Mami, vreau să mă fac anime guy

Nu știu câți dintre voi urmăresc anime-uri, pe telegram, vagii noștri amici râd de noi, ăia care ne uităm la desene animate și nu ne uităm la filmele astea pline de succes și realitate.
Eu mă uit din două motive. Pentru că îmi plac cu mult dinainte de a mi se naște vreun copil sau de a avea eu în ochi prima scânteie de prostie și să mă însor și doi, pentru că fii-miu e super pasionat de desen (John Egbert din Homestuck e personajul său preferat, așa a mers costumat și la Comicon) și de animație, iar eu am început să privesc cu alți ochi alegerea lui, adică nu cu părintescul O să mori de foame, mă, tată, mă, după ce am văzut câți bani au încasări desenele astea.

Vreți exemplu? Uite seria Demon Slayer. Ultimul film.

Penultimul

Antepenultimul.

Și tot așa, că sunt o tonă, plus serial.

Jujutsu Kaisen

Ăsta ar fi un top 10 rapid.

Gândiți-vă că investițiile, la fiecare film sunt de zeci de ori mai mici decât revenue-ul, gen seria Demon Slayer, în total, a costat câteva zeci de milioane de dolari și a încasat mult peste 1 miliard.
Mi se par niște sume incredibile, dacă le raportăm la cheltuielile pe care le are Hollywoodul, la filme care nu au ROI nici de 100%, cât să își acopere cheltuielile de marketing.

Așa că da, mă scuzați că mă uit la anime-uri, dar au acțiune, personaje, dialoguri mult superioare filmelor reale, cu actori mult prea bine plătiți. În plus, cel puțin în cele japoneze, ai zero woke, lucru care mă satisface foarte mult.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur

Și caii se împușcă, nu-i așa?

Eurovision 2015 live