Aseară a venit în Constanţa prea stimabilul Crivăţ, cu care ocazie am avut onoarea şi plăcerea de a-l cunoaşte pe Adi Hădean, care îl însoţea.

Şi Crivăţ, normal, a venit cu palinca de Zalău după el. Aşa că ne-am instalat la restaurant, unde am degustat pe îndelete până s-a terminat sticla.
După care am trecut pe bere, ca să stingem dogoarea de la ţuică şi de la pastrama de berbecuţ consumată anterior.

Şi m-am trezit acasă. Cam aia a fost, că în afară de nişte flashbackuri scurte şi o cruntă durere de cap, nu îmi mai aduc aminte de nimic.

Aşa că, vă rog, luaţi-mă uşor.
Am mahmureală cronică.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.