Contul meu
Am văzut ieri două clipuri funny pe net. Unul cu Taylor Tomlinson, care mi se pare una din cele mai haioase umoriste din noul val și are avantajul de a fi foarte tinerică, deci loc de dezvoltare la greu. Subiectul era ceva legat de contractele prenupțiale, alea care, dacă mai țin eu bine minte, au fost introduse și la noi.
Bine, discursul fetei era funny, nu o să fac un Morar și Buzdugan și să fur glume, dar m-a făcut să mă gândesc la subiect și la viață, în general.
Înțeleg că aceste contracte sunt necesare în lumea oamenilor de afaceri și a politicienilor, unde banii sunt mulți, iar femeile dornice de acces la ei sunt și mai multe, concurența e mare la simulat iubire.
Dar ce fel de dă fack iubire e aia unde nu ai încredere în omul cu care vrei să te căsătorești. Adică…dacă nu ai încredere 100% în femeia de lângă tine, omul care are dreptul să te deconecteze de la aparate în caz de salt neprevăzut peste porțile perlate ale Sfântului Petru, de ce te căsătorești cu ea? Care e scopul? Să nu mai fii singur? Sexul? Pentru că, dacă e vorba de sex, ieși mai ieftin plătind în fiecare zi o prostituată de lux, decât să îți iei înlocuitorul ce se degradează anual. La prostituate, degradarea e zero, întotdeauna va fi alta, la fel de tânără și flămândă, gata să îți ridice nivelul ca să supraviețuiască.
Serios, probabil e de la ADHD, dar sunt unele chestii umane care îmi scapă și nu le pot înțelege sau imita.
Celălalt clip era de la o doamnă avocată, care întreba ritos Are dreptul partenerul să se uite în telefonul tău? Și răspunsul era, evident, nu, pentru că nu te-a cumpărat la târgul de sclavi și ai dreptul la propria ta intimitate, pe care o protejează inclusiv legea.
Sigur, tehnic vorbind, înțeleg dreptul la intimitate. Ce nu înțeleg este despre ce intimitate vorbim între doi oameni care s-au înțeles, în fața legii, că pot să își bage chestii reciproc în orificii, linge pe 100% din suprafața corpului, inclusiv unde soarele nu ajunge decât dacă dai la o parte părțile mai moi. Cum funcționează intimitatea în cazul acesta și ce ar avea de ascuns partenerul meu de viață, în care îmi las copiii zilnic, în telefon? Adică îi ceri telefonul și primesti un refuz ferm, dar politicos, Îmi pare rău, e intimitatea mea, nu ai dreptul să intri. La ce te gândești din start?
Cu siguranță nu la faptul că te înșeală, ci că Vai, ce intruziune îngrozitoare am făcut în viața soțului meu, mă simt atât de prost, i-am afectat intimitatea.
Cum comentați și aici?
NOU
La contractul prenuptial sunt de acord, nu vad ce casatorie ar fi aceea si chiar citisem o postare pe reddit (99% sanse sa fie facuta cu chatgpt dar m-a facut sa ma gandesc ca sigur exista astfel de nebuni printre noi) in care barbatul dupa un mariaj fara sex voia sa ii puna viitoarei neveste o clauza in contractul prenuptial ca tre sa faca sex de x ori pe luna. Dar asta poate e doar parerea mea de om sarac, fara milioane de euro in banca.
Cumva tangential la acest subiect as spune ca se incadreaza si cum se administreaza banii intr-o relatie(sau concubinaj, ca sa se inteleaga ca vorbim de o relatie serioasa, in care cei doi oameni locuiesc impreuna, au planuri de viitor, etc). Eu aici sunt in categoria de a pune ambii parteneri banii la comun iar acela sa fie “bugetul familiei”.
Dar vad in postarile pe aceasta tema din ce in ce mai multa lume care prefera sa fie tot ce este trebuie platit “la comun” impartit pe jumatate, si in rest fiecare banii lui si nu prea inteleg care ar fi motivele pentru care ai vrea asa. Mi se pare o “cerinta” asemanatoare cu contractul prenuptial care mai mult imi spune ca nu ai incredere in partenerul ales de tine.
NOU
nu am inteles neam. cred ca am avut un articol aici si toti sustinatorii erau Da, dar cum ii mai cumpar cadouri de ziua lui daca avem banii in comun?? ceea ce mi s-a parut un argument la limita dementei si am lasat-o balta
NOU
Eu, opusul, nu am inteles asta cu punem banii la comun… Suntem echitabili la facturi si cheltuieli comune, planificam ce punem deoparte pt vacante, urgente, etc, dar dupa aia suntem adulti si ne administram banii de buzunar…
(16.5 ani impreuna and still counting)
NOU
PS: nu fitz prea rai, tot ADHD si aici =))
Chimia creierului meu e diferita.
NOU
Moony voi nu sunteti 100% impreuna poate si d-aia ati rezistat 16+ ani, sunteti ceva gen colegi de apartament care fac si sex.
NOU
Da, Radu, iti multumesc pentru expicatie :)) ne cunosti ft bine
Nu cred ca e, poate, din cauza ca nu toti functioneaza ca majoritatea. Ntz.
NOU
Buget comun poate insemna si altceva. Noi, de cand s-au trecut salariile pe card nu am mai pus banii undeva la comun. Dar nu stam niciunul sa calculam cat a cheltuit ala sau celalalt. De obicei eu platesc facturile si ratele la imprumuturi pentru ca ea habar n-are sa intre in conturile respective, si nu ma deranjeaza apoi sa platesc si cumparaturi si altele. Ea pune bani deoparte si apoi vine si zice: ia uite cati bani avem in cont; hai sa platim restul de datorie la x banca, sau hai sa luam bilet pentru concediu, etc. Daca eu raman fara bani in cont, am acces oricand la cardul ei pentru cheltuieli. Niciodata nu am ascuns bani unul de celalalt, dar nici nu ne-a interesat sa ne uitam unul in conturile celuilalt din cauza vreunei banuieli. Cat despre telefoane, eu ii stiu parola, ea o stie pe a mea, nu avem chiar nimic de ascuns unul fata de celalalt si nici nu ne deranjeaza cand unul foloseste telefonul celuilalt. Avem 32 de ani impreuna si sper la cat mai multi.
Toate cele bune
NOU
Cu ceva timp în urmă, nevasta interpelată de vînzător: ”Și te-a lăsat bărbatul cu 42k ”cash” pe mînă ca să cumperi un apartament?” Că eu eram plecat cu sapa…
Ce să spun, banii la comun, îi știu și îmi știe parola la telefon, mail, acces reciproc la conturi, cheltuim care cum consideră că e ceva necesar, am un mic stoc de dolari și de lei prin casă, nu ținem cont care și de unde. Curind facem 34 ani impreună…
Dacă ajungi să te ascunzi, fie și pentru un fleac, aia nu mai e căsnicie, e parteneriat contractual cu clauze comerciale.
NOU
@Alex, da, aceeasi situatie e si la mine. Am zis ca sunt banii la comun ca sa se inteleaga ca nu facem niciun fel de calcule de genu tu ai platit intretinerea, eu am pus benzina etc.
NOU
Am și exemple pro și exemple contra, asta pentru cazul în care ajung politician și trebuie să dau bine la orice public.
Problema cu plătitul jumi juma e că e un calcul făcut când amândoi sunteți în putere, trageți egal la jug, câștigați cam pe acolo și niciunul nu cade la pat cu ceva boală vreo sase luni-cinci ani.
Dacă unul dintre voi face accident și nu mai poate lucra, ghinion. Dacă unul din voi rămâne gravidă și nu mai lucră doi ani, cineva rămâne în urmă cu creșterile salariale. Dacă unul din voi moștenește juma de milion de coco și vrea să-și bage picioarele și să se plimbe un an în jurul lumii, ghinion pentru ăla care n-a moștenit și rămâne acasă, că n-are bani să plătească jumi juma cheltuielile.
În teorie, ne căsătorim pe viață. Situația financiară a fiecăruia se mai schimbă.
NOU
Moony fiecare e liber sa-si faca orice fel de aranjament, dar din moment ce ai ales sa ne spui aranjamentul vostru asuma-ti si faptul ca vei primi pareri si judecati. Am presupus ca sunteti casatoriti, ca despre asta e vorba aici, daca nu sunteti e ok, se numeste friends with benefits ce faceti voi. Tot ce pot sa iti zic sigur, tie si restului care fac asta, e ca ce faceti voi nu se casnicie, nu v-ati unit mai mult decat sexual, nu sunteti doua persoane care sunt ca una in viata. Cat despre majoritate, habar n-am dar sa nu aveti impresia ca sunteti speciali, sunt o gramada care sunt ca voi. Unii isi separa nu numai banii, ci si viata sexuala, asa ca ai grija (sau nu, ca sa nu mai presupun chestii).
NOU
Eu sunt casatorita cu un francez si locuim in Franta. Aici toata lumea are contul propriu, e ceva la fel de normal ca cel comun in Romania 🙂
Nu am facut contract prenuptial pentru ca mi se pare ca ar anula tot sentimentul de unitate. Dar cunosc prieteni care au facut astfel de contract pentru ca ea are un fel de societate pe persoana fizica si, daca ar intra in insolventa, ar fi obligati prin lege sa foloseasca veniturile lui pentru a achita datoriile.
Mi-am cunoscut sotul aproape de 30 de ani si ne-am casatorit la 35. Nici prin cap nu mi-a trecut sa fac un cont comun si sa pun toti banii in administrare comuna. Cand ai avut libertate totala pana la 35, nu prea mai vrei sa schimbi asta.
Am facut fiecare virament pentru jumatate de rata la casa. Vacanta de iarna o platesc eu, cea de vara el. Cumparaturi facem cu randul. Eu electricitatea, el intretinerea. Si fiecare isi plateste factura la telefon. Cand renovam la fel. Unul plateste un material, altul mana de lucru, unul mobila, altul electrocasnicele. Reusim oarecum sa avem un echilibru, fara a socoti orice euro. Si reusim sa avem si independenta financiară cu care am fost obisnuiti.
Daca a vrut sa ii cumpere iphone mamei sale, i-a cumparat din banii lui fara ca eu sa ma simt expoliata :p Daca am vrut sa fac cadouri parintilor mei, am luat ce am veut si cat am vrut fara sa cer voie sau sa ma cert cu cineva. Cand vrea sa-si cumpere un nou joc video sau ultima placa grafica, o face. Cand vreau sa imi cumpar a 150-a pereche de pantofi, la fel.
Ne stim parolele dar nu umbam pentru ca nu avem nevoie.
NOU
@Radu – esti boss pe presupuneri. Dar si mai boss pe faptul ca refuzi sa vezi viata altora altfel decat o vezi tu. Si e ok. Poporul roman are o obsesie cu acest “asuma-ti ca…”.
Nu am ce sa asum in fata nimanui la acest capitol. Am *expus* ca noi functionam intr-un fel diferit.
Daca vrei sa ramanem in joc, asuma-ti ca tu nu poti concepe ceva diferit decat ceea ce cunosti ca fiind norma acceptata la nivel de popor.
NOU
Eu am incredere in oameni, am incredere ca oamenii se schimba. De cele mai multe ori in rau: de la frustrari, de la necazuri, de la beutura, de la viata. Omul pe care ma bazez acum sa ma trimita peste portile sfantului nu va mai fi acelasi peste 5, peste 10 ani. Nici eu nu voi mai fi acelasi, la propriu, toate celulele mele vor fi inlocuite treptat de altele pana va rezulta, peste 10 ani, un alt Corban asemanator cu asta de acum. Mai mult sau putin schimbat in rau.
Contractul semnat acum nu este sa ma protejeze sau sa o/il protejeze pe partener(a). Este contractul care o/il va apara pe partener(a) de Corbanul rau al viitorului.
NOU
Ești pesimist, sti ca omul se poate schimba si in bine, nu?
NOU
@V Da, dar numai dupa ce a inghitit prea mult rau.
NOU
Pot să înțeleg într-o oarecare măsura pe cei care vor intimitate din prisma job-ului daca e mai sensibil, să zicem…
Dar in pentru partea privata nu, deloc și ori suntem al the way in ori ura și la gara.
Soția/sotul are acces la tot, mail, telefon daca trebuie , conturi comune, totul. Daca mâine mor nu trebuie să facă nicio o hârtie….totusi poate una pentru asigurarea de viața
NOU
Corect. Asa cum cer prenup si domnisoarele potente fizic domnilor potenti financiar, ca sa ii protejeze de versiunile lor rele din viitor. Din bunatatea inimii lor.
NOU
La prima e simplu. Exista o presiune sociala pentru casatorie. Plus si una economica, gen scor de credit. Apoi, exista realitatea, in care vezi cum oamenii care si-ar fi dat viata pentru partener devin dusmani de moarte culminand cu un divort urat care ii distruge. Cred ca acel contract e o alternativa pentru ambele situatii.
La a doua imi vine in minte proverbul acela cu cele trei fete ale omului, una pentru toata lumea, una pentru familie si prieteni si una stiuta doar de el. Prefer sa nu cunosc cea de a treia fata a nimanui, ignorance is a bliss. Lumea confunda intimitatea cu “ai ceva de ascuns”. Pur si simplu nu vreau ca cineva sa stie ca ma scarpin in fund si nici nu sunt curios de altii.
NOU
Eu zic ca nu am ADHD si totusi is perfect de acord cu tot ce ai scris.
Nu stiu in ce situatie ai avea nevoie de intimitate in telefon fara ca ceva sa fie wrong in relatia existenta.
NOU
Poate pentru ca sa tii sub control un partener aparent normal dar care urmareste si cine iti da mesaje de la multi ani si dupa o perioada sa te trezesti ca trebuie sa gasesti explicatii in anchete delirante? Tu de ce crezi ca legile cu protectia intimitatii au aparut? Ca sa protejeze pe cei care traiesc o viata dubla si au ceva de ascuns?
NOU
Cum adică “zilnic”..?!?! …ori am eu o vârstă, ori nu beau ce trebuie….
NOU
sigur nu ai cum sa il bati la varsta pe senior. deci clar e de la ce bei.
NOU
la noi stiu ca exista optiunea de regim matrimonial cu separare de bunuri.
Adica ai avantajele care vin cu casatoria, gen acces la spital, pensie sot supravietutor, drept mostenire etc, dar ai si separarea de bunuri. Poti cumpara un apartament doar al tau casatorit fiind, iar la divort daca e cazul nu mai stai la partaj.
Mai e o chestie. Eu daca am un apartament cumparat de mine inainte de relatie si mor, apartamentul cred (?) e mostenit doar de copil. Valabil si viceversa fiecare avand apartamentul lui.
Daca am fi casatoriti mostenirea ar fi impartita intre sotul supravietuitor si copil. Daca sotul supravietuitor se casatoreste cu altu/alta si face copil cu ala/aia, daca moare partea mostenita de el/ea se vor imparti intre actualul sot si cei 2 copii. Ceea ce inseamna ca dupa ce am murit, nu numai ca mi-o fute altul, ceea ce e normal, dar se poate ajunge in situatia in care sa mosteneasca ala si copilul facut cu altu parte din apartamentul muncit de mine. Pai na d-aici, asta nu imi convine.
La faza cuy telefonul, nu simt nevoia sa ma uit in telefonul ei. Mezzosoprana a fost prinsa cu mesaje de iubire la 5 dimineata si asta pentru ca nu a dus-o capul sa il dea pe mute si sa nu afiseze direct pe ecran mesajul. Aveam telefoane identice….
NOU
da, exista, trebuie sa il declari la starea civila, inainte de casatorie, altfel te baga automat la devalmasie.
NOU
poti sa ceri si punctual din cate stiu.
Am o colega mai in varsta care se felicita ca au facut separare de bunuri strict pe o achizitie de teren si apartament, chiar daca ei erau luati cu valmaseala
NOU
si la divort, chiar daca esti pe devalmasie, daca faci dovada ca acolo nu au fost banii partenerului (casa/teren etc) nu se imparte
NOU
asa e, dar trebuie sa faci dovada, te tiganesti.
Deci sfatul me e sa mergeti pe regim matrimonial cu separatie de bunuri si testament pentru copil ca sa nu patiti ce ziceam mai sus, sa va mosteneasca prin lovitura cu manta copilul unuia pe care nu il cunmosti 🙂
NOU
Sunt de acord cu tine, dar uite exemplu de ce e bun un contract prenuptial. In tarile dinspre vest dupa 5 ani de viata, chiar fara copii, in caz de divort, partnerul poate cere sa ii platesti pensie alimentara daca el ramane mai sarac decat tine dupa divort. Am o prietena care a platit 7 ani de zile pensie alimentara loazei de sot olandez. Radeam cu ea la un moment dat ca de fapt ea a platit in rate cetatenia olandeza.
De asemenea, daca locuieste cu tine si casa e a ta, dupa 5 ani de zile se considera ca el a contribuit la cheltuielile casei si in caz de divort, daca are si facturi pe numele ei/lui iti poate cere sa ii platesti contributiile, again, din cauza ca divortul il/o lasa mai sarac decat pe tine. Si poate tu nici macar n-ai terminat de platit ipoteca…
Ideea e ca daca v-ati casatorit de tineri si n-aveati amandoi nik, n-aveti de ce sa faceti contract prenuptial. Cand unul deja are ceva al lui… altfel se pune problema.
Si eu am fost tanara si romantica si ma gandeam ca contractele prenuptiale sunt numai pentru aia bogati. Dar acum ca exista riscu sa ajung la 40+ de ani plus sa stau in chirie doar fiindca mi-a trebuit maritis, parca altfel vad lucrurile.
NOU
@iuliana de niste ani buni in .ro concubinajul mai lung de 5 ani e asimilat casatoriei…
NOU
Pentru @zidanne. Concubinajul nu este si nici nu a fost vreodata asimilat casatoriei!!!
NOU
dacă o mai aud/citesc p-aia cu ”după 5 ani bunurile proprii devin bunuri comune” o să fac o criză de istericale de apar la tv.
nu în românia. nu a fost și nu e.
chiar și în ipoteza în care concubinajul s-ar asimila căsătoriei, bunurile proprii ar rămâne bunuri proprii.
pt că în actuala legislație românească bunurile proprii rămân bunuri proprii indiferent dacă căsătoria durează 5 luni sau 50 de ani/o viață.
concubinajul ar putea fi asimilat căsătoriei (ceea ce nu e, românia pierde la cedo pe bandă rulantă pt că nu recunoaște niciun fel de drepturi parteneriatelor gay), s-ar referi la drepturi ca moștenirea, bunurile achiziționate împreună în timpul relației, reprezentare și drepturi de vizitare/decizie cu privire la sănătate, etc.
ah, ca chestie, există inclusiv prevedere expresă că sunt bunuri proprii acele bunuri cumpărate/ajunse în patrimoniul unui soț în timpul căsătoriei în schimbul sau cu banii proveniți din vânzarea unui bun propriu.
NOU
De prenupțial nu știu ce să zic. Personal, mi se pare normal ca totul să fie împărțit. Că e egal, că nu e, ce relevanță are? Cumva, amândoi trag la aceeași căruță. Dacă eu rămân fără job și venit 1 an, să zicem, ce fac? Plec, că nu mai am bani să îmi plătesc jumătatea? Și invers consider că e la fel. Cu ce am putut să îmi ajut partenerul, acum soț, am făcut-o. Și financiar când eram mai tineri și la început de drum. De ce nu, dacă am posibilitatea? Suntem împreună. Ne știm parolele la telefon, aplicația băncii, pin-ul cardului. Împuterniciți reciproc în conturile bancare, contact de urgență. Din perspectiva mea, țin de siguranță, necesitate, urgențe. Nu știi niciodată cum ai nevoie. Cunosc și eu persoane cu contribuție 50% fiecare, na, nu e stilul meu. Pentru mine, asta nu ar fi o relație. Dar fiecare cu ale lui.
NOU
“La prostituate, degradarea e zero, întotdeauna va fi alta, la fel de tânără și flămândă”
Numai la prostituate nu esti unic. Mai imparti gaura cu inca 20 de persoane pe luna.
NOU
Dacă aștepți suficient, zice unul ceva amuzant.
Man, doar pentru că nu știi, nu înseamnă că nu se întâmplă. Nu zic că e obligatoriu, doar că nu știi niciodată sigur.
NOU
Pe cand intr-o relatie…se stie…ai exclusivitate pana nu mai ai.
NOU
pe zi, poate, altfel moare de foame, saraca
NOU
Care 20 simultan, poate tu te uiti la anime sau gen, eu am vazut max 3 irl.
NOU
Ieri citeam pe Tider la descrierea unei doamne, că pe Tinder nu se caută partener de însurătoare !
Restul de acolo sunt serioase și nu caută ons și altele.
NOU
nici io nu am semnat nimic. Mi se parea asa, un fel de “hai, facem si asta, da nu prea suntem siguri ca ramanem impreuna prea mult”.
Singura chestie deranjanta a fost cand am vandut apartamentu si, desi era achizitionat inainte de casatorie, perioada cand am fost casatoriti a fost trecuta si ea la “beneficiari”. Si a mai trebuie sa fac o foaie in plus, ca ea era in suedia atunci. Asta a fost singura problema 🙂
La intimitate nush. De ce ar trebui sa imi caute ea in telefon? Pe de alta parte ma enerveaza ca uneori, cand nu are telefonu ei langa ea, vrea sa faca poze cu al meu si mereu, dar mereu, ma pune sa dau cu moaca sa il deblochez. Si mereu ii zic parola si mereu o uita. Cum sa nu te enervezi?
“banii la comun” iar nu ii inteleg. Fiecare are contu propriu. Daca se termina banii la unu ii trimite alalalt (nu prea se mai intampla). Dar…un cont comun. WTF?
Cand am luat casa am strans toti banii la mine in cont pt avans, ca eu vorbeam cu aia de la banca si are incredere mai mare in mine la discutiile astea.
Cand am vandut apartamentu am impartit banii la 2 si aia a fost.
NOU
nu ba aitistule, la comun, adica ne apartin amandurora, oriunde ar exista ei, nu ca ii strangem pe toti intr-un singur cont
NOU
Ba chiar fix la aia cred că se referă majoritatea, la ținut banii într-un singur cont, nu așa metafizic, conceptual, că ne aparțin “nouă”.
NOU
Fix ce zice sarbu. “Cont comun” chiar un cont comun.
Altfel banii la noi is la “comun” pentru cheltuieli comune, vacante, cacaturi. Si fiecare ne strangem si bani pt cacaturi personale.
Bine. Avantaju e ca avem cam acelasi venit.
NOU
pai si cu “banii mei’ si “banii tai” cum functioneaza?
ce faci atunci cand el cheltuieste tot salariul pe gadgeturi /pacanele/ bautura ?
cum imparti facturile echitabil ?
eu am stat cu copii acasa – ii cresc, gatesc. tu te duci la serviciu.
deci impartim asa, eu platesc 30%, tu restul. mie mi se pare echitabil, tie de ce nu ?
etc
NOU
Arhi are grija sa castige suficient incat sa nu se simta cheltuielile cu gadgeturi si pacanele. Iar de bautura parca s-a lasat. Si la gatit si stat acasa vad ca tot el se baga, deci este acoperit pe toate flancurile.
NOU
eu recunosc sincer ca nu am inteles comentariul si pozitia lui. My bad
NOU
Banuiesc ca se refera la barbatii viciosi care isi prapadesc banii pe tampenii si nu mai au ce pune la comun. Si la femeile care se distreaza pe acasa cu crescut copii si gatit in loc sa mearga la serviciu cu copiii atarnati de sfarcuri.
In fine, cazurile in care partenerii nu contribuie egal, deci cum sa imparta egal? Ca in copacul din avatarul lui: jumate de coroana este verde si bogata, iar jumate este o uscatura. Pai corect este sa imparta aceeasi tulpina?
NOU
da, voiam sa ii raspund lui animaloo dar am dat pe langa.
sunt expus la multe discutii pre-divort, majoritatea femei care incep sa isi puna intrebari in public sau sa isi exprime nemultumirile si frustrarile.
majoritatea discutiilor se invart in jurul acestei ” imparteli” mai mult sau mai putin egale a banilor si a contributiilor si a implicarii in relatie.
asa e mentalitatea aici, toti evalueaza cat de “implicati” sunt in relatie, cat efort depun si prin urmare procentual cotizatia in bani.
dar oamenii astia merg foarte in detaliu, la un astfel nivel de granularitate incat imi arde creieru.
precum: eu stau 3 ore cu copii in weekend, el nu sta, prin urmare ar trebui sa contribuie cu 70% (sa acopere 70% din cheltuieli).
deci calcule din asta financiare, dar nimic despre o relatie care scartzaie.
nu mai zic de situatia cand unul sta pe bara (temporar) – ce frustrari si resentimente apar, ca unu contribuie 100% si celallat nimic. Celallat se justifica – ca el/ea sta acasa si spala vasele sau are grija de copii, deci fifty-fifty. Si incep negocierile…
singurul motiv pt care vad util conturi separate, pardon, conturi multiple este pt redundanta. le cade in cap sistemul la aia cu banca fix cand ai nevoie sa fie online. cum ar zice un vechi proverb chinezesc, sa nu tii ouale in acelasi cos.
cand suntem “noi” , nu mai ar trebui sa existe “banii mei” si ” banii tai” .
dar tine de responsabilititea fiecaruia, de cat de matur este gigel.
daca gigel nu se poate abtine sa nu isi ia ultimu ifon sau playstation si face gaura in buget, si face asta sistematic adica recidiveaza…. ajungi sa tii banii separat altfel traiesti cu impresia ca il intretii pe celallat.
in loc de gadgeturi putem zice genti, pantofi, tzoale. sunt echivalente.
bai Corbane, copacu ala simbolizeaza personalitatea borderline. dar imi place si lirismul tau 🙂
NOU
@zidanne: de niste ani buni in .ro concubinajul mai lung de 5 ani NU MAI E asimilat casatoriei…
NOU
Daca te afli imtr-o relatie sigura si sanatoasa lucrurile astea ti se par aberante, dar destul de putine persoane se afla in genul acesta de relatii. Am destul cunostinte si femei si barbati care au pornit frumos si au ajuns urat. Cea mai buna prietena a mea a avut o situatie groaznica, dupa un accident la munca sotul ei a fost afectat psihic rau de tot. Pe langa faptul ca nu amuncit aproape 2 ani era extrem-extrem de gelos si simtea nevoia sa ii controleze cam fiecare aspect al vietii ei si a copilului lor (la ea isi nota zilele cand ii venea menstruatia si la copil de cate ori mergea la baie de ex) finainciar desi el nu aducea nici un fel de aport era groaznic ea trebuin sa justifice FIECARE cheltuiala. Groaznic. Omul si-a revenit acum, dar numai dupa ce ea a reusit sa schimbe incuietorile la casa si i-a spus ca ori se trateaza ori ramane el cu el si cu obsesiile lui.
Asta e un caz feiricit unde nu a fost vorba de violenta fizica si cat de cat unul dintre parteneri avea un minim de control (banii intrau la ea si cumva reusea sa comunice cu el). Omul avea un cheag care apasa pe nu stiu ce glanda (hipotalamus/amigdala?) si ii modificase personalitatea, s-a rezolvat prin operatie, acum se ingrozeste de ce fel de om a fost…
Dar cate persoane sunt asa de la mama natura? Apoi sa nu vorbim de faptul ca de obicei oamenii astia au o capacitate de disimulare incredibila, in afara casei sunt cei mai iubitori si faini parteneri si cand ajung acasa… Tot asa am un exemplu concret de prieteni foarte apropiati, mi-am facut concediile cu ei!, ca sa ma trazneasca vestea ca divorteaza si ca de fapt cand ea si-a rupt mana nu a cazut pe scari si ca il batea cu salbaticie si pe copil… ca pe ea abia a scos-o tatal el din mainile lui… Om cu care am stat la masa la mine in casa si pentru care as fi bagat mana oricand in foc…
NOU
Intimitatea si sexul sunt doua chestiuni diferite.
Fiecare persoana (căsătorită sau nu) are nevoie de intimitate. Limitele intimitatii depind de la persoana la persoana intr-o oarecare masura insa nevoia de a fi singur cu corpul tau si cu gandurile tale e la fel de importanta ca nevoia de socializare.
Partenerul de viata, parintii, tutorii si curatorii trebuie sa cunoasca si sa respecte aceste limite.
In practica e simplu, daca nu-ti permite accesul la telefon – n-ai acces la telefon! Poate nu vrea sa stii (inca) ce cadou ti-a luat de Dragobote. sau ce p0rn nou a gasit aseara. E irelevanta cauza.
Cu banii la comun situatia e asemanatoare. In tarile “normale la cap” unde intra si Romania, casatorie inseamna toti banii la comun. Banii care nu sunt la comun tin de limitele intimitatii si respectarea acestor limite.
Contractele prenuptiale sun contracte de “aproape casatorie”
NOU
Doua motive:
1. Poti trai o viata langa un om si sa nu ajungi sa il cunosti pe deplin, deci better safe than sorry.
2. E demonstrat stiintific ca omul atunci cand iubeste are tendința de a fi irațional.
NOU
La noi banii sunt la comun cu mentiunea ca sotul habar nu are cate facturi platim pe luna, cum se platesc facturile si cat e rata la casa. Avem acces reciproc la carduri si aplicatii bancare dar daca are nevoie sa plateasca online ma suna ca nu-si mai aminteste parola. Nici pe a lui, nici pe a mea. Astfel ca el plateste micile cumparaturi cu cardul lui iar eu platesc restul din ambele aplicatii bancare avand grija sa ramana in contul fiecaruia sume aproximativ egale. La telefoane la fel, avem acces, nimic de ascuns dar niciodata nu s-a intamplat sa ma gandesc “ia sa vad ce mai e pe acolo”, la fel si el. Suntem impreuna de 17 ani si cand ne-am cumparat a 2-a casa el insista sa o cumpar doar pe numele meu ca sa scape de drumurile la notar.
NOU
金持ちの家にはコイン式洗濯機があるのか？
NOU
Băi deci pe bune? A scris omu’ UN ARTICOL odată în care era vorba de o țigăneză și ceva japonez, și gata, acu la fiecare articol îl avem pe Yoshi care comentează în japoneză niște tentative de glume atât de cringe încât Google Translate zice “Detected Language – Cringenese”…
Arhi, scrie și o poveste în care o extraterestră klingoniană se întoarce în timp acu 500 de ani și se fute cu ăla care a inventat limba enochiană în timp ce își vorbesc porcos fiecare pe limba lui, măcar să știu că după aceea tre să plătească King Of Comedy ăsta freelanceri pe Upwork ca să-i traducă comentariile astea simpatice ca o chimioterapie.
NOU
1. Prenuptial – daca inital m-am bagat cu capul inainte pe ideea de totul la comun, iubire mare, n-are ce sa se intample, etc, acum, la un pic peste 40 de ani si cu un divort si un partaj la activ, clar nu m-as mai baga in ceva fara a clarifica 100% lucrurile astea, in special legate de cine ce are si cu ce vine de la bun inceput. Fiindca suntem oameni cu o anumita situatie de viata, case, economii, rate, etc si e cel mai bine sa nu mai amestecam astfel de chestii cu iubirea. Si daca la inceput cand lucrurile sunt roz si e iubire nu ne putem intelege ref chestiile astea, cum ne-am putea intelege civilizat la divort, cu nervi, drame si urlete? E o polita de asigurare cumva, ca vedem cate relatii se termina in divort urat, mai degraba clarificam de la bun inceput, bagam actul in sertar si ne straduim cat se poate sa nu-l scoatem de acolo.
2. Telefon – n-am avut niciodata chestia asta cu uitatul in telefon, mail sau facebook. Las telefonul de multe ori pe masa, nu il ascund, nu tresar daca suna vreo notificare sau ceva, la fel si la prietena mea, chill, nu stau sa ma gandesc vreodata ce ar putea avea ea in telefon. Aleg sa am incredere 100%, daca persoana de langa vrea sa faca mizerii face cu mine alaturi, am patit-o si m-am vindecat de gelozii sau alte traznai.
NOU
Case, economii, plus lantul de magazine Duduman.
NOU
9gag.com/gag/ajVoqw1?utm_source=copy_link&utm_medium=post_share
NOU
“ Dar ce fel de dă fack iubire e aia unde nu ai încredere în omul cu care vrei să te căsătorești.” Ești cam naiv… draga vag amic.. nimic nu e pentru todeauna și oameni se mai schimbă..
NOU
eu cred ca e foarte trista treaba aia cu dragostea si banii. viata nu e ca in filme, unde sa iti intalnesti iubirea la coada la mega, tu sa nu stii cine e, ea sa nu stie cati bani ani. in realitate sunt o gramada de lepre care cauta o viata mai usoara fara munca. barbatii mai putin, dar nu din cauza ca nu ar vrea, doar ca cererea e mai mic.
daca as fi foarte bogat, nu m-as casatori. sau in cel mai rau caz, m-as casatori cu cineva care are la fel de multi bani ca mine. mi se ridica parul pe picioare cand vad mosi ca ala de Ferrari, care au descoperit dragoste. Sotia, cu 30 de ani mai tanara, s-a indragostit de felul in care ii atarna ouale.
NOU
Acum 10 ani gandeam si eu ca tine Arhi. Ma gandeam ce naiba le trebuie unui viitor cuplu casatorit asa ceva. Dar anii au trecut si am vazut atatea chestii in jurul meu (de-ale prietenilor mei si de ai lui) cu sau fara bani care s-au porcit la maxim in ultimele momente de casnicie de m-am lecuit. Cred ca astea trebuie clarificate de la bun inceput, la fel ca si subiectul ”cati copiii vom avea/sau nu” si altelele. Cand iubesti poti fi irational, oamenii nu sunt la fel toata viata, multi se ascund sub o multitudine de fete (altfel n-ar mai fi cazurile in care din senin unele femei dupa casatorie se trezesc cu pumni in cap si-n burta dar inainte de casatorie era un tip model) si omul de care te indragostesti poate fi monstrul tau peste alti x luni/ani. Nu mai bag mana in foc pentru nimeni 100%. Incredere am dar totusi daca ar fi sa patesc si eu asta, nu as fi total mirata pentru ca LIFE.
Noi inainte de casatorie (cam cu 2 ani inainte) ce era al nostru promis am trecut sa fie pe numele nostru individual tocmai daca in eventualitatea in care ajungem la divort (nu ne gandim la asa ceva, but still) sa nu stam sa facem partaj ori whatever pe ceva apartament la care eu nu am contribuit cu nimic si invers. Seems fair for me.
Dupa casatorie am ales bunuri comune. Evident puteam alege de la bun inceput separare de bunuri dar se poate face asta si in timpul casatoriei, daca se doreste. Ce am agonisit si facut impreuna in acesti ani (9 oficiali) va fi impartit impreuna daca ar fi sa ne despartim, pentru ca asa e corect din punctul meu de vedere, din moment ce am stat si am tras impreuna ca si familie si vom trage in continuare in acest fel.
Cred ca situatia poate fi usor diferita in cazurile in care diferentele financiare sunt majore si unul trage mai mult la jug decat celalalt si sunt frustrari.
La noi in familie, baniii sunt la comun din momentul in care ne-am mutat impreuna. Am avut perioade in care eu nu am produs nimic si a produs el pentru doi, am avut perioade in care am castigat eu mai prost decat el si a sustinut el mai mult, apoi am recuperat eu si acuma suntem pe acelasi nivel in materie de castig financiar, cheltuieli, etc. Am acces la contul lui/la parolele lui si el la fel. Avem aceeasi parola de deblocare a telefonui la telefoanele noastre. Nu ne-am ascuns niciodata telefoanele sau sa ma simt lezata de ce sta pe telefonul meu si invers.
Singurele intimitati la care am tinut e mersul singura la baie :)) si conturile separate de Fb/insta. Nu, nu inteleg conturile comune ide socializare.
Eu tin gestiunea tuturor platilor, facturilor, conturilor, impozitelor, actelor etc pentru ca el e destul de atehnic dar si pentru ca nu l-a interesat acest subiect foarte mult. Insa avem o agenda stufoasa in care se gasesc toate informatiile astea cu subiect si predicat (plus in cloud) cu detaliile acestea, in cazul in care eu as pati ceva, sa stie ce sa faca si sa nu se trezeasca ca nu stie unde are de platit gazul sau asigurarea la x lucru.
NOU
Și eu am ADHD.
La punctul 1: nu am încredere deplină (100%) decât în propria-mi persoană. De asta nu mă mărit, proprietățile mele, datoriile mele, copii nu fac (nu, nu o să îmi pară rău, nu o să mă răzgândesc, mulțumesc).
La punctul 2: nu mă interesează să ascund nimic în legătură cu mine. Dar când ești “terapeutul” prietenilor tăi, ai în telefon secrete care nu îți aparțin, prin urmare le ții exclusiv pentru tine – dacă vrei să mai privești în ochi omul ăla care ți-a făcut o confidență Ție, nu nevesti’tii/lui bărbac’tu. De ce nu le șterg? Că ADHD și probleme cu memoria.
În caz de pățesc ceva grav, cine e cu mine trebuie întâi să dea foc la telefon și laptop și apoi să cheme echipa funerară :)) să fie clar, nu vorbesc de aventuri de kkt, ci de traume, violuri și alte monstruozități.
NOU
Noi am făcut separare de bunuri post-căsătorie doar pentru a beneficia de o scutire de taxe oferită de statul belgian, dar care presupunea cacumpărătorul să nu aibă deja o altă proprietate, nicăieri în lumea asta. Nu știu dacă verifică cineva, vreodată, chestia asta (că se face pe bază de declarație pe proprie răspundere), dar de ce să riști să dai niște mii de euro aiurea pe geam?
Anșea, practic am separat un uriaș apartament de 48 de metri pătrați din sectorul 2 (creditul e pe numele meu) și o mașină SH, cumpărată exact după stare civilă. Aveam și pe ce să ne omorâm în caz de divorț :))
Dar pot înțelege pasiunea unora pentru propriile lucruri și de ce le vor separate din start, atât timp cât este o decizie bilaterală și cu adevărat asumată (nu doar la nivel declarativ și mulți sfinți rostiți în minte la momentul semnării actelor).
Cât privește intimitatea fiecăruia… păi fără asta degeaba mai stați împreună, oricine în lumea asta are nevoie de colțișorul lui, fie fizic fie mental, unde să-și facă de cap în liniștea personală. Noi ne știm toate parolele, avem cardurile fiecăruia la dispoziție oricând, absolut niciodată nu am avut cont comun sau ideea de pus la grămadă salariile în zilele de leafă și altele de genul.
Fiecare plătește ce prinde (de obicei eu mă ocup de facturi pentru că sunt mai conștiincios din punctul ăsta de vedere, consoarta e cu biletele de avion pentru vacanțe 😀 ), fără să ne verificăm soldul la final de zi, atâta timp cât nu sunt cheltuieli majore (a se citi iPhone nou, că a vrut subsemnatul să își facă o dambla). Acolo discutăm și aprobăm, fără să îți faci câte o plăcere mai scumpă din când în când mi se pare că traiești degeaba 🙂
NOU
Am 2 cazuri in familia… sa zic, adoptiva, de divorțuri dupa 42, respectiv 16 ani de căsnicie. Nu îmi sunt dragi respectivele cupluri. Unul din ele o include pe doamna soacră, deci vă dați seama câtă dragoste și atașament zace în mine. Mi-e egal ca sunt despărțiți sau nu. Însă m-au afectat profund la nivel de șoc emoțional pe care l-am avut când am văzut ce face banul din om când mai e și supărat pe consoartă. Efectiv 40jde ani s-au dus la dracu în praznic și se rezumă la procese de ani de zile în care își împart milioanele (la propriu) și covoarele (la propriu), se ajunge la discuții despre oalele Zepter și argintăria din pod.
Celălalt caz e cu copii mici implicați care și ăia iau părți in funcție de care tipa mai tare prin casă dintre părinți.
Mi-am dat seama ca oamenii la nervi și supărare (ca nu divorțezi de bine și civilizat în mare parte din cazuri din păcate), sunt niște animale care sar la jugulara efectiv. Ăla a fost momentul în care mi-am dat seama la ce naiba sunt utile aceste prenupțiale sau acorduri care să te oblige să fii corect când rațiunea ta o să o dea de gard și vei începe să improsti căcat în omul cu care lingeai aceeași lingură acum niște ani.
Nu sunt de acord deloc cu separimea la bani și proprietăți. Însă m-a determinat, împreună cu jumătatea la fel de șocată de prostii lui părinți, să punem absolut tot ce deținem, inclusiv pe firme, fie ca sunt datorii sau asset-uri, pe numele amândurora.
Efectiv… ne-am dat seama ca și noi suntem tot oameni și ca nu știm pe ce plaiuri ale prostiei ne mai poartă bătrânețea, dacă Doamne-ferește om divorța vreodată, să nu stăm să evaluăm oalele zepter și să fie totul împărțit la 2 în baza unor hârtii pe care le-am semnat împreună.
În rest… cu toate la comun, de la telefoane la bani. Așa e normal pt mine, încredere deplină.
NOU
a, deci pe viitor o sa fiti bogati…hmmm…L., my old friend…:))
NOU
Dacă apucă copchilu se bucure de ceva sunt happy, noi nu cred ca prindem :))
PS: amândoi socrii sunt în stare să bage totul la păcănele cu o zi înainte să crape înecați în whisky decât să rămână ceva la copii. Aș putea scrie o carte despre aceste specimene absolut încântătoare.
NOU
La o discuție din asta foarte serioasa despre divorț ne-am “reindragostit” eu și soțul Mbun cam acum 4 ani deci după 10 ani de căsătorie, 15 ani de relație, 2 copii, case, animale, alea-alea ne dam seama ca amândoi ca nu mai merge. Ne punem frumos la masa (nu mai țin minte cine a zis hai sa stam sa discutam) și eu ii zic ca nu mai merge și hai sa ne despărțim prieteni sa nu ajungem sa ne înjuram plus hai sa ne despărțim acuma ca suntem amândoi tineri și sa nr refacem viata nu sa ajungem 2 moși besinosi pe care nu o sa ii mai vrea nici naiba. El face ceva glume ca în sfârșit își va găsit-o blonda Bun. El zice hai sa ne împărțim pe tot ce am adunat: zi ce vrei. Pai, cum ce vreau? Pai tu ce vrei? Eu vreau sa fim bine pt copii, pe lângă asta nu cred ca blonda va vrea sa stea în casa în care ai stat tu Apoi, la un pahar de vin ne-am dat seama ca suntem cei mai mari fraieri dacă renunțăm la noi. Am mers la terapie de cuplu și a fost cel mai bun lucru care l-am făcut pt noi! Ne-am dat seama ca nici unul dintre noi nu vrea sa îl sape pe celalalt în eventualitatea unui eșec al relației, ne-am dat seama ca amândoi avem atâta minte încât sa dam orgoliile la o parte și când în celalalt nu mai vedem un soț sau un iubit sa vedem în continuare un părinte excepțional și sa ne dorim în continuare bine pentru omul ala.
Acuma amândoi zicem ca dacă vrei sa vezi cu adevărat cât tine celalalt la tine cel mai bine vezi în punctul în care se vorbește serios despre divorț.
Nu avem contract prenupțial ca am pornit amândoi cu fix zero, din familii modeste. Deci în eventualitatea unei despărțiri totul se împarte pe jumate.