Am avut, pentru prima dată în cariera-mi de blogger, un telefon în teste. În general nu prea accept chestii de genul, pentru că nu îmi plac nici telefoanele, nici maşinile. Aş testa restaurante sau agenţii de turism, dar nu electronice. Acum am testat pentru nenea Secmerean, dar cred că după reviewul ăsta, nu o să mai testez niciodată.

Ca să fiu scurt:
Samsung S8300.
Puncte bune.

E roşu.
Are ecran tactil, ceea ce pentru mine a fost funny.
Derulezi pe ecran dând cu degetul pe el, iarăşi loads of fun.
Are un joc de zaruri, care se aruncă când scuturi de telefon. Bun pentru un barbut mic la ceas de seară.

Puncte slabe.
Nu are wireless
Se mişcă foarte greu în meniu.
Toate chestiile de pe ecran sunt mici, ca pentru bebeluşi. Niciodată nu am reuşit să ating din prima ceva.
E TOTAL NEINTUITIV. Total. Am stat cu Piticu 10 minute să cautăm bluetoothul. Nu l-am găsit.
Butoanele sunt aşezate aiurea. Butonul din mijloc de sub ecran, pe care clar oricine l-ar lua drept buton push pentru foto sau butonul de enter, este de fapt butonul de return. Să încerci să faci poze cu el e o adevărată aventură, pentru că nu ştii pe ce să apeşi.

Concluzia.
A fost cel mai enervant telefon pe care l-am avut vreodată în mână. Nu l-aş recomanda decât păsăricilor care au nevoie de fiţe, dar nu de altceva.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.