Am fost, in lunga mea viata, in multe locuri, multe tari, multe aeroporturi. Va jur, nici macar in rusia nu exista o atat de mare scarba si lipsa de respect fata de clienti, calatori, cei care, practic le platesc salariile, decat al angajaților de la Otopeni. Dimineata la 4, parcarea din fata de la plecari era blocata pentru ca, as usual, nu mergeau portile. Coada de masini era pana in Otopeni, la propriu. La celelalte parcari, intrau doar cei pe baza de ecuson sau de prietenie si cand incercai sa intri, desi erau locuri, ti se facea un semn in scarba sa te cari in pla lui de acolo, ca are o gramada de treaba.
Va zic, nici nasterea primului copil nu am asteptat-o asa cum astept momentul in care o sa ies din tara.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.