Amintiri cu refugiați ucraineni #3

Nu mă dezmint nici în ultimul ceas de năravul de-a oferi ălora care mă trolează explicații. Fac totul pentru cititorii de bună-credință! Măcar astfel vor afla mai multe despre ce s-a întâmplat. Ce a fost? Dacă n-a fost? Idem la vocile mai articulate. Scriu mai bine când atac fiecare punct vital al hărții. Chiar îmi place să port discuții în contradictoriu. Îmi antrenează „mușchiul cerebral”.

Ucraineni, vajnici ucraineni, vor defila și ei mai încolo. Încă stau pitiți la căldurică, departe de bombele și oprobul mass-mediei rusești.

Am făcut acea comparație că eu și studentul ne-am așezat pe bancă precum doi pensionari PSD deoarece mi-am amintit de o întrebare de la facultate. „Cu ce asociați partidul PSD?” Atunci am răspuns că îl asociez cu pensionarii și o istorie îndelungată pe la noi. Nu vei auzi de sexagenari care să se fi raliat USR-ului fluturând stegulețe LGBT+ și împărțind cu larghețe flyere despre educația sexuală. Ce utopie! Este atât de nerealist să visezi măreț când pe la noi BDSM-ul românesc face simbioză cu bătutul muierii ca la Vaslui.

Nu am nimic cu persoanele care postează pe facebook fotografii din vacanțe. Pe la Mihail am citit asta că nu trebuie să copiez experiențele altora și îi dau totală dreptate. Datorită  acelor imagini am învățat cum arată lumea din confortul patului și fără să sărăcesc prin gări. Sunt capabilă să dau unfollow, unfriend și, în situațiile disperate, chiar block ălora care mă seacă prin postările lor. În feed-ul meu coexistă, dar mai pe bucățele, un mozaic de mănăstiri, poze cu câini, citate din Nichita Stănescu, concerte în aer liber și meme-uri cu restanțe. Alături de postările lui Lucian Mândruță. Bula mea de aer adăpostește întreg universul. M-am uitat la doldora de poze deoarece aveam nevoie de material pentru studiu sociologic („Omul în habitatul său natural”). Am trecut printr-o perioadă în care am devorat orice privind viața de cuplu ori familie („Schimb de mame”, vloguri cu mămici, filme, seriale, știri, conversații cu rudele). Nu mi se potrivește neam. Din lașitate, las altora nopțile nedormite și gaura din ciorap care se lărgește din cauza inflației. Să le priască ceaiul ăla căruia Mugur Isărescu îi cântă osanele.

Sunt anxioasă în afara cadrului sexual. Lasă așa, mai bine stresat decât plictisit, chiar dacă nu am scos-o la liman cu lipsa distracției.

Viața mea este una destul de neaventuroasă. Așa mai recuperez anii de adrenalină prin poveștile mele cu refugiați ucraineni. Doar pentru că m-am bulucit în mașina unuia care mi-a zâmbit galeș nu dovedește că acesta-i life style-ul meu de toate zilele.

Am dres busuiocul, iar acum mă aștept să mă troleze haterii pentru coerența și firul narativ. Nu le mai dau apă la moară cu toate „î”-urile. Să-mi vadă alte paie în ochi, cum stă scris în Evanghelie.

Îi numesc troli pe cei care m-au înjurat. Nu meritam atâta ură gratuită. Nu am schingiuit pe nimeni, nu am furat din zestrea statului cât pentru 10 vieți. Nici eu nu îmi apreciez stilul. Sunt o mamă denaturată cu privire la opera mea bele—tristică—. Scriu mai mult pentru mine. Uit că trebuie să mă priceapă și ceilalți. Să nu scriu și peste 10-15 ani doar pentru mine, probabil dintr-un limbo.

Da, învățasem că era “qui pro quo”. O literă în plus și hopa, au tăbărât pungașii în conacul meu să mă ia la rost pentru greșeală. Fac o cruce strașnică și slăvesc cerul ăsta! Noroc că nu era vreo rețetă compensată de la farmacie ori vreun contract pe casă.

Nu mă umflu în pene pentru că arăt HOT. Mulți ani la rândul mi-am detestat înfățișarea. De aia nu suport să văd BBW care se iubesc cu osânza pe ele. Oftam fiindcă îmi cădeau sânii în chiloți la cât de mari și grei erau. Am atașat acel link ca poporul să își creeze o idee. Ce piesă de colecție s-a perindat în fața sadicului! Are destul de mare importanță aspectul meu fizic. Una peste alta, scriu o poveste cu o groază de elemente sexuale. Nu am stat doi șoareci la sporovăit în bibliotecă, ci m-a tras de sâni în mașină. „Din cauză că sunt așa de mari, nu simt nimic.”

Pentru mine, studentul nu era doar spirit, minte. Nu jucam în filmele alea psihologice când ți se umflă țâțele numa’ dacă-l auzi că a citit din Freud. Ginecologul îmi poate verifica himenul, nu și gândurile murdare. Am eu o axație cu virginitatea mea. Voi lălăi subiectul mai încolo. Nu îmi este rușine de acele gânduri pentru că, dacă mi-ar da pace, m-aș întreba când am devenit asexuală nitam-nisam. Dezordinea lor nu este corelată cu depresia. Când sunt în toane bune, claritatea îmi devine ultimul prieten și atunci compun doar să știu că nu las arta să piară în bătaia unei emoții.

Deja am păstrat în arhivă următorul articol despre idila mea. Face trunchi comun cu revistele pornache. Voi reînvia scheletul de dinozaur al revistei PlayBoy.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt