In general evit sa pun fotografii cu Aisha, fiica mea cea mare, nu pentru ca nu as vrea, dar mai ales pentru ca ma cearta, dacă o fac, este o persoană mult mai retrasă, iar eu sunt un tati ascultator.

Dar poza asta o sa o pun, fie ca vrea ea sau nu. Pentru ca reprezinta suma tuturor eforturilor supraomenești pe care le face fiica mea cea mare, in viata de zi cu zi, pentru a putea face sport de performanta la cel mai inalt nivel si pentru a fi si unul din elevii eminenti ai scolii, bursiera si doar 10. Nu stiu cum as putea sa ii rasplatesc, cumva, toate vanataile, durerile de articulatii si nu numai, zilele in care nici nu se poate ridica de oboseala si dureri, munca titanica pe care o depune, zi de zi. Nici nu stiu cum sa ii spun exact cat de mult o iubesc, pentru ca sunt prea putine doar niste simple cuvinte.

Anyway, i give you campioana romaniei, MVPul de portari al romaniei si cel mai bun portar al generatiei ei, fiica mea.
Aisha.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur