Nu sunt gamer. Mă plictisesc jocurile, shooterele mă obosesc, iar jocurile cu omuleți care se plimbă pe hărți și fac chestii, gen diablo, heroes, mi se par de o stupiditate rară, jocurile de strategie sux, alea cu mașini s-au oprit la NFS 4 (parcă) iar cel în care te urci în mașină și ucizi tot mi se pare un bun test pentru cei ce trebuie internați la nesănătoșii de la Bagdasar.

Primul joc a fost Into the eagle’s nest, pe un HC85. Îl jucam de pe o casetă, care trebuia încărcată, cu bârâituri de modem, de pe un casetofon deck. Neapărat deck, altfel nu mergea. Jocul era oarecum liniar, privit de sus, cun gameplay simplu iar grafica era jalnică. Probabil gamerii de azi ar face infarct dacă i-ai pune să joace la acel nivel grafic.

Bine, am mai jucat, la vremea aceea, pac-man, dar nu pe PC, ci la o sală de jocuri, unde îmi lăsam leișorii greu câștigați.

După aceea, am terminat Max Payne 1, am rupt NFS 4(sau 6) în rețea, la birou, împreună cu piggiebrotha și…cam atât.
Acum joc jocuri de copii, pe ipad. Obligat de soartă…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.