Contul meu
Să luăm cazul singular al subsemnatului. Dacă aș pleca la un job situat în Pipera, să zicem, din satul unde îmi petrec zilele, aș face vreo 20-30 de minute doar până la intrarea în București, pentru că dimineața, suprpriză, toți oamenii au același gând indecent de a merge la muncă, la aceași oră. După aia, să zicem, un conservator 40-50 de minute, din Pantelimon până în Pipera. Cu orice mijloc de transport aș merge, chiar și cu minunatul metrou, tot atâta faci, poate chiar mai mult cu metroul, pentru că, de exemplu, rama de Pantelimon vine la 30 de minute, aproximativ, dacă o pierzi din cauza traficului, stai bine de tot.
Overall, dacă totul merge bine, aș face 1.5 ore până la muncă, unde aș ajunge plin de fericire și sudori, ca să îmi fac treaba pentru care sunt plătit. Să zicem unul din joburile care presupune ca activitatea mea să se desfășoare pe un laptop și atât.
În cursul zilei, evident, aș fi deranjat de 100 de ședințe alea managerului de proiect, care are nevoie să își justifice existența întrerupând munca tuturor pentru a da indicații prețioase și stupide pe care le putea trimite pe mail, fără să ne vedem vreodată la ochi. Plus pauza de masă, mers la țigară, la dozatorul de apă, bârfa cu colegele, insinuările sexuale la adresa colegelor care nu te trimit la HR pentru că le-ai spus că sunt frumoase în această dimineață, tot ce înseamnă munca unui corporatist hotărât în București.
După care drumul spre casă. Dacă termini programul la 5 sau 5.30, cum fac majoritatea și se presupune că nu ești tâmpit să faci ore suplimentare, ca să lași impresia că ești fraierul firmei și poți mai mult, Bucureștiul este MULT mai aglomerat la drumul de întoarcere, pentru că vin toți acasă. Pentru cunoscători, remember Iuliu Maniu. Poza este de ieri după masă, spre Pantelimon. Coada începea înainte de park and rideul de la Cora, ca idee. Poți băga 2 ore până acasă liniștit. Știu pe cineva care era obligat să vină pe centură, dinspre băneasa, sub 1.5 ore pe centură nu scădea niciodată.
Ce înseamnă asta pentru un angajat mediu? În cel mai fericit caz, doar 3 ore pierdute aiurea prin trafic, smog, aglomerație, transpirație și alte chestii interesante de care oamenii sunt dezgustați până dincolo de urechi. Totul pentru a ajunge la sediul unui job care poate fi făcut FĂRĂ NICIO PROBLEMĂ din confortul casei, la birou, fără să pierzi timp pe care nimeni nu ți-l plătește, să nu uităm, timpul ăla pierdut e pe banii tăi. Ca și transportul, de altfel.
Covid a venit și a schimbat paradigma complet. Și oamenii, și unii angajatori au văzut că, de fapt, multe dintre joburi pot fi făcute MULT MAI BINE fără ca angajatul să fie prezent la un sediu oarecare, dintr-un cartier de birouri. Unii angajatori au văzut că pot trăi foarte bine fără să plătească etaje întregi din clădiri de birouri scumpe, mobilă, electricitate, internet, cafea, apă plată și tot restul de lucruri pe care angajatul poate să le aibă acasă, asumânduși-le singur și ieșind, overall, mai ieftin decât dacă ar cheltui timp și bani cu deplasarea. O altă chestie interesantă este că angajatorii au realizat că pot aduce în echipă oameni foarte calificați care nu trebuie să fie neapărat în București sau, în fine, localitatea lor, ci pot să îi ia de oriunde ar fi, cât timp munca este fix aceași, de oriunde ar lucra. Iar oamenii din alte localități, de exemplu, au pretenții salariale mai mici decât cei ce trebuie să trăiască în capitală, evident. Sau că, alt exemplu, poți avea un callcenter cu 10 000 de angajați, fără ca ei să fie nevoie să fie prezenți sub același acoperiș.
Norrmal, există încă multe corporații unde mulți, prea mulți șefișori își pierd motivul de existență dacă nu mai vin angajații la birou. Cum să mai justifici ultramanagerierea și nesfârșitele ședințe unde se aud vorbind, dacă oamenii sunt ocupați să muncească, la birourile proprii de acasă? Există încă un recul în piață și o împingere spre ce era înainte. Am citit cu ochiul propriu cum un domn manager general explica cui voia să audă că el se simte mai bine să aibă angajații acolo, să știe el ce fac și să nu cumva să îl păcălească cu munca. Ochiul stăpânului îngrasă vita, gen.
Cred, sper, întradevăr, ca gândirile astea stupide să dispară. Și piața muncii să devină ceea ce trebuie să fie, un loc flexibil, unde toată lumea își face treabă în acord cu confortul și productivitatea tuturor.
Desigur, veți citi în comentarii despre cum nu toate joburile pot fi făcute la distanță și că fierar betoniștii nu pot să lucreze de la birou. Treceți peste, sunt oamenii care nu au înțeles nimic, nici din articol, nici din viață.
NOU
Legat de transport, poate estima cineva cam cât s-ar reduce timpul petrecut în trafic pe traseul descris de tine dacă ai utiliza un scuter (electric de preferat)? Pentru că nu dai din pedale ca eroul și nu ajungi tot transpirat la muncă, dar păstrezi abilitatea de-a fenta coloanele de mașini.
În rest, acum câțiva ani, cine spunea că lucrează de-acasă era privit ca unul care ori e leneș ori nu lucrează mare lucru, sau neimportant. Asta era optica în bula cunoscuților mei. Ciudat, acum parcă toți au descoperit ceea ce era ascuns în fața lor.
NOU
Nu știu pe scuter, dar îți pot spune cu bicicleta ca am făcut asta timp de 10 ani. Ștefan cel Mare – Pipera (4,5 km):
– cu masina – 10 – 90 min.
– tramvai (1 + 16) – 35 min
– tramvai (1), metrou (M1 + M2) – 40 min.
– bicla 25 min (record personal 18 min).
Timpul cu masina depindea foarte mult de ora:
– pana în 7:30 – 10 minute
– pana în 8:00 – 20 minute
– pana în 8:30 – 30 minute
– după 8:30 – cât vrea ăl de sus, dar niciodată sub 45 min.
După aia m-am mutat în Otopeni (11 km):
– cu masina 20-60 minute
– autobuz pestilential (445) 45-90 min.
– autobuz (783 sau alea cu 4…), metrou (M2) 60-90 min.
– bicla 40 min.
De doi ani lucrez de acasă, masina mea a adunat în 2 ani impresionantul kilometraj de 4000 km.
Acum, din punct de vedere al statului acasă, sunt șef dinala nebulangiu, la IT, toti pot lucra de acasă cu o singura exceptie: băiatul de la IT suport. Nu din cauza mea, însă unii țin cu dinții sa vina la birou, de aici și necesitatea prezentei fizice a “băiatului de la IT”.
Activitatea firmei unde lucrez se poate desfășura exclusiv online, dacă ma întrebați pe mine. Nu am făcut un studiu, dar prin motivele pentru care vreo 25% din angajați încă vin la birou se numara:
– șefi care vor sa își justifice existenta;
– șefi obsedați de micromanagement care pur și simplu nu știu cum sa își controleze oamenii din subordine de la distanta;
– persoane care prefera atmosfera de la birou celei de acasă (condiții nașpa de locuit, nevasta cicalitoare, copii mulți, etc)
– persoane extrem de “chibzuite” care nu vor sa consume curentul, apa, etc de acasă.
NOU
inhalezi noxe de rupi dimineața.
plus, nici cu cască pe cam nu ești foarte în siguranță.
NOU
Problema e.. Ce faci in cele 6 luni cand e frig si plouă. Si jura-te ca nu ajungi transpirat dupa ce stai o ora pe scuter in 40 de grade.
NOU
@Marius, daca spui ceva de lunile cu frig si ploaie te scuipa toti biciclistii si trotinetistii in ochi. De cate ori am adus asta in discutie toata lumea mi-a explicat ca in Olanda se circula si toamna si iarna pe bicicleta. Asta desi vedem clar ca in Bucuresti cel putin nu este nimeni pe bicicleta cand ploua.
@GuestStar, in cercul meu de prieteni cei care lucrau de acasa erau priviti cu invidie de ceilalti. Si in general erau considerati oameni specializati, suficienti de pregatiti incat au putut sa-si impuna conditiile in fata angajatorului.
NOU
1. Masori pe waze distanta intre punctul A si punctul B. Or sa iasa x km
3. Te uiti in specificatiile scuterului. Acesta are o viteza maxima de y km/h
4. Iti aduci aminte de cum chiuleai de la ora fizica in clasa a 6a cand aveai probleme din astea.
5. Dupa ce cauti pe google o sa afli timpul minim, daca te-ai deplasa cu viteza maxima.
6. Mai adaugi niste marje pentru semafoare, trafic etc.
NOU
nu stiu cum e la voi la tara la Bucuresti, dar in orasele civilizate cladirile de birouri au dusuri fix pentru treaba asta ca angajatii sa nu puta daca vin cu bicicletele sau scutere etc.
despre mersul pe bicla cand ploua:, exista pelerine si haine/pantofi/rucsacuri impermeabile care pot face simpla pedalarea prin ploaie, mai ales ca de obicei se strica si mai tare traficul cand ploua. astea + dus la birou = civilizatie, dar cam peste tot pe unde am lucrat nu faceam mai mult de 25-30 minute cu bicicleta pana la birou si mergeam cu bicicleta si cand ploua.
despre mersul pe bicla iarna: in Romania e un pic mai complicat daca e zapada (la un moment dat scria in codul rutier ca n-ai voie cu bicicleta cand e zapada pe drum, chiar), dar iarna cand nu e zapada e destul de lejer de mers, mai ajuta un buff si o geaca prin care nu trece vantul. oricum, daca nu stai prin Brasov sau Miercurea Ciuc, sunt cam putine saptamani cu zapada, dar aici se vede lipsa infrastructurii pentru biciclisti. prin Finlanda mergeam cu bicicleta si la -20, dar acolo e mai simplu ca se punea zapada prin decembrie si se topea prin aprilie, asa ca era mai usor de curatat trotuarele, strazile si pistele de biciclete cand era doar zapada si nu gheata, plus ca infrastructura e la ani buni distanta.
NOU
@F., deplasarea prin oras depinde si de alte criterii, nu doar de viteza maxima constructiva a mijlocului de deplasare. Chiar si pe scuter depinzi oarecum de trafic. Nu te poti strecura peste tot si chiar si atunci cand te strecori printre masinile oprite la semafor viteza nu mai este cea maxima, este undeva pe la 10 km/h.
NOU
nu se pedaleaza prin ploaie sau trotineteste dintr-un motiv foarte simplu – bucurestiul si anexele sale sunt niste haznale care pe timp de vara te umplii de noxe si risti sa mori ca eroul iar in timp ce ploua – da ajungi mai repede da mocirla de pantelimon nu se preteaza cu basinile de pipera, no pun intented eu stau la 3 strazi mai incolo de maestru…
NOU
De la inceputul pandemiei, ferma unde dau cu sapa, ne-a trimis in home office, au redus spatiul in hambar pentru angajti cu 80%, au dat mobila gratis cui a vrut sa o ia, daca ai treaba la sediu tre sa ceri aprobare de la manager si security officer si nu se intrevede nici o sansa sa ne intoarcem curand fizic la munca. In schimb, am muncit mai mult in ultimul an jumate, dar am cheltuit mai putini bani cu drumul, in jur de 20-30 de minute dus, 30-40 minute intors, pe autostrada cu viteza maxima de 90 km/h in oras si am economisit mai mult. Am petrecut mai mult timp cu familia si am descoperit ca poti face mai multe lucruri dupa ce inchizi laptopul la 16:00-16:30 si esti deja acasa.
NOU
Da, nu toate joburile pot fi făcute la distanță, este nevoie de prezenta fizica si nu este doar despre fierar betoniști.
Nu stau sa dau exemple acum ca nu suntem la clasa zero dar sincer si mie mi-ar fi placut sa lucrez de acasa dar nu este posibil.
NOU
Si mie mi-ar fi placut sa lucrez de acasa dar probabil autorul articolului se referea la joburile care se pot face de la distanta, nu stiu ca nu am citit tot (sau am citit dar sunt tampit). Scuze boss, nu m-am putut abtine
NOU
@mike
Stai linistit ca am inteles ce a vrut sa spuna Arhi. Singura obiectie adusa , asa de dragul conversatiei intre noi oamenii de pe aici de pe blog, este ca nu sunt doar astea doua extreme : angajatii din Pipera adica IT-istii ,economistii..etc si fierar betonistii.
Ma indoiesc ca pe viitor se va renunta la mersul fizic la cladirea de birouri. Raspunsul este in articol, multi inutilii din middle management sau HR ar trebui pusi pe liber , ceea ce nu se va intampla prea curand.
NOU
La cooperativa noastra aveam posibilitatea de a lucra de acasa si inainte de pandemie (o simpla cerere si de cele mai multe ori se aproba fara discutii, cel putin in unele detasamente, erau si tovarasi comandanti de detasament ca in descrierea din articol). Nu am fost niciodata convins pentru ca trebuia sa ies din casa sa duc copilul la gradinita si apoi eu faceam 10 minute pe jos pana la birouri.
Acum dupa un an de lucru de acasa pana si cele 10 minute mi se par timp pierdut pe care prefer sa-l petrec altfel.
Nu ma vad intors la birou prea curand.
NOU
Astept cu nerabdare comentatorii care stau la 50-150km de Bucuresti si ajung unde au treaba intr-o ora maxim.
Am inteles ca si de la BV se fac cam 2 ore, iar tu o ora jumate numai din Pantelimon nu prea inteleg care e faza.
NOU
Explicația e simpla.
Dacă vii de la Ploiesti, ca s-ajungi în Pipera, ai o autostrada, un semafor și un giratoriu.
Dacă vii din centrul Bucurestiului, ai vreo 30 de semafoare.
NOU
Eu stăteam în Drumul Taberei. Sediul firmei era pe Dacia, aproape de Piața Galați, dacă știi zonele.
Eu făceam până la muncă 1 oră jumătate, dar am avut zile când am făcut și 2 ore și un pic în funcție de trafic și altele.
Colegul meu care făcea naveta zilnică de la Ploiești făcea 1 oră și un sfert. Pentru că tren și pentru că de la Gară era mult mai aproape de sediu și evita o mare parte din aglomerație.
So… se poate și cu minuni din astea 🙂
NOU
Eu veneam de la Ploiesti pana anul trecur, cand ne-au lasat sa lucram de acasa. In general plecam de la Ploiesti cam pe la 07:20 si ajungeam la birou undeva pana in ora 09:00. La fel, la plecare ieseam pe la 17:30 si aungeam cam pe la 19:00 acasa. Mai putin cand s-a apucat idioata aia de Firea sa faca banda de autobuze in Baneasa si am facut 3 ore doar la dus.
Deci pierdeam undeva la 3 ore pe zi doar cu deplasarea la/de la birou. Din martie 2020 nu mai pierd alea 3 ore si am timp sa imi fac si treburile mele, sa plimb si cainele si sa nu raman cu nimic de facut pentru ziua urmatoare. E adevarat ca stau cu calculatorul deschis pana mai tarziu, dar pe total eu cred ca sunt mai castigat asa. Daca am o treaba personala, nu trebuie sa imi iau un liber, ci doar stau la calculator pana mai tarziu si imi rezolv ce aveam de facut. Pana si astia de la firma ne-au comunicat ca s-a constatat o crestere de productivitate de cand lucram de acasa. Ne-au dat si prime pentru asta.
NOU
Muncesc remote de vreo 5-7 ani, deci pot sa zic ca am trecut teste de anduranta si pot privi in perspectiva.
Desigur ca nu as lua in freza drumul de Pipera pentru nimic in lume. Imi place libertatea de a-mi alege de unde sa lucrez (desi remote, nu muncesc de acasa). Pot sa zic ca estentiale pentru lucrul la distanta sunt munca bine definita si autonomia, dar asta presupune ca cineva sa isi fi spart capul sa defineasca munca, sa stie cum sa o masoare obiectiv si sa aleaga oamenii potriviti. Personal, imi place munca pe proiect, nu operationala, dar asta e alta discutie.
Dar… e obositor. Relatiile la distanta sunt strict bazate pe interes. Nu esti luat in calcul la promovare si nici nu poti sa formezi pe cineva. Intr-o firma mica, fara imaginea unui brand, daca vrei sa cresti organic, nu prea ai de ales cand e vorba de juniori decat sa ti-i formezi si sa ii ajuti sa creasca. Si mult noroc sa ti-i formezi prin conferinta si chat, ca sunt multe intrebari, iar fragmentarea si imprecizia te scot din minti. Intre seniori, e vorba de incredere si de sentimentul de echipa daca nu te stii cu ei dinainte, chiar daca isi fac treaba. Si nu in cele din urma, urasc ineficienta meeting-urilor online in general, care s-au inmultit si marit audienta. Prefer oricand sa stau si sa desenez cot la cot cu o singura persoana, dar ce stiu eu…
Deci zic ca treaba e mixta. Se vor aseza lucrurile altfel cu siguranta, iar cand se vor fi asezat ni se va fi parut ca logic asa trebuia sa fie.
NOU
Imi place raspunsul tau echilibrat si iti dau dreptate.
NOU
Manager de proiect in IT aici (nu in Ro) – trecerea la remote am facut-o cu toata firma in 1 zi, fara nici o problema.
Pro – toata lumea e mai fericita cu viata, mai putin cei de la financiar care traiesc cu impresia ca oamenii lucreaza cat mai putin doar ca sa treaca luna.
Contra – dupa 1 an lumea nu mai pare conectata gram. Nu ai idee ce directie are firma, ce urmeaza sa facem nou, nimic. In multe call-uri oamenii tind sa stea 30.min in plus ca sa mai vorbeasca unul cu altul.
Pt sedinte – partial ai dreptate. Multe erau amboulea.
Daaaar…. ai fi surprins sa vezi cum oamenii lucra de multe ori fara sa vorbeasca unul cu altul suficient, motiv pt care trebe sa organizez sedinte cu toti sa vad daca ce a facut unul e ce asteapta alalalt, cine blocheaza pe cine si de ce.
Alta parte – oamenii tind sa puna statusuri in sisteme crezand ca cineva verifica automat ce fac/cer ei. Si te trezesti cu chestii blocate saptamani intregi degeaba, ca transmitatorul nu vorbeste cu primitorul. (Ex – ba, am pus ticketul ala in blocat de 1 sapt si nu ai facut nimic sa ma scoti din el!! R – boule, ai uitat sa ma tagui acolo/ ai uitat sa zici ce iti trebe / eram in concediu si sistemul nu trimite mail inlocuitorului meu ).
NOU
Egoismul individual isi arata fața in toată splendoarea sa. Mie sa-mi fie bine iar rest, pustiul. Nu se gandeste nimeni ca locul tau de munca angreneaza la randu-i alte “n” locuri de munca iar asta se traduce prin surpriză, Economie. Tu folosesti masina sau autobuzul ceea ce inseamna job-ul unui sofer sau a unui mecanic ce repara masina ta, a unui pompagiu care iti baga combustibil, a unui om de intretinere ce repara chestii la cladirea de birouri, a unei femei de serviciu care rânește dupa tine and so on. Daca stai in cur la birou si faci “financing” pt o firma care produce la sfarsitul lantului un robinet, gandeste-te ca daca o majoritate ar sta acasa, atunci robinetii aia se vor vinde mai putin cu “x” procente cat personal sta acasa. Si nu veniti cu contraexemplu ca oricum folositi robinetul in caminul propriu si deci posibil sa fie necesara inlocuirea sa căci una e sa umbli tu si familia ta cu el si alta e sa fie invartit zilnic de 200 angajati intr-o cladire de birouri.
NOU
Asta este cea mai mare tampenie pe care a spus-o cineva vreodata pe blogul acesta. Normal ca in primul rand te gandesti sa iti fie tie bine si nu altora. Sunt convins ca si tu faci la fel. Presupun ca se intampla sa mananci si acasa, nu doar la restaurant. Nu este un egoism la fel de mare? Daca te-ai duce la restaurant ar fi platiti ospatarii, bucatarii, cei care se ocupa de instalatiile electrice si sanitare din restaurant, funizorii de materie prima, etc.
Si in plus, este oarecum gresit sa gandim asa. Banii care se economisesc prin munca de acasa ajung la final tot in economie, dar in alte domenii. Nu mai cheltui cu benzina si service-ul auto, dar te duci mai des la film sau la restaurant. Nu-ti mai schimbi asa des masina, dar te duci mai des in concedii.
Iar patronul care face economii probabil ca in loc de 1 apartament cu 2 camere o sa-si construiasca o casa cu 5 dormitoare. Adica banii economisiti o sa ajunga pe termen mediu si lung tot in economie.
Dovada clara ca oamenii au in continuare de lucru este faptul ca pretul pentru manopera a crescut in aproape toate domeniile. De exemplu daca vrei sa construiesti o casa, te costa cu cel putin 50% mai mult mana de lucru.
NOU
Așa se plângeau și cei de la pompe funebre când au apărut antibioticele, că le scadea vânzarea de coșciuge.
NOU
@AndreiG daca te intrebai de ce in companii straine ce isi desfasoara activitatea in Romania, posturile de conducere sunt ocupate de straini, tocmai ti-ai dat raspunsul prin comentariul tau. Pt ca aia gandesc “more consuming, more production, more profits”. Tu gandesti ” cost reduction, more money for me now”. Nu conteaza ca peste 5 ani nu mai am cui sa vand si ma duc dracu cu afacerea.
NOU
@Tonys, nu prea inteleg ce vrei sa spui:
1. Ai ignorat observatia mea legata de mancatul acasa. De ce nu mananci zilnic la restaurant ca sa impulsionezi economia?
2. Ai ignorat explicatiile legate de faptul ca banii economisiti pe benzina si reparatiile masinii se vor duce in alte domenii. Adica per total in economie vor intra aceleasi sume, dar vor fi alocate catre domenii diferite.
3. Mi-ai dat ca exemplu companiile straine catre activeaza in Romania. Astia sunt de fapt cei care se gandesc la “cost reduction, more money for me now”. Daca se gandeau la cresterea economiei in general nu si-ar fi deschis sedii in tari din lumea a treia.
Inteleg ca poate activezi intr-un domeniu in care activitatea s-a restrans din cauza faptului ca oamenii lucreaza de acasa si esti nervos din cauza asta. Si te inteleg.
Dar daca privim lucrurile in ansamblu, la nivel macro, economia va functiona la fel de bine si fara munca de la birou. Poate chiar calitatea vietii se va imbunatati inclusiv pentru cei care se duc fizic la munca. Doar daca ne gandim ca nu mai avem sosele sau auobuze/metrouri la fel de aglomerate si tot este un bonus.
NOU
io duc egoismu chiar mai sus si fac sex doar cu nevasta, lasand astfel niste doamne de moravuri usoare fara o sursa de venit
NOU
E un sambure de adevar in ce zice Tonys. E posibil ca la un moment dat sa fim impinsi de la spate intr-o directie de catre stapanii care au observat o scădere a consumului pe anumite paliere.
Show must go on.
NOU
Dar ce-ai boss cu fierar betonistii? Cei din construcții au lucrat mereu de acasă. Doar că nu a lor.
NOU
Am auzit de la un domn jurist la o oarecare banca: nesimtitii astia vor sa ne cheme iar la birouri!? Wtf? Toata lumea vrea sa stea acasa? Pe bune? Asta e solutia traficului din Bucuresti? Munca on-line, nu centura, nu benzi dedicate stb, nu sensuri unice, nu pasaje sau subtraversari. Bine, stati acasa!
NOU
Da, si omul are dreptate. Daca activitatea bancii a mers la fel de bine in perioada aceasta cand angajatii au stat acasa, de ce sa ii obligi sa vina din nou la birou? De ce meteahna de a iti vedea angajatii fizic la birou in epoca asta in care putem comunica instant de la distante de sute sau mii de km?
NOU
nu, mai multe benzi de centura/sosea/cacat nu or sa rezolve problema traficului
NOU
Pentru ca atunci cand esti acasa, problema traficului, a centurio si a benzilor dedicate de STB nu mai sunt ale tale, nu te impacteaza direct. Cam ca atunci cand ai centrala si e avarie de RADET in cartier. Iti e mila, esti empatic dar la final tu ai caldura si apa calda iar altii nu.
NOU
@F., atunci cand 30% din populatie lucreaza de acasa problema traficului scade. Si intotdeauna este de preferat sa reduci cauza care genereaza o problema. Din punctul meu de vedere daca se poate reduce permanent traficul, nu este nevoie sa investesti suplimentar in sosele.
Sa facem o comparatie cu poluarea cu materiale plastice. Este de preferat sa reduci consumul de plastic decat sa construiesti mai multe fabrici de reciclare.
NOU
Eu zic ca ar trebui benzi dedicate pentru bancheri.
NOU
Singurul motiv din care aș vedea o reîntoarcere de o zi-două pe săptămână în birouri este, cum cineva a zis mai sus, să vezi “mersul firmei” – să simți cum merge compania, în ce direcție etc. etc.
Altminteri, dacă-ți faci treaba ok de acasă, de ce plm să poluezi și mai mult decât o faci? În ceea ce privește middle management, fuck them deep. Să se retrogradeze pe funcții mai mici, unde chiar muncesc.
NOU
@Pupu: eu zic ca e mult mai sanatos sa nu-ti faci sange rau cu astfel de utopii 🙂 auzi la el ce viseaza! da’ un’ te crezi aici? Viena/Berlin?
NOU
Pe termen mediu paradigma curenta in care lucratul de acasa este noul normal nu vad sa se schimbe. Numai ca odata ce pandemia se va termina si toate restrictiile se vor ridica incet-incet vom reveni la vechile obiceiuri. Motivele sunt variate, dar daca este un tipar pe care l-am observat in ultimul an este fix acela ca oamenii inca nu sunt pregatiti pentru acest pas.
Am cunoscut oameni ce s-au epuizat efectiv intrucat nu stiau sa faca diferenta intre casa si serviciu. In acelasi timp am vazut oameni efectiv intrati intr-o depresie crunta ce nu au mai putut iesi din ea pana cand nu au revenit la normalul lor. Asa ca din punctul asta de vedere multa lume desi nu recunoaste isi doreste in secret sa se revina la ce era inainte pentru ca sanatatea lor mentala este la pamant.
Dupa un an si jumatate de lucrat de acasa pot spune ca nu am simtit o mare diferenta intre lucratul de la birou si de acasa, insa am vazut prea multi oameni efectiv distrusi mental incat sa cred ca asta este un mod viabil de lucru. Bineinteles sunt oameni care sunt in fix in situatia ta si a lucra de acasa este foarte misto, dar nu stiu daca acestia sunt majoritari.
NOU
Îți dai seama ce fierbe managementul Apple că au băgat vreo 3 miliarde într-o clădire de sticlă? :))))
NOU
Foarte discutabil ca munca se poate face la fel de/mai bine de la distanta… firmele vor lua (probabil, de la caz la caz) decizia de munca de la distanta/munca in sistem hibrid (si ponderile lor) in functie de maximizarea productivitatii; sefuletii mai mult sau mai putin inutili nu conteaza nici pe departe cat rezultatul final/profitabilitatea. Acum, inteleg ca probabil multi angajati si-ar dori sa continue lucrurile asa, dar intuitia imi spune ca nu va fi cazul… din ce am citit in studii serioase, nu sondaje ieftine in care oamenii sunt intrebati “bai, esti mai productiv? da, da da, sefu’, cu 50%”, este intr-o zona foarte gri verdictul cu privire la cresterea productivitatii. Si daca nu e un verdict clar, inseamna ca probabil e o chestie care depinde foarte mult de la caz la caz (companie, sector etc.).
Mai departe, cu munca exclusiv de acasa o sa fie probleme mari de mentorat/formare a noilor generatii plus inchegare a echipelor. Inteleg ca intr-o firma gen call center, astea sunt vax albina, dar pentru multe alte companii, sunt foarte importante, deci se va veni in continuare la birou in numar mare…
NOU
Care poza?
NOU
treaba asta cu sefuleti care vin si dau indicatii pretioase si pun sedinte ca sa se simta utili cred ca se intampla mai mult in firme mici, ca eu n-am prins din astia, in firmele mari sefuletii aia mai au macar vreo 3-4 nivele de sefi deasupra si li se cere si lor sa livreze rezultate cu echipele lor, de aceea nu prea isi pot permite sa futa angajatii la cap in loc sa ii lase sa lucreze mai eficient.
NOU
Lucram de acasă din martie 2020, corporație inginerie aprox 300 de angajati, anual asta au plecat și mai pleacă oamenii în draci din firma, oare de ce ?
Daca am lucrat de acasă managementul a crezut că ne-a făcut o favoare și cu banii la lăsat-o moale rău, mai ales cei tineri nu așteaptă, pleacă la cine da mai mult indiferent că lucrează din sediu sau WFH. Apoi să integrezi un nou angajat în sistemul WFH cam greu.
La fel de dificil sa integrezi o echipă noua pe un client nou, cine nu știe să nu vorbească apropo de middle management care nu-și justifica existența.
Referitor la meeting-uri la mine nu durează mai mult de 15 min iar cel cu managementul superior la fel.
NOU
eu sunt unul dintre oamenii recrutati de o firma din alt oras decat Bucuresti. pt ca ceea ce lucrez in industria in care activez e nisat, firmele de profil sunt putine si in cateva orase (buc, tim, bv), nu aveam sanse mari sa ma mut pe acelasi post la o firma concurenta din buc.
odata cu pandemia am schimbat si sunt multumita deoarece am copil mic si asa pot sa petrec timp cu el imediat dupa ce inchid lidul.
stiu oameni care sunt obligati sa revina la munca la birou. inainte de pandemie aveam wfh, dar doar in anumite zile, nu puteam sa lipim vineri si luni din cauza unei cretine manager care nu avea o explicatie clara pt aceasta decizie.
NOU
Dupa ce am lucrat exclusiv de acasa din noiembrie anul trecut si pana in iunie, eram convinsa ca asta e solutia optima pentru mine – si-aveam o sumedenie de argumente.
HR-ul ne-a informat ca de la 1 septembrie se ofera celor doritori varianta unui program hibrid (3 zile acasa / 2 birou) si nici asa nu eram incantata.
Dar am venit din concediu si am zis ca hai sa incep luni si marti cu birou ca sa ma pun mai usor la curent cu ce s-a intamplat cat am lipsit, si apoi raman acasa restul saptamanii. Marti mi-am dat seama ca nu am chef sa fiu iar toata ziua singura huhurez si mi-ar lipsi interactiunea – desi dupa atatea luni uitasem cum e, vorba aia. Asa ca am zis ok, vin si miercuri si mai vad dup-aia.
Si n-am mai stat nicio zi acasa. Probabil nu o sa o mai fac decat in caz de absoluta nevoie. Si repet, eu eram una dintre cei foarte vehementi – “ce-mi trebuie mie dom’le birou, cand am acasa liniste sa muncesc?”
Si ce sa vezi. De cand m-am intors la birou a revenit si programul meu de munca la normal (8 ore + 1 ora pauza de pranz). Acasa impingeam saptamani in sir cate 10-11 ore, pauza o cam saream (“lasa ca mananc cand termin”) si ma mai miram de ce-s cu nervii in pioneze.
Eu cred ca nu se poate generaliza. Dar mai cred si ca firmele care se vor incapatana sa impuna o directie unica (fie numai WFH , fie numai birou) vor avea doar de pierdut.
NOU
Credeam ca noua paradigma a joburilor e sa lucrezi 2 joburi remote in acelasi timp fara sa le incurci? youtu.be/rEUei_0riPQ
NOU
Ce de probleme, bai neamule.
Eu n-am probleme d-astea. Munca de la distanta sau munca la locul faptei.
Fara job. Ce tot atata sa muncesti pt altii!
Important e sa faci cascaval. Pt tine.
Da, a fost frumoz cand mergeam la birou 1 sau 2 ori pe saptamana. Mai o cafea cu Marinela de la Hr, mai un banc, mai o matza cu coada disponibila.
Asta cu munca de acasa n-o sa tina mult. Incet incet se va reveni la aceeasi pierdere de timp, productivitate canci, femei si barbati care muta pixul de ici colo,
Cine plm a scos-o p-aia cu “munca inobileaza omu'” ( e cu 2 de N?- Eh, mi se-ndoaie)
SPOR LA MUNCA!
Sunt curios, cam cat la suta sunt aia care-si iubesc jobul. D-aia care atunci cand e 4pm, “Deeejaaa?”
—-in afara de tovarasul Ametcea.
Hai pa, ne vedem maine la birou!
Ne vedem
NOU
Sunt si dezavantaje dar oricum avantajele bat dezavantajele. Dezavantajele sunt pt noobi si cei mai tineri: se alieneaza tot mai mult, invata mai greu la lucru online, se fut mai rar, etc.
NOU
La corporatia hiper jegoasa si hiper kitroasa unde (inca) lucrez, ni s-a spus ca atunci cand vom reveni la birou (si asta cat mai curand posibil!) vom fi precum copiii in prima zi de scoala.
M-am simtit luat de prost, cred ca fost de departe cel mai penibil moment din viata mea.
Mi se pare absolut fabulos nivelul de prostie si imbecilitate din capul unora;
avantajele WFH sunt atat de evidente incat n-au nevoie de explicatii, si totusi unii au mintea atat de ingusta incat nu se prind nici daca se uita la acest clip: youtu.be/ik07c1jLgfs
Insa parte din problema cred ca se refera si la smenurile pe care le au country managerii cu proprietarii de cladiri de birouri, basca bonusurile pe care le primesc de la HQ daca reusesc sa “revina la normal” intr-un timp cat mai scurt.
NOU
Am muncit cam 7 ani de acasa, mergeam la servici doar joia, ca era ziua de iesit la restaurant cu colegii. Toti imi zic acuma ca ma invidiau, ca io “munceam” din piscina si uneori raspundeam la apeluri sau participam la meeting-uri direct din apa 🙂
La sfarsitu’ lu’ 2019 m-am hotarat sa ma dedic celeilalte slujbe, care imi cere prezenta la locurile actiunii cam zi de zi. Acum toti amicii lucreaza de acasa si eu fac sute de km pe zi – as zice ca de covid si la mine s-a schimbat paradigma, da’ exact in sens invers 🙂
NOU
O parere de la un american – unii insista cu revenirea la birou pentru ca proprietarii de cladiri vor sa li se aprecieze in continuare cladirea, sa poata mentine pretul sau sa creasca. Si in situatia in care stau goale, e cam greu. O fi si asta o parte a impotrivirii, interesele din imobiliare
NOU
Argumentul suprem pentru intoarcerea in birouri: Daca tu poti lucra de acasa (din NY) atunci Patel (din India) poate face aceeasi munca pentru jumate din salariul tau.
NOU
Crede-ma, Patel nu e in stare nici sa-si gaseasca gaura curului, avand in maini o harta in relief a propriului sau cur, o busola, o lanterna si un GPS. Da fapt, nu ma crede, angajeaza-l pe Patel si vom discuta in 6 luni, mmmkay?
NOU
De când cu munca de acasă, pot vedea și ai tai cum o bați in cap la birou toată ziua
NOU
buna asta:))))))