Scris de Daniel

Am fost un tip foarte cuminte și pașnic în liceu. Am fost mereu un copil ocrotit, poate supra ocrotit, așa că pentru mine, anii adolescenței au foat ani de copilărie. Nu mă gândeam la femei, nu îmi mirosea a hormoni, ba chiar și sfântul act al masturbării l-am descoperit la o vârstă la care alți elevi de vârsta mea, deja umpluseră rezervoare hectolitrice cu lichid seminal.

Cert e că prin clasa a 11 a am simțit fiorul primei iubiri. Florentina era atât de diafană, atât de dulce, era o zână, tot ce visasem de la o fată. O urmăream pe furiș pe drumul spre casă doar ca să îi simt parfumul, îi căutam privirea în pauze doar ca să mă pot pierde în albastrul ei de hău și de genune.

Mi-a trebuit tot curajul din lume să mă duc la ea și să o întreb dacă vrea să mergem să bem o cafea. Eu personal nu beam cafea, pentru că copiii nu beau cafea și nici alcool, pentru că alcoolul e pentru oameni mari. Așa că ne-am dus la un bar lângă Cișmigiu, am băut o cafea, am mâncat niște aripioare picante (s-a închis barul ăla acum, am impresia că e un magazin de mezeluri în loc) și am băut o bere. Drept pentru care m-am îmbătat și i-am cerut prietenia.

Nu râdeți mă, eram mai puri pe vremea aia și mai simpli. Ea a acceptat, iar eu eram în culmea fericirii. Ne plimbam de mână, ne pupam pe obraji, câteodată ne atingeam și buzele, ne mângâiam tandrul pletele unul altuia (eu aveam niște frumoase plete blonde și crețe, precursoarele cheliei de acum), ce să mai, era un vis împlinit pentru mine. Ce conta că atunci când am întrebat-o de ce a ieșit cu mine prima oară, mi-a răspuns simplu de milă. erai atât de roșu și terminat când m-ai întrebat, încât eram aproape sigură că explodezi dacă îți spun nu.

A trecut timpul, s-a apropiat sfârșitul de an, venea banchetul, unde eram hotărât să fac pasul cel mare. Să îi pun mâna pe sâni. Mă zvârcoleam nopțile de emoție, dar eram pornit și nu voiam să renunț. Era momentul meu, atunci și acolo.

A venit banchetul, executat în cantina liceului, fiecare a venit cu alcool de pe unde a nimerit, eu am băgat un pahar de ceva dulce și țuiculizat, ca să îmi fac curaj și, cu agerimea unei manguste și ferocitatea unui leu, am scos-o afară, să ne plimbăm, desigur, pe la întuneric. Și ea consumase ceva, ceva mai mult decât mine oricum, așa că momentul propice a sosit.

Îi iau paharul din mână, i-l arunc, o trag înspre mine și o sărut fierbinte, în timp ce mâinile mele o explorau și o simțeau în cele mai ascunse cute și rotunjimi. Prinși în vraja sărutului, ne îndreptăm spre băncile de sub castanii din fundul curții, sărutându-ne nebunește, când ea mă oprește, respirând repede, expirând aer pe care îl sorbeam în mine, pentru a fi mai aproape de ea și zice.

– Dane, eu sunt virgină.

– Știu, comoara mea, nici nu m-as aștepta la altceva de la tine.

– Dar, pentru că țin la tine, o să ți-o sug.

Zbang. Acolo se terminase cu zânificarea, diafanizarea și dulcificarea. Așa am afalt eu cum fetele din liceu fac sex și rămân și virgine. Cu prețul unor hemoroizi gigantici.
Și ce hemoroizi avea Florentina, zâna mea, atunci când ne-am întâlnit erotic prima dată. Cât alunele de mai.

Din câte știu, s-a căsătorit virgină. Sper că o fi bine, acolo unde o fi acum.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.