Contul meu
Există un bias uman, o eroare de judecata care sunt sigur ca are corespondent psihologic studiat, doar ca mi-e lene sa caut, asa ca ramane la nivelul asta.
Oamenii au impresia ca, cumva, daca cineva le va face ceva rău, nu e nimic, pentru ca va plăti. Banuiesc ca izvorul acestei credinte are legătură cu conceptul religios despre cum toti vom fi judecați la judecata de apoi, nestiind ca acest concept se contrazice flagrant cu ultimul maslu, care spune ca daca pacatosul isi mărturisește pacatele si isi afirma credința nestramutata in Iisus, pacatele îi sunt iertate si ajunge direct de-a dreapta tatălui, iar in rai se va tăia vițelul cel gras in cinstea sa, pentru că mioara rătăcită s-a intors la turmă.
Sigur, e funny până cand ii vezi pe oameni trecând strada tip kamikaze, pentru că e dreptul lor si, dacă dai cu masina peste ei, o sa fii pedepsit. Efectiv neintelegand ca moartea sau schilodirea nu sunt egale cu Huidu liber sau 3 ani cu suspendare.
Iar conceptul ăsta se întinde in cam toate laturile umane unde populația refuza, efectiv, sa aiba grija de ei, in mod personal, pentru ca infractorii vor fi pedepsiți. Hai sa mergem pe jos prin India si Pakistan, pentru ca sunt țări frumoase iar oamenii trebuie sa se controleze, its the law.
Testele și evaluările pentru ADHD: Ghid complet pentru oricine vrea să afle sigur
pe Divergent.ro →Nu am neapărat o concluzie, am scris asta pentru ca voiam sa pun, la un moment dat, filmul cu femeia zdrobită pe trecerea de pietoni, zilele trecute, dar m-am abtinut, o data pentru ca ar fi fost dezgustător sa fac asta si nu m-as fi putut privi in oglinda si second pentru ca nu as mai avea rabdare sa citesc comentarii cu Era dreptul ei, e vina completă a soferului.
Nu mai am rabdare.
NOU
Biasul asta că totul se plătește în viața sau dupa e însoțit fatal de ăla că mie nu mi se poate intampla, altora da dar eu sunt special.
NOU
Acum câțiva ani mergeam cu trotineta electrică. La o trecere de pietoni, sclavetele de pieton mărește repede pasul ca sa se bage in fata trotinetei, urland “prioritate, prioritate ‘.
Deci sclavetele voia neapărat sa moară cu prioritatea in mână. Am început sa rad si i-am explicat de ce nu e afacere sa facă scheme de astea. Nu cred ca a înțeles.
Conform fizicii mele, 100kg eu, 35 trotineta, 70 sclavetele meu. Ce se poate întâmpla dacă vin cu un 30km/h? Aveam cască si camera video, dar modul in care a marit ala pasil, doar ca sa imi aratr ca are prioritate. Bai nene…
NOU
Sa zicem ca aveai dreptate, dar ce nu inteleg eu este altceva, de ce in preajma trecerilor de pietoni nu se reduce viteza.
NOU
Pentru ca pe sofer il doare in pizda de tine. E dreptul lui sa circule cu ce viteza doreste, si sa-si asume constient sau nu treaba asta. Doar ca la el se indoaie tabla, la tine pocneste osul. Sari in fata lui, ca ai drepturi, mno …
NOU
Dacă presupui, ca pieton, că toți șoferii sunt beți, sparți, cu nasul în telefon, în pragul infarctului sau lipotimiei, părăsiți de partener și sătui de viață, sau orice altă situație ce le modifică acțiunile la volan, e un bun început în a evita să murdărești asfaltul cu sânge. De fapt, regula e bună și ca șofer când evaluezi partenerii de trafic.
NOU
Se bazează pe ideea de karma. Ceea ce e amuzant, pentru că sunt oameni nereligioşi, dar care îmbrățișează ideea, postulând un gen de mecanism la nivelul Universului care ia în considerare acțiunile unor primate proaspăt evoluate (mai mult unele, mai puțin altele) dintr-un colț obscur al unei galaxii oarecare și le modifică existența în mod relevant. Practic un Dumnezeu (sau un subaltern, dacă se practică distribuirea sarcinilor), doar că purtând un fel de mască Anonymus. Prima gaură în ideea asta ar fi că, și de ar exista un asemenea mecanism, n-ar putea fi evaluat corespunzător de cineva lipsit de o viziune de ansamblu. Mai pe românește, n-ai recunoaște karma nici dacă te-ar trosni peste ochi.
Așa că în viziunea mea limitată, pe care mi-o admit și accept, sunt povești frumoase. La nivelul rezultatelor pe care le văd în viața cotidiană, nu doar că nu există o karmă, dar ar fi mai plauzibilă o “antikarmă”, un mecanism ce încurajează comportamentele dezechilibrate. Practic, cu cât ești mai canalie, cu atât o duci mai bine.
Așa că dacă aștepți să aibă grijă de tine karma, îți furi singur căciula cât te dai huța pe roata vieții, din reîncarnare în reîncarnare (alt concept ce merge mână-n mână cu karma, dar de obicei e ignorat elegant).
NOU
Bun, voiam sa scriu de karma dar vad ca mi-ai luat-o inainte. Pe alta carare, totusi 🙂 La mine conceptul asta de karma functioneaza. Orice rahat s-a intamplat in cursul vietii mele, oricat am pierdut, primeam inapoi prin alte cai. What goes around comes around, karma, faith, destiny, whatever, habar nu am. Si mai e o chestie: cand se intampla ceva nasolut, te macini mult, mult de tot. Trebuia sa fac altfel, trebuia sa fiu mai atent, ar fi trebuit sa…etc. Asa, zic karma si nu imi mai bat capul, e in trecut deja. Asadar, poate exista, poate nu exista, dar sigur iti face bine.
Ok, nu alergi pe trecerea de pietoni strigand karma, clar.
NOU
Pe mine mă surprinde cum un număr atât de mare de oameni nu pun la îndoială învățăturile bisericii. Pot să înțeleg că în urmă cu 2000 de ani nu era o problemă să accepți că cineva a înviat și s-a ridicat la ceruri. Dar acum, când avem atâtea cunoștințe, nu îți dă cu virgulă? Adică știm una alta despre univers, am trimis oameni în spațiu, dar noi ne închipuim că Iisus s-a ridicat așa, frumușel, fără costum de protecție și s-a dus undeva sus. Și ce mă surprinde și mai tare este că oameni educați, cu un nivel ridicat de cultură generală, nu își pun astfel de întrebări. În esență, biserica îți cere să crezi. Totuși, cel mai mare miracol (învierea și înălțarea lui Iisus) are nevoie de cele mai solide dovezi. Iar ele nu există. Trebuie să crezi. Îmi pare rău, dar eu nu pot. Dacă admitem că suntem creația unei divinități, atunci tot ea ne-a dat și rațiunea. Aceeași divinitate nu poate veni să îmi ceară să suspend rațiunea și să cred incredibilul.
NOU
Prin prisma științei, putem construi lejer o teorie interesantă ce atinge toate laturile creștinismului în cheie modernă. Inclusiv ideea unui Dumnezeu, în ce nuanțe vrei, de la un birocrat plictisit inițiind experiențe de laborator la nivelul unei planete de mâna a zecea , până la o divinitate ultimă, controlând multiversuri, pentru care timpul e un concept la fel de simplu ca universul bidimensional al unei foi de hârtie pentru noi. Pentru o asemenea entitate, manipularea unor atribute asociate fizicii așa cum o percepem noi, ar fi banală, o gospodină care condimentează ciorba ar face un efort mult mai mare.
Problema e că ai scrie literatură SF. Ceea ce e un demers lăudabil, mai puțin când oamenii încep să-și ia gâtul sau să-și justifice orice acțiune în numele Volumului 3, sau 4 din respectiva carte.
NOU
Legat de accident, am facut greseala sa le explic unora ca intr-o tara in care legile sunt optionale, e extrem de important sa te pazesti singur. Saraca doamna, nu a fost atenta si a avut ghinionul sa dea peste “pilotul” de cazan. Daca era pe faza, se termina cu o sperietura si o injuratura si apoi fiecare isi vedea de drum.
Acuma, pilotul primeste cu suspendare sau in cel mai rau caz 2-3 ani cu executare. Nu stiu cu cat ajuta acest fapt pe copilul ce a ramas orfan de un parinte.
Politia nu va face nimic, poate niste pande la treceri asa de gura lumii si in max 2 luni, revenim la haosul standard. Personal, eu nu vreau sa am dreptate, vreau sa ajung intreg acasa.
NOU
Poate ar trebui introdusă și pedeapsa că dacă ai omorît un părinte să treci la cotizat/crescut/finanțat copiii rămași, pînă aceștia ajung majori/cu salariu. Exact în această formă, nu ”daune materiale” de 2 lei după cum consideră un analfabet cu ”expertiză” de prin magistratură.
NOU
E obositor sa iti pazesti tot timpul spatele. Bai, chiar este. Scoti telefonul, te uiti in toate directiile sa nu ti-l smulga cineva. Bagi mana in buzunar sa scoti cheia de la masina, verifici sa nu fi fix deasupra unui canal ca sa nu scapi singura data in viata ta cheia si sa cada fix in canal. Mergi pe strada, bate vantul, stai cu urechile ciulite sa vezi daca paraie vreun copac. Ai verde la pietoni, te asiguri ca nu trece in viteza o masina cu regim special de circulatie (era sa ma faca pilaf o ambulanta care a trecut in viteza pe langa mine in timp ce traversam pe verde, pe banda 1 fiind oprit un autobuz si nu, nu avea sirena pornita, doar m-a mancat in cur sa ma opresc si sa scot capul dupa autobuz cand a trecut ala cu suta la ora). Iesi din scara blocului, te uiti bine pe jos sa nu calci intr-un rahat de caine lasat de un vecin nepasator.
Si tot asa.
Diferenta este ca unele neatentii iti cauzeaza neplaceri, altele pierdere de timp si bani iar altele te pot duce in mormant. Trebuie sa le prioritizezi.
Nu inteleg cum sunt unii senini cu castile in urechi fara nicio grija pe strada, pe bicicleta, pe trotineta, fara sa auda un claxon. As vrea sa fiu si eu senin. Cred ca trebuie sa ma apuc sa iau niste prafuri sau ierburi sa scap de anxietati d-astea.
NOU
Io trec strada numa pa unde nu e voie. Niciodata pe trecere. Trecerea semnalizata e cel mai periculos loc ptr traversat.
Ascultati la mine ca va invat de bine. Cand treci asa ilegal este de 10 ori mai atent, ca iepuru si dupa masini si dupa militie sa nu-ti iei amenda. Toate simturile sint la maxim si nu e nici un risc. Pe trecere esti flasc ca o poola bleaga, eventual si cu ochiin telefon si castile n urechi. Zbaaaang si joci tabinet cu sf petru.
I-ati vazut p astia de traverseaza ilegal …plm lasa si telefon scot si castile din cap, sint numa ochi si urechi ca jaguaru la pândă. Asa cum trebuie dealtfel.
Retineti: niciodata nu traversati pe trecere!
NOU
Ma gandesc ca o fi si faptul ca unii oameni considera civilizatia o aducatoare de Neflix si hamburger, nu o initiativa colectiva de a crea o constiinta universala din care, daca pasesti afara, esti cam pe cont propriu si simti consecintele pe pielea ta.