Contul meu
Dacă ați citit minunata carte, ați aflat și despre peripețiile mele de adolescent prin zona stadionului Olimpia, locul de desfășurare al atâtor drame mai mult sau mai puțin sexuale.
Ce nu scrie în carte este că, acolo, ne strângeam și niște băieți cărora le plăcea cântatul la chitară și vodka scandic la cutie, inclusiv la cutie de 1L.
Mi-am adus aminte de cântecele astea de munte, pe care noi le cântam mai mult la șes, pentru că nu prea aveam bani de munte, eu nu am fost niciodată vreun montaniard în toată firea, nu îmi place cățăratul pe chietroaie și nu înțeleg astea cu făcutul diverselor trasee ca să am de unde să mă întorc.
Din păcate, în pofida celor 2 chitări reci cumpărate, plus una electrică, încă nu am învățat să cânt la chitară.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
eu am mers, sporadic, la sala de forta de la olimpia.
erau si bunaciuni la echipa de volei feminin.
NOU
opa, eu am fost vreo 3 saptamani prin concediu, felicitari monser, nu stiam ca ai publicat cartea!
NOU
mersi mersi
NOU
ce mai sunt 3 saptamani la atatia ani de asteptare
NOU
>> Din păcate, în pofida celor 2 chitări reci cumpărate, plus una electrică, încă nu am învățat să cânt la chitară
E posibil sa gresesc, dar nu cred ca e suficient sa cumperi chitari (chitare?) ca sa inveti sa canti la ele.
NOU
si asta poate fi un motiv, sa stii… si ce takamine frumos aveam…