Dacă e ceva ce nu înțeleg, în bucătăria popoarelor, nu înțeleg pastele. Nu pastele ca fel de mâncare, înțeleg utilitatea lor, ca mâncare de săraci, o mână de făină, niște apă, întinzi de ele, ca să pară multe, după care le ungi cu sos, să pară că mănânci mâncare și umfli mațul cât cuprinde, că cine știe când mai mănânci. De aia se pune pecorino, care e o mizerie, la anumite mâncăruri, sau guanciale, care este una din cele mai low părți de la porc. De săraci.

Ce nu reușesc eu să înțeleg este extazul mistic al consumatorilor de gen, când mănâncă varii forme de paste. Ah, vai, tagliatele, ummm minunat, dar să vezi niște vermicelli, nu mai zic de rigatoni, sau neapărat trebuie să guști niște papardelli și oricum nimic nu se compară cu fetuccini.

Bro, efectiv toate sunt aceeași mizerie din apă, făină și sare. Faptul că au forme diferite este pentru că femeile, săracele, încercau să pară că e mâncare diferită față de cea de săptămâna trecută, și așa mâncai fusilli în loc de pene.

Dont get me started cu orezul…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.