Contul meu
Mă gândeam la chestia asta ieri, cand i-am zis nevesti-mii că ar trebui să mergem la shopping si s-a innegurat toată. -Aaaaaazi? Nu se poate maaaaaaine? Nu, nu se putea, ca nu aveam nimic prin frigider, asa ca mi-am impus punctul de vedere, am bătut cu pumnul in masă și am plecat singur.
Asta este cea mai minunată trăsătură a soției mele, din punctul asta de vedere, al extremelor casniciei clasice si lejer amuzante. Urăște cu pasiune să meargă la cumpărături sau să se plimbe prin magazine. Indiferent de tipul de shopping, poate fi de haine sau încălțăminte, exact aceeasi reacție are, merge doar daca e obligată, ia prima chestie care i-a placut si iese cu viteza trenului din magazin/mall. Va zic, bugetul familial este extrem de fericit cu ea.
Cea mai puțin minunată este că, avand background de armata de la 14 ani, este extrem de capabila sa manance aceeasi mancare, in fiecare zi, zi de zi, de 3 ori pe zi, pentru tot restul eternității. Cand am cunoscut-o, mâncarea ei erau sanvisurile cu numaiținminte ce salam gasise ea si il considera comestibil. Și aia mânca, aia îi plăcea, nu avea nicio problema in a le manca zilnic. Asta, acum, se reflecta si in discutiile tip Ce facem de mancare? Pentru ca brusc vezi cum i se umezesc ochii ca la căprioara rănită si ii dispare orice idee din cap.
Voiam sa închei, dar mi-am adus aminte de faptul ca mai are o calitate pe care o invidiez. Este, in cel mai pur mod, rupta complet de realitățile politice românești sau internaționale, stie de faptul ca exista Bolojan sau Trump doar datorita mie, nu citeste stiri, nu o intereseaza subiectul, și-a construit propria bula de liniște si, in rest, sănătate la tãtã lumea. Pentru ca lucrurile se întâmplă indiferent dacă ne manifestăm noi sau nu.
Mi se pare cea mai sănătoasă atitudine posibila, cred ca o sa traiasca 100 de ani lejer.
Sa speram ca nu se mai mărită după ce soțul actual va pleca spre veșnicele plaiuri ale vânătoarei.
Mulțumesc că ai citit postarea.
Poți să îmi susții eforturile cu o cafea pe Patreon ->
NOU
Vrei să fugi după vânat pe lumea ailaltă? Nu ți-a ajuns câtă sală ai băgat pe lumea asta? Sau după câte căprioare ai alergat?
NOU
am fost mai mult vanator la punct fix, din motive evidente
NOU
rabdare de canibal sa ai …
NOU
Lipsa de apetit total pentru shopping, capacitatea de a mânca aceleași mâncăruri fără să ți se aplece… Astea nu- s extreme, sunt calități.
Ca și cum aș zice că o parteneră nu se simte bine dacă merge la munte și nu bagă măcar un traseu până în creastă în loc să stea cuminte la cabană și civilizație.
NOU
Pai cand ai mai multi copii nu mai ai timp sa respiri.
Si unul mi se pare mult. 🙂
NOU
Mais non, mais oui, mais non pauză. Cine știe, cunoaște despre ce extreme vorbesc.
NOU
Eu nu sunt prea vorbăreț, nici ea nu este. Pe lângă faptul sunt scump la vorba, mai sunt și plecat cu sorcova, poti vorbi cu mine, sunt și interactiv dar dracu știe ce mi-ai spus. Daca nu este ceva important, a ieșit demult pe urechea cealaltă. Și ea știe asta se vreo 15-16 ani… Cu toate astea, are momente când are ea un scenariu în cap, nu mi-l spune, dar îmi pune o întrebare din care nu înțeleg nimic și de la care n-am niciun indiciu cu privire la ce se vrea de la mine.
Eu rămân blocat, ea îmbufnată că nu aveam și eu filmul ei în cap, la care ea se gândea de juma de ora și pe care nu a binevoit să îl împărtășească
Pe lângă faptul că nu eram în același film, n-am nici cel mai mic indiciu cu filmul în care ești tu!
NOU
Bai, Miki, tu esti insurat cu nevasta-mea? Ca ai descris dialogurile ei cu mine. Ruleaza 4-5 scenarii in timp real, iau eu primesc replici random din fiecare, si e datoria MEA sa imi dau seama despre care vorbeste in propozitia curenta…. 😀
Sa va zic bancul cu iepurasul?
Cica merge iepurasul asa hai-hui prin padure si gaseste intr-un cuib multe, multe oua. Nu stiu, sa tot fie vreo 20 de oua.
– Mama ce omleta fac din astea….
Cauta prin dulap, pe sub aragaz, prin camara, nu avea o tigaie asa de mare pentru omleta mult visata.
– Stiu! ma duc sa cer o tigaie de la urs, asta e ditamai animalul, sigur are o tigaie pe masura.
Si pe drum spre casa ursului, incepe sa sa gandeasca: bai, dar daca asta n-are tigaie asa mare? sau daca are dar nu vrea s-o imprumute?… sau poate o sa-mi ceara din ouale mele… sau poate ma bate si mi le ia pe toate…
Intre timp ajusese la usa ursului. “cioc-cioc”
Ursul deschide:
– Salut, iepurasule…
– Auzi, ba, ia mai du-te-n plm cu tigaia ta cu tot!!!…
NOU
Știu din proprie experineță (mai puțin partea cu mâncarea) ce norocoși suntem.
Nu prea pricep partea ”cred ca o sa traiasca 100 de ani lejer”, e cam puțin 100 de ani pentru a depăși vârsta dumneavoastră matusalemică.
NOU
Luna, în liceul militar, pe la 15 ani, prăbușită lângă pat după o zi de alergări și prosteli militărești. Cu trupul frânt, dar spiritul puternic, năzare spre destinul feeric. Și chicotește noapte de noapte, cu gândul doar la ea, la silueta perfectă de matrioșka.
Încă nu știe când o va întâlni, dar știe că îi va salva viața. Și visează, noapte de noapte, la matrioșka în care este altă matrioșka, în care este altă matrioșka și altă matrio… hăhă, la cum arată silueta asta din vis, Luna sigur nu se va plictisi. “Îmi mai doresc doar să fie amuzantă, să gătească și să meargă la cumpărături” zise Luna, cu un ultim gând, înaintea somnului izbăvitor.
NOU
Suflet de condei. Practic, mitul zburătorului, mai rotunjit un pic pe la asperități. Sau, ca să nu existe confuzii, mitul plutitorului.
NOU
Tu vrei s-o iubim si noi!
La partea cu mancarea rezonez, as manca si lemme, poate sa spara pastluta din SF-uri oricand, din partea mea, daca raman cafeaua si martini! Pe la alte articole-haine, home-imi msimplace sa casc gura si profit cu nerusinare de faptul ca sotului meu ii place sa faca cumparaturi de mancare!
Extreme…mie nu imi place sa ies, lui…ii placea cam mult!
Mie imi place curatenia, lui ii place ordinea…
Asta cu cumparatul de mancare o fi noua vanatoare, asigurarea supravietuirii, cine stie!!
NOU
Valeu maicuta! Pai alea sunt extreme? Sunt super calitati. Daca intru cu sotia in magazin, colind tot magazinul, umplu cosul si ea tot la primul raion este. E in stare sa stea toata ziua in magazin si sa ia te miri ce. Nu e cheltuitoare, dar ar dormi in magazin daca ar putea. Pur si simplu cand intra in magazin parca intra intr-o bula unde timpul se scurge altfel.
NOU
B0$$, aia-i comoară, nu femeie. Zic s-o clonăm să dăm s-ajungă la toată lumea.
NOU
Ce m-ar face să-mi dau demisia din căsătorie este faptul ca eu trebuie să pun mereu benzină. Eu folosesc mașina principală din an în paște , de obicei pe drumuri mai lungi. Doamna F merge și merge și o lasă fără benzină în garaj…. Mereu, mereu, mereu când eu a doua zi trebuie să plec undeva cu mașina. Astazi la fel… mai avea benzină de 20 de km și de când s-au închis benzinăriile din zona noastră pierd 30 de min cu pusul de benzină.
NOU
Asta cu “sper sa nu se mai marite/insoare dupa ce eu dau coltul” nu o inteleg. O are si actuala si am avut ceva discutii cu ea pe tema asta.
Dupa ce eu o sa dau coltul, mergi, femeie, unde vezi cu ochii si fii fericita. Boceste o perioada, cat crezi ca e ok, dar apoi mergi si traieste-ti viata in continuare. Eu voi fi murit, nu tu. Bucura-te ca am avut momentele fericite impreuna, dar aia e, a trebuit sa plec. Si unde oi fi, oricum nu ma mai intereseaza de ce se intampla pe lumea asta. Asadar, daca vrei, cauta-ti un al companion pentru restul calatoriei.
Imi zicea actuala ca noi o sa fim impreuna pana la finalul vietii noastre si ca daca unul moare, celalalt sa nu cumva sa indrazneasca sa se intalneasca cu altele pentru ca… motive (de univers, de sentimente, de ce mai vreti voi). Eu i-am spus ce am scris mai sus, nu mai repet. Am asigurat-o ca daca pleaca ea prima, nu voi face nimic. Primele zile, dar asta nu i-am mai spus. Oricum nu o sa mai conteze pentru ea, asa ca de ce? Care e rostul? Cat suntem impreuna vanam la punct fix, vorba maestrului. Dar dupa?
Fiti fericiti! Cat sunteti impreuna dar si dupa
NOU
e o gluma, serif stelar. noi am discutat majoritatea subiectelor, urna mea va sta in vitrina din living:)))
NOU
Are loc ditamai urna în living?
NOU
“Living” e un eufemism pentru piramidă. Tradiții din familie…
NOU
Asta nu-i nimic, la noi e de mult stabilit ca daca unul dintre noi moare eu ma mut la tara
NOU
=)))))))))))
NOU
În living! Buna gluma, mama Coco!
Pana cand o sa mori, o sa dea lege UE ca toate urnele sa fie golite (numai in ziua de vineri, in pubela pe care scrie sa nu pui cenusa fierbinte, of course) si refolosite.
NOU
Cu asemenea nevastă, atingi starea de zen.
Bine, poate și de foame 🙂
Dar, orișicît, deja ești zen.
NOU
Eu sunt ca si nevasta-ta. Niciodata n-am fost interesata sa-mi pierd vremea prin magazine cu orele. Imi trebuie palton sau papuci sau nu stiu ce sutien si e musai sa ma duc fizic? Ma duc tintit, incerc, am cumparat ura si la gara. Au fost si sunt mana cereasca pentru mine comenzile online pentru ca atata timp cat stiu clar marimea mea si ce imi place/nu-mi place ca mi-ar sta bine, in proportie de 90% eu zic ca le nimeresc.
Mama in schimb avea placerea sa se duca prin magazinele de haine si sa se uite mult si bine cu mult inainte sa apara outlet-urile si mall-urile. Si avea un talent nemaipomenit sa gaseasca cele mai frumoase haine si din materiale naturale cum ar fi in, matase naturala si casmir. Eu bineinteles eram tarata dupa ea si uram sa stau cu orele pana mai gasea ea una alta.
Tot asa in facultate aveam colege care ma intrebau ”nu vii in mall sa ne plimbam?” ”sa facem ce?”, intrebam eu. ”aaah, putin window shopping, sa mai vedem ce au bagat”. Nu, multumesc era raspunsul meu mai tot timpul ca mi se parea mare pierdere de vreme.
Acuma, cu copiii tot asa am procedat pe cand erau mici. Problema este ca acuma au mai crescut si nu mai pot sa le iau multe online ca vor sa le vada, sa le incerce, sa sa sa… Imi vine sa tampesc cand vine vorba de cautat imbracaminte si incaltaminte cu ei.