În săptămâna ce a trecut s-au întâmplat 3 lucruri care au dus pe culmi presă românească.

1. Europa a făcut mişto de noi, prin nişte caricaturi şi videouri, în care românii din străinătate sunt prezentaţi drept ţigani cu lanturi groase la gât sau cerşetori.
2. Ladislau Boloni a declarat că “Poporul român nu este din naştere curajos, îi lipseşte ambiţia şi se mulţumeşte cu puţin”
3. A început campionatul european

Cel puţin la punctul 1, a înnebunit rromania. Cum adică?? Noi suntem cerşetori?? Noi suntem reprezentaţi de ciorile cu 10 kile de aur la gât? În nici un caz. Bandele de cerşetori din Roma şi Paris, cei care trag de tine la propriu să le dai bani şi dacă nu o faci ai mari şanse să iei bătaie, nu sunt bande româneşti. Tigancile cu fuste înflorate care te înjură şi te scuipă dacă nu stai să îţi ghicească, nu sunt români. Hoţii, criminalii, violatorii, toţi Mailatii care au speriat Italia, menajerele care îi ucid cu sânge rece pe cei pe care îi îngrijesc, târfele din baruri care se vând pe 5 dolari, peştii lor, în nici un caz nu sunt români. Taberele de ţigani din Italia şi Spania, locuri în care mor oameni de cuţit sau ştreang, nu sunt româneşti. Sau dacă sunt, nu sunt reprezentative. Pe noi ne reprezintă Eminescu, Nichita, Enescu. Ţiganii şi cerşetorii nu sunt ai noştri. Protestăm ferm.

Altă inflamaţie pe degete a fost declaraţia lui Boloni. Boloni are 2 mari dezavantaje. E ungur şi e medic. Adică e un iredentist deştept, nu e un mingicar de rând, care se însoară în Argentina că să scape de Mafia din Bucureşti.
De ce s-a inflamat lumea? Că a declarat că poporul român nu este din naştere curajos? Aş putea să scriu sute de pagini de istorie în care să demonstrez că poporul român nu este curajos. Începând de la Decebal, istoria noastră a fost marcată de umilinţă. De ce germanii de exemplu îşi păstrează aceeaşi limbă aproape, ca acum 2ooo de ani? Şi ei au fost cuceriţi de români, că şi noi. Numai că la noi, femeile dace luptau cu pieptul dezgolit la unificarea limbilor, organelor şi obiceiurilor. Şi uite-aşa, din limba noastră dacica am rămas cu miere, brânză, viezure, iepure şi cu salutul “Wassup duck?”. În rest ne-am romanizat.

Restul istoriei? În afară de relative urme de curaj în lupte disparate, să ne gândim cine a inventat faza cu arderea recoltelor şi oravirea fântânilor. Ai noştri, cum venea câte unul să ne ocupe, cum fugeau în munţi, dând foc la recolte şi otrăvind fântânile. Luptă, noi? De ce, când mai bine îl înfometăm? A, că o să murim şi noi de foame după aia, e altceva. Mai bine mori de foame, mai scurmi în ţărâna după o râmă delicioasă, decât să mori de sabie. Şi aşa am “luptat” 2000 de ani. Iar acest minunat de curajos popor a dat conducătorii pe care îi merită. Toţi domnii şi voievozii români nu mai ştiau cui să închine ţările mai repede, pe bani buni. Ba la polonezi, ba la turci, ba la auto-strungari, noi tot timpul ne închinăm cuiva. Vecinii noştri în schimb, luptau. Sute de ani. Noi ne închinăm ţara, “că să fie linişte”. Scuza laşităţii.

Cât despre campionatul european, one word. Marfă. Au jucat nemţii aseară că extratereştrii. Iar Portugalia a arătat că o posibilă căştigătoare a campionatului european.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.