Discutam ieri cu niște amici, ajungând la concluzia că cinematografia și muzica sunt într-o fundătură evolutivă. Muzica se face cu A.I., repetitivă, stupidă, făcută pentru urechile melancolice ale celor ce recunosc ritmurile care le-au plăcut în cele mai fericite momente din viață. Nimic nou, iar ce se mai compune, dacă se mai compune, se bazează pe muzica anilor 90, indiferent de ritm, totul apelând la nostalgie sau, de ce nu, la ragebait.

Similar, cinematografia este într-un rahat cosmic de nivelul Marvel. Nu se mai fac filme originale. Sigur, se mai fac, dar NIMIC nu se face cu buget mare și actori mari, dacă nu e vorba de un prequel, sequel sau încă o versiune a unui film vechi, care a avut succes. Ca idee, e în discuții un nou Die Hard, ok? Plin de eroi care zboară și salvează, cu CGI care, acum 20 de ani, i-ar fi lăsat fără locuri de muncă pe cei ce l-au făcut (a se vedea CGI-ul de la Stranger Things, care este jenant de îți vine să plângi) În rest, toată lumea e febrilă că în 2026 se vor lansa iarăși niște rebooturi. Lumea e condusă de contabili, nimeni nu își mai asumă riscul unui flop, totul se face pe rețete prestabilite.

Așa că, pe lângă piraterie, m-am întors, în 2025 și la citit. Bine, prin iulie s-a oprit și cititul, că mi-a confiscat fiul meu Kindleul și de atunci sunt, cumva, în dubii dacă să îmi iau altul. Pentru că Amazon a decis că, dacă îmi urc cărțile în contul de Kindle, surpriză, nu le mai pot descărca de acolo, aia e, sunt ale lor. Ori eu îmi foloseam contul de Kindle și ca arhivă de cărți, pentru că sunt dezrdonat și le pierd prin foldere, drive-uri, one-uri și ce prostii mai am eu. Și nu știu ce readere mai folosește lumea, care să fie și la un nivel apropiat de kindle. Mie îmi plăcea că urc cărțile pe reader dându-le send pe mail la o adresă personalizată de la amazon. Nu trebuia să mă agit cu mufatul la USB și restul. Plus, Kindle le și făcea citibile, indiferent de formatul trimis, ceea ce, iarăși, e confortabil să nu mai stai după Calibre să ți le facă awz sau ce mai au acum amazonul. Da.
Anyway. Nu le pun în ordinea citirii, că nu o mai țin minte, ci în ordinea în care sunt în cont, că mi-e mai simplu. Vi le-aș fi dat, chiar, celor care le voiau dar, surpriză, amazon a decis că nu mai pot descărca cărțile mele. Vedeți problema?

Eu nu am tras, la revoluție a prietenului meu, Eugen Secmerean. Scrisă frust, dur, amintirile personale dintr-o vreme pe care toată lumea a uitat-o, prin prisma unui biban adus în fața opțiunii de a ucide civili sau a fi ucis. V-o recomand.

Am terminat cărțile din seria Temeraire. Primele cărți sunt mișto și au sens, deși sunt, evident, fantasy, cu dragoni. După aia o ia razna, dragonii devin din ce în ce mai slab creionați și mai amestecați cu problemele umane, dna Naomi o dă și în prozelitism ideologic. Dar primele 4 cărți sunt bune bune, dacă vreți un fantasy decent, merită.

Am reușit să termin, CU GREU, The wheel of time, cartea a 13. După Witcher, probabil cea mai încâlcit scrisă carte fantasy ever, iar faptul că Brandon Sanderson a scris ultimele volume o face și mai necitibilă. Mai există un volum, 14, scris tot de Sanderson, dar efectiv nu mai am răbdare, nu mai pot să citesc vomitătura aia de cuvinte aruncate ca să umple paginile. Nu e doar părerea mea, dar Sanderson cu siguranță folosea shadow writeri, ca să ajungă la numărul de cuvinte. Acum, probabil, folosește A.I. Nu v-o recomand nici de-o culoare, efectiv nu merită, sunt săptămâni de viață pe care nu vi le mai dă nimeni înapoi. Dacă ați văzut serialul, vă zic eu cum se termină.
Moraine se sinucide ca să îl scape pe Rand, dar teoretic nu e moartă. Mat Cauthon se însoară cu sefa supremă a sancheanilor și devine Prințul Corbilor. Perrin se insoara cu Faile, Nainive cu Alan, Egwene ajunge șefa la doamnele alea vrăjitoare. Rand al Thor moare și se întoarce în roată, Cel Întunecat e învins, aflăm că și bărbații pot conduce, nu doar femeile, Rand curățind pânza de atingerea întunecatului, care îi făcea să înnebunească. În rest, toți ăia nașpa mor și cam aia e. Sper că v-am ajutat. Vreți să mai știți amănunte, întrebați. Simt că îl înjur pe Sanderson personal când povestesc.

Am citit toate cărțile lui Vintilă Corbul, plus cele scrise împreună cu Eugen Burada. Haioase, interesante, scrise înt-un stil în care nu îți dai seama că sunt scrise pe vremea comunismului. Cărțile au, majoritatea, un cusur imens. Sunt scrise gândite cu o continuare, cam toate. Și rămân aninate în grindă, că Vintilă Corbul a dat colțul demult.

Am terminat volumul doi din Aventurile Aproximative ale lui Vlad Mușatescu. Cartea aia a însemnat mult pentru mine, în copilărie. Când a apărut, se găsea greu, se vindea pe sub mână, cenzura comunistă nu era chiar decisă dacă e subverssivă. Am citit-o și răscitit-o de zeci de ori, într-o lume în care nu găseai decât cărțile tovarășului și ale tovarășei și unde trebuia să ai banii de o dacie ca să cumperi Cel mai iubit dintre pământeni. Și am pierdut cartea pentru că s-a enervat maică-mea că o tot reciteam prin toate locurile din casă, baie, bucătărie, pe sub pat și, vezi doamne, nu aveam grijă de ea și i se rupsese coperta. Așa că mi-a rupt cartea și a aruncat-o la gunoi. No more Maca Maia, Ralița, nea Valică, Olga, Mitea, fasolea cu cârnați de la Mitică lăptarul și poetul. Îmi vine să plâng și acum când mă gândesc cât am suferit atunci.
Am luat la citit volumul 2 și l-am citit cu greu. Știam că intervenise securitatea în scriitură și că i se ceruse expres introducerea binefacerilor comuniste și a binelui etern adus. Și nu mai e la fel. În plus, când ești copil, te identifici altfel cu personajele, e la un nivel mai de poveste, altfel citești cu mâncau un ou fiert moale, înfigând în el o creangă de dafin curățată de coajă și lingând gălbenușul, cu fiecare bucata de mămăligă, mâncând o mămăligă cât Frusina și altfel citești când ești deja bătrân, ai trecut prin chestii similare și nu ți se mai pare nimic distractiv în a face foamea sau în a rupe pe frig. Nu cred că o să citesc vreodată și volumul 3, îmi pare rău pentru maestru, Vlad Mușatescu e scriitorul meu favorit, mă identific cu el și vreaau să cred că stilul meu de scris seamănă cu al său, îi folosesc unele cuvinte și expresii fără să îi fi cerut voie (sorry, bufleo), dar nu pot. Mă pot mângâia că am citit absolut toate celelalte cărți scrise de mâna domniei sale. Și îmi pare teribil de rău că nu am reușit să găsesc, oricât am căutat, o poză cu Penke, bulgăroaica, soția sa.

Am citit cele 3 cărți din Problema celor 3 corpuri, a lui Liu Ci Xin. Pe lângă ele, am citit și Hold up the sky, Death ends, Ball lightning, Era supernovei și The weight of memories, toate de același autor. Pentru cei cei sunt fani ai serialului cu același nume și nu au citit cărțile, le recomand să nu le citească, ultima carte e ușor meh, adică primele 2 volume promit enorm și construiesc imens, iar finalul e așa, cam fâsâit. Liu Ci Xin nu e un autor pentru toată lumea, scrie metodic, la nivel științific, folosește principii fizice și matematice și le dezvoltă creativ și credibil, nu e în niciun caz tipul de scriitor scenarist la Fast and furious.

Am ales să citesc The 100 și nu să văd serialul, pentru că, în perioada când era mare val la apariția sa, piața a fost atât de saturată de informație, personaje și personal arcs încât mi s-a părut că nu mai are sens să mă uit. Nu regret, e mișto cartea, nu știu dacă e mai mișto decât serialul, dar mă bucur că am dat bani pe ea și nu am luat-o de pe Scribd.

Am recitit American Gods: The Tenth Anniversary Edition: A Novel. E variantă revizuită de Neil Gaiman, cu textul pe care l-ar fi vrut la început și care a fost schimbat de publisherul său. E funny și relaxant. Regret că nu au terminat serialul, mizerabilii ăia de la Starz au preferat să îl închidă decât să facă o adaptere by the book, că nu le ieșea wokizmul corect.

Smart Until It’s Dumb: Why artificial intelligence keeps making epic mistakes (and why the AI bubble will burst) Am luat-o pe la începutul anului, ca să citesc și o opinie gândită despre A.I. și bula din jurul său. Drăguță și ușor naivă, după 1 an a îmbătrânit cam ca laptele. Nu aș mai da banii pe ea.

Ce aș vrea să citesc:

Dragonsbane am văzut niște reviewuri și pare interesantă. Dar, cum vă spuneam, mă reține lipsa unui device dedicat și nu știu ce o să fac.

Așa, ce ați citit, ce vă propuneți, lăsați linkuri și recomandări, că mă interesează maxim.

Mulțumesc că ai citit postarea.
Poți să îmi susții eforturile cu o cafea pe Patreon ->

Alte articole din arhiva de aur