Azi se implinesc 6 luni de cand fac un experiment personal.
Tot ascultand diversi care explica, cui vrea sa auda si cui nu, ca in cafea nu se pune zahar, cel mult un smidge de milk, doar asa se savureaza, asa o simti in gura la perfectie, amaruie și delicioasă si e un aquired taste, trebuie sa vrei cu adevarat să o simți, să ajngi un afficionado al cafelei.

Mno, am vrut cu adevarat. In ultimele 6 luni, nu mi-am mai indulcit cafeaua cu nimic. Zi de zi, am baut cafea, din varii surse, sperand ca, intr-o dimineata ma voi trezi, voi lua o gura de cafea si voi juisa interior, doamne, ce gust, ce placere, oare cum am putut vreodata sa imi pun zahar in aceasta licoare dumnezeiasca.
Da. Deci nu. In continuare, cafeaua neindulcita mi se pare o mizerie amara, destinata torturii papilelor gustative. Știu, nu am băut de care trebuie, era prea prăjită sau prea neprăjită, nu aveam râșniță ceramică cu pas elicoidal, chestii de astea.
The end.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.