Contul meu
În blocul în care am locuit din copilărie a murit o vecină. Probabil cea mai veche cunoştinţă a mea din acel bloc, locuia acolo când m-am mutat eu, singura de altfel. Am crescut împreună cu copiii ei, m-a certat pentru diverse tâmpenii, mi-a venit la nuntă şi a plâns de fericire pentru mine.
Bun, a murit de cancer acum vreo 2 sau 3 luni. Familia ei era devastată la acel moment, soţul zăcea beat prin colţuri, fetele ei chirăiau pe unde apucau mămică, te-ai dus mămică, tot tamtamul clasic de înmormântare din rromânia.
Zilele trecute l-am văzut pe bărbat-su. Fresh şi proaspăt, îmbrăcat elegant şi fancy, pleca în oraş. După aia am văzut-o şi pe fi-sa. Veselă şi durdulie, îmbrăcată în nişte chestii roz, pleca şi ea în drumul ei.
Cât timp ţii doliu după cei dragi? Atât de uşor se estompează suferinţa, că nu trece nici măcar un anotimp şi ai uitat total că cel ce te-a iubit şi ţi-a dat viaţa e hrană pentru viermi?
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Incearca sa vezi si partea cealalta: cat timp ai vrea sa se tina doliu pt tine? Si nu poti plange tot timpul, si nici neingrijirea nu iti alina durerea.
NOU
Toți cei patru bunici plus părinții mei sunt decedați. Numărul zilelor de doliu (haine negre, fără machiaj și ce reguli or mai fi): zero! Păi, ții doliu de gura lumii, să vadă alții cât de mult suferi tu? Sau în tine, pentru tine și ăia de au murit (asta dacă te afectează)? Dintre toți morții, de mama mă doare și acum, la 10 ani de la deces. Și asta fără semne exterioare, să îmi plângă lumea de milă sau, în stilul nostru “să moară capra vecinului”, să se bucure pe ascuns.
NOU
Vorba aia, trebuie sa te imbarbatezi si sa treci peste nenorocire.
Fiecare are un job, o chestie, care nu poate sa stea in standby la nesfarsit.
Probabil ca atunci cand se pun in pat, se gandesc la persoana care s-a dus, dar in intimitate si discret.
Zic probabil, pentru ca asa ar proceda cineva cu minimum de decenta si responsabilitate!
NOU
Depinde de oameni. Sunt unii care nu pot uita o viata, am o mamica pe o strada vecina careia i-a murit copilul calcat de tren acum vreo 10 ani, iar in locul unde a avut loc accidentul sunt si acum, dupa atata timp, lumanari si flori proaspete in fiecare zi.
Eu nu vreau sa judec pe nimeni insa vorba aia cu “”viata merge mai departe” mi se pare adevarata si eu de exemplu, asta mi-as dori de la ai mei cand eu nu voi mai fi. Nu sa ma planga, ci sa-si vada de viata. Pentru ca-i scurta si merita sa te bucuri de fiecare zi. N-as vrea sa-mi stiu copiii petrecandu-si nici macar o zi plangandu-ma. A, sa-si aminteasca cu placere de mine, dar nu sa ma planga.
Hai ca parca maine dau coltu’, asa gandesc. 🙁
NOU
Cand a murit verisoara mea (dintre toti verisorii de ea eram cel mai apropiat) am tinut 6 saptamani. Barba plus bucata de panza neagra in piept. Nu le am cu obiceiurile bisericesti, dar parca la pomana de 6 saptamani se depun la mormant panzele alea negre. Vaduva parca ar trebui sa tina 1 an, dupa canoane. Dar, in fond, doliu tii cat simti, viata merge mai departe
NOU
De la om, la om. Probabil fiecare are “limita” sa de suferinta. Unii mai putin, altii mai mult. Eu am un om drag care s-a dus acum doi ani. Si nu cred ca trece o zi in care sa nu ma gandesc la el…
NOU
doliu tin exact pana imi trece supararea. asa cum a zis si devils, doliu inseamna sa imi aduc aminte de persoana pierduta, sa mi se faca dor sa o mai vad, sa vorbesc cu ea. dar nu arat asta la nimeni, eventual cand ma mai intalnesc cu oameni din aceleasi cercuri, ne aducem aminte impreuna de vremurile alea.
Prostiile cu nebarbierit sau negru, sau panza in piept, sau flori zilnic la mormant sunt o prostie religioasa care mergea cand oamenii erau salbatici, si merge si acum cu oamenii care au ramas ca atunci, si care platesc salariile popilor.
In general ritualurile religioase se fac pentru altii, nu pentru tine. Sa vada vecinul ca l-ai iubit pe mort, ca nu il uiti asa repede, etc…
NOU
si ca o adaugare, stiu ca si eu platesc salariile popilor, din impozite, si stiu ca o sa contribui si la catedrala cacarii neamului, dar asta tine pana la urma de apartenenta la comunitate.. traiesc aici, ma conformez regulilor de aici.. dar macar nu le mai platesc taxe si spaga, desi visul meu ascuns ar fi sa ii fac un flagrant unui popa de asta ipocrit.. 🙂
NOU
Eu am refuzat sa tin doliu la bunica mea. Dar asta nu inseamna ca eram toata un zambet si o veselie. Am preferat sa tin in mine acest doliu in loc sa il arat lumii. Alte rude de-ale mele care au tinut doliu toata perioada erau numai un zambet si o petrecere.
NOU
in principiu si eu cred ca tii cat simti, ca asta e ideea, nu? oricum, nu in culoarea hainelor sta (sau nu) suferinta dupa cineva care nu mai e.
ultima persoana pentru care am purtat doliu e bunica’mea. stiu ca, de fapt, ei nu-i placea sa ma vada in negru si m-ar fi indemnat sa’mi schimb hainele, dar am purtat oricum, fiindca pur si simplu nu-mi venea sa pun alte culori pe mine.
NOU
Mortii cu mortii vii cu vii…. 😐
NOU
Eu nu vin, tu ?
NOU
=)) epic
NOU
Asa e … 3 de i … My bad
NOU
3 ‘i’. Mai baga o fisa…
NOU
Daca te referi la haine si banda neagra….este un termen, dar nu inseamna ca trebuie neaparat sa te imbraci in negru in fiecare zi timp de 6 saptamani. Doliul se tine in suflet nu la vedere….
NOU
nu am tinut doliu dupa nimeni pana acum ca nu s`au inregistrat decese in familia apropiata de mai mult de 15 ani *bat in lemn*. totusi cred ca doliul il tii cat simti, adica daca iti moare un parinte nu iti vine sa te imbraci a doua zi in rosu si sa razi in gura mare. simti ca trebuie sa`ti coordonezi hainele cu starea sufleteasca si te imbraci in culori inchise si negru.
NOU
doliul nu “se tine”, se simte, e o chestiune personala si nu e nevoie de etalarea suferintei pt a demonstra… ce? si cui?
NOU
Cred ca este de preferat sa suferi cat mai putin, desi asta se intampla rar. Un copil de exemplu trebuie ajutat sa treaca cat mai repede peste un astfel de soc, ce rost ar avea sa fie afectat o perioada lunga?
NOU
Ţii doliu cât te ţine inima maică. Plus că doliu nu înseamnă să arăţi lumii că ai barbă de arhiepiscop ci să ţii amintirea celui drag. Cei mai pioşi ştiu că ţin şi 1 an. De fapt cam pe acolo e cazul să te opreşti dacă nu vrei să ai garderobă exclusiv de măicuţă, iar ca bărbat să intri în cartea recordurilor pentru cea mai lungă barbă.
NOU
Eu am auzit ca se tine doliu 1 an-dar stii cum e; nici prea mult timp nu-i bine sa tii-atat pentru tine cat si pentru altii! Nu uitati-viata merge inainte!
NOU
cand a murit bunicul meu ( il avusesem in grija acasa timp de 2 ani ), nu am vrut sa ma duc la inmormantare.recunosc ca mi-a parut tare rau, dar ma uitam la el ca si cum ar fi dormit..erau unele persoane grav afectate, barbati chiar care plangeau in tacere.ma gandesc mereu la el si chiar am purtat o bentita neagra la mana 6 saptamani,fiecare traieste doilul in felul lui,important e sa o faca pentru el , NU PENTRU ALTII!! nu suport femeile care dupa ce le mor sotii se imbraca vesnic in negru sau si mai grav ca niste maicute.ASTA NU
NOU
Cel mai corect ar fi dacă fiecare și-ar exprima aceste “doleanțe” înainte de a muri. I mean, încă în timpul vieții să le zici celor din jurul tău cum ți-ar place “să se-ntâmple DUPĂ”.
NOU
e bine si cu doleante, dar nu stiu daca se tin de cuvant sa le indeplineasca….daca eu vreau incinerare si chef, nu plansete si doliu, crezi ca o mama si un tata vor face asta??
NOU
Nu cred ca hainele, barba nerasa sau o bucata de textil negru in piept sunt buni indicatori pentru suferinta pe care i-o porti unui apropiat care nu mai este.
NOU
Doliul se poarta in suflet, dar ce ai in suflet se vede in afara. Iar cand suferi, iti vine cu greu sa te aranjezi…
NOU
cei care tin la tine isi doresc ca tu sa fii fericit si sa iti continui viata.
NOU
Tii doliu atat cat simti ca e necesar. Pentru unii dureaza cateva luni, pentru altii ani de zile, pentru altii dureaza cat inmormantarea. Nu vorbim aici de “termenul” stabilit de dogma bisericeasca, de 6 luni sau cat o fi. Pentru o persoana care pierdut pe cineva foarte drag poate fi foarte greu, dureros chiar, sa poarte doliu, pentru ca ii aminteste mereu de cel pierdut. In plus, mortul nu mai invie daca eu umblu o anumita perioada de timp imbracat in negru sau daca traiesc precum un calugar nu stiu cata vreme.
NOU
Depinde in ce relatii erai cu persoana respectiva. Doliul il tii pana te vindeci.
NOU
Eu nu am tinut doliu cand mi-a murit tatal rapus tot de cancer insa asta nu inseamna ca nu imi e dor de el sau ca l-am uitat. Au trecut 6 Ani insa tot doare.
NOU
Una e suferinta si alta e doliul vizibil. Viata nu se opreste in loc, iar pentru unii a isi pastra moralul ridicat include socializarea si distractia. De ce trebuie sa facem din suferinta o virtute? Mai ales cand e de fapt ceva atat de intim
NOU
Doliul nu sta in haine, ci in suflet. Daca nu vezi pe cineva tot timpul bocind pe la colturi si imbracat in negru, nu inseamna ca nu i se rupe sufletul dupa cei pierduti. Vorbesc din experienta. In general cred ca nimeni nu ar trebui sa isi dea cu parerea despre durerea altuia, mai ales ca fiecare persoana sufera in felul sau.
NOU
Mama a murit cu 9 luni in urma. Am purtat negru cateva luni dar nu pot la infinit pentru ca asta nu o aduce inapoi. Paradoxal in adancul inimii ea nu e moarta spiritul ei persista in inima si in gand mereu. Uneori am perioade de plans dar am trecut prin toate fazele posibile de la furie la agresiune pana la invinovatire.
NOU
Cat timp tii doliu in sulfet sau fizic?… cred ca asa ar trebui sa se puna problema… si in ambele variante raspunsul este “cat simti”.. Daca e o persoana f apropiata probabil durerea din suflet nu ti va disparea niciodata… Eu am pierdut sa zic asa un copilas nenascut, dintr o nesansa.. O pierdere enorma.. am fost devastata mult timp de atunci si nu era clipa sa nu ma gandesc la ea.. si am trecut de la stadiul “acum mi ar fi spus mama” “acum putea fi si ea la mare cu mine sa se balaceasca in valuri”… in timp se mai estompeaza durerea dar nu dispare.. si dolilul se poarta in suflet.. dar totusi mi se pare ca nu se face ca la putin timp(cateva luni) dupa moartea unei pers apropiate(parinti, frati si apoi restul pe care ii considera fiecare apropiat) sa bati cluburile in lung si n lat, si sa pari ca esti mai bine ca inainte…
NOU
Eu am purtat un lant de aur cat timp am simtit, pentru ca bunicii mele ii placea foarte tare acel lant. Si acum, dupa ce l-am dat jos, durerea e tot aceeasi, dar parca daca nu il vad ma gandesc mai putin la faptul ca ea nu mai este. Prietenul meu poarta si acum pe lant verigheta mamei lui, dupa 2 ani. In definitiv, depinde de fiecare cum alege sa isi arate suferinta.
NOU
Sunt unele persoane fatarnice, care isi pun cenusa in cap o la inceput, iar mai apoi au uitat si dupa cine au facut acest lucru, sunt si persoane care tac si inghit, aproape toata viata ca au pierdut pe cineva drag. Este o lume mare, este loc pentru fiecare 😀
NOU
Doliul si suferinta sunt in suflet, e adevarat, dar hainele si barba sunt utile pentru a le semnala celorlalti ca suntem in doliu si, astfel, sa nu-i punem in situatia de a gafa printr-un comportament neadecvat
NOU
cat timp faci parte dintr-o comunitate, starea de doliu e normala pentru a semnala celorlalti suferinta prin care treci, astfel fiind lasat in pace de la activitati, glume, bancuri, avansuri sexuale care poate nu coincid cu starea ta sufleteasca.
ciresica, sa iti fie rusine ca nu ai purtat doliu dupa un om drag. blablauri cu doliul din suflet sa i le spui lui mutu. nu ai doliu in suflet si mergi in fustite roz pe strada.
NOU
in mod normal se tine doliu un an; minimum de decenta pentru rudele de gradul 1 e in jur de 6 luni
daca esti antisistem sau nu-ti pasa nu tii..totusi fiind vorba de mama, e nashpa-de sot nu zic k poate abia astepta
NOU
Bunicul meu la care tineam extrem de mult s-a stins acum trei saptamani. Am stat in negru fix 8 zile pentru ca ma simteam oribil in negru si pentru ca ma doare undeva de ce zic cunoscutii…durerea e in mine nu in ata neagra de la oglinda masinii.
NOU
purtatul hainelor negre e traditie, daca nu urmezi traditia nu inseamna ca nu-ti pasa.
NOU
Porţi haine de doliu în funcţie de impresia pe care vrei să o laşi, porţi doliu în suflet în funcţie de cât de grea a fost pierderea suferită …
NOU
In decembrie se implinesc 3 ani de cand a murit tatal meu. Am purtat doliu 6 luni. In principal pentru ca era important pentru mama. I se parea o datorie sfanta, o dovada de iubire. Pe mine hainele alea negre ma oboseau ingrozitor, ma deprimau. Eu sunt o fire vesela, imi plac culorile, iar hainele negre lipseau cu desavarsire din garderoba mea inainte de doliu. Mie important mi se parea sa am o poza cu tata pe noptiera, langa pat. Poza aceea surprindea atat de bine expresia strengareasca pe care o avea cateodata. Cand mai aruncam o privire la poza mi se parea ca e cumva langa mine si ii spuneam ca-l iubesc, ca-mi lipseste si-l asiguram ca nu l-am uitat. Si astazi mai fac la fel, doar ca poza s-a mutat de pe noptiera pe birou. Timp de 1 an jumatate am fost in fiecare weakend, mai putin in concedii la cimitir (e la 15 min cu masina de casa). Asta pentru ca mi se parea f important ca tata sa aiba flori. El era un mare iubitor si se intorcea mereu de la piata cu snopuri de flori colorate de la vreo babutza de care i se facea mila. Il puneam la curent cu ce s-a mai intamplat, o barfeam pe mama pentru ca ma obosea ingrozitor, plangeam uneori din diverse motive ca in fata unui confident, desi cand traia nu-mi permiteam, si mi-l inchipuiam cu zambetul pe buze pe o pajiste verde. Serios, nu pot sa mi-l imaginez altfel. Decat pe o pajiste verde, langa un izvor!
Cu alte cuvinte pe mine alte lucruri ma consolau si ma ajutau sa trec mai departe, doliul doar ma consuma nervos!
NOU
parerea mea e ca nu poti zice cat timp sa tii doliu,dar nici nu poti ca tot timpul sa plangi si sa suferi pentru ca te vei auto distruge..deci o data si o data macar asa de fatada si daca suferi,trebuie sa incerci sa fii fericit si sa te simti mai bine..
NOU
Din pacate sau din fericire, depinde din ce unghi privesti, viata merge mai departe.
Durerea se manifesat diferit. De ce adevaratii sinucigasi nu isi urla intentia pe strazi? Tac si fac; oamenii nu sunt de judecat.
NOU
REFERITOR LA DUREREA DIN SUFLET, LANGA LOCUL UNDE LUCREZ ESTE UN LOTO.DOAMNEI DE ACOLO I-A MURIT COPILUL SI GHICITI!! A DOUA ZI DE LA INMORMANTARE ERA LA MUNCA, EVIDENT ABATUTA, DAR AM ADMIRAT ENORM GESTUL DE A INCERCA SA NU LASE CA ASTA SA II DISTRUGA VIATA….PROBABIL PLANGE IN TIHNA.DOLIU TINE!!E TOATA IMBRACATA IN NEGRU
NOU
Cetin nu am avut parte de nici un deces in familie dar iti pot spune ca nu iti arati durerea stand nebarbierit si incuindu-te in casa.
Da ok, imi pare rau e mama, tata, fratele, matusa, e normal sa ma darame psihic sa fiu dezorientat o perioada. Dar fiecare isi alege perioada asta cum doreste, cat doreste si nu cred ca ar trebui sa fie judecat pentru asta.
NOU
viata merge inainte…. nu poti jeli pe cineva un an sau mai multi pentru ca ramai apoi cu sechele. Cred ca 1 luna este normal si suficient
NOU
ARHI, comunitatea care ar interactiona cu tine pe calea bancurilor/glumelor etc ar trebui sa fie formata din prieteni/colegi (doar daca nu ai un cerc social format din dementi super sociabili) care ar trebui sa stie, nu sa li se “semnalizeze” prin haine/barbi etc ca tu ai o pb.
Apoi, in ceea ce priveste strict acest obicei al doliului – din pacate noi romanii avem un talent deosebit si o inclinatie nativa sa iesim in evidenta prin sentimente puternice semnalate cat mai strident. Doliul face parte din aceste semnalari stridente; ai vazut cum se desfasoara o inmormantare in tarile civilizate? fara circ, fara strigaturi. Personal mi se pare ca a fi cat mai discret in astfel de circumstante, evitand sa iti etalezi durerea in fata publicului este mult mai indicat. Si pt tine si pt ceilalti.
Iar cei care ii judeca pe oamenii care trec prin chestiile astea si le iau temperatura mereu (sunt destul de sobri? sufera destul?) ar fi mai bine sa se abtina. E tare urit.
NOU
spufi » unde spun eu de circ si strigaturi? cat despre doliu ca vestmant, fii serios, in tarile civilizate si prietenii tin doliu.
NOU
nu spuneam ca ai zis tu, descriam asa in general stridenta in astfel de situatii de pe la noi; doliul in tarile civilizate exista, dar este discret si in religiile catolica/protestanta durata lui nu e normata de dogma (that is wrong for so many reasons!).
nu i-am vazut niciodata pe barbati cu barbi patriarhale si imbracaminte neagra de sus pana jos, sau pe femei cu batic negru in cap si vesminte de maicuta…
NOU
Cred ca la intrebarea asta ar putea sa iti raspunda cel mai bine madam Vranceanu Firea Pandele .
NOU
Tudor » ti-as da o mare BERE:)))))))))))))))))
NOU
Urasc jelitoarele si cei care exagereaza cu doliul expus cat mai evident in lume. Haine negre, privire depresiva, caita, insa o calcare pe batatura si hell gets loose. Eu si acum tin doliu pentru bunica mea care a murit in 96 cand eu aveam 7 ani. Pe 6 iunie sunt trista si pe 22 august ii zic mereu la multi ani in gand. Tu daca ai muri, ce ai vrea sa faca familia ta? Sa planga mormanul de tarana sub care te mananca viermii sau sa profite de timpul care il au si sa faca totul sa le fie bine?
NOU
MooNy » eu voi fi ars
NOU
@Arhi, felicitari, si eu la fel. Sa corectez cu “sa planga capacul urnei in care e cenusa” ? 😀
Oricum, cred ca s-a inteles ce vroiam sa zic 🙂
NOU
depinde de sufletul fiecaruia !
NOU
Eu am purtat cam 2 luni bluza neagra, dupa ce a murit al batran. Bunica-mea a insistat sa renunt la doliu, desi este destul de atenta la traditii si chestii bisericesti. Tind sa nu dau doi bani pe ce ‘spune’ comunitatea. Este familia mea, este durerea mea. Care nu s-a stins nici macar in 8 ani, dar asta nu inseamna sa ma vait toata ziua ca la piata, sa vada vecinii cat sufar. Nu am trecut la roz sau rosu, dar am renuntat la culoarea aia imediat ce s-a putut. Chiar si atentia asta ‘vai, ti-a murit cineva’ este neplacuta, cand ai un deces in familie. Numai sa dai explicatii si sa bocesti din nou de la capat nu mai ai. Asa, in ‘civil’, doar putini stiau ce s-a intamplat, iar aceia erau suficient de aproape incat sa merite sa stie. De restul nu imi pasa.
NOU
Daca iti moare un neam apropiat se tine cam 6 luni doliu, daca moare cineva din familie un an sau 2 in functie de cat de apropiata iti este acea persoana. Se spune ca nu este bine sa plangem dupa cei disparuti ca lacrimile noastre ii afecteaza acolo unde sunt.
NOU
Am tinut doliu in ceea ce priveste imbracamintea cateva saptamani. Asta nu inseamna ca de 4 luni incoace m-am imbracat in roz si rosu. M-am imbracat in culori neutre si haine decente. Suferinta? Probabil toata viata. Nu cred ca incape in cuvinte. Mi-am pierdut fetitele gemene nascute prematur la o ora dupa nastere…nu doresc nici celui mai mare dusman sa treaca vreodata prin asa ceva.
NOU
Imi pare rau pentru ce ti sa intamplat. Oricum doliu tinem in sufletele noastre si in activitatile pe care le realizam atat cat este necesar.
NOU
Nu stiu cum sa-ti spun, dar faptul ca te imbraci in negru sau nu te barbieresti, nu il aduce pe cel mort inapoi si nici nu-ti amelioreaza suferinta. Nu conteaza ca te imbraci in violet sau negru, suferinta e in interior. Tudor a spus-o bine, cand a facut referinta la GVF, care s-a maritat desi fostul barbat nici nu se racise bine.
NOU
P.S. Stan Laurel, faimosul comediant din duo-ul Stan si Bran, a spus, pe patul de moarte, ca daca o sa fie cineva trist la inmormantarea lui, jura ca n-o sa mai vorbeasca cu ei niciodata.
NOU
Cand a murit una dintre bunici m-am imbracat in culori inchise si am avut negru pe mine aproape un an.Acum ii duc flori si lumanari o data pe luna.Tot cand merg la ea,hranesc niste copii sarmani care stau acolo.Acum 2 ani i-am plantat trandafiri si un pomisor de magnolie pe care il uda zilnic cea care matura printre morminte.Vara pomisorul ala face niste flori albe cat palma si miroase frumos.
De plans..e greu sa zic ”trebuie sa iti traiesti viata”,plangi pentru ca simti,nu pentru ca vrei ca ceilalti sa te remarce.Dupa ce a decedat chiar si atunci cand mergeam pe strada mi se innodau lacrimile.Nu s-a intamplat o zi sau doua,au fost cateva luni.Cand pierzi pe cineva drag,pierzi o parte din tine si doare destul de rau.
NOU
Doiu…un cuvant greu…
Eu am pierdut pe bunica, un bunic si tatal…pana acum.Eram mai mica atunci, am tinut la tata meu doilu (imbracata in negru ) 6 luni.In suflet a fost mult timp.La cei doi bunici eram copil…nu am purtat negru.Fiecare tine doliu un suflet.Nu stiu daca s-ar numi asa sau durere.Pe aceasta o purtam in suflet, in gnad.Nu sunt genul care intr-o situatie din aceasta(brrrrrrrr) as tine seama de ce zice x-ulica sau dracica…nuuuuuuuuuu…
Anul trecut o prietena a mutit la 43 ani(cancer) sotul ei dinainte de muri ea…umbla cu alta femeie…dupa ce a murit a adus-o acasa…cica treuie cineva sa ii puna in farfurie…dar o putea sa inghita???
NOU
Doina » poate, astia relaxatii traiesc cel mai mult
NOU
Garantat! Arhi! Nu le pasa de nimic…amintiri , ce a fost…decat ce vine…:D
NOU
in grupul meu de prieteni au murit la inceput 2 baieti(18 ani) in accident de masina.. apoi la 1 an, fratele unei prietene(20 ani) tot in accident de masina.. imprudente la volan.. Apoi alte 2 prietene tot accident de masina, intr un carambol, pe zapada, un tir a derapat si le a aruncat in olt si au murit pe loc.. dupa 6luni, prietenul unei fete din ultimul accident, motociclist, a fost acrosat de un mos basit la volanul unei dacii care a intrat pe contrasens si l a proiectat intr o pancarta de pe marginea drumului.. A murit pe loc.. de noi, prietenii apropiati, s a tinut doliu doar la inmormantare… insa mormintele lor au in permanenta flori si lumanari aprinse.. doliul, durerea si rgeretele vor fii in suflet pt totdeauna..
NOU
Maria, zici perfect! Doliul, durerea , suferinta sunt , se tin vesnic, in suflet.Nu in Haine negre! Dar multe nenorociri s-au tinut de prietenii vostri…nici nu vreau sa imi imaginez durerea parintilor!
NOU
Un bun prieten de-al meu e pastor. Din experienta lui cu oamenii, doliul (ca traire sufleteasca acuta) dureaza in medie cam 1 an de zile pana cand se trece cel putin odata peste momentele semnificative din an: Paste, Craciun, Anul Nou etc.
NOU
@maria: Parcă eşti în Final Destination. Watch out 😉
NOU
ce am pe suflet?… legat de doliu..se tine 6 saptamani dar durerea ca ai pierdut pe cineva,este pentru ..tot restul vietii tale.Dupa moatea sotului meu, am purtat negru 1 an si 3 luni…ma obisnuisem cu negru, nici nu puteam sa-l inlocuiesc cu alta culoare…multe persoane mi-au zis ca nu este bine sa-l mai port…ceva legat de..superstitii..cum ca…cel de dincolo este nefericit. ….imi venea sa rad… cine stie ce este ..dincolo? dar aici, pe pamant..cine este fericit?..am suferit muuuuuult, mult mai mult atunci cand era bolnav, cand stiam ca boala asta incurabila…o sa-i curme zilele…atunci era o suferinta fara margini…tineam suferinta in mine, iar acum,.plang in fiecare zi si..nu-mi face bine, lupt in fiecare zi, sunt zile cand cred ca mi-am revenit…dar…vine alta zi cand…sufar enorm…si-mi aduc aminte de toata suferinta celor 2 ani,de toata speranta si increderea in Dumnezeu ca..facea o minune si-l salva..nu a fost sa fie. Am fost constiinta lui,sufeream mai mult decat el…el, se obisnuise cu ideea mortii…..eu, nu….Nu, nu am dus o viata linisita, fericita,implinita…dar era..stabilitate…Astazi, mi-am dat verigheta jos, nu stiu ce mi-a venit….nepurtand-o, nu uit ca am fost casatorita, nu inseamna ca sunt o femeie libera…dar, am dat-o jos.. Sotul meu, nu a purtat verigheta fiind in viata(il deranja)…doar la diferite evenimente o purta….cand a decedat, i-am pus-o pe deget…alt eveniment..mi-e dor de el… si.. de multe ori,.nici nu cred ca este mort….tot cred, ca este undeva…… plecat, la spital acolo unde si-a petrecut o parte din viata….
NOU
mie mi-a murit mama acum 40 de zile.ma doare sufletul de durere.o caut cu privirea prin casa ma uit in patul gol si ma umflu de plans .alaltaieri i am aranjat mormantul asa se zice la noi dupa 40 zile poti aranja mormantul.imi este rau am slabit din cale afara,am probleme cu fierea si nu stiu cum sa mi revin .plang in fiecare zi dupa mama mea.
NOU
de ce cacat nu va imbracati in roz, rosu, alb, galben la inmormantare daca tot nu exista conduita si “negru” va exprima indurerarea? niste idioti! toti!
NOU
Buna seara in cazul meu.. am 13 ani si acum 2 zile mi’a ingropat bunica am si eu o intrebare pt voi . Cat tim nu am voie sa ascult muzica si daca e obligatoriu sa port ceva negru . Asta e prima mea chestie de acest gen si nu stiu.. Mama si tata nu sunt acasa cu mine au plecat in Romania si sunt acasa la cineva va rog sa imi raspundeti 🙁 . Multumesc!
NOU
mihaiALin » doliul e ceva ce simti tu. este durerea din suflet pe care o ai sau nu. poti sa tii doliu o viata sau deloc, nimeni nu te poate obliga
NOU
da numele meu este durere. mi-am pierdut tatal acum doua luni. infarct. fulgerator. eu eram in strainatate. urma sa vin acasa definitiv dupa o luna. ce haine am purtat zilele acelea nu prea imi amintesc dar stiu ca nu le-am schimbat o luna. nu mi-a mai pasat de nimic si nimeni.la cateva saptamani dupa bunica a facut atac cerebral si a murit si ea acum o saptamana. alt soc. am fost o familie foarte unita am stat in aceeasi casa plina de soare si liniste cu toate greutatile. s-a dus totul. cateodata simt ca innebunesc si am momente cand plang si pe strada. imi vine cateodata sa ma intand pe jos in mijlocul drumului de durere.intru pe aceste website-uri cautand persoane cu aceeasi durere ca sa vad cum au trecut ei peste asta fara sa innebuneasca si cum pot sa mai traiasca normal cu atata durere in suflet. ce zice lumea nu ma mai poate atinge pentru ca numai durere simt. cateodata port haine negre cateodata nu.ce mai conteaza? familia a fost cel mai important lucru pentru mine si acum s-a dus totul. da in majoritatea timpului afara imi pun masca pe fata ca sunt bine dar sufletul imi urla de durere.ajutor
NOU
durere » nu ai ce sa faci, durerea va ramane in tine. trebuie sa lasi timpul sa treaca. intr-o zi vei vedea ca te doare, dar nu ca inainte, cand nici sa respiri nu mai puteai. da-ti timp.
NOU
As vrea sa dau un exemplu, iar cineva din categoria “doliul se simte, nu se arata” sa isi exprime parerea (sau mai multe, eventual): sa zicem ca iti moare unul din parinti. Ce culoare au hainele pe care le porti la inmormantare? Mergi dupa cum iti “dicteaza” ratiunea ta de a purta doliu numai in suflet si vii imbracata intr-o rochie eleganta, dar sobra, sa zicem de culoarea bleu-bleumarin deschis…?! Sau alb? Daca raspunsul este nu, atunci cum poti explica lipsa de coerenta, cand la inmormantare vii imbracat in lacrimi, durere si culoarea neagra, iar la 4-5 zile dupa, apari in haine normale, eventual machiata si (culmea) cu aceeasi durere “ascunsa” in suflet!? Nu vreau sa par capricios sau vociferant, dar e vorba de o randuiala, o traditie crestina, care spune oamenilor (sau mai bine zis le recomanda) ca rudele apropiate sa tina 40 de zile doliu, perioada in care se desfasoara majoritatea randuielilor bisericesti (pomeni, parastasuri, pomeniri, etc). E o perioada de tranzitie, as spune, de la viata cu cineva la viata fara acel cineva. E un timp pe care ti-l acorzi TIE si in care astepti sa te obisnuiesti cu trecerea de la o stare la alta. Si pentru ALIN: nimeni nu iti cere sa nu te speli/ingrijesti; orice om civilizat face asta minimum 1 data pe zi (chiar si oamenii care poarta barba). Astept eventuale raspunsuri…
NOU
mi-a murit copilul cu 4 zile in urma care avea numai 2 luni jumate , un copil dorit parca este putin spus nu sunt cuvinte care sa masoare iubrea ce i-o port…. sunt in negru nu pt ca asa e traditia ci pt ca durerea mea este neagra asa cum se spune ca frumuseta sufletului se vede si in afara ! am un miliard de intrebari care nu au raspuns, religia spune ca 40 de zile se tine dar durerea este pana la sfarsit… am plans 3 zile incontinuu iar pe drumul pana la cimitir n-am mai putut sa plang nu mai aveam lacrimi , azi am fost prima data la el la cimitir imi venea sa plang si n-am putut …Dumnezeu e cu noi!
NOU
Buna…
Mama mea a decedat in bratele mele ieri noapte intre orele 22 si 23.A-si vrea sa stiu traditiile si toate regulile.Mentionez:Mama este catolica.P.S:am aprins o lumanare cand am ajuns acasa(mama fiind la spitalul jud.resita) iar noi stam in timisoara.Va multumesc!
NOU
la inceput a fost un pic cam dificil cu barba, ca ma tot minca fata, acum mam obisnuit, am citit parerile tuturor si deja ma bufnit plinsu, de curind mi-am pierdut tatal, un tata care lam simtit si mic ca nefiind linga mine si il simt si acum avind familie, inainte de el am pierdut-o pe maicasa, dar nu e acelasi lucru, acum parca durerea sa cam amplificat, este mai multa si mie foarte greu dupa pierderea lui, eu zic ca e bine sa avem in piept acea banda neagra pt atentia celorlalti din jurul nostru, asa vor fi mai atenti la felul cum n-i se adreseaza si evita anumite vorbe, asta nu inseamna ca am sa tin barba sau acea banda de pinza toata viata, cert e ca oricum ar fi, este foarte dureros si fiecare sufera in felul lui, in schimb am mai pierdut o sora si toti bunici, dar sint pierderi pe care oricum ar fi, nu vom fi pregatiti niciodata pt ele, simbata i se face de 6 saptamini pomana si atunci am sa ma barbieresc si sa-mi scot acel doliu din piept, d-zeu sa-i ierte pe toti mortii nostri si sa le fie tarana usoara
NOU
Durerea nu se masoara in numarul de zile in care te imbraci in negru.Durerea este interioara.Chestia cu imbracatul in negru nu stiu cat timp este o prostie inventata din batrani.De ochii lumii.Doar cei ce au trecut prin asta stiu cum este.
NOU
Aveam 19 ani cand l-am pierdut pe tata. Cand aveam 35 ani mi-a murit si mama. Dupa 2 ani s-a dus fratele mai mare. Acum la 47 ani mi-am piedut si sotul. Toata tineretea mea mi-a fost marcata de pierderea cuiva drag. Am purtat pentru mama doliu 1 an de zile, nu mi-a fost deloc greu sa umblu in negru, mai greu mi-a fost cu doliul din suflet. Plangeam mult, dar ma consolam cand eram acasa cu fiica si sotul meu. Acum cand perechea mea s-a dus, durerea este parca mai mare deoarece sunt singura, trebuie sa fiu si mama si tata pentru fiica mea. Nu cred ca voi imbraca haine colorate prea repede, din respect pentru el, pentru memoria lui, vom tine doliu mai mult timp si chiar nu este greu deloc, asa am hotarat eu si fiica mea care are 19 ani, exact cat aveam si eu cand mi-a murit tatal. Greu este ca nu mai am persoanele dragi langa mine. Numai cine trece prin asa ceva va intelege.
Va multumesc pentru intelegere.
NOU
Dupa moartea tatalui cat timp nu am voie sa am relatii intime?
NOU
Regep » 2 ore
NOU
Am mai scris pe blogul acesta, tot legat de doliu…si atat de ciudat mi se pare cand citesc post-urile altora in care se vorbeste de “doliul tinut in suflet” incat as vrea sa ma lamureasca cineva: de ce se afirma ca doliul e ceva interior, in suflet, cand, de fapt e vorba de “comunicare”, de “interactivitate sociala” pana la urma. Durerea, regretele, aminitirile sunt altceva. Ele sunt acolo…inauntru. Doliul e exterior, e vorba de ce transmiti oamenilor din jur, e vorba de atitudinea-raspuns aratata de societate omului in doliu. Caci altfel, pot aparea situatii jenante. Am 33 de ani, am terminat o facultate si lucrez in domeniu, am umblat prin lume cat sa ma consider o persoana deschisa, dar doliul se tine! Se vede! Se arata! E vorba de respect si de integritate!
NOU
Îmi place cum gândești dar am o întrebare: crezi în Dumnezeu?