap, pe la 4-5, sa mergem sa stam la coada. Alimentara era la parterul unui camin studentesc, iar coada se forma in spatele caminului, in fata intrarii de aprovizionare a alimentarei, ca nu dadea bine sa vada studentii greci sau arabi clasa muncitoare hamesita. De parca acolo n-o vedeau … . Pe la intrarea aia se si servea, in astfel de cazuri. Pana sa vina masina cu marfa, statea lumea pe unde apuca, se mai gaseau cunostinte, sa ai cui spune la ureche vreun banc cu nea’ Nicu sau ce-ai mai auzit aseara la “Europa Libera”. Vara, mai era cum mai era, se lumina de ziua, pe racoare, dar iarna … . Venea masina si, cat se descarca marfa, se forma coada. “Alo, tovarasu’ dumneata nu erai in fata mea! Ba da, dom’le, ca mi-a tinut loc vecinul. Ce loc, dom’le?! Ce loc?! Ca nu erati nici unul cand am ajuns io! Pai daca esti chior …! Futu-ti biserica ma-tii de speculant! Huooo! Capitalistul!” Din multime, auzeam vocea de scapet a vecinului nostru, tov. Boz, activist de partid la nu mai stiu ce fabrica: “Tovarasi! Ascultati-ma un moment, tovarasi! Sa facem o lista, tovarasi!” Topaia, incercand sa se ridice deasupra, sa fie auzit. Ii tot aparea caciula cu urechi printre capetele catorva mai scunzi, cu clapetele legate in varful capului, ca sa para mai inalt. Avea cam 1,50, amaratul … . “Huooo, ce lista, dom’le, ca acus se termina, ca n-a adus decat 10 lazi! Sa se dea cate 1, sa ajunga la toata lumea! Valeuuu, mor, maicaaa!!! Unde te-mpingi, tovarasa?! Sariti, mi-a smuls lantisorul! Hotiii!!!” Inca ii mai aud uneori, la casa, la supermarket.
NOU
Tin minte ca, mai ales daca magazinele erau pe “traseul prezidential”, toate cozile trebuiau organizate in “spate”, astfel incat atunci cand treceau To’asu si To’asa sa nu vada cat de bine traia poporul roman…
NOU
Vag asa mi-am amintit de “oamenii de ordine”. Oameni care erau din cei de la coada si care …faceau ordine. Aveau grija sa nu se bage nimeni in fata. Imi mai amintesc si de-o doamna care s-a dat gravida cu ajutorul unei perne strecurate pe sub haina.
NOU
Legat de mojar, nici acum nu il folosesc la usturoi. Usturoiul il spal, il pisez cu latul cutitului mare dupa care ii dau jos coaja si ii tai varful si e gata. Poate fac o gramajoara si il mai toc asa un pic tot cutitul dar nu imi place pisat de tot in mojar.
Am si o dracie pentru usturoi de la Ikea dar de cand am descoperit faza cu cutitul nu o mao folosesc, mi-e prea lene sa o spal.
Cand gatesc oricum murdaresc cutitul pentru a toca altceva.
NOU
am mixer stick cu doua “terminale”: unul tip tel, altul cu cutit.
cel cu cutit il folosesc exclusiv pentru usturoi, dar mi-am cumparat un pahar separat, ca nu mai iese mirosul din el oricat l-ai freca.
iese cel mai bun si cel mai rapid mujdei ever si-l faci cu ce vrei, apa, ulei, zeama de carne, amestec.
NOU
@miriam: Vad aceeași problemă la mixer, trebuie spălat la final. Cuțitul mare de bucătar oricum îl murdăresc cu altele, fac și usturoiul. Cu antrenament cred că oricine reușește să prelucreze 2 căpățâni de usturoi in 2 minute.
NOU
Nimic de care să îmi aduc aminte în mod special, am avut o copilărie fermecătoare.
Treburile casnice le făceau ai mei, eu maxim duceam gunoiul.
NOU
si ce s a intamplat de ai ajuns asa?:)))
NOU
Drogurile si femeile :))))
NOU
Duminica pentru că era zi de curățenie generală, aspiratul și bătutul covoarelor. De aia n-am covoare-n casă.
Bunicul din partea mamei e un cretin, i-aș fi luat gâtul instant dacă aș fi știut că nu fac pușcărie.
Din cauza lui urăsc orice activitate agricolă. Ne punea la cules de prune, tăiat gard viu cu o foarfecă ruginită, cules de porumb, întors fân și câte alte căcaturi sătești.
FMM Crăciune! (Da, așa-l cheamă pe prostan că-i fătat de Crăciun).Anu’ ăsta imbecilul va face 91 ani. Pe bunica a băgat-o în mormânt în 2012.
Ah, și mă-sa a fost un gunoi de femeie.
NOU
lovely family
NOU
Spălatul rufelor cu mana. Mi se făcea carne vie și mie și la bunica.
NOU
Storsul rufelor cu mana, in special al cearsafurilor. Cand am vazut prima oara masina cu storcator am crezut ca l-am prins pe Flying Spaghetti Monster de un tentacul.
NOU
Frigul. Cand am venit in ’95 la facultate, dormeam cu picioarele printre elementii la calorifer. Si nu intelegeam de ce se plangeau colegele de camin ca avem apa calda o zi dimineata, o zi dupa-amiaza. Acasa erau 3 ore pe saptamana. Cand eram copil, ma incalzeam calcand. Acum nu mai suport fierul de calcat. Nu a ajutat nici faptul ca atunci cand eram tineri si rupti in fund, camasile sotului erau din cel mai de rahat material posibil. In juma de ora dupa ce le imbraca, aratau de ziceai ca-s abia luate de pe sarma. De cativa ani, barbata-miu isi duce camasile la spalatorie mai mult pentru partea de calcat, de se urzica socrela. Si stersul prafului. Nu aveam bibelouri, aveam insa o biblioteca bine garnisita. Dar la rudele unde ne petreceam vacantele la tara, vitrinele erau pline de bibelouri, pahare, cescute si tot felul de mici rahaturi decorative care trebuiau scoase si sterse una cate una.
Si am o chestie legata de dulciuri. Nu pot sa mai suport prajiturile de casa de se faceau pe vremea lui Ceasca, din ce aveai prin camara/frigider: prajiturile cu foi Lica, nuci, semilune, biscuiti spritati, conulete, etc. La mine prajitura tre sa aiba crema, sa fie insiropata, elaborata. Nu pot sa mai vad napolitane si biscuiti in fata ochilor. Dar mi-e dor de nuga si preambalate 🙂
NOU
amin la prajituri.
NOU
Orice uscat si cu nuca trebuie decazut din lista de “prajituri”.
Sunt clar alaturi de tine cand vorbim de crema si insiropate!
NOU
Amin la prăjituri.
Mai consum, chiar fac cornulețe, biscuiți chestii, îmi plac, altor oamenil le plac, dar cuvintele “prăjitură” și “tort” implică blat, cremă sau creme, frișcă sau glazură de ciocolată.
@Un om, nucile sunt ok, eu am o problemă cu gemul. În afară de negresă, unde e în textura blatului și nu se simte, nu-l suport decât pe pâine cu unt.
NOU
Sa stau la coada dupa ceva incert (niciodata nu eram primul si nu stiam ce o sa mai prind – de obicei copil fiind nu prindeam niciodata nimic).
Sa transez si sa pregatesc porcul in ziua zilele de dupa taiere. Urasc mirosul de untura din casa. Nu atunci cand prepar o mancare cat mirosul ala apasator care dureaza si dureaza in urma transarii si prelucratii unui portc intreg.
NOU
– periatul ciucurilor de la covor;
– statul la cozi pentru diverse produse;
– spalarea sticlelor si borcanelor, altfel nu erau primite la ratia de ulei si zahar;
– taierea in cubulete perfecte a legumelor pentru salata de boeuf;
NOU
ce nu imi placea: mare parte din agricole. Am sapat, curatat porumbi, udat de mi-a venit a urla la luna
NOU
Curatenia de sarbatori si pregatirile pentru orice ocazie mai speciala. Avea maica’mea un stil stresant de a face lucrurile astea ca nici acum la 34 de ani nu suport ideea de curatenie generala. Mama se apuca de rasturnat toata casa si apoi noi trebuia sa putem totul la loc timp in care ea tipa cum nu mai poate ea de treaba si cum face ea totul singura ca noi nu o ajutam niciodata, etc. Dupa ce erau spalate covoarele nu le asezam la loc decat in ajun de sarbatoare ca sa fie curate atunci. Pana in pandemie venea o doamna o data la 2 saptamani si spala geamuri, usi si facea o mini-curateni generala. Acum fac ce pot si cand pot.
NOU
Mamele noastre de pe vremea aia parca fumau acelasi lucru, sa mor eu! Toate erau fierte pe curatenie si crizate!
NOU
Chestii contra:
– alesul fasolei de gandaci;
– intinsul rufelor pe sarma: mama are o obsesie ca toate rufele sa fie intinse cu fata in aceeasi directie. La fel fac si eu acum :));
– batutul covoarelor;
– raritul porumbului, poate una din cele mai mind-numbing activitati traite;
– curatat porumbul, la fel de mind-numbing. La inceputl anilor 90 aveam curataoare din alea de mana, practic era ca o minigrebla cu maner. Ceva ani mai tarziu aveam o masina nemteasca, cu o roata la care invarteai si aia curata porumbul. In fiecare an curatam cam 20 de carute de porumb.
– culesul porumbului: eram cel mai rapid si tata nu ma lasa sa o iau inainte, pentru ca i se parea lui ca faceam gramezile prea dese. Asa ca eram obligat sa ma misc mai incet;
– scos apa dintr-o fantana cu o galeata de 10 litri pentru aprox 50 de porci. Fantana nu avea jgheab, stateam pe o scandura deasupra apei.
Din cauza muncilor agricole m-am certat cu tata. Mie nu imi placea neam, dar el insista ca e bine sa stiu sa fac si din astea, ca nu se stie… I-am promis ca eu nu o sa am nevoie sa fac asa ceva. Am avut dreptate, dar daca ma pui pe camp/gradina cu sapa in mana stiu ce sa fac si cu ochii inchisi. A avut si el dreptate. Plus de asta acum am o toleranta mai mare decat multi cand vine vorba de activitati repetitive.
Chestii pro:
– mirosul covoarelor dupa ce le bateai pe zapada si le bagai in casa;
– masa de pranz luata pe camp la toate activitatile agricole e in continuare una din cele mai placute si gustoase amintiri;
– mirosul casei bunicilor pe care il am si acum in minte si il sumonez cand vreau;
– gustul cepei verzi abia smulse din pamant, curatate de pantaloni si mancate cu paine si sare in gradina.
– mirosul de baton atunci cand deschideam ghiozdanul in clasa 1
– gratarele facute in gradina dupa ce se incheia sezonul de prasa/cules/facut vin
– mirosul de lipici folosit la lucrul manual. Lipiciul din anii 89-93
Overall parca nu a fost asa de rau, dar privit cu ochii de copil lucrurile negative era amplificate exponential.
NOU
“Intinsul rufelor pe sarma: mama are o obsesie ca toate rufele sa fie intinse cu fata in aceeasi directie. La fel fac si eu acum :))” – a ha ha ha….
Maica-mea avea o obsesie cu hainele in dulap, asezate la milimetru, chestie pe care si eu o fac in ziua de astazi.
NOU
Mirosul casei bunicilor..uaileu ce m-ai lovit aici…mi se face instant somn cand incerc sa mi-l reamintesc, asa somn adanc ca in zilele alea de vara cand picam lesinata in racoarea caselor alora facute cu pereti de juma de metru, niciodata nu a mai fost. Si iarna avea bunica-mea un pitic cu merele puse pe soba, daca se mai apuca si bunica-miu sa imi povesteasca a 1000-a oara despre peripetiile de prin razboi eram out in 15 minute. Tragea omul ala a somn ceva de groaza.
Apropo de fixuri cu directia hainelor, cand am plecat prima oara de acasa la facultate stateam la camin ca doua studente parlite, eu si prietena cea mai buna, practic urmau 4 ani de libertate, doar noi doua, la capitala, yuhuuu ce veatza. Primele 2 luni ne certam ca chioarele din orice prostie, a fostun soc. Atunci am invatat cheia convietuirii si cat de important e sa locuiesti cu cineva inainte de casatorie :)))) a fost tare folositor. Tin minte si acum cea mai mare cearta avuta de la faptul ca prietena mea avea un pitic cu faptul ca detergentul de vase de la chiuveta trebuia sa stea cu eticheta in fata nu spre perete! :))))) Fir-ar vulpitza vietii de la mizeria aia de Rex de vase, cat am tras din cauza ta! Dupa 2 luni ne-am calmat, recalibrat si a fost bine. Piticii au plecat noi am ramas inca 4 ani in armonie 🙂
NOU
@Cristina: acu’, ca am citit de detergentul de vase, mi-am dat seama ca nu suport sa il vad pe linga chiuveta. Si acuma ma oftic sa il vad la indemina, gata de a fi folosit. Sa stea dreacu’ la locul lui, ascuns privirii, sub chiuveta, ca de-aia am cumparat dulapul!
NOU
Hahahaha, și mama avea niște pitici cu rufele
– le intorcea pe dos. La noi în sud soarele e extrem de puternic și “să nu se decoloreze”. Încerc s-o păstrez pt că are cât de cât logică și pt că tot în sud locuiesc.
– o anumită ordine pe sârme
• sârma exterioară lenjeria de pat, cel mult prosoapele
• sârma cea mai apropiată se casă: cămăși, tricouri- astea la rândul lor era cămăși lângă cămăși, tricouri lângă tricouri, etc, de preferat culorile identice sau asortate unele lângă altele
• pe sârma interioară restul: maiouri, chiloți, ciorapi, etc.
Să nu-ți vadă lumea toate alea.
P-asta o ignor cu grație și nepăsare.
NOU
Incarcatul sifoanelor, era frig afara si ramaneau urme pe degete pentru ca mergeam pe jos
practic nu am stiut cum curge apa calda la robinet, s-a intamplat asa rar ca nu imi pot aminti, incalzit apa pe aragaz in galeata metalica si carat apa la baie, ani si ani de zile, asta in oras resedinta de judet
Spart nuci pentru prajitura casei care nu imi placea oricum
Batut covoare cand imi juleam exteriorul degetelor la contactul accidental cu covorul
NOU
– ingrijitul fratilor mai mici
– cozile
– curatenia ”generala”
– ”asa trebuie”
– comparatii fara rost: ”ia uite-l pe x, ce element pozitiv e!”, mai ales ca, in realitate, cel mai mare merit al lui x era ca respira neasistat.
NOU
element pozitiv:))))))))))))))))) de cand nu am mai auzit asta
NOU
Cred ca si eu o sa sun ca o rasfatata pe aici, ai mei nu ma puneau sa fac nimic din ce nu doream (dar mi-a placut sa experimentez cu gatitul de mica, si curatenie prin casa ca sa o ajut pe maica-mea am inceput sa ma simt sa fac, fara imbolduri exterioare, odata ce am trecut asa, de 12 ani).
Oricum, o zi pe care o uram in copilarie era culesul viei – care ar fi putut fi super, doar ca obiceiul era sa chemi familia extinsa sa participe. Si din familia asta extinsa facea parte un var de-al lui taica-meu, care avea o ciurda de 5 copii super galagiosi, super enervanti si super prost crescuti. Care ma calcau pe nervi absolut toata ziua, asa ca uram respectova ocazie.
O alta zi nasoala pt mine era taiatul porcului, ca mirosea in casa a untura topita.
NOU
Spalatul tuturor incaltarilor membrilor familiei ( mama, tata si eu ) in fiecare fucking seara. Dupa ce ajungeam toti acasa taskul meu era sa ma duc pe hol, sa le adun pe toate intr-un lighean si cu maxima precizie si minutiozitate trebuia sa le fac luna. La modul daca aveau apa in ele la final, bataie.
La fel daca uitam sau ma luam cu joaca in pana mea, ca eram copil .
Ah, precizez ca vara erau cat de cat curate, dar toamna fratieee, sa spal tot noroiul ala, frunzele, cacatii adunati in talpa, baaah, asta nu .
Dumnezei ce-mi luam si toate apelativele stiute sau inventate, horror.
Plus multe alte activitati unde efectiv ma simteam ca o sclava.
Un alt exemplu ( valabil si cum daca ajung in aceeasi bucatarie cu sexul feminin batran ) este ca eram asistent chef, dadeam la mana toate ingredientele, tocam, spalam, aduceam din camara chestii. Plm, sexul feminin statea la cratita si invartea in ea. Si daca comentam, lasa tot si pleca in dormitor bufnind si injurand ca nu ne mai face nimic, ca suntem prosti si nu meritam munca ei. Oh well …
Pe langa apa, paie si bataie, control maxim, caiete verificate de pagini rupte ( le numara, no joke) si multe multe altele.
Mi-au ramas cacaturile astea in suflet si ies la suprafata fix cand mi-e lumea mai draga.
NOU
Offtopic sau poate on, in subiectul articolului : din ce stiti de la parinti, si pe voi va tundeau cheliuta sa vi se indeseasca parul ?
Am fost intrebata recent de a batrana cand o sa il tund pe mostenitor ( el avand sub 1 an ) la chelie, adica sa il rad cu lama, sa aiba parul des.
Si mi-am fucking amintit: in cele 3 poze cu mine mica, eram zero , pic de par. Nu bucle bebelusesti, nu par, intr-un maieu cu ochii speriati la fotograf.
Nu voi duce aceasta practica mai departe, asta e clar.
Eram curioasa daca si la voi se facea asta, ca mie intrebarea mi-a dat soc la amintiri :))
NOU
eu am facut-o la toti 3 copiii, dar nu din cauza ca vai, se indeseste, ci ca le crescuse extrem de inegal, cu smocuri si goluri si aratau ca niste vulpi naparlite.
NOU
Vai am patit-o pe asta odata dar a fost de ajuns. Aveam un par bogat, carliontat, rodscat. Dupa tura regulamentara de zero a crescut drept si s-a inchis la culoare. #stillmad
NOU
1. Spalatul geamurilor, Ba baiatule, cand dai cu saracia aia de ziar scartzaia de ma gaseau toti dracii, ioi ca mi se ridica paru in cap numai la gandul.
2.Draperiile si perdelele. Fir-ar ale dreq ele sa fie, si mai si aveau o tona de inele d-alea metalice, care bineinteles ca NU se potriveau de la una la alta.
3. Spalatul pe jos. Faceam Monza in fiecare saptamana de mi se acrise ca de mere padurete, si al dracului linoleum ca se si vedea tot pe el, dupa 10 minute ziceai ca n-o fo spalat de 100 de ani, oooooof.
4. Spalatul matzelor la taiatul porcului. Moartea pasiunii. Si ai mei taiau fo 4-5 odata, nu te jucai. Barem scapam de invartitul la manivela la tocat carnea…
5. Mersul la cucuruz, la prasit/belit/ma-sa. Cand ma uitam cata randu’ ma lua cu lesin. Mai si taiau frunzele alea, de n-ai vazt asa ceva, ziceai ca m-o luat careva la ascutit shuriul pe mine. Ma ma si batea soarele in cap de ala eram, nu o data am facut insolatie, ‘tu-i cucuruzul mamii lui…
NOU
Făcutul “paturilor” dimineața. Pentru că eram mulți și casa mică paturile nu existau. Era canapea care trebuia strânsă și pus macat pe ea și pernele lateral și plapuma deoparte, era un fel de ceva fu ladă care se trăgea seara și împingea dimineața și avea o ladă în care se băga plapuma și restul. Și pe asta trebuia pusă apoi cuvertura. Cearșafurile la aerisit. Un fotoliu-pat care și el trebuia să revină la stadiul de fotoliu ziua.
Toate operațiunile durau 30 de minute și seara le întindeam iar.
Evident toate aveau goluri, noduri, fiare.
Nu am dormit pe o saltea normală de pat în pat până am părăsit casa părintească.
NOU
Legat de familie, m-au marcat doua chestii: ideea ca nu avem bani (chiar daca aveam), acum daca vad ca am sub 1000 lei, ma apuca atacurile de panica si plang ore in sir, iar cand imi cumpar ceva, oricat de ieftin, ma simt extrem de vinovata. A doua chestie pe care o urasc este gatitul dinainte de sarbatori…de ce plm ai sta 3 zile inchisa in bucatarie sa gatesti… De aia nu gatesc decat foarte rar, si atunci chestii usor de facut.
Legat de viata in general…ca persoana cu handicap pot spune ca am avut mare ghinion sa cresc in Romania, m-au marcat promisiunile facute din mila, gen profesorii imi promiteau ca ma ia la olimpiada/concursuri si apoi ma “uitau”. Astazi sunt destul de salbatica, din pacate, si abia am incredere in partenerul meu.
NOU
Treaba asta cu banii ma urmareste si pe mine.
NOU
Deși nu ne-am scăldat în bani și uneori ni se spunea “la salariu” “nu acum” sau eram cumva aburiți, nu am știut mulți ani, de exemplu, că într-o vară, după ce ne-am întors din concediu, unde nu ne-am spart în figuri, dar nici nu ne-am zgârcit la cea mai amărâtă înghețată, ai mei au făcut CAR că să plătească factura la lumină și să trăim până la următorul salariu care, la ei era prin octombrie.
NOU
-Nu suport sa vad vasele murdare de grasime in chiuveta. Era treaba mea sa le spal, indiferent cine la ce ora le lasa. Acum le clatesc rapid in timp ce ma invirt pe linga aragaz. Citeodata domnul meu mai uita caserolele de plastic, fiindca nu are chef sa le spele imediat ce le scoate din rucsac si imi creste pulsul cind le vad, le indes direct in masina de spalat vase. Si o fac cu satisfactia celui care se trezeste dintr-un cosmar “bine ca nu e adevarat!”
-Am urit cu pasiune covorul de plastic din baie, de ala tip puzzle, care tinea apa dedesubt, astfel incit se forma mucegai si trebuia sters cu periuta. Mai ales atunci cind ieseam din cada, sa pasesc pe el era egal cu a merge pe pietricele. Acum folosesc doar covorase moi care se arunca in masina de spalat .
-La fel nu mai suport prosoapele chinezesti, subtiri de pareau cirpe ce nu absorbeau apa. Si cind a fost sa trebuiasca sa dau de pomana, tot pufoase am cumparat. Nu reusesc sa ma obisnuiesc cu prosoapele subtiri de microfibra, pentru piscina, piticul meu pe creier tipa de fiecare data .
-Umbrelele. Trebuie sa am in casa cel putin o umbrela in plus fata de citi sintem prezenti. Pentru ca mi s-a intimplat sa trebuiasca sa astept sa se intoarca careva cu umbrela ca sa pot iesi. Deh, mentalitate gen “La ce ne trebuie 5 umbrele, ca daca ploua se sta acasa, de ce ai vrea sa iesi?”
– Nu gatesc nimic ce presupune statul linga aragaz mai mult de jumatate de ora, pentru a invirti in oala (ce se baga la cuptor e sfint, pentru ca nu necesita minuire). Nu fac cozonac.
NOU
Bine că nu am ajuns in discuțiile cu terapeutul la chestiile astea, încă sunt la altele mai grave 🙂 Că doar citind toate comentariile mi-am dat seama ca nu sunt singurul (peste 40 ani) care a trecut prin multe chestii pe care generatia actuala nu le va intelege ever 🙂
NOU
Învățătoarea din 1-4 avea fixul ăsta idiot să scoată elevii care au luat punctaj maxim la teste în fața clasei. Întrebare:
– Cum faci să iei mereu note bune?
– …
– HAI, SPUNE, CĂ POATE ÎI MOTIVEZI ȘI PE CEI MAI LENEȘI.
– Îmi fac temele… citesc…
– Așa, și mai ce?!
– Lucrez și din culegere…
– Așa să faceți și voi! În picioare și ziceți „felicitări, Șerban”!
Vă dați seama că uram pauzele. Prin clasa a treia deja nu mai voiam să merg la școală, că n-aveam chef de „tocilaru’!”, șuturi în ghiozdan și caiete împinse de pe bancă.
Aveam colegi cu părinți plecați în străinătate sau situații precare, colegi puși să facă muncile casei în loc de teme, deci elevi care chiar n-aveau nevoie de exemple, ci de înțelegere. Dacă nu ajutor, măcar de puțină diplomație.
NOU
Io bateam la ei ca la fasole. Si da, asta in timp ce citeam 20000 de leghe sub mari. Sau Robur cuceritorul.La profa de romana i-am dat una la gioale de nu s-a vazut, nu i-a mai trebuit legat de familie etc dupa aia.
NOU
Frigul, lipsa apei calde din care rezultă “spălatul” la lighean, tocănița de cartofi și mai târziu, mâncărurile pe bază de carne. Și asta după ’89, n-am apucat comunism.
Cum spunea cineva mai sus, prima și singura pretenție oriunde m-am mutat din casa părintească a fost să fie căldură și apă caldă permanent. În rest poate să nu existe nimic și de altfel am preferat nemobilat sau cât mai puțin mobilat decât să mă sufoce rahatul ăla de mobilă masivă xerox prin toată țara și electrocasnicele albe cu ruginituri.
A circulat subiectul temperaturii din case pe bloguri, eu sunt aia care iarna ține 28 de grade în casă, stau în maieu și pantaloni scurți și nu mă interesează comentarii de la oameni care nu știu cum e ca ani de zile să dormi sub două plăpumi din alea de 2 tone, îmbrăcat de mers la școală (geacă included – evident, moștenită și cu minim două mărimi mai mari), apoi pas-viteză spre școală să nu “se termine” căldura obținută cu chin de după ce ieși din pat.
Legat de apa caldă, îmi aduc și acum aminte cât de fun era să ne spălăm toată familia în aceeași apă, care teoretic era doar sâmbăta, practic mai scoteau bunicii din calorifer apă din aia cu rugină, dacă își amintește cineva. Măcar mă băgau prima că aveau principii legate de sănătate… Brrr.
Am zis mai sus de hainele căpătate, asta e cea mai consumatoare de bani traumă a mea, ani de zile aveam un rând de haine noi și restul de la rude, eu având la aproape 30 de ani 1.60m și momentan 48 de kg, copil eram mult mai scândură. Înotam în ele și erau hidoase, doar nu trimiteau țoale bune ăia de la București la nicăieri pe hartă. Nu vreau să știți cât de umilită mă simțeam, premiantă olimpică, mai sărăcăcioasă decât 90 la sută din colegii mei. La olimpiadele naționale îmi dădeau profii bani de buzunar… Gândiți-vă că a existat un copil care în alea 15 minute de mers de acasă până la școală își imagina că e îmbrăcat altfel, frumos, cu haine noi ce mai vedea prin vitrine, ca să poată intra pe poarta școlii cu fruntea sus. Dacă altele mai pot să suport acum, tot exagerez cu cantitatea haine și pantofi, eventual scumpe. Însă la nevoie pot asorta și o sacoșă de rafie să pară fashion in mai puțin de 5 minute, atât de tare m-a marcat.
Cu mâncarea, tocănița de cartofi era în meniu 6/7, îmi vine înapoi doar când mă gândesc la miros, însă ai mei cum aveau carne îmi făceau ceva mega slinos și mai și comentau că se sacrifică să mănânc eu bine. Acum carne mănânc mai mult pentru că e necesar unei diete zilnice decât că îmi place gustul. Nu a ajutat nici faptul că văzând carne din an in Paște, făcea mama niște fripturi de te înecai cu ele… Trauma ei a rămas până în zilele de azi, la ea friptura cu garnitură înseamnă un kil de carne la 4 cartofei amărâți.
În rest nu am fost pusă la nicio treabă casnică și nu am fost bătută, doar trasă de păr (abia 20 de ani mai târziu am suportat să îmi atingă măcar iubitul meu părul, și nu pot să zic că nici acum nu simt un pic de cringe). Măcar atât.
NOU
Off, mi s-a strans inima cand am citi asta pentru ca seamana mult cu copilaria mea. Nu am mai facut tocanita de cartofi de mult ca imi aminteste de mancarea de acasa. Noi stateam la parter intr-un apartament prost incalzit asa ca eram mereu infrigurata.
NOU
Mulțumesc M. Aproape că uitasem. La mine a fost la fel în ultimii ani ai comunismului. 85-89 .Doar că aveam parte de mult mai multă căldură umană. Crescut de o bunică, trebuia să ne încadrăm în echivalentul a 1800 de lei de acum. Avea bunica o vorbă – are gust de este. Era femeia aia un monument de voință.
NOU
Curatenie generala…
NOU
– Spalatul rufelor, al covoarelor cu leșie si apa rece. La fel spalatul podelei cu lesie – faceam rani deschise la degete
– frigiderul gol
– frigul: maxim 16 grade in casa iarna
– economia la sange pentru gazul de la butelie
– mancarea rece si neincalzita ca sa nu consumam gaz
– spalatul la lighean
– cozile la paine
– facutul maionezei care era un intreg proces; pentru 3 linguri frecam oul cu ulei jumatate de ora. Acum acceasi cantitate o fac in maxim 1 minut
NOU
Ca să răspund și la întrebare – practica de toamnă ?
NOU
Clatitul rufelor. Spalatul se facea la Albalux d-aia simpla. Dupa spalat incepea dansul. Scos rufele din masina, stoarse la mana si aruncate in cada plina cu apa rece. Clatita fiecare rufa (asta insemnand plimbata prin apa, ridicata in intregime deasupra apei si stoarsa x2 sau x3) si stoarsa, apoi asezata intr-o cadita de plastic. Golit cada si reumplut cu apa curata. Operatiune reluata de 3 ori pentru fiecare set de rufe. Ieseam de acolo cu carca anchilozata. Dupa ce am plecat de acasa nu am mai prestat munca fizica in legatura cu rufele. Masina de spalat face fix ce faceam eu dar mult mai repede, mai bine, mai ieftin si mai sanatos.
NOU
Citindu-va imi reamintesc, ca si voi, de apa calda, care in coltul meu venea rar(2-3 saptamani) si doar noaptea, dar nu stiai precis in ce zi (venea maica-mea din schimbul 2, verifica daca e apa si ma trezea sa fac baie, apoi ma pazea, ca adormeam in cada), de cozile la orice (paine, lapte, butelii – cate 3 zile, cu schimbul, carne…banane, eu personal n’am cunoscut pina dupa Revolutie), de lunile de toamna pa campuri inghetate, la cules cartofi si porumb pe dealurile Negostinei.
Dar, daca e ceva ce m-a marcat teribil e ca, in coltul meau, nu era seara curent, bai: in fiecare seara ne taia curentul in tot orasul pina la 12 noaptea. Ai mei la lucru, eu pe intuneric in casa, un intuneric profund, caci nu era lumina in tot orasul: ma duceam apoi sa ma culc asa, in atmosfera aia apasatoare, lugubra in ochii mei.
De atunci am o problema cu intunericul si cu cei care inchid lumina pe stil ecolo…
OFFTOPIC pentru cetateanu’ de la blog: citesc blogul pe telefon si, cand derulez comentariile cu degetul mare de la mana stanga, apas foarte des, din greseala, pe butonul Raspunde (si asta de mai multe ori la rand 🙂 )
Ma enerveaza teribil comportamentul asta : daca nu sunt singurul in cazul asta, se poate alinia central butonul pe designul de mobil? daca sunt singurul, ma supun fara cracneala 😛
NOU
si pe mine ma enerveaza de mor, dar are treaba Valentin
NOU
stangaci aici, aceeasi problema. nu doar pe blogul asta 🙂
NOU
Articolul este foarte bun, mi s-a strans inima cand am citit. Este multa lume ciudata in libertate. Locuiesc la bloc, tot timpul in copilarie am auzit in jurul meu numai urlete, injuraturi, amenintari. Cand am mai crescut un pic , am vazut comportamente degenerante contra femeilor. Noroc ca fetele aveau frati mai mari si asistam cu fericire , cand animalele care le suparau pe fete erau cotonogite bine , astfel erau disciplinate sa nu se mai atinga de copilul altuia. Eu am avut noroc, tata a fost marinar, nu m-am confruntat cu lipsuri, insa in jurul meu am vazut numai foamete, abuzuri, frig, probleme, lipsuri.
Cand maimuta idioata se comporta asa indiferent ca este parinte, sot, iubit pe mine ma duce cu gandul la notiunea de talharie, cred ca melteanul considera in gandirea lui profunda ca suntem multi pe Terra , si este de datoria masculului sa stabilizeze lumea.
NOU
În familie îmi era bine. Treburile casnice le făceam împreună și chiar mi se părea distractiv.
La școală era o cu totul altă poveste. Se dădea examen de admitere și am intrat în clasa copiilor de bani gata. Eram 2-3 sărăntoci printre copiii cu bani. Dirigintele mă ridica în picioare în fața clasei și se plângea că n-am “spirit de colectiv”. Eram oricum genul mai geek/introvertit, dar nici nu aveam bani de excursiile în Europa și de fondul clasei. În fiecare trimestru eram dată ca exemplu negativ în fața clasei măcar o dată.
M-am întâlnit cu fostul diriginte prin parc acum câțiva ani. Se plângea că lumea e nerecunoscătoare și că foștii elevi nu-l mai salută. Mi-am adus aminte atunci că n-am spirit de care trebe și nu l-am mai salutat nici eu.
Asta e, sunt o ranchiunoasă mică și mă răzbun cum pot.
Sper că n-am fost prea pe lângă subiect.
NOU
Și eu am nimerit într-o astfel de clasă. Pe lângă faptul că se strângeau bani de zilele colegilor (nu știu cum se face, că doar de zilele copiilor bogați, la restul nu) și te obliga cumva să pui și tu bani, trebuia să mai dai și cadou de zilele profesorilor. Cadou individual, sau măcar flori.
NOU
Pana la 10 ani am fost mereu tunsa baiesteste, singura fetita din clasa cu parul scurt. Pentru ca hainele trebuiau sa ramana fratelui mai mic, mai mereu primeam lucruri baietesti. Nu m-am mai tuns niciodata scurt.
Cadourile de Craciun erau intotdeauna pijamale, pana intr-un an cand am primit o veioza pt birou. Urasc veioza aia, e inca folosita de ai mei. Acum in schimb, primesc in fiecare an sosete si nu mai am o problema cu asta, in schimb am un stress imens atunci cand fac un cadou pt ca TREBUIE neaparat sa se potriveasca la fix si sa nu il “jignesc” pe cel caruia ii fac cadoul. Daca nu am inspratie, prefer sa merg cu mana goala.
Cred ca insa ca cea mai mare trauma e lipsa banilor. Desi imi permit absolut orice mi-as putea dori, inca visez noaptea ca ma plimb prin magazine de haine si plec cu mana goala pt ca nu am bani.
Mai ontopic, pe lista mai avem: spalat haine la lighean (ale tuturor copiilor din familie in fiecare zi seara in vacanta la bunici), spalat aragaz, frecat faianta, spalat oglinzi si geamuri-> this i never do
NOU
Evit din instinct orice activitate legata de bucatarie. Chiar si acum, la aproape 40 de ani prefer sa mananc singur si sa evit sa imi gatesc. De ce?
Cand luam masa toata familia in bucatarie, tatal vitreg considera ca e momentul potrivit, dupa cateva imbucaturi, incepea cu un chit-chat apoi ridica tonul si se ajungea la critici. Masa se termina cu noi, copiii in dormitor, iar el certandu-se cu mama.
Scarbei ii placea sa gateasca si timp de vreo doua zile, cat timp statea acolo, nu mai intram in bucatarie.
Mai uram si statul la coada la paine duminica, fix cand se strangea lumea la fotbal in curtea scolii.
NOU
Un soc mare am avut in copilarie la stat la coada la butelii. In oras nu aveam retea de gaz (mai bine ca nu, din cate am auzit) asa ca toate aragazele erau cu butelie si alea erau pe cartela. Si se statea la coada nopti intregi, uneori prindeai butelii de-abia la a treia – a patra masina. Si ni se termina gazul inainte de sarbatorile de iarna. Taica-meu, bunica-meu si unchiu-meu stateau cu toate buteliile la coada, schimbandu-se intre ei. Si la un moment dat se intampla un accident in mina si unchiu-meu nu poate veni pe tura lui de stat la coada. Onoarea imi revenea mie, ca eram urmatorul barbat din familie ca varsta. M-a lasat bunica-meu la coada fara bani si tichete de butelie, ca nu era nicio sansa in urmatoarele 4 ore sa prind ceva, si asa era mai sigur ca nu mi le fura nimeni. Eram doar eu cu buteliile. Printre o groaza de barbati si baieti mai mari, eram speriat ca dracu, nu vedeam nimic de ei, ma tineam de butelie sa nu ma ia valul de oameni. Se certau pe ordinea din coada, s-au bagat unii in fata mea, ca m-au vazut mic si pricajit, aia din spate au inceput sa se certe cu ei si sa tipe la mine ca de ce ii las.
4 ore inseamna enorm de mult pentru un copil de 7-8 ani, timpul trecea parca altfel. La un moment dat mi-a intrat in cap ca taica-meu venise dar nu ma mai gasea, ca nu eram vizibil in masa aia de oameni.
Atunci, la coada aia, mi-au venit primele idei de emigrat/fugit din tara. Simpla idee ca asa trebuia sa fie viata mea de acum incolo, cu cozi de alea infernale si oameni nervosi si agresivi ma facea sa plang. Incepusem deja sa ma smiorcai. Tura urmatoare taica-meu si bunica-meu si-au prelungit tura si m-au scutit.
NOU
Am ajuns, la vârsta de 6 ani, în ’98, să locuiesc la bunici. La Iași, la oraș. Însă ai mei bunici erau de modă veche, niciodată interesați de progres.
Așa că, după ce am crescut în casa bunicilor, acum:
– Nu mai suport perdelele. Înțeleg rostul, dar îmi dau senzația de pânză îmbibată cu praf, de miros de praf, chiar daca sunt curate curate. Unii nu suportă scârțâitul de cretă pe tablă. Eu am senzații nasoale de la perdele.
– Nu mai suport să văd covoare. Din nou, le înțeleg rostul. Dar să fie cât mai puține.
– Mi se pare hidoasă mobila maro.
– Nu suport să văd plante în casă.
– Nu mai zic de mileuri și bibelouri. Asta cred că e standard pentru toți cei născuți după ’90.
– Nu suport să văd modele cu flori.
NOU
Ce ma marcheaza si acum:
1. Cand cineva imi spune ca trebuie sa duc gunoiul
2. Cand cinve imi spune ca trebuie sa merg pana la magazin
3. Expresia ” Vine popa! ” si alte variatiuni. ” Vezi ca vine popa si te prinde in izmene”, ” Vezi ca vine popa si gaseste casa neaspirata”. ( Inainte de Craciun si de Boboteaza ).
Anul trecut vorbeam cu mama la telefon si m-a intrerupt brusc ” Vine popa, trebuie sa inchid ” si am simtit un fior. Deci e inca acolo,
NOU
ah, asta cu popa…
NOU
noi (copiii) ne ascundeam in dulapuri cand venea popa!
NOU
După atîtea comentarii, vin și eu cu ceva povesti.
Ce m-a marcat în copilărie a fost exploatarea copiilor de către statul comunist. Eram in clasa a XI-a in 1989, ca să întelegeti treaba.
In clasele 5-8, adică 1983-1987, am fost obligat să fac practica agricolă. Multi dintre voi, cititorii acestui blog, sunteți prea tineri să știți ce a însemnat asta. Chiar și seniorul era mai tînăr decit mine, dar cred că a apucat și el ceva practica agricolă.
Ei bine, la 15 septembrie mergeam în prima zi de școală, primeam manuale, dădeam flori profesoarelor, se striga catalogul, cunoșteam noii colegi (noii colegi erau repetenții) și gata. Asta era școala. A doua zi eram prezenți la școală cu traista cu mîncare, in haine de lucru ponosite. La ora 7:30 eram îmbarcați in remorca tractorului (eventual cu obloane înalte) și eram duși la vreo 3-8km de sat, unde treceam la treabă. Aceasta treabă însemna vreme de 3-4 săptamini depănușat știuleți de porumb. Nu prea vă imaginați ce însemna să faci asta 30 de zile. Mîinile nu mai erau de copil, erau de iobag, cu pielea ruptă, julită, unghii belite. Depănușam știuleții, apoi ii încărcam in remorcă, adică aruncam cu mîinile acei știuleți pînă se umplea remorca. După umplere, cîțiva copii mergeau cu remorca, pe porumbul ăla, adică în condiții de siguranță inexistente, pina la silozul din apropiere, vreo 7-10km, descărcau iarăși manual porumbul in siloz. Teoretic, fiecare știulete era atins de trei ori de miinile unui copil. Era ieftin. De ce sa fie încărcat porumbul cu utilaje, cînd erau copii de sclavagit? Utilajele consumau motorină, de unde să mai fure și tractoriștii din rezervoare?
Către finalul practicii agricole, a doua săptămână din octombrie, cam terminam de depănușat, și treceam la ultima operațiune: adunatul porumbului căzut pe pămînt la recoltare. Mergeam tarlaua de 2-3km in urma unei căruțe și adunăm acei știuleți cazuri. Recoltam cam o căruță, 300kg maxim, la câteva hectare. Dar nu lăsăm nimic pe cimp, asta era important, partidul era mulțumit că nu se pierdea un strop de recoltă.
In clasa a 6-a am făcut RÎIE, SCABIE. De la adunat porumbul prin coclauri numai cu ciulini și scaieți, pe unde ciinii și vulpile își făceau veacul.
Apoi am ajuns la liceu. Primele două săptămâni din 1987 am cules mere la o ferma din apropiere. Apoi, pentru că a fost un an productiv, am fost trimiși încă două săptămâni in tâbără de muncă la cules struguri. La Tirleții din Deal. Cazați intr-o baracă fără duș sau chiuvetă, cu closet în curte. Doar un robinet în curte, la care puteam să ne spălăm, dacă vroiam, nu era obligatoriu.
Fetele au ajuns toate sincronizate la ciclu in prima săptămână. Unele au avut primul ciclu acolo, în tabăra de muncă. Pentru desteptele pudibonde care eventual citesc acest comentariu, in anii de comunism fetele aveau ciclu la 14-15 ani, nu la 12-13 ca acum. Și era subiect tabu, iar tampoanele aveau de așteptat pina in primăvara 1990 ca să devină disponibile și în România. Vată învelită în tifon steril. Dacă se găsea. Fără baie două săptămâni. Aveam dirigintă o femeie hotărâtă, profesoara de limba rusă, nu era rusoaica dar parcă era. Într-o zi a ținut fetele la “dormitor”, a trimis absolut toată lumea cît mai departe de baraca aia și fetele s-au spălat la acel robinet din curte, prin improvizarea unei cabine de dus din 4 vergele de fier și un cearșaf.
Anul următor ferma de mere/prune. Tot doua săptămâni, tot fără baie/chiuveta. In 1989 la fel.
Primăvara prășit porumb/floarea soarelui, legat vita de vie pe sirma.
Aceste chestii m-au marcat, m-au crispat. Individul nu avea absolut nici un drept la demnitate și igienă. Nimeni nu a comentat nimic despre condițiile de igienă de la fermele alea. Nimeni insemnind profesori, directori de școli, oameni responsabili de siguranță acelor copii. Trimiți 60 adolescenți, mai ales fete la primul ciclu menstrual, la o ferma unde nu se pot spala timp de două săptamini.
Și apoi, in 2022, la un comentariu oarecare, vine o țuțibidă și-mi spune că nu știu diferența dintre arat și discuit, că tarlaua de linga mine a fost discuită in februarie, nu arată cum am spus eu, pentru că ea așa știe, că nu se ară în februarie. Mulțumesc!
NOU
Citind ce ați scris voi pe aici, despre frig și spălat rufe, nu cred că m-a marcat nimic așa de tare. Era frustrant când eram mic, că nu aveam PC acasă, sau televizor color, sau telefon mobil. Aveam cărți (câteva mii) și o garsonieră luată din economiile familiei de după 1989.
Acum, sincer sunt fericit de garsoniera aia și nu-mi mai pasă ce credeau colegii mei despre faptul că nu aveam tot felul de gadget-uri.
Legat de frig. Pe scară am mai rămas 2 familii la CET și vecinul meu zicea să facem economii la căldură și să dăm drumul doar 2 ore/zi că ”nu avem Guvern” și vom plăti de ne vom usca. O lună am făcut frig, până când mi-am băgat picioarele și am dat drumul la căldură non-stop. Welcome Back, 23 degree!