Contul meu
Pana la o anumita varsta, moartea ti se pare o gluma, ceva ce li se intampla altora, nu tie sau celor dragi tie. E doar un footnote undeva, pe care il ignori relaxat, nu stii cine e, nu ti se pare important. A, e un actor batran. Mda, ce sa zic, sanatate, aia e.
Dupa care, fara sa vrei, iti dai seama ca brusc, in jurul tau, incep sa moara oameni, de parca nimeni nu ar fi murit pana atunci. Si mor, si mor si tu esti ooooo mai opriti-va, ce se intampla. Și mor oameni tineri, pe care îi cunoști, și mor oameni bătrâni, mor oameni de vârsta ta și nu înțelegi de ce, the fuck, erau oameni sănătoși, sportivi, sau dacă nu erau, erau oameni glumeți, haioși, nu ți-ai imaginat vreodată că vor fi reci și putrezi.
Si iti dai seama ca ai imbatranit si ca moartea devine tovarasul tau de baza și că, oriunde te întorci, vei realiza că e doar moarte, tot ce ai cunoscut se duce și se pierde, murind pentru a face loc altora.
A murit Valeria Seciu.
NOU
Boss, tu realizezi ca eu imi pun problema asta deja de 2 ani de zile? De cand am trecut de 50?
NOU
aoleu, nu vreau sa imi imaginez…
NOU
50 de ani, nu kg? Ca să ne înțelegem. @nea_zăpadă oare ce părere are?
NOU
@Anukoi: esti draguta… de 50 de kilograme am trecut de la varsta de 15 ani…
NOU
Nea_zapada, acest numarator de litri in secunde si de ani in kilograme, trecut el insusi de 50 si 50.
NOU
Articol din categoria de pus in rama
Eu am rezolvat situatia asta altfel. Mi-am redus grupul de prieteni la zero. Am ramas inconjurat de cunoscuti. Persoane care imi sunt indiferente
Ok, a ramas familia si stiu ca am de suferit pentru moartea parintilor, care sper sa Fie peste 20 ani minim, in rest, fsm cu mila….
Am auzit de probleme din fosta gasca, dar tinand cont ca am rupt legaturile de 20 ani, i dont care
Stiu, sunt nesimtit, insensibil, dar asta a fost modalitatea mea de a ma proteja. Daca nu imi moare nimeni cunoscut, nu ma intereseaza…. Ma pot declara ca fericitul posesor de minim 70-80 amici, dar unde nu ne leaga nimic, doar mici hobbyuri pcazionale
O fi bine, o fi rau, nu stiu….
Da, nu sunt casatorit si nu am copiii. Consider ca a fost cea mai buna decizie luata…
NOU
io zic să-ncepi să-ți cam bei porția de apă…
NOU
Trist.
NOU
Esti un pic ca Luceafarul de Mihai Eminescu!
NOU
Păi tu ești deja mort. Moartea socială a mai nașpa decât aia fizică.
NOU
Chiar ma gandeam la treaba asta. Saptamana trecuta l-am ingropat pe tatal meu care in mai putin de o luna a ajuns in pamant din “grija” sistemului sanitar romanesc. Varsta .. 80 de ani si 2 zile. Ce vreau de fapt sa spun: credeam ca sunt oarecum pregatit de acum 4 ani de cand a murit socrul meu. Nu e asa. Nu esti niciodata pregatit. Ramane un gol. Poate suna ciudat ce zic dar spuneti-le celor dragi ce simtiti pentru ei, in special celor batrani – poate nu veti mai avea ocazia sa le-o spuneti – eu asa am patit si regret acum dar n-am ce sa mai fac.
NOU
Ca daca nu era sistemul sanitar mai traia 100. Eu nu zic ca sistemul nu e de cacat dar mai ho, ca cE e dupa 70 oricum e bonus
NOU
Pentru Gg – In primul rand sunt un tip cu capul pe umeri destul de bine ancorat in realitate si am convingerea ca (inca) stiu ce vorbesc. Zici ca sistemul medical nu e de vina. Cand te duci la vizita la spital (interval permis 2 ore, dar poti sta doar 10 min) si-ti gasesti tatal in salon abia respirand si te duci fuga la asistente sa le zici ce se intampla si dupa ce-l vad incepe agitatia cu adu’ oxigen, unde e masca ? , ne mai trebuie o priza … si intra in stop cardio respirator a cui e vina te intreb ? E simplu de dat cu parerea de pe margine pana nu esti implicat. O sa-mi spui ca la 80 de ani era batran … probabil … dar la ce grija au in spital de ei … chiar si daca dai niste bani. Sa vii sa schimbi pacientul cand vine familia la vizita (ora 15) e semn ca vrei sa vada efortul tau si sa te rasplateasca. Dar asta e alta poveste. Ce voiam sa zic am zis deja in postul anterior. Spor
P.S. Va multumesc tuturor pentru manutele verzi.
NOU
“viața e o boală mortală cu transmitere sexuală”
coluche
NOU
Am crescut cu ea. Mi se părea de o delicatețe desăvârșită. Și cred că așa a fost. O faptură delicată, fragilă. Acum, dincolo de cele care se scriu sau se spun, viața ei mi se pare pe măsura rolurilor dramatice pe care le-a jucat. Marti seara. pe vremea răposatului, era seara de teatru. Luni seara, de la ora 8, era seara de teatru radiofonic. Și imi plăceau serile astea. N-am să o uit din adaptarea pentru ecran la Jocul Ielelor. Doar că … vezi generația tânără n-o știe. E păcat. Dar asta e viața. Orice s-ar spune sau s-ar zice, dincolo de cuvinte, o mare actriță și, cred eu, un mare OM.
NOU
da, pe twitter m-a intrebat unul Cine era…
NOU
Din descrierea ta, parca nu seamana cu Arhi :)))
NOU
Da’ si barbatu-sau a fost mare. As putea sa ma uit la Operatiunea “Monstrul” pe repeat.
NOU
oh, maestrul Cotescu. Unul din putinii maestri adevarati si nu datorita imbatranirii
NOU
Dumnezeu să îi odihnească sufletul.
NOU
Apropo de ” Operatiunea Monstrul ” , l-am vazut de 3 ori, in familie, la distanta de cativa ani, si – de fiecare data – l-am savurat cu placere ! Memorabili au fost si vor ramane Caragiu, Cotescu, Moraru !!! Aveam niste prieteni de familie cu care ne intalneam periodic, la cate o cina, si le povesteam, insufletiti, faze din film ! Iar astia, pe langa faptul ca ii lasa rece subiectul, ne-au intrebat nonsalant : da’ voi sunteti pasionati de pescuit ???!!! :))))))
NOU
bicicleta era galbena…
NOU
“unde-am gresit? unde-am gresit?”
NOU
Si mai nasol este cand realizezi, daca realizezi, ca vei fi tinut minte de maxim copii si eventual nepoti caci deja la stranepoti daca ii mai apuci esti pa , nici pulea nu te mai baga in seama sau sa faca efortul sa isi mai aminteasca de tine dupa ce pleci in cealalta lume unde evident vei trai vesnic in lux , distractie , femei, bautura si manele daca te-ai avut bine cu barbosul suprem.
Asa ca , peste 100 de ani , dar cred ca m-am dus cam departe, vom fi niste cruci degradate si lasate intr-o parte intr-un cimitir iar stra-stra nepotii nostrii vor avea dureri groaznice de cur fata de cine au fost stramosii lor.
NOU
Nu stiu altii cum sunt, dar in cercul meu (in special familia) toti copiii sunt si au fost “pasionati” de subiect, pot face o culegere de umor negru. Adultii sunt aia care incearca sa ii (si sa se) distraga cu diverse jucarele, acadele, etc. Si cred ca-i mai urat sa te loveasca realizarea din cand in cand si sa-ti iei campii pentru ceva inevitabil decat sa-ti pluteasca “amenintarea” surd si continuu deasupra capului, ca sabia aluia.