Contul meu
Când eram puşti, era în cartier o pereche de bătrânei, care stăteau într-o casă mică şi hodorogită în colţul blocului.
Ce îmi plăcea la ei?
În fiecare zi, mergeau la cumpărături amândoi, ţinându-se de mână. Erau bătrâni, bătrâni, nu ştiu câţi ani aveau, dar erau bătrâni tare. Şi totuşi, se ţineau de mână ca 2 îndrăgostiţi, deşi erau gârboviţi de ani, de greutăţi. Se vedea că se iubesc după cum îşi ţineau degetele întrepătrunse, după felul cum îşi vorbeau, cum se protejau unul pe celălalt.
După un timp, nu i-am mai văzut împreună. Trecea doar ea, mergând la cumpărături atât de repede pe cât putea, grăbindu-se acasă, la el. El se îmbolnăvise iar ea încerca să aibă grijă de el.
Din păcate, el a murit, relativ repede. A fost un cortegiu funerar mic, iar ea era mică și împietrită, undeva, într-un colț de mașină.
Nu am mai văzut-o niciodată mergând la cumpărături. O vedeam din când în când, în curtea lor mică, stând pe un scăunel mic cu 3 picioare şi privind în gol.
Iar după o vreme, nu am mai văzut-o. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu ea. Poate s-a grăbit să meargă după iubitul ei, să îşi continue plimbarea lor de îndrăgostiţi.
De ce mi-am adus aminte de asta.
Văd pe stradă cupluri de oameni căsătoriţi. În mijloacele de transport în comun, în metrou. Oamenii au uitat să se ţină de mâini. Au uitat cât de intensă este senzaţia de a-i ţine în palme mâna omului pe care îl iubeşti.
Citesc pe bloguri panseuri de bloggeri şi bloggeriţe nemulţumiti. Nemulţumiti de bani, de casă, de sex, de viaţă. Uitând un singur lucru. Că viaţa ta e completă doar împreună cu omul de lângă tine. Că a-i ţine palmele în palmele tale a fost primul lucru după care ai tânjit atunci când l-ai cunoscut.
Se poate întâmpla orice, oricând. Unul din voi poate să plece brusc din viaţă. Şi atunci, cui vă veţi mai plânge? De cine vă veţi mai plânge?
Sau doar veţi plânge.
NOU
Socra-miu a purtat-o pe soacră-mea de mana o viata, peste tot, erau ca în prima zi, chiar și la 60 de ani.
Pana când moartea i-a despărțit.
El s-a angajat șofer pe dric și în doua luni de plimbat și-a găsit o “cadână” văduvă și s-au mutat împreună. Au trecut 5 ani de atunci..
NOU
De covid…
NOU
Ha! Credeam că suntem singurii care-și pun întrebări de genul. Am observat și noi trendul ăsta, e ciudat. Ba chiar mi s-a părut oarecum că suntem priviți într-un anume fel când suntem văzuți ținându-ne de mână. I got nothing…
NOU
Pe unde stăm noi, a merge de mână cu cineva înseamnă afront adus mașinilor urcate pe trotuar.
NOU
E o discrepanta foarte mare intre varste, cam la varsta mea 26-27 se produce declicul asta la cupluri, in zilele normale, cand e mai frumos afara, nu exista parculet, parc sau mijloc de transport in care sa nu vezi cate un cuplu de adolescenti sau tineri pana in varsta mea tinandu-se de mana, tinandu-se in brate, pupandu-se etc. dar apoi paremi-se ca intervine undeva raceala aia .
Eu de exemplu, nu-mi prea pot exprima afectiunea in public, asa ca de multe ori fara niciun motiv nu ma tin de mana cu nevasta-mea, pentru ca si ea e la fel, nu-i neaparat altceva la mijloc.
Dar oricum, nu mai e ce a fost si va fi si mai diferit de acum incolo, relatiile sunt in ziua de azi tratate de afaceri, ea e buna, el are bani, unul din ei are neamuri si relatii de care celalalt are nevoie, seamana mai mult cu planurile economice semestriale de la o multinationala :)) such is life
NOU
Subscriu la ultima parte. Am inceput chiar sa fiu usor gelos pe cei care au ramas impreuna din liceu / facultate, de unde radeam de ei “ha ha ha, in loc sa profiti de distractiile tineretii o sa stai acasa sa futi aceeasi femeie toata viata”.
Bine, tot mi se pare pacat sa te insori la 20 si un pic de ani (sau, mai bine zis, eu n as fi vrut sa fac asta), dar parca dragostea la varsta aia e mai pura si mai sincera.
NOU
@nm.bradu
Depinde, eu sunt cu partenerul de cand aveam 16 ani. Acum am 28. Uneori ma mai intreb, oare cum ar fi fost sa am si alti iubiti (am avut cativa “iubiti”, inaintea lui, de la 14 pana la 16 ani, dar nu se pune, ca era adolescenteala, in niciun caz viata reala, cu responsabilitati), dar chestia cu “fututul divers” e asa… ajunge pe ultimul loc, cand vreo o familie si stabilitate. In primul rand, nu stiu daca cu altcineva as fi avut linistea si armonia din familie. Parintii nostri se inteleg intre ei, nu se baga intre noi, suntem prieteni cu totii, nu exista certuri gen “uite ce zice ma-ta, uite ce vrea ma-ta, mama vrea asa, mama a zis asa, etc”. La greu, el e acolo langa mine. Poate altul ar fi preferat o bere cu baietii, decat sa imi “sufle mie in fund ca am o zi proasta”. Poate altul ar fi fost mai iresponsabil, fie financiar, fie emotional, poate n-ar fi “tras cu casa” (cum se spune) etc.
Poate ca si el are regretele lui. Avea 20 de ani cand m-a cunoscut, acum are 32. Sunt convinsa ca se intreaba, cum ar fi fost sa dea la buci pe unde apuca, decat sa stea cu una singura, fix in anii tineretii. Dar nu pare ca regreta :)))
Acum, nu zic ca poate nu o sa ne despartim. Cu siguranta mi-ar fi greu sa raman singura la 35 de ani, decat daca as ramane singura acum. Dar, asta e… eu ma multumesc ca am avut norocul sa intalnesc o persoana care e pe aceeasi unda cu mine si, foarte important, o persoana in care am incredere. Am incredere oarba in el, efectiv nu imi fac griji cand pleaca pe undeva, pentru ca asa e firea lui, e om familist. Nu toti au norocul asta. Nu toti sunt la fel, exista femei care vor doar iesiri cu fetele si cluburi. Nimic rau in asta, dar nu intra in relatie cu unul care vrea familie. Gaseste-ti pe unul care e amator de baruri si cluburi si diverse aventuri sexuale, de exemplu. Ca de aici pleaca dezamagirile.
Da, noi inca ne tinem de mana si ne giugiulim in public. Tin minte, inainte de pandemie, eram cu mai multi prieteni (care adusesera niste amici). Si ma giugiuleam cu domnul si se trezeste unul “eh, asa eram si noi la inceput, o sa vezi ca peste 2-3 ani nu o sa mai fiti asa”. Cand a auzit ca aveam 9-10 ani impreuna, i-au ramas micii in trahee :))))))).
NOU
On topic, Cetin. 2009 e anul in care ne-am cuplat, eu cu domnul :))) Cand am citit titlul si am vazut anul ala, am simtit asa o… emotie :)))
NOU
ce dragut. dar voi sunteti impreuna de cand erai minora?
NOU
Dap, 2 ani nu m-a suparat cu nimic, ca puteam sa il bag la puscarie daca mi se punea pata :)))).
NOU
15 ani e age of consent in romania, cat timp nu te-a violat sau nu ti-a fost profesor/tutore, a fost legal
NOU
Da, stiu, era o gluma. Haha nu, doamne fereste, totul a fost cu consent. FOARTE mult consent din partea mea, avand in vedere ca imi ieseau hormonii pe urechi la varsta aia :)))
Bineinteles, parintii stiau de el, stiau ca sunt cu el, spuneam mereu unde mergem, stiau de unde sa ma ia. Altfel nu aveam voie sa ies din casa.
Am avut noroc de familie open minded. Cum naiba sa nu, cand mama m-a facut la 18 ani. Doar mi-a zis sa am grija sa nu patesc ca ea, ca totusi nu e fun sa ai copil la o varsta asa mica, chiar daca acum e super fun sa am o mama asa de tanara. Macar atat am bagat la cap.
NOU
Noi ne ținem de mână și încă suntem și foarte afectuoși.
Dacă trec pe lângă el prin casă, adeseori mă opresc să îl pup sau îmi plimb mâna prin părul lui sau îl îmbrățisez din spate și îmi sprijin un pic capul între omoplații lui.
De obicei, vibe-ul asta se transmite rapid si la copii: cand vad ca e rost de iubire, vin si se inghesuie intre noi, sa primeasca si ei un pic. Recomand.
NOU
Și la noi e la fel. Bine, cu diferența că eu nu mai am păr, pe mine mă bate nevastă-mea de chelie ca Benny Hill pe moșulețul ăla, dar orișicât, e frumos, ne place sunetul amândoura.
NOU
Am râs irl. Pentru comentariile astea vin aici.
NOU
Fi-mea are radar când e rost de îmbrațișări și drăgăleală. Nu contează dacă e de față sau nu, e imediat între noi să ne iubească la pachet.
NOU
Da. Se materializează subit, nici nu știi de unde au apărut.
NOU
@varucu: bucura-te pana mai tine cu fiica-ta si imbratisarile. 😀 Ca odata ce-s adolescenti, e mai mult de genul: bleahhh, nu mai terminati si voi cu astea?
NOU
Aseara numa ce ne-a intrebat: Daca e pandemia asta cu virus (aveam toti trei febra) mai avem voie sa ne imbatisam?
NOU
@deea mă bucur enorm de momentele astea, mai ales că, la nici 4 ani, fii-mea nu iese din casa dacă nu-și alege singură rochița și nu e asortată cu aliniamentul planetelor, ora din zi și indicele UV 😀
NOU
@Maddame, 10-12 ani in urma nu mai tin minte exact, sigur insa sunt ca ala micu nu terminase inca liceul, odata la o neântelegere era vb de ceva despre ceva despre familie numai ce il aud “da ca tu o iubesti numai pe mami”, am inmarmurit amândoi(eu si jumatatea) cum de a ajuns el la concluzia asta, nu i-am dat niciodata de inteles asta, acuma cand ii aducem aminte de acele vorbe incepe sa rada, ba cand ne mai aude ca avem mici neconcordante intervine impaciuitor vrea el sa para cu toate ca stie ca in momentul cand am rezolvat neconcordanta acea a si disparut animozitatea pe care a pretinde el ca a simtito, peste doua luni facem 29 de ani de casnicie, jumatatea e cu mine departe el se gandeste probabil la viitoarea lui jumatate, nu il presez inca sa faca pasul
NOU
Unii o tin de mana sa nu fuga sa cumpere mai multe prostii decat si-au propus cand au plecat de acasa….
Eu o tin de mana in special cand avem momentele noastre cand nu ne vede nimeni in parc si facem ca si Spongebob and Patrik 🙂
NOU
Damn ninjas… cutting onions
NOU
Noi nu ne-am tinut niciodata de mana. Dormim cu pături separate si nu ne imbratisam in somn. Avem amandoi 35+, suntem impreuna de 16 ani, iar la inceputul relatiei am spus “Hai sa vedem cat ne tine”…
Ne iubim in felul nostru, am demonstrat amandoi asta atunci cand am trecut prin momente nasoale rau de tot.
Nu cred ca tinutul de mana simbolizeaza dragostea eterna.
NOU
fiecare cu ale lui, evident
NOU
Situatia asta imi aminteste vag de o comentatoare cu nume “lactativ”. N-am mai vazut-o de ani de zile, si-o fi schimbat useru’.
NOU
Probabil ca ea il tine de mana pe celalalt…
NOU
daaaaa, cand tanjesti si dupa o mica atingere, cat de minuscula ar fi- doar o atingere de degete in treacat, care ti-ar ridica inima si toata fiinta – si nu mai exista posibilitatea in acest univers.
Acum, egoist fiind, degetele mele vor fi cenusa, scurse printre altele.
NOU
Fain. Foarte fain.
NOU
E destul de transanta ideea din articol, dar inevitabil de adevarata (si chiar ajuta sa ne amintim asta dupa o cearta, imi amintesc ca are un fond bun si ca sper sa nu plece prea repede). #iftomorrownevercoooomes
Inainte de covid, ma tineam de mana si cu prietenele, si cu neamurile. Cu baietii prieteni, nu. Numa’ pe la ceaiuri dansante.
NOU
Eu o tin de mana pe nevasta-mea. Asta ca sa nu poata pune mana pe card sau portofel sa mai cheltuiasca ceva.
NOU
Si noi ne tineam de mana, dar de cand suntem parinti parca un pic mai putin. M-ai facut atenta la chestia asta. Trebuie sa rectificam.
In alta ordine de idei, voi va pupati in public?
NOU
Prababil ca nu ai vrut sa dai reply tocmai la comentariul meu, dar daca tot sunt in izolare am timp de taclale :p
Pupat da, sarutat nu. Nici cand eram tanar si indragostit nu faceam asta in public. Nici la nunta cand am spus da nu ne-am sarutat 🙂
NOU
Tineti-le de mana ca altfel se fac milfuri!
NOU
Tineti-va de milfuri, ca altfel va faceti cu mana.
NOU
@deedee: amin
NOU
:))))))) bună de tot
NOU
Cred ca este cel mai frumos text pe care l-am citit aici
NOU
Nu ma mai ține de mana ca împinge căruțul, nu ma deranjează:)). Dacă nu ar purta verigheta, în schimb, ar fi prăpăd.
NOU
Am citit de vreo 3 ori ultima propozitie pana i-am inteles adevaratul sens. Eu am remarcat ca verigheta chiar trezeste interesul unor femei. Practic aceasta valideaza faptul ca e ceva de capul purtatorului. Deci, nu e neaparat safe atunci cand o poarta 😉
NOU
Hahahaha, stau si ma intreb cum o sa port EU verigheta, d’apai el. El nici ceas la mana nu poarta, eu am incercat sa port inele si zac toate in cutie. Nu le suport :))
Ce sa zic, ma gandesc serios sa nici nu mai dau banii pe asa ceva, daca ar fi sa facem nunta. Sau sa nu iau ceva scump, ca oricum ajung amandoua in sertar :))))
NOU
ne tinem de mana, ne facem cadouri, radem mult, dar dormim cu pături separate si avem fiecare sticla lui de Jack
NOU
Daca aveti sticle separate puteti sa dormiti in acelasi pat, nu?
NOU
absolut. diferența de sticle e ca a ei e honey si a mea e red dog
NOU
Plapuma se pune in dulap la sfarsitul lui iunie si se reintroduce in august cand vine frigul
NOU
Exact. Dragoste, dragoste, dar pana la patura. Avem, fiecare, paturica lui de stat in canapea la filme. Initial am avut una, dar ne-am certat pe ea, asa ca ne-a mai luat mama una.
Cu plapuma am incercat, dar pe a lui o face ghem intre picioare si tot sub a mea ajunge. Bag de seama ca ne trebuie trei plapumi.
Urmeaza: fiecare cu baia lui. Visez cu ochii deschisi la ziua aia. Vreau sa am si eu o incapere, doar a mea, care sa miroasa frumos si sa fie neatinsa si nemarcata de un mascul.
NOU
your shit smells the same
NOU
Nu, am impresia ca la cernobal miroase mai bine decat arunci cand intru dupa el.
Asa zice si el de mine, eu sunt convinsa ca minte, eu simt ca miroase a levantica.
NOU
Noi nu numai ca inca ne tinem mereu de mana, dar cand mergem ( pardon, cand mergeam ) numai noi doi la un restaurant/o terasa , stam pe aceeasi parte a mesei 🙂
NOU
Aaaa… dar daca masa e rotunda?
NOU
Atunci inseamna ca e la intalnire cu un cavaler.
NOU
Zicea Catherine Zeta-Jones ca parte din succesul unei casatorii fericite, este ca fiecare sa aiba baia lui.
De acord cu ea, da’ bugetul meu nu-i intr-un vreun acord.
Mai vazusem pe undeva la ceva show, casnicie fericita de 35 de ani, si secretul era ca aveau dormitoare separate ( ea la etaj, el la parter) chiar de la inceputul casniciei.
Nu mi-ar displace nici una din situatiile astea. Dac-as fi legat de dejte.
Da’ nimic nu-i mai bun decat libertatea. Negrija.
DA da, dar feromoniiiii aia…
NOU
Asta cu ținutul de mână mi se părea ceva demodat până acum vreo 10 ani, când fiind cu soția, prin martie, in vacanță pe malul mării Baltice, am văzut o grămadă de cupluri 60+ plimbandu-se de mână și am zis ca așa vreau sa fim și noi la vârsta lor. De atunci ne ținem de mână tot timpul. Trebuie sa exersăm pentru când vom ajunge ca ei.
NOU
Acum e o chestie de emancipare a femeii. Nu mai vor tinute de mana pentru ca nu sunt proprietatea barbatului. Chiar daca este de fapt un semn de afectiune si in nici un caz un gest care injoseste femeia.
NOU
tinutul de mana e legamant tacut, maiestuos, frumos. dar, ca sa ducem treaba un pic si mai departe… eu sunt surprins (sau eram, pana in pandemie) cand vad (vedeam) cupluri de prieteni care nu se mai pupa nici formal asa cand se revad la finalul zilei. parca si asta a devenit ceva pe cale de disparitie in multe cupluri
NOU
Să mai adaug și eu nițel la siropel, noi ne cam ținem de mînă afară, iar în casă ne drăgălim toată ziua. Da, inclusiv îmbrățișatul din spate cînd stă în picioare și trec pe lîngă el, doar cu sprijinitul capului între omoplații lui e mai greu, că-i o diferență de fo 36-37 de centimetri între noi, deci nu știu sigur să zic dacă ăia-s chiar omoplații. Nici măcar cînd stătea cocoșat peste chiuvetă să spele vasele nu prea mergea figura (pînă la urmă i-am luat mașină de spălat vase, că stătea mai mult în picioare la chiuvetă decît așezat lîngă mine la film). Cît despre copii care să vină imediat la drăgălit, d-ăia n-avem (nici de alții), dar avem un motan care oriunde ne vede împreună consideră musai s-apară și el între noi, precum crema de la Eugenie.