Contul meu
Mă gândeam aseară la asta, citind diverse povestiri de pe un site, ceva intitulat the best day of my life, doar că tot timpul, când se întâmpla ceva nou, era the best day.
Uitându-vă în urmă și trecând peste obligația socială de a spune că the best day a fost când v-ați căsătorit sau vi s-a născut copilul, pentru că știm toți că nu aia a fost the best day, ci doar începutul torturii, credeți că a existat vreodată un moment pe care să îl puteți denumi
Cel mai fericit?
Vă spun, la final, și răspunsul meu.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Cînd mi-am luat copilul ”de la bunica”, soția de unde muncea și stătea cu chirie și i-am urcat în duba cu mobilă și ne-am reunit definiv într-o familie, acasă nu în 3 locuri, in apartamentul luat mai în urmă și unde am cumpărat doar strictul necesar pentru a trăi. Anii 90.
NOU
Stiu, cliseu, bla bla, muie!
Cand mi s-a nascut fetita, anul trecut. 🙂
NOU
Cand am plecat la facultate, dupa ani de trait in atmosfera toxica de acasa.
NOU
Same here…sentimentul acela de libertate pe strada, sa merg pe unde vreau eu fara sa dau explicatii si sa ajung cand vreau eu acasa. Si tot atunci, prima apa plata cumparata pe strada, de sete. Pentru ca in anii copilariei mele nu cumparai nimic din ce aveai deja acasa, moca ,puteai sa mori pe strada efectiv in canicula. Ori gaseai o cismea ori grabeai pasul spre casa.
NOU
” sentimentul acela de libertate pe strada, sa merg pe unde vreau eu fara sa dau explicatii si sa ajung cand vreau eu acasa”
Asa a fost si pentru mine. Aia a fost cea mai fericita zi a vietii mele. Cand ma gandesc la ziua aia parca simt senzatiile traite atunci.
NOU
asta e romania, apoi unii spun ca nu stii tu ce-i viata
NOU
Pentru ca ai zis sa excludem nașterile copiilor, deși ce am simtit când am văzut prima oara pe fiica cea mare…nu se poate compara cu nimic din viata mea…
Când am văzut marea pt prima oara, la 16 ani. Toți copiii din jurul meu văzuseră marea, delta, etc.
Ca idee, nu știu sa înot nici în ziua de azi. 37.
NOU
Salut Filip,
Eu anul asta fac 38 si nu stiam sa inot pana acum 5 ani, pana cand l-am dus pe fiu-meu mare la inot (am zis sa nu aiba regretele mele) si am zis, bai ia stai asa! Sunt cursuri si pentru adulti in acelasi timp cu cele de copii? Da, erau! 2 zile pe saptamana timp de ora. Ce vreau sa iti spun e ca timpul nu e pierdut. Daca iti doresti asta, fa-o! E foarte misto sa stii sa inoti.
NOU
VIn si eu cu alt cliseu.
Sotia intrase in operatie (cezariana) de 4 ore. In mod normal, dura o ora si imi zisese ca o sa ia telefonul cu ea si o sa ma anunte. Cum, necum, am facut rost de nr de telefon al unei doctorite si i-am dat mesaj.
Mi-a dat mesaj si mi-a zis ca fetita si sotia sunt bine.
Momentul acesta a fost depasit la intensitatea fericirii o ora mai tarziu cand mi-a trimis un filmulet cu fetita. Eram in metrou si mi-au dat lacrimile.
Nu conteaza noptile de nesomn si starea de epuizare de dupa.
Acum astept urmatorul moment: cand o sa-mi zica “tata” 😀
NOU
almost the same shit but different…
mi-am văzut fetița, înfășată/îmbrobodită într-un finet alb cu baloane și punctulețe roz; arăta ca o matrioșka…
ziua următoare, spre seară, pentru că drenul încă sîngera, ginecologa (prietenă de familie acum, amică atunci) a decis redeschiderea operației și suturarea capilarului nărăvaș; durează maxim o oră, mi-a spus; am așteptat 4,5 ore pînă au ieșit din sală (complicații mari nu fuseseră dar pe fond de tensiune mică, acel capilar se ascunsese bine și a trebuit chemat un chirurg nuș’ de care, care chirurg se dădea cu bicla prin tîrg, fără telefon or so);
cînd am văzut ginecologa și mi-a făcut din dește OK, m-am născut a doua oară…
NOU
dude…
NOU
Când a câștigat tata la 6/49
NOU
si la mine la fel ca a fugit de acasa
NOU
6/69
NOU
Eu o intrebare destul de grea, deoarece in viata unui om sunt momente in care simtim emotii si fericire in celasi timp, cateodata emotiile sunt mai puternice, decat fericirea chiar de dupa, cateodata e mai multa fericire, dar care vine fara emotii/incercari puternice. Eu nu vad ca exista un anumit moment, cred ca e un anumit moment pentru o anumita perioada de viata, am fost fericit si cand am luat examenul de admitere la liceu (alte vremuri), am fost fericit ca ma plimbam in niste locuri pe care le stiam din carti si nu ma gandeam ca voi ajunge, am fost fericit cand m-am casatorit, cand ai un copil, cand ai anumite reusite, am fost fericit cand am pilotat un avion…..au fost mai multe momente, ar trebui sa fiu fericit pentru ca trebuie sa aleg.Si sa inchei , pe un ton optimist, ca e vineri si cm gata munca, the best things are to come !
NOU
Ai scris atat amar de text si tot nu ai reusit sa raspunzi
NOU
mie mi se pare un text foarte trist care Spune Nu sunt fericit si nu stiu cum e
NOU
Pai sunt mai multe momente in care m-am simtit cel mai fericit, lumea era a mea, nu pot departaja….e atat de simplu pentru mine.Voi va puteti trai restul vietii raportandu-va la o zi din trecut, ca cea mai fericita? Cu restul vietii, ce mai faceti…..traiti in ziua aceea din trecut?
NOU
Asta-i simplu. Cand a retrogradat Rapidu’
NOU
#amras cu muci:))
NOU
La mine e cam la fel -nimic n-o sa fie ca atunci cand o retrograda Dinam0
NOU
Cand mi-am gasit omul meu (dada, cliseu, treceti peste)
si
Cand am ajuns la Concertul de Anul Nou de la Viena – un vis pe care-l aveam de-o viata.
NOU
Și bărbatu poate fi fericit în căsătorie, principalul sa nu afle nevasta… zice o vorba din bătrâni.
NOU
Legătura cu ce-am scris eu fiind de-o subtilitate covârșitoare.
NOU
Nancy, convenisem acum cateva luni, un an, ca tu oricum le stii pe toate ;).
NOU
Fericirea tine doar de perspectiva.
NOU
Der, dacă zici tu. Eu sunt mai de la țară, nu țin minte toate fleacurile.
NOU
Băi, ce trist! Toți care au dat vot negativ la postare lui Nancy sunt oameni care din diferite motive nu mai pot crede în fericirea venită de la partener. Ce vieți triste au unii, într-adevăr!
NOU
Cine poate sa identifice ziua aia inseamna ca are o viata trista.
NOU
La mine chiar a fost ziua in care s-a nascut primul copil. Pentru ca nu stiam ce ma asteapta 😀
NOU
Last day of happiness
NOU
Cand am aflat ca daca inclin butoiul “gol” de vin mai storc vreo 4 litri din el, aia aflati sub cep!
NOU
Sa dea dracii daca pricep de ce se dau voturi negative mai sus. Ce dracu va sta-n gat? Asta e o postare unde n-ar trebui dat niciun vot negativ in comentarii, daca ar fi oameni normali pe aici… e vorba de momente frumoase din viata fiecaruia, chiar asa de distrusi sunteti?
Cred ca de fapt cea mai fericita zi a unora e cand dau cat mai multe rosii :))
NOU
Ai dreptate #Nancy. De asta le urez tuturor celor ce au dat “rosu” ca atunci cand ajung acasa de indiferent unde vin ei sa primeasca “rosu”.
NOU
Am zis mai sus, sunt oameni necăjiți care nu cred în astfel de fericire. Pentru că ei nu au trăit-o sau au fost dezamăgiți. E un fel de “Bine că ești tu deșteaptă cu fericirea de la partener, du-te dracu’!”
E o reacție din frustrare. Ei de fapt își dau vot negativ lor, este o contabilizare a nereușitei lor în viață.
Cu cât mai multe “roșii” vei lua la postarea aia cu atât mai mult să te bucuri că trăiești o stare specială, în care ești fericită cu partenerul tău.
NOU
Iliescu mai trăiește, deci inca nu.
NOU
Când am primit un tort de ziua mea, în spital, după o lună de ATI la spitalul județean de urgență Miercurea Ciuc.
Tortul l-au adus asistentele. Vă pup, doamnelor!
NOU
pe vaccin!
NOU
cand i-am zis sotului, pe vremea cand doar eram impreuna, toate bazdaganiile din capul meu, problemele din familia mea, amintirile din copilaria toxica, fricile si rahaturile emotionale, si reactia lui a fost sa ma ceara de nevasta si sa imi spuna ca vrea sa ramana toata viata cu mine.
NOU
si a ramas?
NOU
ia taci cetine zi fata cum ai procedat ca eu iam zis la al meu doar cami place cu manusi de saten si el cica esti dilie sia fugit
NOU
Pot sa fiu filozof si sa zic “Azi, ca mi-e mai bine ca ieri?”. Probabil merge pana pe la 50 ani cand incepe sa scartaie toate, e valabila reciproca dar compensezi prin fericire cumparata prin varii metode.
Urmat indeaproape de ziua cand am aflat de condamnarea definitiva pentru Dragnea.
NOU
Daca e sa zic un moment fericit din viata cred ca ar fi acela cand mi-au luat ai mei primul pc…prin 98 cam asa..erau scumpe, posibilitati modeste, etc.
Nu era mare chestie (p1 133, etc), dar pentru mine era za holy grail…am stat lipit de el 3 zile pana m-au trimis cu forta la culcare…atunci ma prinsese pasiunea asta de care n-am scapat nici azi.
NOU
Orice zi in care reusesc sa ajung pe varful unui munte pentru mine e cea mai fericita zi. Planificarea unei ture la munte/cu cortul alaturi de familie imi aduce satisfactii enorme. Chiar daca tura este una modesta si realizarile nu se ridica la nivel foarte mare.
Asa ca, asa cum spunea cineva mai sus – daca poti individualiza o zi dintr-o viata este destul de trist in rest.
Si da, momentul in care l-au “saltat”de acasa pe Adrian Nastase si l-au incarcat in salvarea aia, privirea pierduta si cu aspect de “ce se intampla”, portile puscariei ce se inchid in spatele masinii si un sul de hartie igienica aruncat prin deschizatura portii – priceless…era un 8 august…
NOU
Bro, la faza aia cu Nastase, mai-mai ca as fi vrut sa ma intorc in Romania. Am avut sentimentu’ ca “gata ma, de acum se instaureaza normalitatea!” – noroc ca ma arsesem cu acelasi sentiment in ’96, cand a iesit Tapu’ presedinte, asa ca mi-am calmat exaltarea si am decis sa-mi vad de treaba 🙂
NOU
Sunt multe momente. Sa aleg pe cel mai fericit, e destul de greu. Adica e greu sa le compari, fiecare implica un alt fel de fericire. Dar hai sa incerc
Atunci cand am luat ultima restanta, in anul 4, chiar inainte de licenta, cu 7 (nota foarte mare pentru materia/profesorul respectiv) dupa ce am tras-o dupa mine din anul 2.
Aveam 2 sanse inainte de licenta. Inainte de prima incercare, invatasem pe rupte timp de o saptamana. M-a picat… habar nu am de ce.
La incercarea 2, doua zile mai tarziu, am mai citit ceva dar nu am aprofundat pentru ca pur si simplu simteam ca nu mai am ce invata.
Dupa examen, ma duc la profesor care zice “7! Se vede ca de data asta ai invatat!”.
In gundul meu era doar “Fmm de mos!”.
NOU
poli?
NOU
Cum am zis si mai sus, cand am plecat din orasul meu natal la facultate si am ajuns in the promised land ( Bucuresti) . Am revenit din obligatie an de an in acel loc de Paste si de Craciun. Nu intelegeam de ce colegii mei se duc foarte des in orasele lor, unii aproape in fiecare weekend. Si acum , dupa 16 ani pentru mine e o corvoada sa ajung in acel mediu toxic.
Un alt moment de fericire si emotie puternica a fost cand am terminat facultatea , imediat dupa aflarea rezultatului la licenta, asa exaltare nu simtisem niciodata. Faptul ca se incheia un capitol si incepea altul , de adult, ma bucura nespus. Pot spune ca desi am trecut prin greutati si joburi nasoale in primii mei ani liberi, viata mea adevarata, nedictata de altii , libertatea absoluta pe care am simtit-o…toate acestea incepand dupa varsta de 26 de ani , m-au motivat sa am incredere in mine , sa sparg mentalitati si sa mut muntii.
Da, a urmat si fericirea din ziua casatoriei, urmeaza si fericirea intalnirii cu primul copil ( foarte curand ) , insa pentru mine momentul libertatii mele ca adult consider ca e in top momentan.
NOU
O sa cam radeti, da’ pentru mine fiecare noua zi e cea mai fericita din viata mea. Nu pot sa pun degetu’ si sa zic “aia!”, poate a fost atunci cand mi-am dat seama ca mi-am indeplinit toate visele pe care le aveam in copilarie? Poate cand i-am taiat cordonu’ primului nascut (desi la cum imi tremurau mainile, a fost mai mult doctoru’ ala de a taiat), poate cand am realizat ca nu mai trebuie sa muncesc pentru bani… ori poate a fost azi dimineata, cand am iesit sa-mi beau cafeaua…
Daca intrebarea ar fi “care a fost cea mai naspa?”, pentru aia chiar am raspuns 😉
NOU
Revin, ca l-am gasit in amintiri. A fost dimineata de 22 Decembrie 89. Cand ma invarteam ratutit pe Ion Campineanu si la fiecare colt de strada erau trupele de securitate imbracate in negru, am iesit in bulevard, iar de jos dinspre Unirea am vazut marea de oameni venind si am avut de-odata sentimentul ala extraordinar de “am reusit”!
NOU
mdea. am reusit
NOU
Nu stiu tu, da’ pe mine ma framanta tare ideea ca “daca nu iau la facultate, ma trimit astia la mina si daca iau la facultate, tot ma trimit astia la mina, da’ peste patru (sau cinci) ani”. Ma ustura gandu’ ca n-am access la resurse (imi place si acum sa inventez chestii, pe vremea aia cumva ma refugiasem in electronica si ma gandeam la tot felu’ de dispozitive, pe care insa doar le desenam pe hartie, ca n-aveam nici macar posibilitatea sa cumpar un tranzistor ca sa-mi demonstrez ca ideea mea e buna). Ma gandeam cu groaza ca va trebui pana la urma sa accept sa lucrez pentru securisti, ca doar acolo as avea posibilitatea sa-mi urmez pasiunea. Si ma durea tare, ca stiam cat de greu i-a fost lu’ strabunicu’ si cat a suferit de pe urma rusilor (anecdota: pentru ca era incapatanat, in gulag l-au bagat intr-o latrina, in cacat pana la gat si l-au tinut acolo patru zile) – cum as fi putut sa dau ochii cu el daca eu as fi accept sa lucrez pentru securitate?
Deci, sa n-o mai lungesc… DA, am reusit!
Decembrie 89 a fost momentul in care am fost cel mai fericit.
NOU
atunci cand fac glume tampite si fiica-mea (8 ani) le intelege, rade in hohote si ma priveste cu admiratie
NOU
Nu am o zi anume despre care sa pot spune ca a fost cea mai fericita zi dar momentul când am putut avea o conversație cu cel mic, la 3 ani, și cumva sa ne și înțelegem rămâne pt mine cel mai fericit moment. Îmi place f mult sa vb cu copilul și sa ii explic orice nelămurire are despre orice.
NOU
Cand neurologul mi-a confirmat ca fi-miu nu are nimic si ca il putem duce acasa.
NOU
Momentul când după cezariană și 18 ore de dureri mi-au lipit copilul de obraz nu poate sa bată niciun alt moment fericit din viață. În mod normal as mai găsi și alte momente fericite pe care le-as urca pe podium, insa acum, ca sunt intr-un mood prost dintr-o perioada foarte nasoala și grea, singura amintire care nu pălește în suflet e fix asta, când am simțit (ca nici nu am vazut-o, eram lesinata deja) copilul ca îmi chițăie în ureche. Deci cred ca nu ai cum sa excluzi momentele astea cheie, ele sunt cele cu care rămâi și pe care nu le uiți.
Ce-a urmat după… :)))) na, n-aveam de unde ști, dar tot copila imi da cele mai mari bucurii acum. Ca zice mama și plâng de fericire, apoi vad ca zice mama tuturor inclusiv lui ta’su, și tot așa, una calda una rece.:)))
NOU
Cred ca atunci cand nu suntem constipati suntem cel mai fericiti.
NOU
Scuze, dar fericirea depasirii constipatiei bate de departe fericirea de a nu fi constipat … 🙂
My 2c de om patit.
NOU
@miticosul, ai găsit soluția? :)))) PM me
NOU
Cel mai fericit moment al vietii mele a fost ala cand… nu stiu ce sa zic exact ca au fost multe si fiecare a fost fericit in felul lui. Daca ma gandesc mai bine, si desi e cliseu, cred ca a fost dimineata aia cand m-a anuntat sotia ca e gravida mai ales ca se intampla dupa cativa ani de nereusite.
NOU
Cand am facut prima data sex
NOU
Grea alegere. Cu siguranta nu ziua casatoriei, apropos de cliseu, nuntile la romani sunt un calvar, si suntem noi prosti ca la 20 de ani ascultam de babe nebune ca musai trebuie facut dupa traditie maica sa sa bucure tot neamul. In “noaptea” nuntii care de fapt s-a intamplat pe la 5-6 dimineata dupa 2 ore de socotit cu seful de restaurant, am adormit pe unde-am putut. Ala moment fericit.
Cand s-a nascut fiul habar n-am, eram prea stresat, iar in buna traditie romaneasca, sa alerg de bezmetic dupa acte si altea alea prin tot orasul. Numai de fericire nu-mi ardea.
Cred ca primul… ceva pe care l-am asteptat ani si s-a intamplat, a fost cel mai fericit moment. In afara de primul sarut, ala a fost naspa rau, la fel ca si primul x si la fel ca si prima oara cand am condus si prin gratia politiei romane, momentul cand am primit buletin. Prima oara in casa mea, plecat de la parinti, cand am pus sosetele pe masa din sufragerie si le-am lasat acolo 3 zile, sa ma bucur ca nu-mi zice nimeni sa le iau de acolo. Prima oara cand juniorul a vazut marea, care a fost la turci nu la romani. Prima dimineata in Viena, primul oras mare in afara tarii pe care l-am vizitat – si atunci am jurat ca voi face orice sa plec din cloaca de Bucuresti. Prima oara pe varful unui munte, la Piatra Mare. Momentul cand doamna Ensi a spus DA. Prima oara in Rhodos, mirific. Daca nu veneam in State acolo ma mutam. Prima noastra casuta pe pamant american. Excursia de acum 8 ani la Disneyland in Florida, cu fiul jubiland la toate minunatiile. Ziua cand am intrat intr-un apartament adevarat, intr-un rezidential adevarat, afara din oras, departe de gunoaiele si sobolanii si betivii din Rahova, si era al meu. Ma mai gandesc si revin
NOU
Am revenit, sa traiasca nasu’
Cum zice si Nancy mai sus, cat de muist si trist poti sa fii sa dai cu minusuri la comentariile unor oameni care iti povestesc prin prisma lor proprie si personala, momentele de fericire din viata lor? Toate raspunsurile pe care le-am citit povestesc despre iubire, impliniri, copii si parinti fericiti. Si vine vecinul pensionar de la etajul 1 si da cu minus, ca atat poate creierasul lui mic si patetic
NOU
acum înțelegeți si voi de ce, in general, nu vreau butonul de dislike?
NOU
haters gonna hate!
NOU
măi, înțeleg că e destul de greu să vezi cum se aplică niște ”pedepse” nemeritate sub formă de mânuțe roșii, dar nu înțeleg, de ce să vă pese atât de mult, serios?
dacă vrei să fii împăcat cu tine, gândește-te că i-ai făcut un bine celui care ți-a dat minus și l-ai ajutat să refuleze în felul lui, iar tu continuă să-ți trăiești viața mult mai împlinită ca a lui!
Câți oameni ar învăța ce e fericirea dacă nu ar mai avea nicio importanță părerea altora!
NOU
@Ensi: Foarte frumoase momente de fericire.
@Arhi: Cine te opreste sa-l scoti? Daca vrei, il poti scoate si ala de like ca doar e casa ta si regulile tale.
NOU
Ziua nu o mai stiucuvintele au fost “nu ti termina in mini”. Misto moldoveanca aia.
NOU
Cand am aflat ca analizele prin care se spunea ca mai am 3 luni de trait erau gresite si dintr-o radiografie in care se spunea ca am o tumoare generalizata in tot stomacul s-a dovedit ceva vindecabil cu medicamente si nici macar operatie nu a fost nevoie. Noroc ca am cerut si parerea altor medici. Pana a iesit randul 2 de analize si am refacut endoscopia cu biopsie am albit pe jumatate.
NOU
Dacă tot excludem astea cu familia ,cu copiii, am una pescărească. Acum exact 5 ani, că mi-a adus aminte Zuck, pe o căldură infernală, am castigat un concurs de pescuit la crap, stabilind un record de cantitate care stă încă în picioare pe baltă. Cand am intrat la festivitatea de premiere, ultimul, că am mai avut de cantarit pești după fluierul de final și 30 de oameni m-au aplaudat ca pe stadion, am fost fericit. Și sunt în continuare când mai merg pe acolo la pescuit și întreabă câte unul: “Sunteți ăla?” Ăla-s dom’le!
NOU
Sunt sanse mari ca acest comentariu sa fie …o minciuna.
NOU
He, he. Doar că nu e.
NOU
Cred că au fost mai multe.
NOU
Prima medalie la un concurs de forta. Nimic nu se compara cu satisfactia de a invinge in competitie, este dopamina pura. 🙂
NOU
Am plecat spre Bucuresti cu trenu la un meci Dinamo – Steaua (fara sa stie ai mei). Multi ani in urma, eram la liceu parca, clasa 9. Momentul cand tatal meu m-a sunat si mi-a zis daca am vazut golul cu care Dinamo a deschis scorul, eu eram fericit pentru ca vazusem pe viu. Al doilea moment e cand mi-am vazut copilul si sotia intorsi acasa de la Ramnic (internat copilul pentru covid).
NOU
Fericirea asta nu e asa usor de pus in cutiuta…eu nu bag la fericire cand s-or nascut mostenitorii, a fost mai mult o usurare, slava domnului ca sunt vii, ca au iesit degetele la numaratoare si cate un singur cap gen…asa nu pot sa compar si sa cataloghez…Am fost mai fericiti cand am iesit prima oara din tara cu buletinul? Libertatea aia tembela resimtita doar pentru ca poti merge cu buletinul pe jos pana la Durankulak sa bei o Kamenitza, e ea mai mare sau mai mica decat fericirea pe care o simti in fiecare noapte cand te culci si copiii au mancare in stomac si doi parinti sanatosi.
Pentru mine, total subiectiv, fericirea aia absoluta, sentimentul ala pur ca nimic niciodata nu va fi mai perfect decat momentul asta, a ramas undeva in trecut, in copilarie cand intr-o zi friguroasa de iarna mama a hotarat, dupa indelungi jeluieli, sa nu ma lase acasa si sa ma ia si pe mine cu ea la cumparaturi. Mergeam pe Stefan cel Mare/Mangaliei si o tineam de brat si bratul mi se afunda in haina ei de blana, ii povesteam ceva si ea radea si eu aveam impresia ca tot universul se uita la mine si ma invidiaza cat de norocoasa sunt ca o am. Atunci am avut senzatia puternica ca niciodata nimic nu va fi mai perfect decat acel moment. Asta e my happy place, o dimineata cu soare cu dinti, pe o strada darapanata inca de acu 30 de ani, cu degetele afundate in haina ei de blana.
NOU
Când am realizat că banii nu sunt de ajuns și, locuind cu mama mea la 35 de ani, pt că lucrez în orașul natal, că e mai mult decât avantajos ca să dispar.
În momentul în care am realizat că e mai bine să nu mai știe nimeni de mine…NIMIC….am renunțat la așteptări.
NOU
Daca excludem vestea ca vom avea un copil, apoi pe al doilea si momentul in care i-am tinut in brate plus nenumaratele intamplari alaturi de ei, momentul cel mai fericit pe care l-am trait vreodata a fost in varf de munte. De fapt nu chiar varf. Eram la baza unui traseu celebru de alpinism de la noi din tara, un loc in care mi-am dorit enorm sa ajung de cand am prins gustul muntelui, si ma legam in coarda sa pornim. Cliseu sau nu, acolo intre mii de flori de colt (nu am vazut in viata mea covor de flori de colt decat acolo), pe o creasta super ingusta, in pustietatea aia, am simtit o liniste sufleteasca, un calm si o fericire care cu greu pot fi egalate. Acela e my happy place. Cand mi-e greu si ma ia viata la misto ma intorc deseori la acel moment.
NOU
Citind Am trait momentul ala
NOU
ce traseu? coltii morarului?
NOU
Si pe mine m-a facut curios.
Asa dupa indicii ar fi “Floare de colt” din turnurile Dianei…
Bre…nu ne lasa asa …
NOU
Da, coltii morarului este traseul.
NOU
esti f tare ca l-ai facut. pentru mine e prea departe de a a avea curaj sa il fac. Felicitari!
NOU
@lucifer: Asa am crezut si eu. Dar se poate!
NOU
Io nu ma pot hotari la unul
– cand am luat bacul cu 9.95 fara meditatii si m-am simtit regele lumii
-cand am invatat sa vand periute de dinti din usa in usa si am facut mai multi bani intr-o zi ca maica-mea intr-o luna
– cand am furat un sarut de-ala de iti intra in suflet de la o tipa mult peste ce credeam eu ca pot
– ziua nuntii, ne-am distrat noi pt noi si ne-a iesit tot bine
– cand mi-au dat primul copil acasa dupa 2 luni la neonat
– fiecare zi cand imi aduceam copilul din spital acasa sanatos (1-2 dati pe luna pana la 3 ani)
– cand am ajuns cu tot cu familie si bagaje in alta tara. Liber de tot si stapani complet pe ce urma sa facem de atunci inainte
– fiecare zi cand am cerut si primit un job sau salar pe care nici nu credeam ca le merit
– aproape fiecare zi din ultimul an, ca ma trezesc copiii la 6 navalind pe mine in pat razand ‘hai sa sarim pe tati’. Sa poti sa savurezi mic dejun, pranz si cina cu familia zilnic dupa ani de naveta de 4-5 ore pe zi.
NOU
ti-as fi zis pas numa’ fiindca ai scris “salar”….
NOU
Absolut niciodata nu m-am putut bucura de ceva fara sa intervina un cineva care sa imi strice momentul. Acea secunda de fericire a fost intotdeauna naruita de o privire urata, o vorba nelocul ei sau din contra, indiferenta.
NOU
Atunci cand mi-au spus la 17 ani “esti ok, ai stat doua zile aici, dar ti-am facut si CT si RMN si de toate, teoretic nu ar trebui sa ai urmari, memoria revine cu timpul”. La 30 de secunde dupa aia a fost al doilea cel mai de panica moment din viata, cand mi-am dat seama ca ai mei ma stiau plecat la scoala plm, nu la bairamul unde m-am curentat si am cazut in cap…
NOU
ai dracu’ superficiali, unu nu vad sa ne povesteasca cand a babardit-o pe una’ 🙂
NOU
Bine, bine…dam reset la parola…offf the things you do for thumbs…
NOU
In ordine:
Cand a primit primul trenulet electric
Cand am mers la mare cu trenul si am simtit mirosul ala sarat al marii
Cand am intrat la liceu
Primul sarut din liceu
Cand nu m-am gasit pe lista respinsilor la admitere la facultate
Cand mi-am luat permisul
Cand am dat o cheie la Trabantul lui taica-miu dupa ce am muncit o vara intreaga sa il fac (a pornit btw)
Cand m-am intalnit cu gagica-mea (acum nevasta) la McDonald’s si i-am mancat inghetata
Primul salariu (livram pizza)
Cand mi-am luat diploma
Cand mi-am luat masina noua
Cand a zis “DA” la starea civila
Cand ne-am terminat casa si ne-am mutat
Cand mi-a dat nevasta-mea dreptate dupa o cearta 😉 (true story)
Cand s-a nascut fi-mea
Cand am iesit prima data din tara
Cand m-a recunoscut fi-mea dupa ce nu ma vazuse 7 sau 8 luni (m-am dus sa o iau de la gradinita)
Cand veneam de sarbatori acasa (am lucrat o perioada afara)
Bine, sunt suisuri si coborasuri, intre trimp mi-am pierdut trei bunici si tatal. O sa mai fie si momente bune si momente rele. Faptul ca mi le amintesc acum ma fac sa imi dau seama ca am avut o viata frumoasa pana acum…
NOU
“Cand mi-a dat nevasta-mea dreptate dupa o cearta (true story)” tre sa fie macar top 3…
NOU
Le-am luat in ordine…
NOU
Nevasta-mea nu mi-a dat NICIODATA dreptate dupa o cearta. 20 de ani. True story
NOU
nu o bati suficient
NOU
@cetin; mi-am luat la un moment dat un autocolant haios dintr-o vacanta: “the beatings will continue until morale improves”. ceva fin
NOU
Nu prea am, din pacate pentru mine. Am avut momente de fericire pura, insa toate s-au legat in final de mari deceptii. Da, ziua X ar putea fi cea mai frumoasa din viata, insa in final a dus la deznodamantul Y, care a fost extrem de trist. Asa ca e cam greu sa-mi aduc aminte cu placere de acele zile.
Astea cu scoala / facultate / joburi / satisfactii profesionale nu pot sa le consider cine stie ce bucurii, pe mine ma lasa rece. Imi amintesc ca la ultima restanta din facultate (si ultima sansa de a o trece) nici nu m-am dus sa aflu rezultatul vreo doua zile ca am plecat la mare, asa mult ma interesa, la fel si la disertatie parca.
NOU
Greu de ales.
N-am copii deci habar n-am cum e feelingul. Așa că rămân o droaie de chestii care mi fac viața mishto.
Dacă stau să mă gândesc, e mishto când scapi pe Transrarău de 5 dobitoci care vin pe pantă în jos cu 60 la oră pe partea cu Chiril și ajungi sus la izvor, ca să stai 15 minute admirând peisajul la o țigară și un ice coffee de ăla la sticlă de plastic, încălzit si făcut
brânză.
O chestie de gen, în funcție de starea de spirit pe care o ai, îți face ziua cea mai bună ever.
Probabil prioritățile mele nu s la nivelul ăla profund pe care l cultivă alții, poate nu m-am maturizat din anumite puncte de vedere… da’ avantajul e că fericirea poa’ să fie în multe chestii mici.
NOU
Pt mine cea mai fericita zi a fost când am ieșit în stradă după victoria Romaniei împotriva Columbiei in 94. Aveam 11 ani și a fost pt prima data când am ieșit la ora aia așa târzie și cocoțat pe mașina unui vecin a fost superb
A doua zi cea mai fericita a fost prin liceu în clasa a 10-11 a. Am mers într-o excursie într-o vară cu colegii de liceu și jucăm fotbal sus pe un munte și din când în când ne răcoream la un izvor cu apă rece de lângă teren..sentimentul de libertate și plăcere pura nu a fost egalat până acum
NOU
Primele momente fericite in copilarie, cele mai faine.
Apoi cand am luat bacul cu nota mare.
Cand am intrat printre primii la faculta si ai mei erau mandrii de mine.
Cand am terminat faculta.
Apoi cand am inceput sa lucrez in domeniul in care m am pregatit.
Satisfactiile profesionale.
Si de acolo momentele de fericire au inceput sa fie reprezentate de clipele in care cei din jur mai depaseau cate o problema de sanantate si reveneam la perioadele linistite impreuna.
Clipele faine cu vreo fata.
Apoi copilul.
Momentele cand el e fericit.
Multe momente fericite.
La fel , multe clipe de disperare.
Azi fericirea o asociez cu linistea, daca nu e o veste rea si e liniste inseamna ca sunt fericit.
Am uitat , prietenia sincera a cainelui meu, si ala e un moment in care simti fericire.
NOU
daca erau mandri de tine cu 2 de i ca ai terminat facultatea, s-au cam grabit
NOU
Zici tu?
Nu am terminat literele fratioare, asa ca o greseala la tot textul ala merge , zic si eu, nu dau cu parul.
Fire-ai tu al drequ de limbist!
Hai, sa ne racorim putin .
NOU
Mi aduc aminte de putinele momente din copilarie cand mergeam la plaja cu ai mei. Bucurie infinita sa nu te gandesti la nimic, sa nu cunosti decat prezentul. Apoi, terminarea facultatii, sa ma angajez, sa am banii mei care ne au lipsit toata copilaria. Acum e bebe care ne face fericiti si obositi. Sa stau pe plaja si sa calatoresc sunt fericirile cele mai la indemana.
NOU
Clasa 7B – Clasa 6A: 1-0. Corner, stat lângă bară “nemarcat” .
Eu fiind în clasa 7B adică din ăia mai mari dar în mod clar mai prosti la fotbal. Sau cel puțin unii dintre noi, sau cel puțin eu.
Afon la fotbal ca mine mai rar. Nici nu merita sa “țină la mine” careva la cat de prost dădeam în minge mai rău decât colțul mesei.
Nu subestimați bucuria simpla a copiilor…
NOU
Când a murit Iliescu….. Sau am visat?
NOU
Când a mers fii-mea singură în picioare. La ce boală are, nu ma asteptam să o facă. Ăla a fost primul plâns de fericire
NOU
Cand am emigrat, momentul dupa aterizare cand am iesit din aeroport si am realizat ca incep o viata mult mai buna, a fost ca si cum as fi renascut.
Dupa 8 ani a urmat ziua cea mai neagra, momentul cand am iesit din nou din aeroport, dar aeroportul era Otopeni.
Ma chinui sa refac experienta (cea cu plecatul), sper sa nu mai dureze mult.
NOU
18 august 2017, de ziua mea am fost in randul trei, la trei metri de scena pe care canta John Mayer, cantaretul meu preferat. N-am sa va plictisesc cu detalii, dar pentru cineva care a pornit de la minus in viata asta, ala a fost cel mai frumos cadou pe care mi l-am facut de ziua mea. Ala fost cel mai frumos mod in care mi-am sarbatorit ziua si inca nici o alta nu l-a batut inca. Si ma indoiesc ca altul din viitor o va face.
NOU
Când am terminat de amenajat primul apartament în care am stat singură. Mergeam din dormitor în Sufragerie în bucătărie, mai stăteam, mai aranjam un tablou ales de mine, mai luam o scamă de pe parchet, mai deschideam frigiderul și dulapul aranjat exemplar…nu-mi venea să cred că sunt eu și doar eu. Totul era nou și totul începea din nou.
Știți, noi am fost 6 în 2 camere în copilărie iar acum eram doar eu în două camere. A fost incredibil.
Îmi voi aminti ziua aia mereu.
Alta e primul Crăciun cu noua familie extinsă, familia aleasă. Dar asta e mai greu de explicat.
NOU
Știți, vă zic un secret. Atunci am fost pentru prima oară la baie cu ușa deschisă. Happy days
NOU
noi am fost 5 intr un apartament de 2 camere de 34mp. te inteleg perfect
NOU
Si noi 5 in 2 camere nedecomandate.
Cu baie si bucatarie afara din corpul asta. Te inteleg perfect!
NOU
Noi am fost 10 intr-un apartament de 50 mp. Beat this 🙂
NOU
De fiecare data cand ma uit la ‘boobs’ :).
Nu cred ca exista un moment care se poate chema ‘cel mai fericit’, ex:
– credeam ca l-am prins pe Dzeu de un picior cand am aflat ca nu am HIV (si am asteptat rezultatele)
– la fel, cand o simpla infectie netratata a fost analizata ca tumoare
– la prima si singura depresie mai serioasa doctorii au crezut ca am o tumoara pe creier. Adica cand am aflat ca nu am tumoara pe creier (dupa analize de analize) ci doar depresie, a disparut instant depresia 🙂
NOU
Cand eram mic si stateam pe balta toata ziua. Ma-ntorceam cu traista plina de baboi. Ai mei traiau amandoi si desi nu era totul smooth, ne era bine impreuna.
NOU
Momentul în care, într-o dimineață, pe la ora 9, mi-am luat papornița și am plecat de la slujba pe care o iubeam, dar care mi-a distrus 6 ani din viață. Am plecat fără bună ziua, adio, îmi dau demisia, fără alte perspective și cu zero bani puși deoparte. Nici măcar nu mă interesa că voi face foamea o vreme. Pur și simplu am plecat, am dormit 3 zile, după care le-am dat email că nu vreau să îi mai văd în viața mea. Aia a fost clipa mea de fericire pură, puteam în sfârșit să respir și cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată! Vive la liberte!!!
NOU
si iata, acum esti happy:)
NOU
Am avut multe momente fericite, cel mai recent e din perioada de restricții de anul trecut. De mult n-am mai petrecut așa mult timp împreună cu soția, chiar dacă am stat mai mult în casă. Foarte fain!
NOU
Tortură sau nu după:).
Un moment sau ziua pe care nu o să o uit niciodată și în care am trăit sentimente pe care nu le-am trăit niciodată a fost ziua în care s-a născut primul copil.
NOU
Când s-a născut fiica mea, nici un alt moment nu se apropie.
NOU
Pentru mine a inceput in 2010, tocmai ma mutasem in Anvers , aveam ceva probleme cu banii si imi vandusem iphone-ul (3gs pe vremea aia) sa-mi pot plati chiria . Imi trimite un prieten un mesaj, “cauta pe net despre bitcoyn” . Well, sa zicem ca aia 350E -130 chiria au fost cei mai bine cheltuiti bani din viata mea. Da’ asta am aflat mai tarziu, stiti si voi cand 😀
NOU
De Crăciun când scoteau părinții bananele din ziar și păreau coapte iar eu mă uitam ca un idiot și nu îmi venea să cred că mănânc ceva atât de bun…Cam astea au fost singurele momente cu adevărat fericite.
Toate celelalte momente de fericire au fost întotdeauna urmate de ceva nasol așa că am învățat să nu mă mai bucur ci doar sa le iau ca atare, sa trec peste și să aștept nepăsător sa treacă viața pe lângă mine.
NOU
my life in a nutshell:)
NOU
Cand ne-au gasit parintii dupa 8-9 ore de cautat pe plaja din Mamaia in vara anului 1990. Aveam 7 ani, frati-miu vreo 3 si timp de cateva ore parintii au crezut ca ne-am inecat in mare. Am ratacit 5km pe plaja din Mamaia, 2 copii singuri, plansi si nebagati in seama de nici un adult ore bune. Nimic nu bate momentul ala cand l-am vazut pe tata intrand in cortul oamenilor care ne culesesera de plaja.
NOU
Bre, io n-am curaj de destanuiri din astea…ca mi-e ca musca.
Dar sa dea naiba daca astea nu sunt unele dintre cele mai misto comentarii din istoria internetului, sincere, de la firul ierbii
Daca e sa se nasca o carte cu asta, de la tine incepe.
Chapeau.
NOU
stii ca daca nu mai scrie Habarnam colo, nu mai stie nimeni a e al tau
NOU
Nu mi-e e ca afla amanta ca-i amanta:)
E de superstitiile de care era vorba mai acu ceva articole:)
NOU
Cind dupa 30 de ani traiti in America mi-am cumparat,pentru prima oara,un”one way ticket” spre Otopeni.N-am putut dormi in acea noapte stiind ca ma intorc definitiv in Romania.Ajuns in Otopeni,m-am ascuns intr-un colt si-am plins de fericire.Nicaieri in lumea asta nu-i ca acasa,chiar de-i o tara amarita.Daca inainte zilele treceau anevoios si pareau identice,in Romania ma bucur de fiecare zi ca si cum ar fi ultima.O tara minunata in simplitatea ei,singurul loc din lumea asta unde ma simt “ acasa”.
NOU
Sincer, la unele comentarii aproape mi-au dat lacrimile. Mi-am dat seama ca eu nu stiu sa ma bucur pt nimic.
NOU
Au fost două:
Primul a fost când am plecat de acasă. După 19 ani de toxicitate de trăit în două camere cu un tată care voia să fim primii în toate (ai trei copii, cum dracu să fie toți primii la același lucru?) și care făcea educație cu palma, cu o mamă care făcea totul ca să păstreze aparențele ca să nu ne facem de rușine (vai, ce-o să zică lumea? ne faci de rușine) și care refuza realitatea (vorba aia: I reject your reality and subsitute my own), cu un frate și o soră mai mari bully, după primul an de facultate m-am mutat cu actuala soție în camera ei de cămin.
Al doilea a fost când mi-am cumpărat primele haine din banii mei. Fiind cel mai mic primeam tot ce rămânea de la frate-miu și sor-mea (da, de la sor-mea, ce, n-ați transformat niciodată haine de fete în haine de băieți?). Mereu cusute, mereu cu un număr mai mare, mereu ponosite.
NOU
bai nene, ce povesti aveti fiecare, raman mut
NOU
La fel imi amintesc si eu, am incasat de la google adsense 110$ cand eram in clasa 7-a; m-am simtit cel mai bogat om. Cu banii m-am dus la mall vitan si am mi-am cumparat prima pereche de adidasi nike – inainte aveam adidasi de 40-50 lei de la obor, si probabil ca din frustrare am facut ce am simtit.
NOU
In 2004 m-au dus ai mei la camin pt primul an de facultate. Tin minte si acum cum i-am petrecut jos la masina: s-au suit si au plecat. Iar eu in momentul urmator am realizat ca sunt pe cont propriu, am simtit niste lanturi descatusandu-se. Tot controlul toxic pe care mama mea il exercitase asupra mea: gone in an instant.
Asa ca am facut primul lucru ce un boboc il putea face: m-am oprit in prima bodega unde am luat un pachet de tigari (pe care nu mai trebuia sa il ascund) si o bere.
NOU
nu cred ca este un cel mai fericit moment ci o gramada de momente de felul asta.
unul maret a fost dupa ce s-a nascut copilache, cand am fost sa sarbatoresc cu baietii momentul special. praf fiind, am ajuns acasa unde eram singur pt ca a doua zi urma sa aduc copilul si nevasta de la spital. am avut atunci un moment in care stateam pe marginea patului si ma uitam la patutul pe care il decorasem in asteptarea noului locatar si radeam si plangeam ca prostul pt ca tocmai realizasem de fapt ce se intampla. un fel de panica si bucurie si muuulte alte emotii intr-o singura eruptie. m-a cam zguduit momentul ala.
a mai fost cand am reusit sa construiesc/creez primele lucruri cu mana mea. sentimentul ala de bucurie/mandrie cand vezi ochii celui care primeste obiectul si vezi cat il apreciaza.
momentul cand am aflat ca copilul nu va orbi si ca e ok, nu e nimic la cap. nevasta mi-a spus la sfarsitul zilei ca arat bine pt cineva care a imbatranit 30 de ani intr-o zi.
momentul in care am coborat o partie virgina la prima ora (se mai vedeau urmele de utilaj in zapada) si a fost ca la surf, mangaiam zapada la fiecare cristiana, ala a fost libertate pura.
cand am aflat ca s-a vindecat nevasta
mai sunt dar greu de trecut asa rapid in revista
NOU
o seara de iulie din 2019 cand am facut stand up pentru comunitati considerate minoritare, fiecare zi dupa transplantul de inima, ziua in care am primit doua cutite in preselectiile Chefi la cutite, o sambata de prin 2013 cand am ajuns pentru prima data in primii 16 al concursului lunar de biliard din Sereno, cand imi iese o omleta frumoasa, galbena, ca un soare, cele 40 de ore de comentariu live in engleza la primul turneu international de biliard din IDM in 2017 si, cel mai recent, anul asta, revenirea Universitatii Craiova in liga 1 🙂
NOU
Am avut o zi in care m-am trezit dimineata si m-am simtit fericit.
Nu stiu nimic aparte legat de ziua aia doar tin minte ca era senin si soare afara.
De atunci tot trag sa mai traiesc sentimentul si uneori se intampla:
– cand ma ia in brate jumatatea mai buna,
– cand vine fetita si-mi spune: “Tati, tati, …”
– cand pur si simplu deschid ochii si vad ceva ce-mi place sau aud ceva ce-mi place.
Mi se intampla mai des daca sunt mai atent la cei din jur si nu la mine sau ale mele.
NOU
Cand cel care pe care-l consideram dragostea vietii mele m-a cerut de sotie pe varful muntelui Olimp (Mytikas) si am crezut ca s-a maturizat indeajuns de mult incat sa isi asume un angajament. Reversul medaliei este ca acum 2 luni de zile, dupa o relatie de 10 ani, mi-a spus ca s-a indragostit de secretara cu 10 ani mai tanara, cu 20 cm mai inalta si care este atat de agramata.
NOU
Multe momente cu bunica! Mult am iubit-o si nimeni nu m-a mai iubit asa. Dar cel mai memorabil a moment a fost intr-o zi torida de toamna, intr-un accelerat, intr-o atmosfera de sauna, sezand pe sacul cu plapuma si perna mea. Ala a fost momentul in care am realizat ca am scapat dintr-o copilarie si adolescenta chinuite si ca viata mea abia incepe. Cand mi-am tinut copilul in brate dupa 8 ani de incercari a fost al doilea moment de neuitat.
NOU
“Vă spun, la final, și răspunsul meu.”
Pai?… ne lasi asa?…
NOU
ala a fost raspunsul meu
NOU
Cand m-am nascut
NOU
Cand am cantat cu trupa mea de rockeri prima data pe o scena intr-un club in fata prietenilor si a altor sute de oameni care s-au nimerit joia aceea prin zona. Mi s-a indeplinit un vis din liceu in acel moment. Cred ca asta e fericire, sa iti indeplinesti un vis si sa iasa totul la superlativ…
NOU
Desi sunt la lucru, si intr-o alta tara, nu am timp inca sa citesc toate comentariile, dar cel mai fericit moment din viata mea, a fost cand am mers pentru prima data la terapie ca sa scap de angoasele din copilarie, familia traditionala and shit. Cu atat mai mult ca ma ascunsesem fata de prietena mea actuala, iar ea este alaturi de mine si pot sa ii povestesc orice. Asta a fost cu adevarat cel mai fericit moment, cand mi-am luat o piatra de pe inima.
In rest, maruntisurile vietii.
NOU
Cred ca in topuri sunt zilele in care mi-am inaintat demisiile de la joburile abuzive unde am mai lucrat…
Dar una asa draguta a fost cand am realizat ca, dupa 4 luni de terapie SAPTAMANALA si chin ca sa nu ajungem in divort, nu mai facusem terapie de 3 saptamani si ne era bine. Am respirat altfel in ziua aia. in anul 13 de relatie a fost incercarea. Suntem in anul 14 si ne e bine 🙂