Cum ajung eu să îl urăsc pe Vidieanu și în 2014

V-am zis că în cel mai împuțit sat din jurul bucureștilor, satul în care miroase a căcat de la intrare, pentru că canalizare, satul care are absolut toate ulițele desfundate și fără asfalt, adică Pantelimon, se pun borduri la greu.

Practic și principial, mi se fâlfâie de mafia primarului de aici. Doar că ăștia, punând bordurile lui Vidieanu, sapă șanțuri pe marginea drumului. Șanțuri nesemnalizate, neacoperite, nenimic.

Iar ulițele împuțite pantelimoneze, și așa mici, devin și mai mici, dacă vor să treacă 2 mașini, una din ele trebuie să fie în echilibristică pe marginea unuia din șanțuri.

Azi am fost eu ăla care a prospectat una din gropi. Din fericire, mi-am luat asta . Extrem de utilă, să știți. Băgat în groapă de una din mașinile de vidanjare care grohăie zilnic prin cocina asta.

Și uite-așa, după atâția ani, Vidieanu nu îmi părăsește dedicațiile.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt