Nu sunt neapărat pornit împotriva șarlatancei ăsteia, care profită, ca fiecare din cei de teapa ei, de oamenii slabi, slabi de înger, fără voință, temători, cu frici și angoase și cu nevoi care presupun, întotdeauna, un salvator, un mesia care să le spună ce să facă și unde să se ducă. Amintiți-vă de Jean Constantin, din filmele cu Ardelenii. Fix aia e și țoapa asta, vânzător de ulei de șarpe, doar că în quisda goală.

Sunt întristat când văd CÂȚI OAMENI, câte femei sunt acolo, câte persoane care își aruncă banii pe mizeria aia schizoidă de gemut în grup. Uitați-vă cât de penibil se simt unele dintre ele, ar fugi, doar că nu au unde, regretă, dar nici nu vor să se facă de râs și să plece. Cam cum mă simțeam eu când m-am dus la Zepter.

Mi-e îngrozitor de milă de oamenii aceștia. Și mi-este și mai milă și mă simt și mai rău știind că nu am ce să fac, că iluziile vândute de șarlatanii aceștia sunt mult mai atractive decât realitatea crudă și rece pe care o ofer eu, gratuit. Din păcate. Îmi pare rău, doamnelor. Nu veți face niciodată genul acela de sex cu viața. Ci, mai degrabă, genul acesta.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.