Am ajuns la punctul în care nu mai suport mezelurile din comerț, deși îmi place un mușchiuleț afumat, un cârnăcior moldovenesc, chestii de astea, proteice și sănătoase. Plus, am remarcat că sunt alergic la cremvurști. Serios, am o intoleranță, dacă mănânc, mă stric la burtă.

Așa că mi-am făcut propriile mezeluri de casă. Afumate. În casă. Știu, nu știați că se poate, dar se poate. Și e destul de simplu.

Pentru afumat aveți nevoie de o oală de oțel sau ceaun de fontă, pentru căldura calmă și egală, un suport care să țină carnea la jumătatea oalei și de un capac normal, care să se potrivească perfect pe oală sau ceaun.

Oala o tapetați complet cu folie de aluminiu, ca să nu o distrugeți.

După aceea puneți pe fundul ei o cană de orez și o jumătate de cană de zahăr. Ele vor forma rumegușul care va facem fumul. Dacă aveți rumeguș adevărat, de stejar și cireș, cu atât mai bine, dar majoritatea oamenilor nu au. Peste puneți și aromele pe care le vreți să circule prin carne.

Eu am folosit drept suport chestia de la cuptorul cu microunde, peste care am pus o sită de friteuză în care am pus carnea, la grămadă. A fost un prim test, teoretic trebuia să pun mai puțin, să fac un sistem pe care să stea atârnate ca să se scurgă zeama din ele, să nu devină amare, dar overall a mers și asa.

După care le-am dat la foc, folosind o tavă de tort drept capac, singura care era suficient de etanșă. Peste am pus o oală cu apă, drept greutate și aia a fost, nu a ieșit picătură de fum în bucătărie.

Resultatul? Decent. Nu m-a dat pe spate, e o muncă aici de trial and error, la potrivit timpul, cantitatea de arome, tăria focului etc. Nu povestesc despre ce am pus eu la afumat, că nu ăsta e subiectul, fiecare, dacă e interesat de așa ceva, știe cum vrea să își marineze carnea, ce baițuri face și cât să o țină.

Fiți bravi, încercați și testați. Poate vă va plăcea.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.