Dacă ați citit minunata carte, ați aflat și despre peripețiile mele de adolescent prin zona stadionului Olimpia, locul de desfășurare al atâtor drame mai mult sau mai puțin sexuale.
Ce nu scrie în carte este că, acolo, ne strângeam și niște băieți cărora le plăcea cântatul la chitară și vodka scandic la cutie, inclusiv la cutie de 1L.

Mi-am adus aminte de cântecele astea de munte, pe care noi le cântam mai mult la șes, pentru că nu prea aveam bani de munte, eu nu am fost niciodată vreun montaniard în toată firea, nu îmi place cățăratul pe chietroaie și nu înțeleg astea cu făcutul diverselor trasee ca să am de unde să mă întorc.

Din păcate, în pofida celor 2 chitări reci cumpărate, plus una electrică, încă nu am învățat să cânt la chitară.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.