Știu că corect gramatical e de-ale tale dar, mă scuzați, nu pot, efectiv nu pot, am încercat să mă adaptez, mi se pare că sună ca un coeur, nu am cum să o folosesc. Aia e, nu voi fi în panteonul grămaticilor țării.
Eu am mai multe frici, nu știu dacă le pot ierarhiza coerent.
Prima e frica de întuneric. Fiind cea care mă afectează mai des, bănuiesc că asta e prima. Da, știu, nu e de întuneric, ci de ce te așteaptă în întuneric. Acum, sincer să fiu, o prefer anatidefobiei, adică fricii de rațe. Sau atelofobie. Sau bananofobie. Self explanatory.
Frica de cancer, mai exact cancer la gât. Tatăl meu a avut, s-a dus astfel, știu cum e și cam cât de nasol e. Cel mai probabil, fiind vorba de genetică, o să îl fac până la urmă, știi cum e, de ce ți-e frică, nu scapi. Doar că eu o să aleg altă poartă de ieșire.
Frica de a vorbi în public, temuta glosofobie. Practic, ce m-a reținut, în ultimii 17 ani, să devin mai cunoscut, gen. Am zeci, sute de invitații refuzate la televiziuni sau vorbitor la varii reuniuni, inclusiv pe foarte mulți bani. Pentru că efectiv mi se blochează mintea dacă trebuie să vorbesc de unul singur în fața unei mulțimi de oameni. Și mi se pare penibil, așa că stau dreq în banca mea și îmi văd de treabă.
Restul sunt jucărioare, gen frica de valuri uriașe, de alea tip end of the world sau frica de cai, pentru că, din postura actuală, pot să aleg să nu văd cai niciodată în viață și să trăiesc la fel de fericit ca și până acum, așa cum trăiesc și dacă nu văd canguri, de exemplu. Sau urși polari.
Voi ce terori aveți?
NOU
Doar o mică thalassofobie.
NOU
Si eu am inceput sa dezvolt o thassosofobie de la cati romani se duc vara acolo 🙁
NOU
Daca fiecare roman care se duce in Thasos ar renunta sa se mai duca acolo, s-ar rezolva cu thassosofobia pentru toata lumea. Dar na, pentru ca suntem saraci, nu prea avem alte variante.
NOU
Eu am frica/fobie de facturi emise catre mine 🙂
NOU
Frica de rezervor gol!
NOU
frica de buzunar gol e mai tare!
NOU
Existra tratramentul de 50 de lei.
NOU
Btw, te scuzi degeaba, nu ai folosit pluralul in titlu, lol!
NOU
Eu sufăr de iliescofobie, adică frica că nu mai moare în morții lui odată.
NOU
N-am frici, am doar mâhniri. Singura care constant mă apasă este mâhnirea că îmbătrânesc, iar într-un timp nici lung nici scurt, mintea mi se va degrada într-un stadiu nefolositor, după care se va stinge definitiv. Și mă apsă pentru că iubesc viața, o iubesc chiar mai mult decât pe mine, nu-i pot accepta vremelnicia, fără mâhnire. Din cauza asta și bucuriile mele sunt tot episodice, accidentale, nu îți poți asuma o stare sigura, sau măcar probabilă, într-o existență improbabilă. Sunt o scânteie într-o halcă de carne, cum să îmi fie frică de ceva? Sunt atât de improbabil încât orice frică mă transcende, îmi permit doar mâhniri.
NOU
Tanatofobie…
NOU
Frica de moarte la intrare… cum se cheama?
NOU
Doamna Senator al României, Diana Iovanovici Șoșoacă.
NOU
Aia cu glosofobia o am si eu.
NOU
Tiganofobia.
NOU
Ca oricărui mongol, normal că ți-e frică de cai…
Mie nu mi-e frică decât de nea zăpadă.
L-am visat că mă alerga cu aplicația skype deschisă, ‘tu-l în aripă de moșneag.
NOU
Apăi, no, ce atâta grabă?
NOU
Mie mi-e frică de hecări. Dar intru pe acest blog și mă liniștesc.
NOU
De război. De mic imi e frica de asa ceva si precum bine spui, probabil de ce ti e frica nu scapi. Si nu e ca la canguri ca daca nu vreau nu i vad, daca s ruși il voi vedea. Sau il vom vedea.
NOU
de inaltimi. dar nu de avion…. chestii deschise open sau care mi se par mie fragile.
de exemplu de poduri inalte – in Yerevan este unul 92 de m si 500 m lungime… am trecut pe el pe jos si aveam impresia ca se curbeaza din mijloc spre exterior si urmeaza sa cad peste balustrada
in cladiri sa stau peste balcon… locuiesc la etajul 5 si nu ma pot uita peste balustrada
in jocuri pe pc mi se taie picioarele cand sunt pe munti si uit in prapastie sau cad de pe chestii inalte.
Nu e o frica debilitanta in sensul ca pot sa trec peste… pot sa traiesc dar e extrem de stresant… prefer sa nu.
de-asta nu inteleg alpinismul… desi stiu sa fac rapel. ce placere e asta oameni buni?
NOU
sansele de a supravietui cancerului au crescut, chiar si in romania, cai nu prea mai sunt, nu-mi dau seama unde gasesti intuneric deplin. ramane vorbitul in public, nici eu nu am talentul asta, dar nici nu sunt invitat, asa ca nu ma deranjeaza.
mie mi-e frica de prostii activi, cum sunt aia care conduc sub influenta, si de batranete. batranetea fiind mai greu de evitat.
NOU
Am mai multe, care cântăresc la fel de mult fiecare. Frica de moarte, de asta am renunțat la țigări. Unul din motive, dar a cântărit mult. Teama de cancer, bărbații din familia mea au avut toți cancer. Îmi e teamă de a merge pe gheață și de înălțimi. Și una care e ridicolă, să dansez în public ca să nu facă cineva mișto de mine. Cred că se încadrează și la rușine.
NOU
Gandaci mari, negri si sobolani. Viteză. Nu pot sa circul intr-o masina care merge cu peste 80. Daca sunt nevoita, trebuie sa dorm ca sa nu vad cum fuge natura pe geam . Nu ma pot da in nici un fel de montagne russe din pricina vitezei.
NOU
Dar cu negrii ce ai?
NOU
BLM
NOU
Am suparat un gandac sau un șobolan de mi-a dat unlike?
NOU
Frica să pățească fiu-meu ceva și să nu fiu lângă el. Frica de șobolani și șerpi. Frica de o bătrânețe neajutorată când devii o povară pentru familie.
NOU
Bau!
NOU
mie mi-e frica de nevastă-mea.
NOU
Frica de intuneric, pe care o am multumita mamei. Cand trebuia sa fiu pedepsit ca faceam vreo prostie, ma inchidea in debara si incuia usa (debara din aia mica cu intrerupator in exterior). Si jur ca mintea mea efectiv simtea cum eram prins de diferite manute si tras in neant, sau tot felul de respiratii pe langa ureche de la fantome. Pe urma luam bataie ca de ce ma scapam noaptea in pat de frica (m-am pisat pe mine pana pe la 10 ani).
Frica asta e paralizanta si acum. M-am mai scapat pe mine in pat o singura data acum vreo 5 ani (pe la 40 ani, si nu de bautura), cand am avut un cosmar din ala ca nu te poti misca din pat si nu poti tipa, dar simti ca ceva e langa tine. Efectiv vroiam sa urlu dar nu puteam sa ma misc, simteam ca-s treaz dar nimic nu puteam misca.
NOU
pe mine ma inchidea in baie. si ma culcam cu capul pe pardoseala, ca sa vad dungulita aia de lumina de sub usa
NOU
Câteodată mă mai supăr așa pe lucruri pe care le-au făcut (sau nu) părinții mei și care încă mă influențează. Apoi citesc comentarii așa ca ale voastre și îmi vine să plâng și să-i sun și să le mulțumesc că m-au crescut totuși cum m-au crescut. Dar nu mai pot, că unde s-au dus ei nu sunt telefoane…
Îmi pare sincer rău pentru voi că ați trăit lucurile astea așa.
NOU
Gizas… Harry Potter style. Cum zice Eugen mai sus, uneori te gandesti ca ai tai pe colo si pe dincolo, apoi auzi alte povesti si brusc parca nu erau asa rai.
NOU
nu inteleg, nu inteleg, nu inteleg!!!!!
sa induciteroare propriului copil, nu inteleg, imi vinesa urlu!!!!!
NOU
Eu ma gandesc ca astia care sunteti mai stupefiati de metodele alea n-ati prins epoca de aur, asa-i? “Pe vremea mea” era educatie, nu teroare. Ca doar ei m-au facut, era dreptul lor sa ma omoare.
NOU
Am luat o nota mica la mate..Clasa a 7 a..Ironic sunt pasionat de numere si calcule dar in scoala nu m – am inteles cu matematica nicicum..Ii spun la maica mea : ” Nu ii spune la bunica mea “..imi era frica de ea..BINEINTELES CA I – A SPUS..In pijama m – a scos in fata usii de la apartament intr un bloc de 4 etaje noi stand la etajul 3.. Si azi la 25 de ani distanta im aduc aminte de parca ieri plangeam, intr – o pijama galbena, batand cu pumnii in usa sa ma lase inauntru
De la pandemie incoace, am sesizat niste lucruri adanc pitite in cufarul sufletului..O frica de germeni, de spatii mari, de blocuri si lifturi inalte si de multi oamenii..Intr – o sala aglomerata , stau intotdeauna aproape de iesire..
@Arhi a creat aici un spatiu superb in care putem vorbi liberi dar vad cum se inchid alte insule de exprimare -Supercar, Esquire , GQ, National Geographic, Reader’s Digest, Harper’s Bazaar, DOR, VICE ( poate imi v oi lua downvote pentru ultimele 2 optiuni )..Ii sunt recunoscator stapanului locului, hanul nostru scump drag si TATAR dar traiesc cu frica ca ne bucuram de ultimele sclipiri de libertate si ca ne paste o noua dictatura sau mai rau o lume totalitara..Lumea are o fascinatie bolnava pentru oprimare fara sa inteleaga cati dintre bunicii si parintii nostrii au facut sacrificii imense, unii platind chiar pretul suprem ca noi sa traim in libertate, fara frica ca te leaga cineva ca ai injurat Primul Secretar sau Colectivul…
a SI FRICA Sa raman fara inghetata, tenisi sau snitele de pui
NOU
Claudiu, am crescut in plina epoca de aur, né in 73, crescuta de o mama analfabeta si un tata tractorist. Nu am luat o palma si nu am fost injurata, jignita sau ce vrreti voi, absolut niciodata de catre oarintii mei ! Singurul lucru de care stiam era rusinea, destul de grava si asta, pentru ca si ea pune frane puternice, pe care le simt si acum, dar asta venea din propria lor educatie, era indusa cumva natural, fara vorbe, predici sau alte actiuni voluntare. Se mandreau cu noi, si asta da aripi, dar fara comparatii, era bucuria parintelui care isi vede odrasla apreciata, atata tot! Pedepse nu stiam ca exista macar, dar era saracia destula pedeapsa, care iti lua aripile dinainte de a-ti creste
NOU
Eu am una ciudata. Mi-e frica de constuctiile mari, gen baraje, furnale, petroliere. Nu stiu de unde a aparut si de ce,
NOU
De la Discovery
NOU
da. uita-te si la dezastre in aer 🙂
NOU
@Lucifer nimic nu ma relaxează mai bine inaintea unui zbor ;)) Si am zburat nitel la viata mea ;))
NOU
Cred ca mi-e frica de spatiile inguste si mici (nu de alea care se si umezesc din cand in cand, nebunilor). Desi nu am fost pus intr-o situatie de a fi captiv intr-un astfel de loc, mereu cand apar scene de genul prin filme, ma apuca o stare dubioasa.
Frica de inaltime. Nu ma uit peste balustrade care se afla mai sus de etaju 2.
Frica de inecat cu bol alimentar.
NOU
tu nu stii ca dumnezeu iubeste spatiile mici??
NOU
si lemnul :))
NOU
Iti dai seama ce frica au caii de tine, ca poate mergi la calarie odata.
NOU
Semi off topic: nici eu nu mă pot obișnui cu nicio/niciun. Pur și simplu nu pot. Aia e, rămân analfabet.
NOU
Eu nu ma pot obisnui cu in/avarii. Tot an si avari folosesc
NOU
@punKreas, nu e acelasi lucru. In cazul nicio/niciun mi se pare ca au fost destul analfabeti care foloseau forma asta incat academia romana s-a dat batuta si a zis “Asta e, prea multi prosti scriu asa, aia e, e mai simplu sa zicem ca asta e forma corecta decat sa-i educam”.
Imagineaza-ti ca de maine devine oficial “an” in loc de “in” si “avari” in loc de “avarii”. Ce ai zice?
NOU
mnu. “nicio” a fost adus la forma pe care deja o avea “vreo”.
NOU
voiam sau vream :))))))
NOU
Voiam și vream sunt corecte, combinația dintre cele 2 “vroiam” nu e în regulă. A ta și de-ale tale sunt corecte, combinația dintre cele 2 “de-a ta” nu e în regulă.
Dar astea devin finețuri cumva, din ce în ce mai folosite în formele astăzi greșite.
Nicio e în regulă, are o bază lingvistică, nicicum de uzanță.
Bisous
PS: mi-e frică de orice boală/fractură/chestie invalidantă care îmi poate afecta corpul.
NOU
Într-un clip vechi de tot se zice:
Să nu uităm că drogurile astea sunt foarte periculoase. Unii oameni mor, sau mai rău: ajung la spital.
youtu.be/4lJHOSsWguM?t=65
E de departe cea mai mare teamă a mea, interacțiunea cu orice formă de spital. Preventiv, fac tot felul de analize, merg la dentist, mă vaccinez, încerc să trăiesc sănătos, fac ce pot preventiv. Dar teama rămâne.
A doua ar fi câinii (care, dacă te mușcă, pot să te aducă la spital).
A treia ar fi când cineva se comportă agresiv, verbal sau nu numai, față de mine.
Paradoxal, nu îmi e teamă de viitor atât de mult. Războaie, cutremure, evenimente majore – acestea mă îngrijorează, dar nu sperie.
Nu am fobie, dar e o formă de stres și partea legată de interacțiuni umane, vorbit în public, alte asemenea.
NOU
Într-un clip vechi de tot se zice:
Să nu uităm că drogurile astea sunt foarte periculoase. Unii oameni mor, sau mai rău: ajung la spital.
youtu.be/4lJHOSsWguM?t=65
E de departe cea mai mare teamă a mea, interacțiunea cu orice formă de spital. Preventiv, fac tot felul de analize, merg la dentist, mă vaccinez, încerc să trăiesc sănătos, fac ce pot preventiv. Dar teama rămâne.
A doua ar fi câinii (care, dacă te mușcă, pot să te aducă la spital).
A treia ar fi când cineva se comportă agresiv, verbal sau nu numai, față de mine.
Paradoxal, nu îmi e teamă de viitor atât de mult. Războaie, cutremure, evenimente majore – acestea mă îngrijorează, dar nu sperie.
Nu am fobie, dar e o formă de stres și partea legată de interacțiuni umane, vorbit în public, alte asemenea.
NOU
Ca orice om, am multe frici. Sunt un mare fricos. Frica de înălțime.
Frica de impozitele și taxele lui Ciolacu. 🙂
Frica să nu sfârșesc ca tata, ucis de diabet după ce i-a răpit tot și a transformat bărbatul frumos și puternic (i se spunea că seamănă cu Alain Delon și avea trecere mare la doamne) în circa 1 an într-o umbră, fără un picior, făcând într-o pungă, slăbit, care nici la TV nu mai voia să se uite, doar să se gândească la sfârșit. Spera să prindă 80 de ani măcar, dar nu a avut noroc.
A fost o viață profesor de limba română, dar nu mai vedea să citească nimic.
Frica de moarte. Cu cât mă apropii de ea, ideea că peste câțiva ani nu voi mai fi nu mă mai sperie așa mult.
Și ca să încheiem mai vesel puțin, frica de nevastă. 🙂
De nea_zăpadă nu mi-e frică, doar de hecării lui puțin. 🙂
NOU
Pai cum sa nu-ti fie frica matale de inaltime cand daca te sui p-un scaun esti ca pe World Trade Center?
NOU
Tovărășelule, nu vreau să aud de clădirile imperialiștilor americani.
Dacă era o grandioasă clădire din URSS, aș fi zis, dar așa?!
S-a prăpădit săracu nea Nicu, altfel săpau la Canalul Dunăre-Marea Neagră toți hecării. 🙂
NOU
Nu, bre, ca io sunt patriot. Stii vorba aia: ce-avem noi si n-au americanii? Raspuns: urlz.fr/pct0
NOU
Se spune Patreon.
NOU
Panettone*
NOU
Spatiile inguste. Nu ma pot da pe toboganul de apa ca este acoperit si stramt, nu intru in pasteri si nu urc in turla bisericii pe scarile alea inguste.
NOU
Frica de moarte. Nu cred ca o sa ma obisnuiesc cu ideea asta nici atunci cand o sa prind (daca o sa fie asa) 90+ de ani. Gandul ca nu mai sunt nimic dupa ce mor e horrible. Vezi, aici ii gasesc utilitatea religiei de mic copil: ca ei inca mai cred ca exista ceva dupa, etc. Aia macar se mai duc cu ceva speranta in mormant. Eu nu.
Am avut frica de paianjeni, mi-am rezolvat-o la un nivel rezonabil cu ajutorul unui psihoterapeut – as in nu mai fac ca si crizata in tramvai cand vad unul si pot trai cu unul din acela in camera fara sa imi vina sa dau foc la casa.
Mi-e frica si de intuneric dar e la fel – doable. Nu sunt mega terifiata incat sa ma apuce atacuri de panica. Dar senzatia exista, ca si cum ar fi cineva in spatele meu. Don’t know why, precis ceva traume din copilarie, oferita de ”pretioasa” mea sora.
NOU
Cutremure, zboruri si sa nu mor pe sosele patriei din cauza unui idiot care iese in depasire fix in fata mea sa facem frontala.
NOU
Mie de cancer nu-mi mai e frică, am deja 🙂
NOU
te-as intreba cum e, dar imi e frica
NOU
Fa-ti chemio pana la capat. Fa si radio, daca ti se recomanda.
Atunci cand poti, mananca bine.
Nu te increde in diete si substante minune, baga-ti p*la in puterea rugaciunii, posturi si uleiuri de sarpe.
Inconjoare-te de oameni care te sustin, nu-i lasa sa-ti planga de mila, ca n-ai murit!
Bafta!
NOU
Cutremure. Toată viața m au speria deși nu simțisem niciunul până anul acest. Și am simțit câteva de atunci, vreo 2000 în câteva luni.
NOU
ha?
NOU
Locuiesc în zona Olteniei unde au fost câteva cutremure (aproximativ 4000). Secvența a debutat în februarie 2023 si în primele 30 de zile au fost câte 20-30 de cutremure la 24 de ore. Ultimul de 4 și ceva a fost in urma cu o lună și jumătate. Replicile sub 3 nu le mă bagă nimeni în seamă. Cu toate astea încă am zile când mă stresează gândul că va mișca pământul iar. Urât.
NOU
alea au fost cutremurașe!
NOU
Iarta-ma, chiar nu am stiut!
Moama, ce nasol!!
NOU
@daddy, oo, cutremurasul ăla de 5.7, intensitate 7, mi a făcut praf vreo 3 tavane. Să vezi ce misto e când auzi tunete in pământ si la o secundă incepe sa miște pământul 2-3 secunde. Asta de vreo 20 de ori pe zi de stai cu stres că poate da unul serios. Saptamani la rând. In primele 2 săptămâni au fost zeci de cutremure de minim 3. Cutremurase, cum le spui tu.
NOU
cutremur a fost ala din 1977 sau ala de anul trecut din turcia. unda de soc la cutremurele cu epicentrul in vrancea ajunge mult atenuata in nord-vestul olteniei, practic zona si constructiile de acolo nu au fost afectate pana acum, de aici si perceptia ta despre evenimente.
toate cutremurele devastatoare din romania au avut epicentrul in vrancea.
NOU
Decat sa fii grammar nazi mai bine asa, esti ok cu faptul asta, nu poti sa schimbi, no harm no foul. Mai sunt unii nu dau nume care nu stiu decat sa faca un mare karfuffle din treaba asta.
NOU
Acrofobia.- frica de inaltimi. M-am surprins ca n-am o problema pe zip line ca sunt asigurat.
Frica de abuzul autoritatii; in forme kafkiene gen: fiscul te-a gasit dator desi ai plecat din Ro de peste 10 ani, la granița cu Austria Fritz zice ca nu poti intra ca n-ai viza valabila. urci in mașina sa pleci si polistul vine sa-ti dea amenda c-a trecut oe rosu desi n-ai pornit motorul.
Frica de furtul de identitate, pe langa abuzul autorității. Nu-ți mege cardul si de la banca ti se spune: pai
luat ieri toti banii.
NOU
“I’ve lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.” ― Mark Twain
NOU
Fluturi
NOU
De Irina Binder?
NOU
si mie
NOU
Si eu simt la fel, Alexandra <3
NOU
Nu de Irina Binder. De insectele alea care îmi fac pielea gaina acum cand raspund. Toti fluturii: mici, mari, de zi sau de noapte. Și la muzeu îi ocolesc.
Mai am anxietate socială și agorafobie. Astea s-au diminuat datorită psihoterapiei. Ultimele două sunt ” datorită” mediului familial în care am crescut.
Am observat aici pe blog câți cititori au avut o copilărie, de fapt au fost privați de copilărie (copilaria lor și a mea s-a terminat înainte sa înceapă, aproape) dar par sau sunt adulți empatici, parteneri, părinți sau prieteni buni și cu simțul umorului.
NOU
Frica de a cade…ma refer din picioare, prin alunecare sau impiedicare…nu am mai pus piciorul pe zapada/gheata cam de 40 si ceva de ani….
NOU
frica de durere fizica, indiferent din care motiv! or mai fi si altele si mi se pare ca toate cele pe care le-ati descris cu totii pe aici sunt si ale mele doar ca nu le constientizez ca ar fi periculoase pentru mine.
BTW, am citit articolul despre tatal tau si am citit si comentariile la el…coplesitor, cuvintele ard in mintea mea. Imi pare tare rau…
NOU
@ Arhi..pfuii..subiect delicat de inceput de an..Parca cu pandemia AU IESIT chestii nebanuite ascunse adanc in suflet..de exemplu frica de boala, de spatii prea largi si de aglomeratii de oameni..Si nu stiu nu cred ca neaparat fobie cat greata de oameni agresivi, manipulatori si perversi.. Frica sa nu fiu inselat s au sa se profite de mine..Poate o usoara paranoie generala..De exemplu spatiul de libera gandire si trafic verbal pe care Hanul Tatar – a nu se supara stapanul locului – ni l – a facilitat este minunat..DAR vezi cum dispar insule de opinie libera…Supercar, GQ, Esquire, Reader’s DIGEST, National Geographic Romania , DOR, VICE, Gazeta Sporturilor – poate pentru ultimele 3 imi voi lua downvote..E o frica ca ne indreptam cu pasi repezi spre un regim totalitar brutal si ca traim o ultima iluzie de libertate
NOU
Eu am anafobie, mi-e frica de controalele de la ANAF…
NOU
mie mi-e doar scarba!
NOU
Frica pe care am dobandit-o de anul trecut este ca am o problema de sanatate pe care nu o pot depista analizele (sau daca sunt analize trebuie sa dau peste medicul care este intrigat si se gandeste el la un scenariu 1 la 1 milion).
Cum am capatat aceasta frica? Pe scurt m-am trezit intr-o noapte cu stare de greata, imi venea sa vomit dar nu venea nimic si frisoane. Raul asta m-a tinut 3-4 zile iar apoi am inceput sa ma trezesesc cu ochii injectati dar se limpezesc din momentul in care incep sa ma ridic si sa-mi fac siesta. Totusi raman cu urme.
Eh de anul trecut episoadele astea reapar aleatoriu dar din ce am observat mai mereu in timpul noptii.
Partea cu trezitul cu ochii injectati nu pare sa treaca si se intampla mereu.
Am renuntat la cafea, sucuri, fast food, am mancat corect si nimic. Chiar am pierdut cateva kilograme.
Am facut o tona de analize, toate au iesit ok, unele valori marite putin (2-3 unitati peste limita) dar medicii au zis ca n-am de ce sa imi fac griji. Au inceput medicii sa se uite la mine de parca sunt un nebun caruia ii plac analizele sau imi imaginez lucruri.
Urmatorul pas e sa ma duc la terapie poate totul se trage de la creier habar nu am.
Dar e oribil sa ai jdemii de analize facute si sa te gandesti oare in seara asta ma simt bine sau iar ma trezesc in toiul noptii cu stare de greata si rau.
(Daca sunt cititori de pe blog care au ceva recomandari de medici specializati in cazuri gen Doctor House si sunt din Bucuresti, va rog sa le lasati intr-un comment pls).
NOU
@ Dan – Ai incercat homeopatia, hipnoza sau psihoterapia? Sau Sanatoriul Eden de la Breaza?
NOU
@Dan: starea de rau si greata poate fi un simptom al migrenei. Eu sufar de ea din pruncie, dar am citit ca sunt cazuri, in special la barbati, cand se declanseaza migrena la varsta a doua, si in special cu simptomul asta (greata si senzatie de voma). Dar nah, nu exista o analiza care sa-ti zica daca suferi sau nu de migrena, diagnostocul se pune de obicei bazat pe simptome, dintre care cea mai importanta e durere de cap intensa pe o parte a capului (in spatele ochiului), senzatie intensa de greata si de voma, fotofobie, sensibilitate la mirosuri in timpul atacului de migrena, si multe altele. Dar m-a frapat ca ai zis ca te trezesti din somn noaptea cu senzatia de greata, fix asa debuteaza si la mine un episod
NOU
@mucxs
Maine incep terapia cu un psihoterapeut ce ofera psihoterapie si hipnoza. Sunt curios sa vad cum merge.
O sa ma documentez si despre homeopatie si despre Sanatoriul Eden.
Multumesc pt recomandari.
NOU
@Deea:
Posibil sa fie si migrena habar nu am. Dureri de cap si dureri in spatele ochilor am mai avut. Au fost perioade in care imi era teama ca fac un atac cerebral avand in vedere ca ma trezeam dimineata cu durere de cap sau ma culcam cu durere de cap si nu treceau cu pastile.
Dar in timpul episoadelor nu-mi aduc aminte sa fi avut durere de cap.
Ce am mai uitat sa mentionez: dimineata pe langa faptul ca am ochii injectati ii mai simt si ff uscati si trebuie sa folosesc lacrimi artificiale. Medicii oftalmologi la care am fost au zis ca sunt de sindromul ochiului uscat si mi-au recomandat lacrimi artificiale si geluri de pus inainte de culcare.
“Dar m-a frapat ca ai zis ca te trezesti din somn noaptea cu senzatia de greata, fix asa debuteaza si la mine un episod” – a fost o perioada cand ma trezeam noaptea si aveam chiar si tensiune ridicata. Trebuia sa ma duc sa beau apa, sa urinez, sa ma plimb un pic prin casa si apoi puteam sa ma culc la loc linistit.
Alte episoade se potoleau doar dupa ce mergeam sa beau apa si sa fac treaba mare.
NOU
anxietate. baga un xanax
NOU
Ai nevoie de ochelari.
NOU
un consult la un neurolog bun ai facut?
NOU
poate esti ipohondru si ai manifestari somatice
NOU
Colecist și testare markeri hepatita B, C, D, E. Fibromax.
NOU
nimic grav. esti nebun. d-aia se si uita asa la tine doctorii
NOU
Orice chestie care te trezeste noaptea din somn, poate sa aibe cauze neurologice.
Mergi la un neurolog bun.
NOU
“Mi-era teamă că n-o să-mi mai fie teamă niciodată”. Piglet
NOU
Exista o singura frica: cea de moarte. Restul de “frici” sunt doar derivatii cu mai mult sau mai putin sens.
NOU
Cu o moarte toti suntem datori…
NOU
Nu de moarte mi-e frica, ci de vesnicia ei…
NOU
@Dan, sper să se rezolve cât de curând. E bine că nu ignori semnalele corpului. Sănătate.
NOU
De ce tie frica nu scapi. Mie frica sa nu cumva sa castig la loto bulioanele alea.
NOU
asa ca nu joci.
NOU
Frica de a muri inainte de a face copiii macar 18-20 de ani.
Frica de cancer, majoritatea membrilor familiei au murit de cancer, probabil si eu voi crapa de vreun cancer odios.
NOU
aibohphobia. Frica de palindromuri. Nu o am, dar am aflat azi ca asa se numeste. Aibohphobia. Care, by the way, este un palindrom.
NOU
Sa mor si sa raman constient, privindu-mi trupul inert din exterior si pe rudele mele cum ma deplang, fara a putea sa le alin suferinta in vreun fel. Sa bantui prin lume ca o entitate amorfa, care poate vedea bucuria celor din jur, insa fara sa poata sa o mai manifeste. Sa vad o placinta aburinda cum iese din cuptor, insa fara a putea sa-i mai simt aroma, sa vad randunelele intoarse din tarile calde, insa fara sa mai pot sa le aud trilurile. Sa fiu un pasager, nemuritor si rece, intr-o lume, chiar si imperfecta, in care sa nu mai pot sa rad, sa plang, sa fiu curios, indragostit, deprimat, maniat. Sa fiu doar o umbra.
In afara de asta imi mai e teama ca iar imi pica volanta pe Golf si imi bag ceva in ea de rabla, ca nu mai dau iar 500 de euro sa repar un cacat de TDI din 2011.
NOU
aaaaaaaahahahahahahaha deci m ai ucis!:))))
NOU
Practic, ai descris un cameraman de filme porno :))
NOU
„Sa fiu un pasager, nemuritor si rece, intr-o lume, chiar si imperfecta, in care sa nu mai pot sa rad, sa plang, sa fiu curios, indragostit, deprimat, maniat. Sa fiu doar o umbra”
În mod amuzant, ai descris varianta mea ideală de „afterlife”. Sau, de-ar fi posibil, chiar de „life”. Rațiune pură, nemuritoare, fără bagaj inutil. One man’s trash…
NOU
Sa ajung la spital intr-o zi cand am chilotii rupti s-a dat?
NOU
Cea mai mare frică a mea este să mă trezesc că îmi place de o doamnă bine și când trecem la fapte să se dovedească a fi domn bine.
Pe filmul asta asa:
youtu.be/6puGZMf7eOo?si=j_LGw21S971b6uDa
NOU
Si am uitat ceva esential: frica de a pierde pe cineva apropiat
NOU
Frica de muri în chinuri, nu moartea în sine.
Frica de a face copii bolnavi, motiv pt care nu am și nu cred că voi avea copii.
Frica de urși. În copilărie eram pusă sa dorm la geam in casa de la munte a străbunicii, unde uneori coborau ursii până în grădină. 30 de ani mai târziu încă am coșmaruri in care încerc să-mi salvez viața fugind de urși pe acolo.
Frica de înălțimi, așa cum s-a zis si mai sus, fără panica, dar cu amețeală, disconfort și tentația de a plonja in gol, motiv pt care nu mă uit niciodată pe geam dacă e mai sus de et. 1
NOU
Frica de moarte. Am avut cateva luni mai neplacute si te pune putin pe ganduri cand vine vorba de sanatate.
NOU
ca devin o personalitate, iar dupa ce mor, la multi ani distanta, la o ceremonie, organizatorii sa pateasca o romaneasca
youtu.be/I5_pEWkeAV8?t=648
NOU
Să nu mor chinuit. Că restul le-am testat cam pe toate și nu am probleme: de înălțime, întuneric, claustrofobie, crocobauri, etc…
NOU
Frica de cutremur. Azi noapte, de exemplu, a fost un pârț de 3,4 în zona mea la ora 1:00, a durat sub o secundă, suficient cât să mă trezească și n-am mai putut adormi decât spre dimineață când am avut un coșmar cu cutremure și eu paralizat de nu mă puteam mișca.
PS: din punctul meu de vedere, titlul este corect. N-ar fi fost corect dacă ai fi zis “cea mai mare frică de-a ta”. Atunci s-ar fi folosit regulamentar “de-ale tale”. Pentru că “de” înlocuiește “dintre”.
NOU
Sunt oameni care au murit de la o gripă sau înțepătură de albină, Alții au supraviețuit lagărelor de exterminare sau au învins cancer de grad 4. La un moment dat, lucrurile nu mai au nicio noimă, oamenii mor sau trăiesc în ciuda tuturor regulilor.
Important este să ne bucurăm de prezent, atunci când acesta este bun și să mulțumim pentru efemeritatea clipei atunci când suntem copleșiți de vreo durere. Deci, mă bucur când e bine, când nu e… mă gândesc că toate trec, nimic nu e veșnic pe aici.
NOU
sa nu fiu ca tata, tata pentru copilul meu.
sa mor dupa copilul meu.
NOU
Cand eram mic aveam un cosmar recurent. Se facea ca nu aveam incaltari si eram undeva departe de casa. Ma piteam sa nu ma vada lumea descult.
Am capatat o frica de apa dupa accidentul de barca. Desi (cel putin in mintea mea) mi-am pastrat calmul si am iesit de acolo dupa ce i-am ajutat pe toti sa iasa si am scos si bagaje si tot, mintea mea a inregistrat destul de bine tipetele celorlalti dupa copii. Privirea sotiei cand i-am zis sari in apa si mergi la mal. Anul urmator am mers intr-o croaziera de zi prin faimoasele insule grecesti. Am deformat locul pe care am stat de la cat am strans din buci.
Cea mai mare frica este insa legata de cel mic, faptul ca as putea fi pus intr-o ipostaza in care sa nu pot sa fac nimic pentru el.
NOU
Serpi, clar, la categoria “lumesti”. Nush daca se pune cosmarul ala in care simti ca e ceva rau langa tine si incerci sa tipi si sa te misti, da’ nu poti, de intr-un final te trezeste partenerul de pat, fie el binecuvantat, ca de vreo doua ori el m-a salvat si am impresia ca o data eu pe el, heh…
Glosofobie FTW (sau o fi for the fail in cazul asta?). Nu discursuri, nu prezentari in grupuri mari, am teama paralizanta ca o sa ma fac de ras. Nu am cine stie ce social media footprint si din cauza asta, desi aici nu cred ca am pierdut mare lucru :)) parintii m-au crescut cum au stiut ei mai bine pentru vremurile alea, dar as fi preferat sa nu fi fost atat de important ca sunt “un copil cuminte”…copiii cuminti (in acceptiunea parintilor traditionalisti, sa zic asa) ajung adulti lipsiti de asertivitate, care trebuie sa lupte constient pentru a nu fi doborati de orice critica, iar asta e dupa ce au pierdut ani fiind in continuare docili si, cumva, fara directie. Haha, care era intrebarea? Da, frici si pitici la greu.
NOU
Frica de bătrânețe, dacă poate fi numita asa. Te urateste, prostește, îmbolnăvește făcându-te incapabil. Am văzut zmei care au ajuns târâtoare și bătaia de joc a unora care nu le ajungeau nici la genunchi dacă ar fi fost contemporani cu ei.
Partea cu urâțenia vreau s-o contracarez făcându-mi propriile cosmetice pe baza de lavandă(am propria plantație) dar știu ca nu va tine la nesfârșit, motiv pentru care o urmăresc pe Loredana Groza, sa vad care-i treaba cu operațiile alea.
Pe partea cu sănătatea : ciclism, mers mult(fac și 12km/zi în timp ce lucrez), sala de sport este în vii, livada, pe plantația de lavand și gradini. Nu fumez, cafea doar pe la nunti, sa nu adorm, zaibăr -cât sa se ducă dumicatul (cică este bun, ca să nu te prostești la bătrânețe).
Îmi țin creierul în priza învățând mereu meserii noi. Acum mi s-a pus pata pe croitorie, ca în ultimul timp nu am mai găsit haine pe gustul meu – numai chinezării ieftine iar alea scumpe arata ca țoalele pe care le port eu la grădinărit. Sa știți ca ăștia sunt niște mici ingineri. Schițele alea le poți desluși doar dacă știi Geometrie Descriptiva. Mi-a picat în mână o carte de-a mamei și am fost plăcut surprins ca pot înțelege schițele – o mai rasfoisem eu în copilărie și mi s-a părut de neînțeles. Mi-am cumpărat 2 mașini de ultima generație (una de surfilat). Curând voi face o plapuma din puf de gasca, ca avem niște saci cu puf. Voi știți ca o plapuma de-aia costa minim 2000lei? Am aflat zilele astea întâmplător, când ma plimbam prin magazin. Mi-a picat falca. Conținea 800g de puf, iar eu am kilograme de puf în podul casei. Cred ca îmi fac și o geacă umplută cu puf de gasca.
Pe urmă o să învăț sa fac sobe de teracota/gratare/șeminee.
NOU
La mine sunt 2 – frica de a zbura cu avionul desi pe asta am reusit s-o controlez cat de cat dupa cateva zeci de zboruri tot ma mai gandesc la vreo pasare care intra in motor, ciocnirea cu alt avion sau ca nu se deschide trenul de aterizare, iar a 2-a e frica de orice fel de ac – de la luat sange la perfuzii nu conteaza imi vine rau doar cand ma gandesc ca urmeaza sa mi se ia sange, cand va fi timpul prefer un infarct si sa nici nu mai ajung in spital decat sa stau cu saptamanile sau lunile prin spitale.
NOU
cica aia cu frica de ace si propriul sange e perfect justificabila, citisem acum cateva zile. doar ca am uitat argumentul de ce…
NOU
Da i se zice tripanofobie, la 14 ani cand mi-a luat sange pt buletin am lesinat ca norocul ca eram toata clasa in cabinetul de la scoala si m-au prins rapid asistenta si colegii. De atunci ma duc sa-mi iau sange doar cand sunt nevoit anunt inainte asistenta si neaparat stau pe un scaun sau pe un pat, la 100+ kg nu-s tocmai usor de prins.
NOU
Frica de exploatare, de sclavie subtila sau pe fata.
youtu.be/h5vNbGLhZXw
NOU
Aporophobia :))
NOU
Frica de a supraviețui vreunui copil
NOU
Nu am văzut niciodată unul în realitate, dar dacă văd un miriapod pe jos dându-mi târcoale, sar trei metri în sus ţipând ca o fetiţă.
NOU
Unul din strabunicii mei era de peste Prut. In 1918 cand a picat imperiul tarist a pierdut toata bruma de avere pe care o avea (era in ruble care au devenit rapid hartie igienica). Si-a refacut averea in Romania si a pierdut-o din nou in 1945 cand a lasat casa, pamant si tot si s-a refugiat din Basarabia. Un alt strabunic a pierdut si el tot, ca era chiabur, si a murit in inchisoare. Bunicul matern dupa ce avusese o copilarie marcata de razboi si saracie (la un moment dat mancase si castane culese din parc si coapte) a lucrat ca maistru in fabrica si in timpul comunistilor era platit foarte bine. Bunica nu a lucrat ca aveau din ce trai. El a iesit la pensie in 1987 si dupa aia s-a tot chinuit prin spitalele comuniste (lucrase in mediu toxic). Dupa ’90 pensia lui s-a devalorizat rapid si a fost din generatia de pensionari care a fost lovita cel mai rau de tranzitie. La batranete nu a mai avut cu ce sa plateasca doctorii si s-a chinuit din ce in ce mai rau cu sanatatea pana cand a renuntat la orice tratamente ca sa nu o lase pe drumuri pe bunica-mea. Dupa ce s-a dus, bunica-mea a mai trait cativa ani, pana sa prinda o recalculare a pensiilor in jur de anul 2000 dar nu s-a mai bucurat de ea decat vreo 2 ani.
Dupa ce am trait anii aia crunti si am scapat de ei, frica mea cea mai mare e ca anii aia sa nu se intoarca atunci cand voi fi prea batran si neputincios ca sa mai fac ceva si sa ma mai adaptez. Si de cand cu Trump, AfD, AUR, Putin si toti astia parca am cosmaruri tot mai dese.
NOU
Dementa. Alzheimer. Boala prionilor. Orice boala care ia gandirea, mintea, intelectul.
Cancer cerebral. Orice cancer.
Ca o sa mor storcita pe trecerea de pietoni, ucisa de un pulete cu 2 la mie alcoolemie si/sau prajit, care va scapa datorita lu’ taticu’ si mamica.
NOU
dentist
NOU
te inteleg perfect. cand eram tanar, mi-a scos o vita o masea buna, pe viu, ca nu tinea anestezia si ea nu avea decat xilina in cabinet. nu am mai mers la dentist vreo 10 ani. noroc ca am dinti buni.
NOU
Prune. Am avut una blocata in gat odată când aveam 10 ani.. daca nu era mama acasă eram mort. Eu tot incercam sa înghit pruna, ea se intepenea mai bine in gat. Până la urmă fără aer si fara optiuni, când am simțit că it’s the end, m-am târât trei pași pana la bucătărie și am picat acolo gramada. Mi-am pierdut cunoștința sau ceva, pentru că nu-mi amintesc nimic după aia. Mi-a povestit mama pe urmă că a făcut ceva Heimlich-like shit care a funcționat. Mulțumesc mama, I guess.
NOU
Am multe frici, dar cel mai mult mi-e teama sa nu prind o era glaciara. Cand vine iarna stau ca pe ace pana trece.
NOU
Cred că bine ar fi fost, dacă tot ai lăsat link la articolul din 2.011, să fi lăsat feschisă și rubrica comentariilor.