Contul meu
de micu`TZU
Mi-am luat nevasta (de fapt ea pe mine) şi am purces vineri după amiază la plajă, într-un golfuleţ mai simpatic. Am stat la baza unui dig (ca-n foto), lăngă o domniţă şi un domn mai în vârstă, ulterior mai apărând un tataie. Cei trei păreau că se cunosc, ceva de genul clienţilor vechi ai locaţiei. Apa un pic cam rece (estimez un 18 gr.) dar foarte curată, limpede. Plecând de la acest aspect, unul din ei spune ceva de genul că de regulă, apa e murdară şi din cauza Petromidiei, mizerie şi poluare peste tot. Inclusiv acolo erau peturi, cutii de bere, suc, etc. Comentam noi aşa şi ne plângeam că aruncă nenorociţii pe acolo, că oricum nu adună nimeni, etc…. Trece juma de ora şi scoate un tataie din ăia o bere, o rade şi jap aruncă cutia sub o piatră. Eu zâmbesc acru şi….. tac. Nevastă-mea ia o pungă şi începe să adune peturile şi cutia ăstuia, la care ălălaltul spune că de ce adună, că nu le-a făcut ea.
Doamna mea, într-un moment de inspiraţie de zile mari zâmbeşte absolut normal şi spune: “vreau ca maine când vin aici să fie curat”. Ăla cu berea s-a făcut pământ, iar tipa de era acolo îi spune “nea …cutare… ai o bilă neagră”.
Concluzia e a fiecăruia.
A mea e clară.
Mereu ceilalţi sunt de vină.
La nivel declarativ stăm excelent.
Practica ne omoară.
În practică nu reuşim să nu fim nesimţiţi.
NOU
buna replica .
in rest, aceiasi nesimtiti .
NOU
“Nevastă-mea ea o pungă” – ceva nu e bine. simti? 😀
NOU
Da, simtim…se mai intampla. Faza asta cu teoria asa e, toti se plang de stat sau nu stiu ce organisme mari si invisibile, dar defapt ala micu’ tre sa faca (nu micu’TZU, ala micu’ adica omul de rand), ala si ai lui, adica societatea. Noi nu suntem o societate inca, noi suntem o gramada de straini care nu se suporta si n-au cum sa se inteleaga.
NOU
scoate un tataie din ăia o bere, o rade şi jap aruncă cutia sub o piatră – foarte tare stilul povestirii, de apreciat oralitatea ei :))
Știi că și Ceaușescu zicea “sa facem totul pentru ca…” și niciodată nu făceam. La nivelul ăsta, nu s-a schimbat nimic. Din păcate.
NOU
haide bre Cristi, că scriam cu gura plină
de unde şi oralitatea… 😀
dar faptele rămân…
Acu plec tot acolo, că doar am făcut curat, nu?
NOU
Desteapta nevasta. Felicitari!
Asta cu puterea exemplului e cu doua taisuri.
Daca tu si sotia erati mai “moi” puteati sa va molipsiti de la ei si sa va fie jena sa o faceti pe ecologistii. Obiceiurile proaste se prind cel mai repede.
Eu nu cred ca mosulica ala a invatat toata lectia dar data viitoare cand va arunca pe jos se va uita in parti sa nu fie macar “acea femeie” care i-a dat peste nas subtil 🙂
NOU
Se pare totusi ca voi reusiti sa nu fiti nesimtiti nici in practica… sau macar sotia ta :-D. I love your wife! Can I marry her?
NOU
Foarte frumos gestul sotiei. Respect! Trebuia sa fi participat si tu. Odata la un semafor in fata mea si-a terminat unu` sucul si a aruncat flaconul pe sosea. M-am dat jos din masina, m-am dus si i-am spus ca a pierdut ceva, foarte mirat m-a intrebat ce si i-am dat flaconul spunandu-i ca daca fiecare facem asa nu se pastreaza orasul curat.
NOU
ieri după amiază am fost din nou acolo
şi bine înţeles cutii de cola
şi pe rând, au venit toţi membrii “comunităţii” care, la plecare, au hotărât să adune mizeriile de pe jos, chiar dacă nu le făcuseră ei
e un pas
mai asteptăm şi altii
NOU
Mizerabil…asa era si in Bucuresti. Chestia care m-a frapat pe mine cand am venit in capitala a fost aceea ca toti “dadeau din gura” si asteptau sa vina primarul si sa le curete gunoiul de sub geamuri (gunoi pe care tot ei il aruncau acolo) sau sa le dea zapada din fatza blocului dar in asa fel incat sa nu o “depoziteze” sub geamul lor, etc etc etc…mi-e greatza de rromanica, dar mai ales de locuitorii ei…
Laudabil ce ati facut voi micutzule..dar eu raman pesimista in continuare…voi sunteti ca doua picaturi de apa curata intr-o mare de nesimtiti
NOU
păi sperăm că picătură cu picătură, punem de un râuleţ, fluviu, mare, …..
NOU
Foarte dragut gestul sotiei tale. Daca am avea toti initiative de genul asta, sunt sigura ca n-as mai prefera asa de mult o vacanta la munte, in locul uneia la mare. Desi, incepe si acolo sa se vada “amprenta” animalului numit om.
NOU
Eu pot sa ma mandresc ca niciodata, dar absolut niciodata nu arunc pe jos. De multe ori poseta mea se transforma intr-un mic cos de gunoi deoarece domn` primar a uitat sa puna pe ici pe colo` cate un cos de gunoi…
NOU
Pfff.. mie-mi spui!? Am fost la Dunare, undeva langa Orsova (viaductul Mraconia). Merg de cativa ani acolo, de vreo 2 – 3 ori pe an si tot timpul stau in acelasi loc, mai exact, o poienita misto la baza padurii unde nu ai acces decat cu barca (sau prin padure, daca esti Rob Bush). Si tot timpul tarani care campeaza acolo lasa gunoi la greu. Acum 2 saptamani cand am fost ultima oara, am ars tot ce era de ars (PET-uri, 1 Publitim, servetele, role de nailon goale, etc.) si lucrurile care nu ardeau gen: doze de bere, diverse sticle, conserve de fasole/pateu etc., le-am pus frumos in 11 saci de gunoi/30l, pe care i-am transportat vis-a-vis cu barca la niste tomberoane.
Deja mi-e greata de oamenii astia, dar am ajuns sa nu ma mai mir sau sa nu ma mai astept la altceva si de aia inainte sa ajung acolo, cand ma opresc in piata din Orsova, cumpar si saci de gunoi, ca stiu ce ma asteapta.
Respect, Andi.
NOU
Neata imi place blogul tau te-ar interesa un schimb de linkuri cu siteul meu?