Mi-am călcat pe inimă și m-am uitat la Nosferatu și Kraven the Hunter. Despre Kraven nu am ce să zic, este impecabil făcut, o capodoperă, un film care poate fi numit

cel mai prost film Marvel din istorie. Nu știu, poate mă înșel, dar nu cred. La seriale Marvel cred că e ăla cu avocata verde, dar nu mă pot pronunța în deplină cunoștință de cauză, pentru că am închis după 10 minute.

Nosferatu e destul de meh. Știu că se vrea un remake după ăla din 1921 sau cât era, dar e atât de clișeistic, o abundență de imagini care se vor artă pură, încât, până la urmă, ajunge o înșiruire de tablouri. Normal că Transilvania e o țară de țigani superstițioși, spre deosebire de civilizații vestici, care nu au niciun fel de superstiții și nu cred în basmele astea. Nosferatu arată aiurea, nedefinit, cumva păcat de interpretarea lui Bill Skarsgård, care ar fi avut nevoie de un suport mai maleabil decât un dulap cu degete. Iar ultima scenă este absolut caraghioasă, cu contele Orlok având curulețul ăla uscat la vedere.
Mențiune specială pentru englezii care vorbesc româna. Se înțelege totul.

Star Trek: Section 31 este, oh, vai, zici că e film cu buget redus. L-am văzut doar pentru că nu aveam altceva de făcut și mi-era lene să caut vreunul mai de doaamne-ajută. Doamna Michelle Yeoh are 62 de ani și asta se simte, coregrafiile de luptă sunt făcute să îi protejeze osteoporoza și încheieturile, așa că scenele de luptă de 10 minute sunt ușor penibile. În rest, personajele sunt degeaba, fără sens, the bad guy este absolut aiurea și nu are nicio motivație, totul e o ciorbă numită pompos Star Trek. Bleax.

Severance. Deși e foarte încet, un serial foarte mișto, genul acela la care dacă, anulează cumva Apple sezonul 3, o sa ne sinucidem încet, pentru că sunt atâtea fire și enigme deschise în el, încât e imposibil să fie acoperite în cele 2 episoade care au mai rămas.

Am văzut un clipuleț pe tiktok, cu Companion și mi s-a părut curioasă ideea filmului, așa că am zis să îl văd. A little bit of meh, e un film de ăla similar cu cele tip Sundance. Închiriem o casă, 2 mașini și facem un thriller. Doar că nu e thriller, are roboți absolut umani, dar și mașini pe diesel. Dunno, nu m-a atins cu nimic, l-am ținut minte doar pentru că mi-am propus ieri să scriu despre.

The Gorge e neașteptat de interesant, deși joacă tipa aia care are ochii cu coordonate geografice fiecare, Anya Taylor-Joy, plus surpriza plăcută Miles Teller care, în general, primește roluri de cabotin sinistru. E funny de urmărit, destul de alert făcut și nu regreți cele 2 ore. Gen cum ai regreta după ce vezi Kraven.

Am revăzut Dexter, după 100 de ani, pentru că nu văzusem Sezonul 8 și am zis să îmi readuc aminte ce s-a întâmplat. Ce să zic, old school, deși au cam rasolit-o în unele sezoane, iar sezonul 8 e static și plin de How you holdin up, o grămadă de zbateri interne ce au toți criminalii în serie. Și se termină și aiurea, mai bine nu vedeam finalul, nu știi, nu suferi.

În schimb, am văzut Dexter: Original Sin și nu mi-a părut rău deloc, deși, în general, nu mă uit la prequeluri, pentru că sunt cash cow-uri. Nici până acum nu am văzut prequelul de la TBBT, cel cu Sheldon și rezist bine mersi, nu simt nevoia.
Prequelul de la Dexter nu e rău deloc, e interesant că au găsit o detaliere a unor explicații din serialul original, scenariul e bun și promite. Nu m-a dat pe spate Molly Brown, în rol de Debră, mi se pare trasă de păr și forțată, dar e posibil să fie o chestie de gust.

Aștept să se termine sezoanele de la Invincible și Solo Leveling, am auzit numai lucruri bune despre ele.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur