Contul meu
Una din cele mai criminale chestii pentru mine este să am un deadline. Gen am de scris/făcut/gândit/terminat ceva până la sfârșitul lunii viitoare. Ai zice că mare lucru, îl faci acum, repede, după care ai o lună de relaxare și distracție, no problemo, life is beautifulao.
Well, nu, nu așa funcționează.
În primul rând, uiți de deadline, uiți de ce ai de făcut și, în general, habar nu ai despre ce e vorba. Timpul trece, ești bine și frumos când, brusc, te lovește ceva. Băi, stai, eu nu am de scris aia pentru băieții ăia? Shit, fuck, shit goddamnit, ba da, aia e, fmm, am uitat, iarăși.
După care te uiți în mail și respiri ușurat. Phew, mai sunt 10 zile, ce ai bă, am timp să îl fac și în cap, nu e problemă pentru mine, rezolvăm, yass, who is the best in town? Unifan Rrradio!
După care mai trec niște zile, tu te iei cu treabă, mai faci una alta, se adună alte proiecte, până când, într-o dimineață, o auzi pe nevastă-ta, CEO-ul companiei, susurându-ți dulce:
– Ia zi, suflețel, ai scris articolul pentru fetele alea??
Suflețel tresare speriat: Păi stai, are deadline 30. E 30?
– Da, e 30!
Și atunci începe, de fapt, munca de creator de conținut. Creierul se golește instant, nu mai ai nicio idee, zero, nada, nix, niente, te cuprinde disperarea, transpirațiile îți curg reci prin toate șanțurile de pe corp, dar tu trebuie să creezi ceva bun, mișto, minunat, atractiv, conform stilului propriu, nu?
În fine, creezi, mm, ce draq să faci, dar vă zic, e greu.
NOU
Pur si simplu urasc sa am deadline-uri , la anumite tipuri de activitati, si cateodata in mod constient aman lucrurile, pana cand, ori stau ca robotul sa termin o chestie, sau sunt deja in intarziere, dar lucrurile se linistesc de la sine, nu mai e neaparat atat de urgent.
Pe de alta parte, la alte chestii imi impun deadline, sau fac in asa fel incat sa fiu obligat sa aleg, rezerv mai multe chestii pe booking, si cand se apropie termenul de anulare gratuita, atunci obligat, aleg ceva, ca altfel nu mai plec nicaieri in vacanta.
NOU
Daca nu am deadline nu pot sa functionez, imi impun eu un deadline, dar asta nu e ceva nou pentru tine :))
NOU
stiu, tu m-ai stricat
NOU
Mi se pare cunoscuta situatia 🙂 noroc ca avem muza sa ne inspire (genul de femeie care trebuie musai sa planifice). Ok unele lucruri (sau copii.. ahem) apar si neplanificat, asa-i viata
NOU
Eu functionez cu energia data de deadline. Cu cat e mai aproape, cu atat am mai mult spor. Am facut licenta, atat partea scrisa, cat si partea de fizica (era ceva automat) in 30 de zile.
NOU
Vezi mai jos povestea lui Kenny Rogers cu Lionel Richie cand au inregistrat “Lady”. TLDR – trebuia inregistrata melodia, si Lionel Richie era ascuns in baie si scris textul, ca asa functioneaza el cel mai bine, sub presiune.
www.youtube.com/watch?v=WI2CvL6UYvE
NOU
Unifan … cred ca esti unul din fffff putinii care isi mai amintesc.
NOU
out of sight, out of mind pana in ziua cu pricina 🙂
NOU
De obicei imi impun deadline-uri mintale la serviciu, daca nu sunt impuse deja de proiect. Cat ar trebui sa dureze un ciclu de analiza-dezvoltare-testare-productie pt un rahatel de query? 2 saptamani, cam asa. In schimb am acum un proiect mare, cu o zona de analzia de 2 luni, care se incheie AZI. Pe masura ce s-a apropiat acest termen de azi, mintea mea a fost din ce in ce mai varza: in loc sa clarific lucruri din proiect, mai mult le-am amestecat si le-am dus intr-o zona gri.
In viata personala, cand se aduna prea multe task-uri administrative (impozite, declaratii, renovari, sedinte etc) , le scriu pe o foaie, si le updatez cu status in fiecare zi (am gasit meseriasul, s-a apucat de treaba, am adunat actele, am facut programarea la notar, etc.)
NOU
iar bagi scuze pentru “Pompierul” ala?
NOU
Am fost si eu asa. Pana cand era sa o dau rau de tot in probleme si m-am “trezit” un pic. Totul tine de obiceiuri. Pentru mine, cel mai important a fost sa-mi fac in fiecare seara o lista cu prioritati pentru urmatoarea zi. 3 mai mari si multe mici si neimportante. Scopul este sa le rezolv pe cele 3 mari si ce apuc din cele mici. Pasul 2, mi-am dat seama ca dimineata sunt cel mai productiv asa ca dimineata este intotdeauna alocat celor mai importante prioritati (in limita posibila evident). Am trecut de la un stres constant cu deadline-urile si nopti pierdute ca sa termin la timp la o relaxare mentala care culmea, m-a facut si mai productiv.
NOU
Are un termen stiintific: sindromul studentului.
Si e universal valabil. Cui nu i s-a intamplat, ori minte, ori nu e de pe planeta asta 🙂
NOU
Doar atunci cand am un deadline pot sa lucrez. Si mereu ma apuc serios de treaba cand deja in teorie timpul ramas este insuuficient pentru a finaliza. Asa ajung sa lucrez si noaptea sau in weekend in conditiile in care in timpul saptamanii am pierdut vremea degeaba.
Daca nu sunt fortat sa termin, prelungesc orice proiect pe termen nelimitat aproape. Chiar daca ma apuc de lucru, niciodata nu sunt multumit de cum a iesit si tot incerc sa mai schimb, sa mai adaug ceva.
In scum prietena mea, daca are 7 zile la dispozitie si au trecut 3 zile, deja intra in panica. Asta chiar daca proiectul este finalizat pe jumatate in cele 3 zile.
NOU
Big shit gets done first thing.
Valabil pentru orice – deadlines, dar si zilnic, cele mai importante chestii le fac dimineata. Dupa aia, fine tuning si happy life.
DAR intotdeauna prelungesc termenele limita. Adica daca ma intrebi – poti sa faci chestia asta intr-o saptamana? iti zic – posibil, da’ sigur iese prost. Mai bine in 10 zile. Eu o fac in 3 zile, dar nah, asa creste valoarea muncii.
NOU
Ce poți face azi nu lăsa pe mâine, lasă pe poimâine, răspoimâine, poate nu mai trebuie.
În altă notă, mama era cunoscută drept Campioana ultimei secunde la serviciu . Cu mândrie pot spune că semăn cu ea
NOU
Cu dedicatziune pentru totzi baietzii care are linii moarte (deadline-uri):
www.youtube.com/watch?v=4PUHBL1vMNY