Contul meu
Mă gândeam la chestia asta ieri, cand i-am zis nevesti-mii că ar trebui să mergem la shopping si s-a innegurat toată. -Aaaaaazi? Nu se poate maaaaaaine? Nu, nu se putea, ca nu aveam nimic prin frigider, asa ca mi-am impus punctul de vedere, am bătut cu pumnul in masă și am plecat singur.
Asta este cea mai minunată trăsătură a soției mele, din punctul asta de vedere, al extremelor casniciei clasice si lejer amuzante. Urăște cu pasiune să meargă la cumpărături sau să se plimbe prin magazine. Indiferent de tipul de shopping, poate fi de haine sau încălțăminte, exact aceeasi reacție are, merge doar daca e obligată, ia prima chestie care i-a placut si iese cu viteza trenului din magazin/mall. Va zic, bugetul familial este extrem de fericit cu ea.
Cea mai puțin minunată este că, avand background de armata de la 14 ani, este extrem de capabila sa manance aceeasi mancare, in fiecare zi, zi de zi, de 3 ori pe zi, pentru tot restul eternității. Cand am cunoscut-o, mâncarea ei erau sanvisurile cu numaiținminte ce salam gasise ea si il considera comestibil. Și aia mânca, aia îi plăcea, nu avea nicio problema in a le manca zilnic. Asta, acum, se reflecta si in discutiile tip Ce facem de mancare? Pentru ca brusc vezi cum i se umezesc ochii ca la căprioara rănită si ii dispare orice idee din cap.
Voiam sa închei, dar mi-am adus aminte de faptul ca mai are o calitate pe care o invidiez. Este, in cel mai pur mod, rupta complet de realitățile politice românești sau internaționale, stie de faptul ca exista Bolojan sau Trump doar datorita mie, nu citeste stiri, nu o intereseaza subiectul, și-a construit propria bula de liniște si, in rest, sănătate la tãtã lumea. Pentru ca lucrurile se întâmplă indiferent dacă ne manifestăm noi sau nu.
Mi se pare cea mai sănătoasă atitudine posibila, cred ca o sa traiasca 100 de ani lejer.
Sa speram ca nu se mai mărită după ce soțul actual va pleca spre veșnicele plaiuri ale vânătoarei.
Mulțumesc că ai citit postarea.
Poți să îmi susții eforturile cu o cafea pe Patreon ->
NOU
Vrei să fugi după vânat pe lumea ailaltă? Nu ți-a ajuns câtă sală ai băgat pe lumea asta? Sau după câte căprioare ai alergat?
NOU
am fost mai mult vanator la punct fix, din motive evidente
NOU
Lipsa de apetit total pentru shopping, capacitatea de a mânca aceleași mâncăruri fără să ți se aplece… Astea nu- s extreme, sunt calități.
Ca și cum aș zice că o parteneră nu se simte bine dacă merge la munte și nu bagă măcar un traseu până în creastă în loc să stea cuminte la cabană și civilizație.
NOU
Pai cand ai mai multi copii nu mai ai timp sa respiri.
Si unul mi se pare mult. 🙂
NOU
Mais non, mais oui, mais non pauză. Cine știe, cunoaște despre ce extreme vorbesc.
NOU
Eu nu sunt prea vorbăreț, nici ea nu este. Pe lângă faptul sunt scump la vorba, mai sunt și plecat cu sorcova, poti vorbi cu mine, sunt și interactiv dar dracu știe ce mi-ai spus. Daca nu este ceva important, a ieșit demult pe urechea cealaltă. Și ea știe asta se vreo 15-16 ani… Cu toate astea, are momente când are ea un scenariu în cap, nu mi-l spune, dar îmi pune o întrebare din care nu înțeleg nimic și de la care n-am niciun indiciu cu privire la ce se vrea de la mine.
Eu rămân blocat, ea îmbufnată că nu aveam și eu filmul ei în cap, la care ea se gândea de juma de ora și pe care nu a binevoit să îl împărtășească
Pe lângă faptul că nu eram în același film, n-am nici cel mai mic indiciu cu filmul în care ești tu!
NOU
Știu din proprie experineță (mai puțin partea cu mâncarea) ce norocoși suntem.
Nu prea pricep partea ”cred ca o sa traiasca 100 de ani lejer”, e cam puțin 100 de ani pentru a depăși vârsta dumneavoastră matusalemică.
NOU
Luna, în liceul militar, pe la 15 ani, prăbușită lângă pat după o zi de alergări și prosteli militărești. Cu trupul frânt, dar spiritul puternic, năzare spre destinul feeric. Și chicotește noapte de noapte, cu gândul doar la ea, la silueta perfectă de matrioșka.
Încă nu știe când o va întâlni, dar știe că îi va salva viața. Și visează, noapte de noapte, la matrioșka în care este altă matrioșka, în care este altă matrioșka și altă matrio… hăhă, la cum arată silueta asta din vis, Luna sigur nu se va plictisi. “Îmi mai doresc doar să fie amuzantă, să gătească și să meargă la cumpărături” zise Luna, cu un ultim gând, înaintea somnului izbăvitor.
NOU
Suflet de condei. Practic, mitul zburătorului, mai rotunjit un pic pe la asperități. Sau, ca să nu existe confuzii, mitul plutitorului.
NOU
Tu vrei s-o iubim si noi!
La partea cu mancarea rezonez, as manca si lemme, poate sa spara pastluta din SF-uri oricand, din partea mea, daca raman cafeaua si martini! Pe la alte articole-haine, home-imi msimplace sa casc gura si profit cu nerusinare de faptul ca sotului meu ii place sa faca cumparaturi de mancare!
Extreme…mie nu imi place sa ies, lui…ii placea cam mult!
Mie imi place curatenia, lui ii place ordinea…
Asta cu cumparatul de mancare o fi noua vanatoare, asigurarea supravietuirii, cine stie!!