Contul meu
Mie îmi plac cei mai mult pe lumea asta deontologii de online în problema copiilor. Cei care țin cele mai interesante prelegeri despre cum se cresc, despre sistemele de recompense, despre cum traumatizezi sufletul plăpând al unui pui de om prin bătaia aplicată, despre cum nu înțelegi că trebuie să îl înțelegi și să relaționezi cu el, nu să îl bați. Desigur, în mintea lor ușor bolnăvioară, se presupune că tu, ca părinte, îți iei copchilul și îl legi de pat, după care îl zdrobești cu o frânghie udă până se pișă pe el. Se știe, cu un vaslui suntem toți datori.
Mă gândeam la asta, citind comentariile de aici, unde nenumărate păsărici care încă nu au văzut cum arată un test de sarcină sau au născut copii doar cu chiureta, știu exact cum să crești copiii, cum să le înțelegi traumele și problemele și cum să eviți violența, acea violență care distruge plăpândul suflet etc. Desigur, încă nu am aflat ce părere are pe subiect specialista numărul 1 în tot ce înseamnă creșterea copiilor, cățeilor sau a broaștelor țestoase, Simona Tache, dar ziua e lungă.
Anyway. Din nefericire pentru mine, nu mi-am legat niciodată copiii de o bancă și să îi bat cu frânghia udă, ca să vă pot da niște opinii temeinice din domeniu.
Norocul meu, și aici mă refer la temperamentul pe care îl posed, a fost că fiica mea este un copil foarte cuminte și bun, care nu face prostii, pur și simplu. Dimpotrivă, ea e cea care mă ceartă în mașină dacă înjur, ea închide un ochi și mă amenință cu degetul întins când fac vreun trolling cu ea, are grijă să nu îmi cumpăr prostii de mâncare etc. Prin urmare, nu am de ce să o cert, nemaivorbind de bătaie sau ceva. Mai îmi scapă câte o înjurătură, dar mă ceartă ea după aia și mi se face jenă.
Partea proastă e că fratele ei e un mic diavol împielițat. Pur și simplu, de când a început să vorbească cât de cât și să înțeleagă lumea din jurul său, face numai drăcii, încontinuu. Este exact opusul surorii sale. Desigur, e haios până la cer și înapoi cu ce face, dar câteodată reușește să mă scoată din sărite major, ba chiar și cu intenție, e total vizibil că trollează și nu are nici cea mai vagă intenție să se oprească. Well, o castană sau un șut în posterior, în general din fuga lui, el plecând râzând să se așeze singur la colț, pentru că a făcut o prostie. Și de la colț vede oricum la desene animate.
Prin urmare, așa îmi dezumanizez eu copiii, cu sânge rece. Dacă aș fi în Norvegia, probabil mi i-ar lua protecția copiilor, doar sunt un părinte violent și autoritar. Din fericire, încă nu am emigrat acolo și probabil nici nu o să o fac, decât doar la vară, să mă duc să văd Șoseaua Nordului, am auzit că e prea frumos.
Serios, și voi vă bateți copiii în halul ăsta, dezumanizându-i și terorizându-le psihicul fragil, care se va dezvolta în niște adulți gata să se mute în Vaslui?
NOU
ţi s-a pus pata pe Vaslui, we get it bruh.
NOU
Ci ia io ia io. Care ia io ca ci iam facut ia io io?
NOU
Mi-e mi-a zis ăla mic o dată că dacă mă mai încrunt la el îmi dă o carată cum n-am văzut niciodată. Și de-atunci dorm cu cărămida sub pernă.
NOU
Iar mi-ați adus aminte de Waszyle:
Eo n-o să bat niciodată covoare!
Pentru că n-am!
NOU
Pai Tache nu isi bate mâța?cu ziarul?despre ce vorbim? Ca parca asa citisem acum njde articole in urmá…tot copil e ,nu?
NOU
nu cunosc, mie imi povesteste unnprieten pe care il corija la crescut catei:))
NOU
hai sa nu ne batem joc. daca ST are pisica, mai mult ca sigur este cea mai perfecta stapana de pisici, daca nu din tara, macar din univers
NOU
Ah,rectific.Nu era pisicá,era câine.Si nu era Simona,era Arhi.Simona “decat” isi pulverizeaza pisica cu apá.(oau,cum suna!!!balsam pt urechi)
NOU
eu sunt animal, i-am mai dar si cate un sut din zbor…
NOU
Sora mea are 2 copii, gemene. Am vazut cum au fost crescute, partile bune si partile rele. Eu am reusit cu acuratete sa ii spun exact cum vor fi, a durut-o fix in posterior. Nu este o mama rea, doar ca ar putea sa mai lucreze la temperamentul ei, urmeaza peste 8-10 ani sa ajunga la adolescenta cand o sa se adevereasca si restul lucrurilor spuse de mine.
Am citit studii, carti, articole despre cum ar trebui sa iti cresti copilul (vreau sa fiu un tata, atunci cand va fi momentul, pe cat de bun se poate).
Ai ce ti-ai crescut, o fata care se vrea responsabila ,probabil involuntar a inteles ca trebuie sa aiba grija de un fratior. Nu este vorba sa ii dea de mancare sa il schimbe etc, ci doar sa nu pateasca ceva. Aparent face o treaba atat de buna incat vrea sa aibe grija si restul familiei cum ar fi tatal imatur caruia ii mai scapa o injuratura la volan.
Pe de alta parte ai un baiat care vrea multa atentie, iar cea mai buna metoda sa o capete e sa va grabeasca albirea parului.
Este o diferenta intre a iti apuca copilul de mana atunci cand ia un lucru cu care nu ar trebui sa se joace si intre a ii da cu palma peste mana.
In orice caz, conteaza foarte mult starea pe care o ai atunci cand ii vorbesti sau il certi. Una e sa fi dezamagit cand il certi si alta e sa fi furios.
Iar cat despre castana ssau sutul in posterior, ar avea cum sa zica copilul ca e batut acasa sau mai degraba zice ca tati se joaca cu el si dupa il trimite la colt cand nu asculta?
NOU
Fix genul fara copii dar pregatit cu cele mai bune sfaturi. Am citit si eu si nevasta-mea. Nu poti sa aplici. Fiecare e in alt fel. Foarte rar o metoda de a face copilul sa faca ceva merge si la copiulul cumnatei sau al unui prieten. Al meu are 1 an si 11 luni. Am norocul ca e cuminte in general dar are si momente cand e ca al lui Cetin.
NOU
Ok, nu am copii dar asta nu inseamna ca nu vad, ca nu aud, ca nu simt. Am privit cu mare atentie si am identificat partile bune si partile rele intr-o foarte mare masura. Chiar daca nu am trecut direct prin asta nu inseamna ca nu pot concepe ce inseamna sa cresti un copil, nopti nedormite, stare de panica la un mic stranut, oboseala, faptul ca nu mai exista timp aproape pentru nimic in afara de copil. Pare imposibil sa renunti la propria persoana dar daca nu esti capabil (la modul general vorbind) nu are rost sa faci copii. Este usor din punct de vedere biologic sa faci un copil dar sa fi parinte este cu totul altceva si eu unul nu ma simt pregatit pentru asa ceva.
Nu exista sa faca ceva din senin. Exista o cauza pentru tot, faptul ca de cele mai multe ori noi suntem incapabili sa intelegem e cu totul altceva. Nu putem concepe cat de mult influentam copii. Toti avem temeri sau placeri pe care nu le putem explica, unele provin din copilarie, altele din adolescenta etc. Orice lucru poate avea o influenta majora sau acelasi lucru poate sa nu influenteze deloc. La fel cum si pe noi, adultii, in functie de dispozitia noastra reactionam diferit la aceasi stimuli in momente diferite.
NOU
tu, ca majoritatea celor ce nu au copii, ai impresia ca un copil e o masina bine unsa, care raspunde 0 si 1 la comenzi prestabilite, ignorand ceva evident. copiii, ca si tine, sunt oameni. cateodata pur si simplu nu au chef si nu vor sa faca chestii. si ii doare fix in cur de logica sau negocieri parentale tip daca faci x, iti dau y, tehnica favorita a celor ce au impresia ca asa se creste un copil. sau cateodata au chef sa faca prostii despre care stiu ca sunt prostii. sau sau sau. a, si sa spui ca nu esti pregatit sa fii parinte e o greseala. NIMENI nu e pregatit de asta. copiii ii ai sau nu.
NOU
N-am copii, dar am o întrebare: nu-i mai sănătos să îl ignori? Mă gândesc că nu rezolvi mare lucru pe termen lung cu o castană.
NOU
Nu funcţionează mereu.
NOU
Eu zic ca e cel mai rau sa-l ignori. Va face orice ca sa-ti atraga atentia!
NOU
Depinde, urechile tale pot suporta sunete/țipete care ar putea fi auzite și în spațiu? Da? Te-ai scos
NOU
Oho si cate face sa il bagi in seama…deunazi l-am gasit cu lcd-ul in brate(mai avea putin si era bucati)…alta data a tras o comoda peste el abia montata de 10 minute si pe care nu am reusit nici eu s-o rastorn asa usor…si ce crezi ca a fost primul impuls cand l-am vazut? sa-l bat ca era sa strice una alta sau sa vad daca el e in regula si nu s-a lovit?
Daca il ignori o sa aiba el grija sa fie bagat in seama(unii folosesc metode nondistructive, majoritatea pe alea “fun”)…
NOU
E riscant sa-i ignori. Incearca sa-ti imaginezi situatii de genul :
– se joaca la butoanele de la aragaz
– se intinde si ia cutitul de pe masa in mod repetat in ciuda avertismentelor tale pe diferite tonuri
Iti sta inima cand te gandesti la ce s-ar putea intampla daca iti scapa atentia pentru o secunda.
Cetin are perfecta dreptate cand spune ca uneori copilul tau va face o chestie nasoala desi el stie perfect ca nu e OK.
O va face ca sa te incerce pe tine, sa vada ce se intampla sau pur si simplu pentru ca … automobile.
NOU
poti sa-l ignori in timp ce-ti trage dungi pe monitor cu furculita ?
da, poti: o singura data
NOU
Exista pe lumea aceasta triburi unde copilul este ignorat pana la varsta de 2 ani. nimeni nu vorbeste cu el sau despre el, nimeni nu ii ofera atentie mai departe de a-l hrani sau a-l spala. De la 3 ani, daca a supravietuit, e considerat om, adultii cred ca poate intelege o explicatie si incep sa ii acorde atentie. E si asta o idee de viata, dar cred ca e mai greu sa ii convingi pe toti din jur sa nu ii dea atentie. In realitate, copilul are nevoie de atentie doar ca de una pozitiva. Daca atentia vine la pachet cu cearta sau bataie s-ar putea ca odata ce creste sa caute atentie la prieteni si apoi sa te intrebi unde e copilul tau si de ce nu mai vorbeste cu tine
NOU
Da, de asta geme online.
NOU
Pai ce-ai vrea sa-si bata cu ziarul, țâța?…
NOU
Imi imaginez fata ei cand citeste comentariul asta in tmp ce pretinde ca nu il citeste.
NOU
Dacă nu-ti bati copchii si nevasta nu esti destul de bărbat.
NOU
Si soacra ramane nelamurita? Daca te contrazice cum o convingi, cu vorba buna?
NOU
daca stai la bloc la un etaj superior, simulezi un cutremur cand doarme, miscand tabloul si lampa si trosnind bibelourile…ca in reclama aia interzisa la TV. Si rezolvi si cu soacra…
NOU
Ai folosit de 2 ori in articol exemplul cu “franghia uda”. Oare e ceva putred in Norvegia?pardon, Danemarca, pardon Vaslui, sau..ma rog.
Batutul copiilor e ca si batutul covoarelor. Nu-i un lucru pe care-l faci cu placere dar cineva trebuie s-o faca din cand in cand.
NOU
Nu cred ca este ceva mai enervant pe lume decat sa auzi oameni care nu au copii dand sfaturi celor cu copii despre cum ar trebui sa-si creasca ordaslele. Asa ca vreau sa vorbesc din perspectiva unui adult care a mai incasat-o cand a fost copil. N-am ramas cu sechele si chiar ii sunt recunoscatoare tatalui meu ca mi-a mai tras cate o palma sa-mi revin din prostie. Am fost un drac impielitat si eu, preferam sa iau palmi la fund decat sa fac ce imi cereau ai mei (gen aduna-ti jucariile din camera). Imaginati-va cum ar fi sa aveti un copil de-asta. Nu stiu cum o fi mai bine, stiu doar ca de multe ori singura chestie la care ii stiam de frica era palma tatalui meu. Puteau ai meu sa ma ia cu frumosul de cate ori voiau, nu au rezolvat niciodata nimic, pentru ca logica nu-mi era formata.
NOU
Imi place partea cu “si eu am luat bataie mic si uite ca am crescut mare si frumos”,o aud des. In schimb nu am auzit pe nimeni sa spuna “ai mei ma bateau uneori cand meritam si asta m-a marcat pe viata”.
De aici deducem ca bataia e mereu buna.
NOU
ar suna a “si eu sunt alcoolic”, insa si eu am luat bataie cand eram mic. Si ce-am invatat din asta? Am ajuns mare si reusesc sa indur durere fizica cu relativa usurinta. Am invatat sa fiu mai ordonat sau mai cuminte? Nu. Chiar dimpotriva, insa puterea exemplului si sistemul de recompensa si “pedeapsa” (la mine insemna nu iesi afara, nu te uiti la televizor) au dat mult mai multe rezultate.
NOU
si pentru ca nu-ti adunai jucariile la ordin meritai bataie? da’ de ce nu te puneau sa freci in baie cu periuta de dinti?
Eu am copil major deja, deci am trecut prin toate fazele … tind sa cred ca nu l-am batut, tin minte doar vreo doua enervari la teme si dat cate una peste cap (dar au fost 2-3 in total) de care imi pare rau si acum ca oricum nu a facut lectiile mai repede si mai bine ca m-am enervat eu. In schimb, cred ca daca-l intrebi va spune ca l-am cicalit cam mult, ceea ce iar nu e prea bine.
NOU
In principiu, nu ma intereseaza cum isi educa lumea copiii, nu-s ai mei si nu-s eu responsabila cu cresterea lor. Daca unii parinti au gasit metode mai eficiente, bravo lor. Dar de aici pana la a afirma ca toti parintii care mai trag cate o palma peste fund copiilor sunt niste denaturati si trebuie dusi la psiholog e cale lunga.
NOU
Din punctul meu de vedere varianta corecta este: am ajuns un adult ok, cu toate ca am luat bataie, nu pentru ca am luat bataie. Nu e vorba doar de o palma la fund, ci si de momentul primirii, umilita simtita, neputinta, etc. Am copii, am luat si eu palme la fund, am fost trasa de urechi…eram un copil cam obraznic si de cele mai multe ori o primeam pentru ca ma razvrsteam la diverse. Si mi-am dat seama ca m-a afectat in timp primind mereu mustrari pentru comportament.
NOU
Al meu are 5 ani si nu e zi sa nu faca vreo nefacuta. Cateodata ma scoate rau din sarite. Gen infrumusetat peretele din camera lui, cu marker la nici 2 zile dupa ce am terminat de zugravit si asezat. In general pedeapsa e cu confiscari, fie telecomanda fie cablul de la calculator. Sau de genul ‘stai in fotoliu si nu te dai jos pana ce linia mare nu ajunge la…..’ ( max 5-10 min) . O singura data i-am dat o palma la fund acum 1 an, cand a luat un scaun si s-a urcat sa se uite peste geam desi ii repetasem de zeci de ori ca nu are voie sa se duca singur la geam. Palma cred ca i-am dat-o mai mult din frica mea…. Apoi mi-am dat seama ca altcineva lasase geamul deschis…. Oricum, si eu am facut multe, multe dracii, de ma intreb uneori cum de m-au suportat ai mei. Asa ca inteleg de cele mai multe ori de ce a facut boacana.
NOU
Daca la 5 ani suferinta lui maxima e pricinuita de lipsa telecomenzii (ceea ce implica nsite control asupra televizorului) sau lipsa calculatorului inseamna ca ii oferi o copilarie tare trista copilului tau.
NOU
toate metodele fuctioneaza pana intr-un punct, ignoratul la fel.
exista momente insa cand copilul se blocheaza pe ceva, face o criza de nervi.
daca e o situatie in care isi pune sanatatea/viata/integritatea in pericol catusi de putin, ingnore nu merge si atunci il scoti din starea aia cu o palma la fund.
Daca stau sa numar, cred ca ai mei isi iau cam 2-3 palem la fund pe an. Fiecare. 🙂
Palme insemnand ceva sa il scoti din starea aia, sa ii distragi atentia atunci cand nu merge cu altceva, nu va ganditi ca ii dai sa zaca.
NOU
Mi-am crescut copilul fara bataie si tipat. Acum are 21 de ani si nu a ajuns nici derbedeu, nici vagabont sau alte nenorociri. Culmea l-am crescut partial in Norvegia ca acolo s-a nascut. Din ce stiu eu de Norvegia, si sigur stiu mai multe decit multi pareristi, nu cred ca pentru o palma la fund iti ia statul norvegian copilul. Parerea mea e ca nu o sa vezi niciodata vreu parinte care sa recunoasca ca si-a batut copilul prea tare sau ca a gresit cind a facut-o. Toti gasesc scuze exact ca si soferii care trec pe rosu.
NOU
Scuza lui Arhi este “temperamentul pe care îl posed”.
Bineinteles ca aceeasi scuza nu i se aplica si copilului. Copilul n-are voie sa aiba “temperament”.
NOU
ba are voie, tocmai asta am si spus. si si-o mai fura ptr asta. stiu, sunt un parinte groaznic, iar tu esti o definitie de dictionar. move along.
NOU
Dar tu de la cine “ti-o mai furi pentru asta”?
NOU
de la mevasta
NOU
Nu am dat o palma niciunuia dintre ei, niciodata, probabil ca sotia o fi scapat vreo palma vreodata, e mult de atunci si nu tin minte.Cu mataia nu sunt deacord desi am o varsta. copiii,baiat si fata, acum au amandoi la randul lor copii si vad ca rezista cu stoicism sa nu-si atinga copiii. Coltul de rusine a functionat de fiecare data si vad ca functioneaza si cu nepotii (3 respectiv 5 ani). In schimb niciodata nu mi-am certat copiii si nu le-am facut observatii in public. Nepotelul de 3 ani s-a aruncat pe jos intr-un magazin ( dorea neaparat o jucarie), l-am lasat sa se tavaleasca cat a vrut, bineinteles ca lumea se uita dezaprobator dar a functionat . Parintii lor in schimb nu au avut “iesiri” d’astea. Cam asta ar fi…
NOU
Io zic din start: nu am copii, nu ma pricep, nu dau sfaturi. Asta asa, ca sa nu ma puna nimeni la colt ca nu am ce cauta in discutie. Dar. Darrr, daca urasc ceva mai mult pe lumea asta sunt parintii copiilor needucati.
Adica aia care se uita pasiv la copilul lor cum se tavaleste pe jos intr-un magazin, cum urla, cum face ca toti dracii, cum alearga in picioarele tuturor, iar ei, parinti responsabili, se uita dezaprobator si cu superioritatea aia de “te ignor, ia sa vad ce faci acum”. Apai scuza-ma, lectii de viata ii dai copilului ACASA la tine, nu intre picioarele mele, ca daca ma impedic de el in timp ce tu esti ocupat sa il disciplinezi prin masura “ignore”, nu stiu cine-i de vina cand plodul tau o sa ia contact cu solul. Mi s-a intamplat sa evit la milimetru copii care se zbenguiau haotic prin magazine si zau ca nu-i vedeam bine in momentele alea.
Eu stiu ca se poate intampla, ca un copil nu intelege multe situatii, ca nu il poti controla asa cum vrei de multe ori. Dar solutia nu e sa il lasi sa se faca de rahat cu tot cu tine in orice spatiu public. Il iei frumos in brate, il duci acasa, si acolo aplici ce masura iti dicteaza tie constiinta de parinte atotstiutor.
Eu de mica nu am luat niciodata nici macar o palma. Nici pedepsita nu cred ca am fost. Nu stiu daca asta e modalitatea perfecta de a-ti creste copilul, nu stiu daca e universal valabil, dar eram sfichiuita din vorbe. Imi ziceau ai mei 2 cuvinte de ma rusinam si stateam cuminte ca un mielusel. De aia nici nu am prea facut show-uri din astea. Cand mergeam undeva, imi era rusine si sa cer un pahar cu apa daca nu eram intrebata, ori acum vad ca e la moda sa iti lasi copilu’ sa intre in mood-ul “distruge-tot” si “urla-cat-te-tin-plamanii” cand sunt intr-o casa straina sau in magazine. La fel, daca erau musafiri, eu eram trimisa im camera mea la joaca, nu stateam sub nicio forma in gura adultilor la masa. Pe unde merg in vizita acum si sunt copii, nu mai nimeresc usa la plecare de zapacita ce-s de la urlete, tipete, si parinti care in loc sa isi articuleze copilu sa taca, prefera pur si simplu sa il ignore si sa ridice tonul mai sus in discutie ca sa il acopere. Haos. Acu’ poate metoda alor mei inhiba un pic copilul daca stau sa ma uit in urma, insa cumva astea doua trebuie combinate.
NOU
Crede-ma ca la trei ani nu ai alta optiune, daca incepe sa urle ori il lasi sa-si faca numarul, ori il articulezi si cu asta nu sunt deacord. Nu era lasat singur, eram langa el si asteptam calm sa termine, a durat fix un minut cand a vazut ca “nu merge”
NOU
Cred ca si tu si brasoveanul ati pierdut orice sansa de a mai face sexutz cu Simo. Treaba voastra, voi pierdeti. Plus ca tu vad ca esti pornit si contra emigrantilor, alt semn de suflet rece.
NOU
De unde ai dedus ca Cetin si Zoso vor s-o puna “protzap” pe Simona???
NOU
De unde ştii că au de pierdut? Faci parte dintre câştigători? 🙂
NOU
Eu nu am copii, dar ma mai atinge din cand in cand nevasta. E bine?
NOU
e okeish
NOU
Aveti si catuse sau pot sa vi le aduc eu? Doar privesc.
NOU
Si eu o mai primesc cand fac copiii cate o boacana,a draq numai eu i-am invatat!
NOU
well, sa vezi ce.mi-am luat-o eu ieri cand fiul s-a enervat si a inceput sa tipe PIDA MĂTII!!
NOU
Ce sa bat frate, ca are 21 de ani.
NOU
eu imi bat maimutza
NOU
Ca adulti parinti traitori de an 2016 am avut fost crescuti la randul nostru intr-unul din 2 moduri – abuz sau neglijare, adica 2 extreme. Sau o combinatie a celor 2 extreme, eventual aplicate de cate un parinte.
Ce vreau sa spun e ca noi (ca generatie) NU avem vreun model parental sanatos de transmis mai departe, nu din cresterea noastra cel putin. Onest, nu avem, chiar nu avem! Cine spune ca l-au iubit parintii in anii ’70-’80-’90 si l-au lasat sa faca orice – cel mai probabil a fost sever neglijat emotional si nici macar nu-si da seama. Putem sa taiem cate o chestie vizibila (gen nu ne mai batem copilul cu cureaua, nu mai dam nicio palma, nu mai tipam decat cand baga degetul in priza sau se apleaca peste geam afara), dar raman alte probleme de comportament pe care le transmitem fara sa ne dam seama (control excesiv, ridiculizare, asteptari nerealiste etc – lucruri la fel de daunatoare). Oricum, faza cu abuzul e ca nu se incepe de la curea sau de la funia uda – ci prin escaladare, azi merge tras de par, maine nu ma merge, deci dai o castana, poimaine nu mai merge ci trebuie palma, raspoimaine dai palma si e degeaba si treci la curea, si apoi nici cureaua nu mai merge si treci la funie… si de obicei e prea tarziu sa te mai opresti, pur si simplu ai ridicat miza jocului prea sus.
Revenind, pe fondul asta au aparut cartile de self help si oamenii care fac bani din cursuri despre cum sa-ti cresti copiii (celebrul Alfie, dna Laura Markham etc), insa e ca la pregatirea pentru interviuri – citesti zeci de carti, scrii zeci de programe de test pe calculator si apoi la whiteboard, in momentul critic de stres extrem, mai poti lega doar 3 linii si rezolvi problema cu algoritmul suboptim invatat in liceu si esti trimis ulterior la plimbare (de la interviu, in varianta cu copilul iti faci eventual procese de constiinta). Sigur, ajungi in final sa rezolvi problema bine, pe la al 5-lea cop… nu, interviu 😉 De-aia bunicii tind sa se poarte mai bine cu nepotii decat au fost in stare cu copiii lor, desi la ei sunt si alte detalii de natura psihologica.
NOU
Si care este mărețul ala popor care deține modelul suprem de părinte? Si daca nu e cu supărare care e metoda aia minune, sablonul care poate fi aplicat tuturor copiilor si care iti garantează succesul ca părinte? Si ce inseamna sa ai succes ca parinte? Intreb si eu ca nu prea ma informez de pe net sau de prin cartile alea ciudate cand vine vorba de traiul cu copiii mei.
NOU
Nu exista niciun popor pe planeta asta cu vreo reteta minune de crescut copii. “Eu te-am facut, eu te omor!”, “Cand o sa ai copii o sa intelegi!” si alte dictoane cunoscute sunt in formule echivalente din China pana in America. “Cartile de parenting” au aparut cam de prin anii ’30, initial ca studii mai mult sau mai putin aberante ale unor psihologi, mai recent ca parte a “literaturii populare”. Nu exista solutii generalizate pentru *orice copil* sau *orice parinte*, dar cu un pic de common sense (si bunavointa) se pot extrage sfaturi bune din astfel de carti.
NOU
Eu nu m-as risca nici in vizita sa merg pe acolo, mai ales cu copii care par asa, mai… arieni.
NOU
Eu n-am copii, dar daca as avea i-as ameninta ca ii dau la norvegieni daca nu sunt cuminti. Le explic ca norvegienii sunt niste brute mari, blonde si paroase, cu coifuri cu coarne, care iau copiii obraznici de la parintii lor si ii duc intr-un loc unde e tot timpul frig si noapte. Cred ca s-ar calma.
NOU
Am facut ieri exact asta. Merge!
NOU
Copilu trebuie batut dimineata pe burta goala, ca sigur face ceva pana seara. Viata e cola si tigari, nu lapte si miere 🙂
NOU
Ba eu o pun la colt si pe coji de nuca. Dupe ce am invinetit-o bine. Pai ce, ma face pe mine un copil!? Eu l-am facut, eu il omor!!! Mama lui…
Imi pare rau ca n-am beci sau boxa, ca vedea ea…
NOU
Nu l-am atins niciodata pe Andrei. Desi m-a scos din sarite de o mie de ori. E un prag peste care nu pot trece, cand il vad asa de mic si cum la ma-sa cauta iubire si intelegere.
Eu imi aduc foarte bine aminte prima cafteala pe care am primit-o, aveam vreo 3-4 ani. Tin minte ca ma gandeam “asta nu poate sa fie mama, mama mea e buna, sigur a invatat-o cineva la prostii!”
Mai tin minte ca de fiecare data cand primeam cate o chelfaneala, umilinta era atat de mare, incat raspundeam obraznic si rautacios ca sa ma razbun. Iar eu primeam palme aproape exclusiv pentru ca eram obraznica. Rezultat educational zero, adica.
Nu am ramas traumatizata. Dar nici bine nu mi-a facut.
NOU
Prin august, inainte sa nasc venise in Baia Mare o tipa – Otilia Mantelers sa vorbeasca despre inteligenta emotionala a copiilor mici si cum sa reusim sa comunicam cu ei. 150 de lei cursul, durata 4 ore. Ce concluzii am tras dupa acel curs? Pierdere de vreme si pierdere de bani. Pe scurt, spunea ca acele tantrumuri care apar la copii sa le lasam sa le exteriorizeze pentru ca astfel vor creste ca fiind neintelesi si frustrati. Da, nu zic ca nu, exista posibilitatea ca daca le tot spui sa nu planga, sa nu spuna ce au pe suflet, sa ai copii interiorizati. Doar ca am facut asa ochi mari cand imi povestea cat de agresiv este in exprimare baiatul ei si ce face cu ea si ea ii permite, totul in numele exteriorizarii sentimentelor negative.
Cred ca de acolo mi s-a rupt firul si nu am mai putut fi de acord cu ea.
Nu sunt de acord cu bataia, nu am fost crescuta in acest fel: nici cu cureaua, nici cu o palma peste fund sau amenintari ca ma ia tiganul, ca vine bau-bau sau alte tampenii. Dar tin minte ca o data atata de mult l-am enervat pe tata , pentru ca trasesem scaunul unui musafir si acesta se lovise la cap incat da, am primit o palma. Ca i-a parut foarte rau dupa, ca eu am fost foarte suparata pe el si nu am vorbit trei zile cu el, ca tot a incercat sa isi ceara scuze si sa se rascumpere e partea a doua. Dar uite, privind peste ani, pot intelege ca poti ajunge sa iti pierzi rabdarea. Cati dintre cei care ajung sa isi piarda rabdarea chiar ajung sa aplice pedepse corporale nu stiu sa va spun. Cred ca asta s-a si intamplat in cazul familiei Bodnariu.
NOU
fiecare face cum considera. nu cred ca a murit careva de la o palma data peste fund dar nici nu mi se pare uman sa bati copilul cu funia uda. moderatia e ideala in orice situatie.
NOU
Offtopic: tableta donata de catre SD in decembrie a ajuns astazi la Petrica. Nici nu va pot spune ce mult s-a bucurat cand a auzit ca este a lui…
NOU
foarte misto, ma bucur mult
NOU
Si eu, sincer. Si are o husa de protectie pe masura, sub forma unui crocodil colorat de la Tabzoo. Sunt obiecte de calitate si sunt deosebit de placut impresionat ca mai exista oameni care doneaza obiecte de calitate.
NOU
Despre soacre ce stiti? Daca ii dau un capac la ureche si anunt benevol statul, exista vreo institutie care sa vina sa mi-o extraga din familie si sa o plaseze in alta, fara sa am posibilitatea sa stiu unde a ajuns si nici ea sa nu se mai poata intoarce?
NOU
Daca soacra e minora, raspunsul este da 🙂
NOU
Ca sa vezi ce-ai pierdut ca nu vrei la mama Norvegia sau “surorile” ei… www.mhskanland.net/page10/page122/page122.html
NOU
Eu zic ca noi, ca societate, ne-am trezit in ultimii vreo 30 de ani dintr-un “vis urat”, acela ca ne brutalizam copiii cam de la Adam & Eva incoace. Si ca in orice trezire brusca, trecem printr-o perioada de confuzie si supra-reactionam la orice chestie minora. S-a ajuns in anumite tari sa nu iti mai poti lasa copilul sa se joace in spatele casei fara sa vina protectia copilului, eventual sa ti-l ia de tot daca ai intarziat acasa si el a ajuns mai devreme de la scoala. Copil de 12 ani, that is. Poate peste 1-2 generatii societatea o sa se mai calmeze un pic.
NOU
1. Hai cu linkuri a unor institutii oficiale cand vrei sa punctezi ceva. N-am de unde stii ca sunt reale.
2. Cand nu-ti place cultura, legislatia, obiceiurile unei tari te muti de acolo.
NOU
omfg…The parents are too concerned with the child and over-protect it….
NOU
De la un tata cu 3 copii: ,,batei cat sunt mici altfel cand cresc mari te bat ei pe tine,,
NOU
Batei*, batei*, mai ales daca nu invata matematica, ca gramatica nu au nevoie
NOU
batei de săi asculți cu urecheați
NOU
@marcian: matemaca-i limbajul universal, nu gramatica!
NOU
o si 1 nare cratima
NOU
bate-i* inchinaciuni si mii de scuze
NOU
@ANA: ti-am dat like pentru ca ti-ai recunoscut greseala. Da’ daca se mai intampla…
NOU
marcian nu ai inteles nimic
NOU
*matematica.
NOU
1. Cand tu personal esuezi in a realiza ceva, orice (cazul de fata in a convinge un pusti sa faca ce vrei fara suturi si castane), nu deduci ca e imposibil de realizat acel ceva desi pe buna dreptate ai incercat. E irelevant sa-i intrebi pe altii daca isi castaneaza copiii, probabil aia care au copii cuminti si nu-i bat ar esua si ei in cazul unui pusti neastamparat. Da nu e ok sa ironizezi lucruri pe care tu nu le poti face.
2. Ironizezi ideea de educatie fara castane intr-o tara in care stii bine ca oamenii nu aplica doar castane. Ne facem ca nu vedem, dar bataia cu cureaua si la manie sunt mult mai frecvente decat castanele. La manie, orice castana, sut sau palma cantaresete mult mai mult si in general il castanezi cand nu poti cu nervii.
3. Treaba cu Norvegia e nostima. Emigrezi dintr-o tara semi-bananiera in care castanele sunt sustinute (castane e putin spus) in cea mai legiferata si stricta tara cand vine vorba de agresiunea copilului. De ce te-ai dus acolo daca nu ai nici o treaba cu cultura si valorile tarii respective ?
NOU
3. Pentru ca sunt niste ajutoare consistentr pe cap de copil…si poti sa cresti 5 dintr-un salariu de functie medie.
NOU
si al meu face destule nazbatii, unele de ma scoate din minti, dar nu il caftesc. o singura data l-am capacit ca la carte, se apucase el sa ii spuna ma-sii ca tati s-a pupat luuuung cu verisoara ei, asta chiar nu am mai suportat si l-am altoit. sa ii fie invatatura de minte sa nu mai fie praduitor. acum sper totusi sa imi zica daca i se pare ceva ciudat, gen ca vine nenea instalatorul de 3 ori pe saptamana pe la noi.
NOU
da, dup-aia imi pare rau. imi dau palme singur in baie si ma urasc de-mi vine sa ma omor. dar urmatoarea data cand o comite primeste din nou. o palma. nu ma pot abtine, educatia romaneasca clasica pe care am primit-o cu cureaua o fi devina. sunt de cacat.
NOU
Fugi in baie cand iti vine sa ii dai o palmuta si loveste-o de perete (palma). Poate fi o buuuuna descarcare 🙂
NOU
„sau au născut copii doar cu chiureta” – maestre, mă înclin! :-))
Aduc în discuție câteva aspecte pe care nu am văzut să le fi zis cineva mai sus:
– problemele din alimentație: prea mult zahăr, media națională fiind de 30 kg pe cap de locuitor anual; toate alimentele procesate din comerț conțin sare iodată, lucru care în foarte multe cazuri provoacă hipertiroidie; monoglutamatul de sodiu care creează dependență la fel ca și zahărul; mâncarea fast-food care-i prea bogată în grăsimi și calorii; și nu în ultimul rând faptul că mulți părinți sau bunici îi îndoapă pe copii cu mâncare și apoi se plâng că aceștia nu au stare.
– desenele animate și programele TV pentru cei mici: desenele animate sunt obositoare, tâmpite și extrem de zgomotoase. Personajele animate frizează adesea demența și schizofrenia, au dialoguri lipsite total de sens și pe cel mai insuportabil ton; toți țipă, se holbează, se scălâmbăie ori sunt foarte violenți și cruzi. Serialele TV pentru cei care sunt un pic mai mari, ilustrează după un șablon precis același tată pămpălău, aceeași mamă rece, distantă și emancipată și aceiași copii cinici, mincinoși, rebeli și „neînțeleși”. Modelele din viața copiilor (din acele seriale), în loc să fie părinții și bunicii, sunt trupele muzicale, vedetele de film și chiar uneori, la cacealma, unchiul singur, cool și „tolerant” sau mătușa singură care mereu lucrează noaptea, are o grămadă de bani și își permite tot timpul vacanțe exotice.
– criza „identității de gen” a părinților: unii tați nu mai știu să fie bărbați și unele mame nu mai știu să fie femei. Când tatăl spune ceva, e lege iar când mama îl îmbrățișează pe copil, acestuia îi trec toate mofturile, lacrimile și crizele… sau cel puțin așa era pe vremea noastră. Nu știu câți dintre voi ați făcut necazuri pe la școală, dar eu îmi amintesc că la note mici și absențe, diriginta ne chema mamele iar la chestii mai serioase (încăierări, lucruri stricate), directoarea ne chema tații.
Acum relația dintre copii și părinți e distantă, rece și colegială (de la egal la egal). Tatăl aproape că nici nu contează de cele mai multe ori; dacă-i spui unui neastâmpărat că îl pârăști lui taică-su, nu îngheață sângele în el așa cum îngheța în noi când eram mici. Nu ajunge să îi oferi copilului condiții materiale și un loc la o școală bună. Copiii au nevoie să vadă modele – fetele să vadă modelul îngăduitor și iubitor al mamei iar băieții modelul autoritar și RESPONSABIL al tatălui. Aici e paradoxul: aprecierea și laudele unui părinte îngăduitor dar ferm și autoritar la nevoie, SUNT MULT MAI BINE PRIMITE de copil decât cele ale unui părinte care „îl ignoră până îi trece”.
„Altoirea”… nu-i bine să fie folosită ca pedeapsă, șantaj, răzbunare sau cu premeditare; de asemenea, nu-i bine să fie nici vișinesciană. Sunt însă situații în care copilul orgolios nu ține cont că focul arde decât dacă se frige.
Cât despre copiii răpiți din propriile familii de către occidentul deja prea „civilizat și corect”… no comment; o să ajungem în curând părinți doar în certificate.
NOU
Mergand pe logica ta (si nu numai a ta), daca nu ai copii atunci nici nu ai ce sa vorbesti despre copii. Ei bine, fix pe aceeasi logica, daca ai un copil sau doi sau trei sau zece, atunci vorbeste despre copiii tai si nu despre copii in general pentru ca nu ii cunoastem pe toti si fiecare e diferit de celalalt. Violenta minora asupra copilului e o poveste trista. Ajungem sa ne batem copilul cand nu mai avem resurse de rabdare sau idei. Si nu inteleg de ce ar fi el vinovat pentru limita noastra. Am ridicat o singura data mana asupra copilului si imi pare rau ca am facut-o. A fost strict din vina mea daca e sa fiu sincera cu mine. In rest, stau cu el si 15 minute pana pricepe ce e time-out-ul si intelege si unde a gresit. La cei 3 ani ii dau dreptul sa fie furios sau trist daca stie cum sa isi exprime corect emotiile astea, de cate ori il pedepsesc inteleg ca pedeapsa lui ma va afecta si pe mine pentru ca trebuie sa stau pedepsita cu el ca sa priceapa ce se intampla. E mult mai simplu sa ii dau o palma si mult mai usor sa il trag de ureche. Daca un copil iti picteaza peretii proaspat zugraviti intreaba-te de ce ai zugravit cu copil de 2 ani in casa, daca iti da pe jos lampa de 5000 euro intreaba-te de ce ai lampa aia la indemana lui, da iti zgarie monitorul de 2000 ron intreaba-te de ce are acces la el. Daca tipa si sa se da de pamant in magazin, daca loveste alti oameni, daca injura e numai si numai pentru ca a vazut la un moment dat ca un astfel de comportament da roade. Si acum, intreaba-te unde l-a vazut. S-ar putea sa nu iti placa raspunsul.
NOU
Eu zic ca e nevoie de o explicatie legata de Norvegia, de ce acolo isi permit sa faca anumite lucruri care la noi n-ar fi posibile in ciuda existentei unei legislatii echivalente. Pe romaneste, pentru a impune o lege care afecteaza marea masa a populatiei trebuie sa se alinieze stelele, cumulativ, in 2 sensuri:
1. suport din partea unei “mase critice” a populatiei (gen majoritatea votantilor, majoritatea platitorilor de taxe, majoritatea sponsorilor politici etc – in functie de specificul local)
2. un stat cu “multi bani pe mana”, capabil de a pune rotite in miscare, sa tina oameni angajati in domeniul protectiei sociale, etc – Norvegia sta pe rezerve uriase de petrol, deci bunastarea statului nu e complet legata de bunastarea cetatenilor.
Tragand linie, un copil luat dintr-o familie abuziva din Norvegia ajunge, intr-o casa unde (foarte probabil) nu va fi agresat, la o familie care primeste subventii mari de la stat sa-l tina acolo pana la clarificarea situatiei – bineinteles ca e rost si de coruptie aici, sistemul “traieste” din copiii dati in plasament, cu cat mai multi copii bagati “in sistem”, cu atat mai multi bani se pot sifona in salarii, bonusuri etc.
Comparativ, in Romania rurala unde tot satu’ isi bate copiii iar serviciile sociale au bani doar de salariile minime pe economie ale angajatilor situatia se schimba radical. Aia e.