Nobody 2

Și pentru că am vorbit de anime-uri, mi-am adus aminte că am văzut Nobody 2, nu de alta, dar îmi place de mor de Bob Odenkirk, pe care îl consider cel mai bun actor de acțiune încă în câmpul muncii, după ce Keanu a dat semne că nu prea mai vrea John Wick.

Anyway, urmărind finalul de la Nobody, mi-am dat seama de ce am început să mă uit la filmele de acțiune folosind FFWD.
Sunt extrem de previzibile când e vorba de lupte cu femei.
Efectiv nu are cum, în clipa în care vezi că apar 2 badigarzi muieri, eventual chinezoaice de 40 de kile ude, hainele ude, gen, care dau niște pumni de te aruncă pe spate, încasează șuturi în cap fără să clipească și, în general, sunt mai tari luptătoare decât orice bărbat, gen mult mai tari decât pompălăul ăla de Daniel Bernhardt, care e centură neagră Taekwando și Kyokushin, evident că dai skip și aștepți să moară dracului din întâmplare, pentru că altfel, amărâtul ăla de Bob, care a omorât, până atunci, vreo 50 de ninja, o să fie călcat în picioare.
O mențiune specială pentru Sharon Stone, care are impresia, în continuare, că e actriță și că nu e celebră pentru că, la un moment dat, și-a arătat mijul în toată splendoare, într-un film PG13. Un villain mai prost și mai ieșit din schemă, mult prea rar.

Anyway, nu aia era idee, ci de ce folosesc eu FFWD când mă uit la filme. Că îl mai folosesc și pentru scenele alea de umplutură, în care ei doi stau în fața focului și discută calm, cu un pahar de coniac în mână, how you holdin upuri, de ce simți iubirea aia, de ce ură, amintiri din copilărie, scene previzibile care durează ampulea minute întregi, chestii de astea.

O fi din cauză că simt că nu mai am timp, cine știe.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur

Farmecul discurilor de vinyl

In sfarsit, ceva de bun simt de la Klaus