Acestea au fost ultimele amintiri ale Alexandrei, publicate aici. Initial voiam sa ma opresc la cele de ieri, dar unii dintre voi au atâta ură în ei față de o femeie necunoscută, care, cel mai probabil, face un exercițiu stilistic, încât nu m-am putut abține să nu vă mai dau o…doză.
Alexandra, mulțumesc pentru texte, nu îmi mai trimite, în acest format stilistic sunt nepublicabile.

Niște clarificări:

-bisexualul întâlnit în liceu nu este una și aceeași persoană cu polițistul

-auzisem de Lorena Lupu (sunt singura care crede că aduce fizic cu actrița care l-a făcut prima dată pe Piersic junior tată?), i-am comentat o dată ceva și mi-a dat o replică răutăcioasă. Se pare că surorile de suferință nu se au la inimă de fiecare dată

-la mine este vorbă de bine și imn când mă compară lumea cu Ovidiu Eftimie și Lorena Lupu, ăștia au ajuns departe, nu vând flori ofilite prin piața Obor. Dacă aș atinge măcar o parte din realizările lor…

-polițistul era băiatul cu ochi albaștri de care fusesem obsedată 11 luni (am arătat pozele cu ochii lui)

-sadicul purta ochelari ca ai lui Ozzy Osbourne, nu știu să îi fi plăcut și Oasis, nu îi purta când ne-am cunoscut, deși mare paletă cromatică nu am văzut în ochii lui

-profesorul ăla de facultate ținea niște ore la care doar el dădea din barbă (este ăla care a întrebat de PSD) și la care mă gândeam neironic dacă ascult un buletin de știri, însă nu, nu a apărut la televizor

-fostul de pe Internet era chel, brunet și gras, matahală brună

-scriu dialoguri pentru că asta am reținut, am schimbat destul de repede subiectul conversațiilor

-în principal, ăia care mă acostează virtual sunt oameni random de pe facebook ce mă adaugă primii, nu îi găsesc eu, de ce aș căuta specimene de astea?

-corect, am folosit și Dating de pe Facebook, aceeași experiență, maxim 4 discuții mai răsărite

-anxioasă, anxioasă, dar mă bag în seamă cu străinii fără prea mult stat pe gânduri, deci nu aici este buba. Din liceu nu mă mai acaparează fiorul timidității

-n-am văzut pula polițistului

-mereu am vrut o relație serioasă, dar nu cu cineva de care nu mă simt atrasă. Fostul ăla chel de pe Internet își dorea o relație serioasă cu mine, nu mi-a plăcut de el

-acei 25 de cm dintre mine și sadic se insinuau pe verticală, îi ajungeam până la piept

Să purcedem, am spus.

Intru în mașina lui care avea pe latura dreaptă volanul, fiind cumpărată de tatăl lui tocmai din UK. Nu îi plăcea deloc, de acolo și porecla de „cazan”, însă calul de dar nu se caută la dinți.

„Dacă părinții noștri au fost generația cu cheia la gât, noi suntem generația cu lacăt la gât.” (dădeam pe dinafară de glume comuniste)

În adolescență, am urmărit acest anime. Îi arăt poză cu unul dintre personaje, rocker.

„Arată exact ca Sid, datorită lui mi-am luat lacăt.”

 

„L-am întrebat pe fostul meu de ce nu se mută în UK dacă nu îi place România. A zis că ce face aici poate face și acolo. Îi dau dreptate, însă nu mi-aș crește copiii aici. Nu îi pot ține izolați, vor auzi discuții în autobuz. Cică el o să îi învețe să nu asculte discuțiile din autobuz. Mi-aș crește copiii aici dacă aș avea mulți bani. El zicea că îi apreciază pe ăia care au devenit părinți tineri. Ar fi vrut să aibă copil la 17-18 ani. L-am întrebat cum a fi crescut acel copil dacă este mereu ocupat. Zicea că a avut multe foste. Ar fi crescut copilul cu părinți despărțiți? A încercat cu unele foste să facă un copil. L-am întrebat la modul serios dacă a încercat să facă un copil ca apoi să îl avorteze. A răspuns că ar fi păstrat copilul.”

Când să își cumpere tricouri, îi arăt fundul să își dea cu părerea și spune că este mare și bombat.
„Niciodată nu am înțeles oamenii ca vară-mea care își dau like la pozele de grup în care apar. Mi se pare o formă de narcisism. Nu e de la sine înțeles că îți place fotografia pentru că apari în ea?”

„Poate a dat like pentru ceilalți din poză.”

„Eu și cu fostul meu chel ne-am despărțit pe 25 noiembrie deoarece nu îi dădeam atenție. Pe 17 decembrie, îmi scrie din nou că a avut o aventură și a mers la curve, dar că nu a putut să mă uite. 5 zile am tot ținut-o în discuții ca într-un final să stabilească singur că de pe 22 decembrie până pe 22 ianuarie suntem un cuplu, fie că vreau, fie că nu. După nu accept relația până atunci, nu vom mai fi împreună.”

„Sună a ultimatum.”                                         

„Am scris că așa a fost, ultimatum. Cică nu mai voia să fie cu mine, însă, dacă îi propuneam asta, nu refuza. Când nu vreau să fiu cu cineva, nu sunt deloc. L-am blocat și nu deoarece mi-ar fi făcut ceva, era totul pe Internet. Mă plângeam de el unui indian și am folosit <<iubitul meu>> când noi de fapt nu mai eram împreună. Atunci mi-am dat seama că, dacă nu îl blochez, voi face cu el ce făceam și când eram împreună, îi voi scrie. Voiam să treacă peste mine. Relația aceea era toxică. Nu ducea nicăieri.”

Mi-a citit articolul ce răspundea întrebării „Cum știu dacă iubitul mă iubește?” în engleză. La final, am explicat că nu mă simt „reparată” de iubirea lui fiindcă nu mă amorezasem de el.
„Genial, mai ales citatul.”

Indianul mi-a scris că acel ultimatum era fucked up, nu înțelegeam de ce era fucked up.

A aflat că sunt virgină și că relațiile mele s-au desfășurat mai mult în mediul online, deși doar unul dintre foști locuia la distanță, ceilalți fiind în raza mea de mișcare.

M-a întrebat ce fel de „date” avem. Am zis că nu este unul romantic, că nu poate fi așa.

“Sunt mai de modă veche. La mine, contează să îl cunosc, să fim prieteni prima dată. Am vorbit cu un băiat timp de o lună zilnic pe Internet până să îmi dau seama că îmi place de el.”

„Fostul meu…”

„Ăla care vorbea urât cu tine?” 

„Fostul meu credea că, pentru a face o fată să te placă, trebuie doar să te comporți frumos cu ea. Nu așa funcționează.”
„Fostul meu nu cunoștea vedete care de 20 de ani activau în domeniu. Nu aveam pretenția să îl știe pe Shelly.”

„Din păcate, îl știu.”

Pe banca de la mall, m-a acoperit cu jacheta lui cum cloșca își ocrotește puiul, mâna pe picior, eu nimic. 

„Haina ta este așa de călduroasă.”

„Este cu două fețe, eu nu.”

„Hahahaha.”

„Ar trebui să te uiți la mine, ai ochi frumoși!” 

„Am fost cu unul care mă lăuda că sunt frumoasă. Două luni mai târziu, a zis că sunt medie.”

„Ce e rău în a fi medie?”

„Nu pot să mă îndrăgostesc de cineva.”
„Ești aromantică?” (nu aromatică, nu am pus pe nimeni să mă adulmece)
„Nu, doar că mereu aflu ceva neplăcut despre cineva și nu îmi mai place de acea persoană.”

„Prin 2012, ne duceam eu și bunica în parc și vedeam cupluri care se ascundeau după tufișuri. Mi-am promis să nu fiu niciodată ca ele. Nu suport aglomerația. În 2018, mama mă întreabă ce cadou am să îi fac de ziua ei. A doua zi, nu compostez biletul și primesc amendă în jur de 43 de lei.” (recent, mama mi-a zis să am grijă la compostat biletul. <<Mama, nu mai e ziua ta de naștere!>>)

„Deci era gluma aia cu benzina când te duci la date. Cum îți dai seama dacă are bani?Te plimbă cu mașina.”(citisem ceva de scumpirea benzinei)
„Mai era alta că, dacă te plimbă cu mașina și nu prestezi, te duce după în afara orașului.”(pe mine una nu m-a mai plimbat până acolo)
„La date-ul cu fostul meu de pe Internet, îmi era teamă dacă mă violează în mașină. Apoi m-am calmat deoarece trebuia să verifice dacă arăt bine, dacă merită să încerce să mă violeze.”

„Ce grea este geanta!Lasă-mă să ți-o car. Ce ai în ea?”

„Laptopul.”

„Ai grijă să nu te calce mașina.”

Bine a observat că riscam să fiu călcată de mașini. Pe asfalt îmi duc osânda precum „individa” asta căreia îi plăcea să treacă glonț pe lângă autovehicule.
„Nu cred în legăturile dintre oameni.” (faza asta emo ține la mine toată viața)

„Există colegi, profesori despre care am o părere foarte bună. Este ca și când mă plâng de bărbați numai când sunt într-o relație. Culmea, tot bărbaților mă plâng de bărbați.”

„Părinții mei s-au futut ani la rând neprotejat și într-o zi mi-au zis <<O să ai un frățior>>. Nu m-au pus să mă ocup de creșterea lui.” Câteva zile mai târziu, pun toți anii cap la cap și îmi dă că fratele lui este de o vârstă cu fratele meu numărul 2.

„Vorbesc de una singură.”

„Câteodată fac și eu asta când filozofez.”

Intrăm în „cazanul” său lângă o facultate. S-a mirat de faptul că nu ne-a făcut nimeni observație, chiar dacă a trecut un pensionar, plus copii.

Eram fâstâcită din cauza diferenței de vârstă dintre noi.
Discuții în mașină:

„La 21 de ani, am fost cu una de 33.” (foarte lax a spus-o, la modul cum ai comanda apă plată cu lămâie)

Când auzi de astfel de combinații, te gândești că a avut loc o aventură, mai ales când el are cărnița mai fragedă. Străbunica mea a dat naștere la 3 copii. Între copilul numărul 1 și cel cu 3 exista o diferență de 2 și 7 luni. În familia mea, 1 an și 2-5 luni era diferență între copilul 1 și copilul 2. Cum să îmi dezgolesc chipul în lume când am impresia că îmi sărut pe gură fratele mai mic?

„Una de pe Internet povestea cum fostul ei făcea sex cu tipe de pe Tinder, iar aia glumea că lui îi place să fie dominat deoarece ele stăteau deasupra. Cum nu erau strâmte, simțea că dă în gol.”

„Așa este, ca atunci când arunci un crevurșt pe hol.”

„Este păcat că nu faci sex la ce sâni ai. Ce piele fină ai! Pari genul care, dacă s-ar apuca, i-ar plăcea așa de mult încât nu s-ar mai opri.” Nu a uitat să menționeze că s-ar juca cu ei încontinuu cum face pisica cu firul de ață.
„Dacă sunt prea mari?”
„Trebuie să fie monstruos de mari încât să nu îmi placă.”
„În copilărie, copiii râdeau de ei pentru că erau prea mari.”

„Ce proști!”

La cât de ironică sunt, sigur am comentat că societatea nu merită acest serviciu, că nefăcând sex cu ei, mă răzbun pe bărbați.
„Unul mi-a spus că îi plac grasele cu sâni mici?”
„Ce îi place la ele?Burta?”
„Să mai slăbesc?”
„Dacă slăbești, sânii rămân tot mari, dar fundul nu. Ei sunt la un alt nivel.”
„Nu ai avut prieteni care să îți comenteze gusturile că de ce umbli cu una grasă?”
„Este treaba mea când umblu cu femeia mea.”

„Mie fostul mi-a spus că ar fi de acord să fac videochat.”

„Cum de unii sunt atrași de femei grase?”
„Dacă nimeni nu ar mai fi atras de oameni grași, nu ar mai exista oameni grași.”

„Era o întâlnire la care erau de față eu, cumnata  prietenei celei mai bune a mamei, fratele prietenei celei mai bune, familia ei. Și aud discuție că prietena asta a avut un iubit care avea un fetiș. O punea goală să facă chestii. <<Cred că și ea exagera când povestea. De fapt, i-a zis că se poate simți comodă fiind goală atunci când fac sex, că nu are motive să se rușineze.>> ”
„Sunt de ăia care fac sex cu lumina stinsă?” (el atunci mă înfășura, să nu mor de frig fiind la bustul gol)

I-am spus că este frumos, că este genul meu deoarece este alb, cu ochii deschiși la culoare, slab și înalt. După ce ai gagiu negru ca noaptea și în drumul tău ochești un așa spălăcit, te uzi toată ca o șampanie desfăcută la beție. 

L-am întrebat de preferințele lui. Îi plac fetele cu forme, să aibă pe ce pune mâna, scunde, sub 160 cm. A fost cu una slabă, dar aia compensa prin chestiile perverse pe care le făcea. Vrea una albă care să nu fie creață. M-am panicat deoarece am părul ondulat. O colegă de-a lui are pielea maro și părul creț și care nu îi place. Asociază aceste două caracteristici cu țigăncile. A mai spus că îi plac fetele cu buze mari, dar nu comentează deoarece când i-o suge, se simte ca la aspirator și nu-i place.

I-am arătat-o pe bunică-mea.

„Da, pare țigancă.”

„Mai am bunicul de pe tată la fel de negru.” 

A doua fotografie a fost preluată. Nu ne înrudim cu lăutarii. Altfel de soartă am fi avut. Nu mai eram săraci lipiți pământului. Bunica mea era așa de neagră încât eu și mama glumeam că, dacă am trimite-o-n India, nu s-ar prinde nimeni că nu este de-a locului până ar deschide gura.

 

Cum de-a fost cu mine într-o relație, deși am gene mai închise? Well, ca pigment, mă prezint așa. În unele fotografii, pielea-mi devine roz. Singurul meu of este că nu am moștenit ochi deschiși la culoare, deși 4 din cei 8 străbunici aveau irisul albastru. 🙁

„Îi spuneam bunicii mele că vărul meu are ochii albaștri. Ea nega și nega. Peste 5 minute, îmi povestește cum toți frații bunicului au murit, ei având ochii albaștri.” (a murit și primul ei copil, tot cu ochi albaștri)

De aici și obsesia pentru ochii albaștri pe care acest film mi-a alimentat-o.

Trebuia să plec, nu mi-ar mai fi dat drumul, însă au apărut probleme.

„Sunt atee, dar vreau să mă căsătoresc civil. Maică-mea mereu i-a spus bunicii mele <<Ai bani din pensia lui tata pentru că ai făcut sex cu el.>>. Nu în forma asta a spus-o, înțelegi tu.”

„Te-aș duce într-un loc mai retras și aș folosi pe puțin 10 prezervative. Aș face sex cu tine 10 ore.” 

„Încontinuu?” 

„Cu pauze. Bătrânii tăi sunt pe acasă?” (acum a început să geamă)

„Da, tot timpul este cineva acolo.”
Ies din mașină, fac high five cu sânii. Așa îmbrățișare mai rar să îl fi pătruns.

„În ce căcat m-am băgat?” (concluzia mea după ce m-am dezmeticit acasă)

Facultate, 18 aprilie.

„Cum o mai duci?”

„Legat de facultate ori viață în general?”

„Viață.”


Le spun de episodul cu mașina.

„V-ați sărutat?”

„Da.”

„Are gagiu. Eu am umblat toată vara în mașina unui băiat și nimic. Și cum arată?”

„Este înalt și slab.”

„Asta îți place la el?”

„Da.” (este relație de cuplu, nu te iau pentru suflet, bărbații se pierd în decolteul unei femei, iar societatea nu mai ațintește săgeți către ei)

„Fată, dar ce culoare au ochii lui? Ce zâmbet are?”

„Are ochii albaștri-verz.”

Că tot a adus vorba de zâmbet, stăteam ca pe ghimpi al naibii de tare pentru că zâmbea și râdea ca prostul la poveștile mele. Altul mai echilibrat în gândire mi-ar fi dat cu tifla.

„Dacă avea boli venerice?”

„Nu cred că bolile venerice erau singurul tip de boli pe care le avea.”

„Relațiile de pe Internet sunt false.”

„Ne-am cunoscut la facultate. Chiar dacă ne cunoșteam în oraș la o petrecere, tot ne-am fi scris pe Internet.”

„False!”

I-am povestit studentului despre pățanie.

„Le-ai zis despre ce am făcut în mașină? Poți să le spui prietenelor tale, dar fără să folosești nume și fotografii.”

„Nu, una dintre ele a adus în discuție bolile venerice pentru că erai un necunoscut. Acum că stau mai bine și mă gândesc, nu voi mai zice nimic. Erau colege de facultate, nu prietene.”

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.