Contul meu
Vorbeam acum câteva zile cu copiii mei cei mari, despre ce ar avea chef să mănânce. Și amândoi erau mâțâiți, că o fi, că o păți, că nu au chef de nimic, de îmi venea să le fac vânt la protecția copilului și să iau variantel 2.0, îmbunătățite.
Pe loc, logica din capul meu era ceva de genul Eu am tânjit toată copilăria mea după mâncare, pentru că nu aveam de niciunele, iar voi sunteți mofturoși la ce restaurant să mergem, pentru că ba v-ați săturat de paste, ba nu aveți chef de nimic, steakul e nasol, nu vrem pește îîîîh.
Dar după aia mi-am revenit brusc.
Am realizat că, spre deosebire de mine, copiii mei sunt fericiți. Nu știu ce e aia foame decât atunci când decid ei să nu mănânce din varii motive. Nu poftesc la tot felul de tâmpenii ieftine, doar din cauză că nu le-au avut sau le-au avut în cantități raționalizate.
Vai, ce poftă îmi era de conservele de carne. Înăuntru erau numai zgârciuri și, probabil, carne curățată de pe oase, dar era în gelatină și mi se părea atât de bună, vai. Și acum, din când în când, îmi iau o conservă de vită de la Scandia și o devorez, știind prea bine ce e. Același lucru când era vorba de pateu. Dacă mai țin bine minte, Antefrig cumva copiază eticheta de atunci a pateului, nu o mai țin minte, dar era ATÂT de rar să prin pateu, încât dintr-o cutie mâncam vreo 10 felii de pâine, câte 2 felii de căciulă, unse transparent cu mirodenia zeiască din cutia râncedă din fața noastră.
Ciocolată chinezească, cam tare, cam nisipoasă, dar ce miracol dulce era pentru cei a căror maximă desfătare erau bomboanele cubaneze sau zahărul furat din cămară, pus pe pâine. Mirosul de portocale cred că îmi place mai mult decât fructul în sine, dar îl am și acum în nări, de la poftă. Bananele coapte în ziar, după televizor. Erzațul de rom numit ceai cu pâine și margarină. Unt era de acela categoria B, care nu putea fi uns, ci presărat, ca pătrățelele. Înghețata la pachet, parcă Polar îi zicea și mai era una, care trebuia să aibă glazură de ciocolată, dar avea doar pe vârf, dar ce bună mi se părea.
Da, nu îmi pare rău că am copii cărora li se rupe de mâncare și nu au pofte ascunse în interior. Și nici vouă să nu vă pară rău, dacă sunt așa.
Aveți doar niște copii fericiți, bucurați-vă și bucurați-i.
NOU
Mi-e rușine să zic
NOU
@Maithun Sunt sigura ca toata lumea se gandeste la prostii! Eu stiu ca te gandesti la rahat! :)))) Mi-a luat o zi intreaga sa ghicesc, vad ca restul nici acum nu s-a prins. :))))))
Si cu asta am daramat si mitul despre ardelenii inceti. :))))))
NOU
:))) Bine, și la restul, normal, oameni suntem.
#lukum
NOU
@Maithun In traducere, lukum inseamna si cu gura plina si desfatarea gatlejului! Ar fi prea mult pentru mine sa ma mai gandesc si la restul :)))))
NOU
“și mai era una, care trebuia să aibă glazură de ciocolată, dar avea doar pe vârf” – Doina se numea – 2.50 lei daca-mi amintesc bine.
NOU
OFFF,omule,învârţi maceta in răni!
NOU
True. Nu m-am gândit varianta asta, ai dreptate.
Oare se aplica si la jucării?
Si la jocuri care implica miscare ?
NOU
Imi amintesc de o revisa Neckermann pe care o avea mama in casa, ca material recreativ, de la nasa ei.
Chestia aia era portalul meu catre o lume paralela, pt ca vedeam chestii care existau undeva, dar nu la noi(lego, papusi, dulciuri la care incercam sa imi imaginez oare ce gust au)
NOU
Imi amintesc cat de mult doream sa am si eu gume de mestecat adevarate nu alea din comertul socialist care erau nisipoase si gust incert.ma mai lipeam de o guma mai de doamnea ajuta aduse din ungaria de copii de la bloc cu neamuri in ungaria…niste bile fain colorate cate 10 intr-un tub.Tot pe filiera ungureasca am avut sansa sa am Wrigley una am consumat-o alta am pus-o in vitrina rezemata de un bibelou iepure :))
(Faza cu reprosatul e clasica bunicu ii reprosa lu tata, tata mie, gen ca mergeau cu tablițe in sac si scriau cu creta pe ele la scoala,iar eu beneficiam de caiete liniate dictando…acum reprosez alor mei ca eu aveam un stilou flaro sibiu pe care il scuturam sa-i vina cerneala iar ei au zeci de ustensile de scris,colorat, pictat,imprastiate in cele 4 colturi ale camerei).
NOU
Dar de bucățile de smoală ai uitat? sau doar eu…
Mie mi-a adus aminte un lituanian, în urmă cu doi ani. Se pare că astfel de amintiri bântuie și alte popoare.
NOU
Eu mi-am regăsit propriul și mândrul meu stilou Flora. Acum îl am pe birou, lângă unu dăla chinezesc mișto și altele. Îl folosesc din când în când cu plăcere.
BTW.: ăla chinezesc l-am luat de la Auchan din Polonia cu 3,99 Zloți. Sub 1 Euro. Deci visurile mele de școlar valorau mai puțin de un euro.
NOU
Sotul meu are fix aceeasi reactie ca si tine fata de pate si de conservele de carne. Madlena mea e parizerul 😀
NOU
banuiesc ca avem varste apropiate:))
NOU
Da, da, cam pe-acolo suntem, 45+
NOU
Era un salam pe care il prajea mama cand ne pregatea de scoala…ce miros si ce gust dumnezeiesc, dar asta imediat dupa revolutie in primii doi ani se intampla. Acum daca zic cuiva de salam prajit se uit dubios la mine
NOU
Mancam de rupeam cand aveam pate cu gogosari la otet ( pusi de mama). Din pacate Antefrig a copiat doar eticheta…
NOU
Parizeeeeeeeer.
Bai asa de stramb se uita jumatatea mai buna la mine cand imi mai iau de-ala de se umfla in apa si-i bun de dat numa’ la o pisica nepretentioasa: “Vai! dar cum poti sa te atingi de porcaria aia, miroase in toata casa!!”
Iar eu intorc o privire de cotarla multumita care tocma’ calatoreste prin timp.
C’ asa-i cand te nasti in jumatatea corecta a anilor 90 s’ai ars-o eco-bio-fancy-trendy toata viata. Unele fixuri nu se traduc.
Oricum faza cu parizerul cred ca-i valabila si pentru aia iesiti mai repede din comunism. N-am 45+, ca’s nascut in primul cincinal din 80 si-am fost doar soim al patriei, n-am apucat si pionier.
Insa la faza cu copiii imi amintesc ca taica-meu cand nu era maica-mea acasa isi gatea o chestie cu carne in untura de nici sapun de rufe nu mai faceai din ea.
Bai putea chestia aia ca si cum ai praji ceva gasit pe marginea autostrazii si aerisea saracu’ de-i venea rau, da’ era tare fericit. Acum incep sa-l inteleg partial.
Probabil toti am trait vremuri mai usoare decat generatia anterioara din punctul asta de vedere, ca bunica-meu vorbea de foametea de dupa razboi si de ceva terci facut din graunte de “matura” – un fel de graminee din alea de cresc pe marginea drumului si le taie lumea sa dea prin batatura cu ele.
E posibil ca salamul cu soia sa i se fi parut de-a dreptul un lux pentru hipsteri.
NOU
Mie imi place glucoza, costa 1 leu.
NOU
Eu inca mai mananc chiar daca iti rupi dintii de tare ce e…se pare ca reteta a ramas la fel.
Ce nu mai gasesc era o glucoza cu aroma(stiu) de zmeura…pff ce buna era.
Si alta pofta erau batoanele de vanilie…mama mama.
NOU
te-au auzit cei de la Lidl – www.lidl.ro/ro/c/amintiri-delicioase-si-gusturi-retro/c3129/w2
NOU
Pff.. si glucoza, si CIP , si batoane, si inghetata…wtf!
Sa nu uitam si mentosane…
NOU
Bomboanele Cip – alea mici în plic triunghiular de plastic
NOU
Nu stiu de nici un plic triunghiular pentru CIP. Pe vremea mea, aveau o cutie chiar interesanta din plastic, rotunda. Ce vremuri…
NOU
Visul meu de dintotdeauna a fost sa mananc banane pana mi se face rau. Nu mi l-am îndeplinit niciodata.
NOU
poti sa crapi, au mult potasiu
NOU
E un mit urban. Ar trebui sa maninci zeci de kilograme. A fatal dose of banana would, in theory, be around 400 bananas. Catherine Collins, a dietician at Kings College London told BBC recently that to ingest enough potassium to kill you, you’d have to eat around 400 bananas at once.
NOU
Am băgat banane pana am devenit fosforescent ;))
Acum sa nu le mai vad ;))
NOU
Am mancat eu vreo doua kile odata. A ramas tata masca.
Uite ca la treaba asta nu m-am gandit pana acum, tindeam sa ma concentrez pe partea negativa a lucrurilor si anume ca fac nazuri.
Nu stiu voi, dar eu cand eram mic am mancat la margarina cu knorr de mi-a sarit basca. Imi placeau si conservele cu carne de muream, dar alea erau mai rare. Pana am fost odata la pescuit si mi-a cazut din furculita in apa niste untura d-aia din conserva si facea precum artificiile de revelion pe luciul apei si atunci mi s-a luat de conserve. Acum balosesc la ele dar refuz sa mai bag in mine asa ceva!
NOU
Nu patesti nimic, eu luam de la piata de alea negre, aproape stricate, cu 1 leu/kg si mancam 3 zile doar banane si cornuri cu sare.
Din perioada cu foamete a vietii, am obsesii cu slanina si conserve de peste si carne. Si la orice ora trebuie sa am in casa mult orez si conserve de mazare, pe care le puteam manca fara sa le mai gatesc(deh, lipsa butelie).
Si ca o obsesie, tot de atunci, mi-e foarte greu sa arunc ciorapii vechi. Ii folosesc pana la uzura totala.
NOU
Apropo erau niste conserve de carne rusesti/bulgaresti pe care le folosea mama la facut sarmale(binenteles rar/sarbatori/etc)…
Imi mai dadea si mie sa gust…si daca nu era atenta mancam toata cutia de buna ce era…
NOU
Am făcut concurs cu un prieten la un revelion, acu vreo 20 de ani. Am mâncat 9 banane odată. M-am astupat vreo 4 zile, mă durea stomacul… pfff nu mai vreau. 2-3 maxim odată și gata.
NOU
si eu tot banane voiam cand aveam 5-6 ani… mancam napolitane si imi imaginam ca sunt banane.
NOU
Cetin are dreptate. Chiar poti sa mori din cauza bananelor. In timp ce eram internat in spital, mancasem intr-o seara vreo 6 banane. Mi-a venit asa de rau ca nu puteam sta in picioare si aveam palpitatii de nu stiam ce-i cu mine. Cand am cerut ajutorul asistentei si i-am spus cate banane am mancat, mi-a spus ca din cauza asta mi-e rau.
NOU
Poti sa mori de la mancat banane daca ai boala cronica de rinichi/insuficienta renala cronica (intr-un stadiu avansat). Nu ar fi nevoie de mai mult de 5 banane sa zic….
NOU
Pe vremea raposatului mi-au adus ai mei o banana. Doar una!
Bai, a fost asa de misto ca ii tot bateam la cap sa mai ia. De unde? nu poate concepe mintea mea de acum, dar aia de copil nu prea accepta NU.
Azi asa, maine asa, pana la urma au gasit prin nu stiu ce cunostinta un sampon bulgaresc cu miros de banane.
M-am spalat eu de cateva ori pe cap cu ala, dar la un moment dat nu m-am putut abtine ca mirosea asa de misto si-am luat o gura.
Am borat cam o ora dupa si mi-a cam trecut de banane.
Cand eram mic (5-6 ani) eram mai pezevenchi asa. Si-mi mai placea mie sa beau vin. Bunica-meu avea vie la tara si aducea strugurii si faceam vin. Ieseau cateva damigene din care-ai mei luau cate-o sticla si tineau in casa.
Treceam prin bucatarie, deschideam frigiderul si luam o gura. De 2-3-7 ori pe zi.
Nu cat sa ma :iau: dar suficient cat sa-i fac pe-ai mei sa imi ascunda vinul. Ei il ascundeau si io-l cautam. Cateodata il mai si gaseam.
Intr-o zi am vazut o sticla in masca de la chiuveta si m-am gandit eu ce poate sa fie: VIN !!!
Asa c-am luat o gura zdravana. Era o sticla verde/maro cum erau alea de bere de sticla pe vremuri.
Dupa o gura d-asta maricica mi-am dat seama ca e ulei.
Am fost norocos atunci ca erau 2 sticle sub masa. Una cu ulei si alta cu verde de Paris.
NOU
Hellas de portocale. Si-a pus tata odata relatiile in functiune si mi-a adus de la Bucuresti o cutie de carton. 48 de flacoane. Il savuram ca pe coniac.
Pepsi de Ovidiu, Constanta. Primul meu premiu adevarat a fost o lada de Pepsi, cistigat in finala la 50m crawl impotriva unui tip din Baia Mare care pina atunci ma intrecea la cel putin 2 secunde diferenta. Iulie 1976, cam pe cind Nadia lua 10 la Montreal. Poate ca memoria imi joaca feste, insa cred ca Ion Iliescu mi-a inminat diploma si premiul.
NOU
Hellas de lamaie, cat de tare era! Imi aduc aminte si acum gustul de chimicale din el si cum beam pe furis cate putin ca il folosea la acrit ciorba si sa nu se prinda ca e mai putin
NOU
Pe la începutul anilor 90 când aveam 5-10 ani, mămăligă cu smântână și brânză, cartofi prăjiți cu smântână peste, pui fript la orice oră, prăjitură broscuță făcută din resturi de prăjituri sau ce puneau în ea, pizza și acasă și aia de la cofetărie/restaurant unde mâncai în picioare la masă, ketchup chiar dacă era ieftin, margarină, parizer umplut cu diverse chestii ( brânză, măsline, ciuperci, legume), tobă de porc, sandvișuri presate prăjite, salam de biscuiți, coca sau pepsi cola (originalul era mai scump ca adria sau ce era pișatul ăla), ciocolată de calitate nu ieftinoșaguri, mars, twix, milky way, snickers, lion, milka, poiana, m&m, vată de zahăr, măr cu glazură de zahăr, mici cu muștar, mai sunt evident multe dar nu-mi vin în minte.
NOU
Fiu de buticar…..burghez, ce sa mai.
NOU
Prin anii 70 erau niste minichecuri trase in ciocolata cu crema de fistic, cred ca fistic scria si pe ele, n-am mai vazut de prin 80 si ceva, cred ca as putea sa mananc kilograme . La conserva de carne nu ma pot abtine nici eu, imi placea aia chinezeasca luncheon meat scria pe ea, cred ca acum scrie spam sau ceva de genul, mai bag cate una din cand in cand
NOU
As fi mancat Cavit pina la loc comanda. Mi se parea cea mai tare chestie pina, prin nu stiu ce miracol am primit un baton de Mars cumparat din shop de la hotel Montana din Sinaia de un coleg al tatalui. Cum eram in drum spre casa, l-am inceput in Sinaia si l-am terminat pe la Campina, tot luam bucati mici in gura pina se dezintegra total. Urmatorul baton de Mars cred ca l-am mancat vreo 10 ani mai tarziu. Asta la dulciuri. Pe ”sarate” Pork Luncheon Meat de conserva chinezeasca era raiul pe pamant. Am cumparat in zilele noastre si Tulip dar parca tot aia chinezeasca era mai buna 🙂
NOU
Felie de paine cu ou, prajita in ulei, cu mult zahar – am gasit la un all inclusiv in Bulgaria. Doar asta am mancat la pranz….
Ingheta Polar de vanilie, care arata ca un pachet de unt (am o amintire faina legata de asta). Vafe cu inghetata ieftine.
Biscuti Tempo cu crema (cand am mancat prima data, acum prea multi ani, erau divini). Din pacate, si acum ii prefer.
Citind articolul tau am realizat ca, indiferent de cate altele am testat in viata, tot la cele de mai sus ma intorc.
Legat de foame, sper sa fac tot posibilul ca al meu copil sa nu ajunga sa aleaga intre franzela (putin mai scumpa dar mai satioasa) si covrig (mai bun).
NOU
S-a dus regimul meu…. Mulțumesc! Și dacă tot vorbim de pofte, eu poftesc șerbet.
NOU
conserva de porc, corect! aia cu gelatina pe fund si ceva untura deasupra.
taiam felii din conserva si le puneam intre doua felii de paine (uneori cu mustar daca aveam).
din ciclul “chimicalele copilariei” imi lipsesc primele “inghetate” moderne aparute in Ro dupa revolutie.
Erau de fapt un soi de suc pus intr-un ambalaj de plastic inchis ermetic, 10 cm pe 1 cm care era inghetat. cred ca veneau de la turci ceva pentru ca erau in cutii de sute, tin minte cum ni le dadeau din frigider :))
NOU
Mi-a picat fata cand am vazut cum era facuta inghetata la dozator…praf, apa…pac pac….dar tot mancam 2-3 dupa – cu aroma de capsuni binenteles.
NOU
Când am citit de Polar instant am simțit și gustul și textura ambalajului la care mai molfăiam după ce se termina înghețata.
NOU
DAA!
NOU
Astia cu Polaru’…. daca ajungeti prin America, originalul (fiindca Polar, ca si bomboanele Cip, pufuletii, Pufarin, lamiita, etc erau licente americane cumparate in anii de aur ai socialismului) se numeste Klondike. Doi dolari bucata. www.amazon.com/Klondike-Original-Ice-Cream-Count/dp/B01AS9Q4BQ
NOU
Mie mi-au ramas in memorie niste dulciuri (poate era doar zahar cristale) care arata ca niste diamante si era pe ata.
NOU
Zahar Kandel?
NOU
Conserve de carne de porc imi iau de la Lidl si le mananc pe nerasuflate. Si mai am pofta, din cand in cand, de chipsuri de creveti. Ii ador.
NOU
Poți sa fi fericit și fără sa fi prea răsfățat
NOU
Aș putea spune că poți fi mult mai fericit, dacă nu ești răsfățat. Ce văd la prietenii mei, care au copii mai mari, e că nu se bucură deloc la cadouri, pentru că s-au plictisit de orice. Eu o controlam mereu pe mama în sacoșă, când venea de la piață, și mă bucuram pentru o ciocolată Făgăraș sau ceva de genul.
Nu îmi plac mofturile de nici un fel și sper să rămân așa. Am evoluat în viață, îmi permit din ce în ce mai multe și mă enervează când soția începe cu mofturi de genul ”cazarea asta e prea nașpa, că are televizor cu tub” sau ”restaurantul ăsta are mese nu-știu-cum” sau ”nu merg cu transportul în comun că nu-știu-ce” (ignorați situația actuală). Mi se par ifose și nu le-aș încuraja nici la copilul meu. Aș prefera să accepte situația de moment și să se bucure de ce are, atunci când are.
NOU
In copilarie, prin anii ’80, eram la sat (undeva in Dobrogea) la bunici in vacanta. Mi-am dat seama cat de norocoasa am fost ca bunicii aveau casa “la şosea” in ziua cand, in timp ce ne jucam facand “roata” si alte chestii gen Nadia Comaneci am vazut ca se apropie doua masini straine. Acum…sa ne intelegem, trei masini Dacia si doua dube ( TV-uri le spunea, nu stiu de ce ) erau in tot satul, asa ca ORICE alta masina era straina, dar astea chiar erau straine din Strainezia. Si…cand au ajuns in dreptul nostru…au deschis geamul si au aruncat cu pachete de guma de mestecat !! Aproape ca am plans de incantare ! Un gust cum nu mai simtisem pana atunci si mai era si cu surprize !
Am mai “pațit” asta de vreo cateva ori in anii urmatori ( strainii care veneau la pescuit treceau pe soseaua aia ).
Dupa revolutie am vazut si pe la noi la Consignatia guma din aceea dar sigur ca nu era acelasi lucru.
Si profiterolul imi placea pe atunci…pentru ca ma scotea tata la cofetarie 🙂
NOU
TippiTip ?
NOU
Auzi, da’ ce pescuiau aia de treceau prin sate si aruncau random bomboane copiilor… Nu de alta dar comportamentul cred capentru asta ai ajunge azi la stiri:))))
NOU
habarnam – nu ai cum sa-ti inchipui, de la Bors pana la Constanta copiii care locuiau pe soseaua europeana strigau “gummi gummi !” dupa fiecare masina cu numar strain care trecea, polonezii si soferii de tir turci obisnuiau sa arunce pe geam cateva pachete de guma sau gume turbo si asta in anii 70, nu mai vorbesc de anii 80
NOU
nu era napoca aia cu ciocolata?
nu avea bat parca
NOU
pătrățelele de Cavit și ciocalatelete alea mici chinezești in formă de lingou de aur
NOU
eu mi-s moderna, am copilarit la inceputul anilor ’90, insa si-acum mi-e pofta de crevetii vietnamezi sau chinezesti, inecati in ulei si cu gust de plastic cartonat.
saptamana trecuta am dat o fuga pana la mega si mi-am cumparat o supa vifor la plic, e o nenorocire de produs cu urme vagi de legume si arome identic naturale. am copilarit cu supa asta, veneam de la scoala, incalzeam apa si aveam pranzul asigurat. inutil sa spun ca dupa un plic m-a durut stomacul toata noaptea.
NOU
Vifon. Si Vifon sunt unele din alea bune. Nu iti doresc sa incerci maggie….
NOU
vezi ca sunt unele la pahar mare, ramen ceva. foarte bune la gust.
NOU
Erau caramele din alea tari ca piatra, nu reuseam sa dezlipesc tot ambalajul de pe ele, iti rupeai dinţii in ele, apoi guma de mestecat era oribila, fara gust si se fărâmiţa toată. A aparut la un moment dat ciocolata aia rotunda cu scufita rosie, lupul, bunica si vânatorul care era ok si ne faceam ceas din ambalaj ca avea forma respectiva. Cand prindeam Africana din Ungaria era cea mai buna ciocolata pe vremea aia… Conserva/kriptonita mea era cea de carnaciori cu fasole…
NOU
De cand asteptam sa mai aud ca isi aduce aminte cineva de ciocolata cu scufita roșie:)). Tot povesteam celor din jurul meu si nici unul nu isi amintea, am crezut uneori ca imaginația mea a inventat produsul .
NOU
dulceata de nuci
amandine
banane
pulpe de pui prajite
pepsi
suc de portocale
guma Turbo moartea plombelor
NOU
Mie imi lipsesc bomboanele Cip, erau niste bomboane mici de tot, similar cu bomboanele de ornat prajituri de acum.
Erau ambalate in niste cutii de plastic rotunde si le luam la munte. Erau cele mai bune sustinatoare de efort.
Am gasit si o poza cu ele
victorblog.ro/wp-content/uploads/2016/01/cip.jpg
NOU
Este mai sus un link la Lidl cu asa ceva, si eu o sa imi iau cand trec pe acolo.
NOU
Uite aici:
www.mega-image.ro/Dulciuri-si-snacks/Dropsuri-guma-si-jeleuri/Drajeuri/Drajeuri-C-I-P-100g/p/93764
Nu știu dacă or fi la fel, fiindcă nu am fost curios să încerc.
NOU
Cip erau si in varianta cu punga triunghiulara, ca un fanion.
NOU
Mie mi-e dor de ciocolatica aia pietroasa cu Scufita Rosie, tip ceas de mana cu curelusa de hartie.
Si de prajiturica Kiss cu spuma de capsune…
Coincidenta sau nu, acum 2 zile am luat din Lidl 2 conserve de carne 97% tip Luncheon Meat cu cheita, doar ca rotunde si fara cheita. Am de gand sa le fac cu macaroane, cum mancam in copilarie. Sigur carnea aia e dezosata mecanic, cu zgarciuri, grasimi etc., dar n-am mai mancat de peste 20 de ani.
NOU
Kiss cu capsuni gasesti la mega, si la raionul de dulciuri, si pe la casele de marcat 🙂
NOU
Parizer si eu, pate si cascaval.
Stiu ca tata ne facea tocana de cartofi cu parizer, cand era mama plecata in Polonia. Imediat dupa revolutie mama se urca in tren si mergea la Varsovia sa vanda diferite chestii si se intorcea de acolo cu haine, dulciuri etc.
Stiu ca a venit odata cu un cascaval, rotund, imbracat intr-o ceara rosie. Bai, am tras de cascavalul ala 2 saptamani, mancam pe furis de sora-mea.
P.S. Ma duc in debara ca am o conseva de carne (o tineam pentru mers cu cortul) si am si parizer bun fara E-uri.
NOU
Gata, m-am întors, altfel merge ședința de la 14:00.
photos.app.goo.gl/Vg2Xjw6VVFrRBoNA6
NOU
Sa-ti zic ca am primit si noi prin 90 niste branza topita/cascaval invelita in ceara de aia rosie…deh chestii fine de prin Germania…am ros la ceara aia de ziceam ca e guma de mestecat fara zahar…ohh well.
NOU
Eu de cate ori vad in vreo cofetarie prajitura “cartof” mi se zbarleste pielea. Copil fiind, de cate ori treceam cu mama prin fata cofetariei imi spunea “iti iau la salariu”… si din pacate nu imi lua. Imi aduc aminte ca pastram hartia in care era ambalata prajitura ca sa mai miros si a doua zi.
Grea a fost saracia acelor vremuri… din mancare de cartofi, varza sau fasole nu se scotea mama.
Din pacate mai sunt si acum copii care fac foamea.
NOU
+1
NOU
+2
NOU
unt. de abia asteptam sa ne luam portia de unt pe cartela. ai mei imi lasau si untul lor, ei mancau untura de porc.
nu stiu de unde luati voi banane, ca eu numai dupa revolutie am mancat….
pe voi va crede lumea cand povestiti asa ceva, ca sunt unii care se uita ciudat cand zic….
NOU
Pe mine nu m-a crezut un fost coleg din Bucuresti ca la noi, in Cluj, primeam carne, unt, zahar, faina, ulei, paine etc. pe tichete lunare. Noroc cu mama, care are personalitate de hoarder, ca mai avea tichete de-alea si i le-am aratat “necredinciosului”. Imi amintesc ca mi-a cerut voie sa le fotografieze sa demonteze mitul din “bula” lui.
Legat de postare, la noi e interesant ca in general incercam sa luam chestii mai safe pt. fetite, gen sunca, salam de Sibiu, dar nu prea le apreciaza, in schimb prefera parizerul. Cea mare a descoperit autobuzul la 3 ani, ca ne era mai comod cu masina… A zis : Uite, mama, trenul!
NOU
Pufuleti.
Si luandu-ma dupa faptul ca se gasesc in toate colturile in Bruxelles, cred ca e o generatie intreaga de 25-40 de ani care e de acord. Au plecat din tara, dar le e dor de polistiren sarat.
Sociologic, ce mai vad pe aici, pernite Viva, croissante 7days, si indeed pateuri si conserve de carne. Primele de la generatiile mai tinere, evident 🙂
NOU
Pufuleți = mămăligă expandată.
NOU
+1 pt zahar pe paine!! (also lapte praf si cacao cu lingurita)
…in rest, credeam ca e un fapt unanim acceptat ca bananele se lasa la copt pe SIFONIER, nu dupa televizor ca salbaticii!
NOU
nu aveam loc:)))
NOU
eu imi amintesc doar ca ne trezeam cu totii la 4-5 dimineata si ne imparteam la cozi sa prindem lapte/ carne / oua. uneori mai aduceau 2-3 navete de sana si cea mai mare bucurie era cand apucam cate o sticluta de sana in care puneam putina dulceata. nu doresc nimanui sa mai traiasca vremurile alea!
NOU
Gumela?
NOU
Jeez, se descompunea in gura in ceva fainos, cand ajungea sa se coaguleze era deja tare ca piatra si fara gust. Cand puneai laba pe un Wrigley’s, mestecai si tavaleai guma prin zahar cand ramanea fara gust…Incredibil acum smbgpl
NOU
Parizer. Sandwich cu unt, parizer si nitel mustar. Dar felia aia de parizer taiata, asa groasa cat degetul.
NOU
Deja mananci boiereste ca nemtii…
Astia- nemtii- au aici parizer cald , il baga cu mustar intr-o chifla si ii da ca si mic dejun…
NOU
@Dave – Leberkäse am in frigider tot timpul. 45 Minute la cuptor si e gata parizerul cald (si eu tot asa am impresia ca are gust), desi nu prea e parizer de fapt. Dar pot manca 3-4 pitute cu Leberkäse si mustar pe nerasuflate.
NOU
Imi pare cumva rau ca-s asa tanar si n-am apucat si eu vremurile alea!
NOU
:)))))))))) matale le-ai prins de doua ori: o data cu + apoi cu – 😛
NOU
@varucu: sau o fi de la Alzheimer, mai stii?
NOU
Painea Bucuresti cu parizer, Vinga si fondantele, icrele (multe icre daca se poate pana sa mi se faca rau – maica-mea facea false la in moment dat cand nu se mai gaseau, din pasta de peste si gris de mancam paine cu paine), bananele, inghetatele Doina si Polar (si mancam bataie pentru ele ca trebuia sa travesez strada si inca nu eram la scoala – ce conteaza ca trecea o masina la 10 min si in autobuz la 15, eu aveam interdictie sa trec strada), lapte praf Raraul gol asa – cu lingura dupa care luam o gura de apa si mama ce gust misto avea, pepsi-cola ( nu se aseamana cu nimic din ce e azi pe raft), consevele de carne incalzite pe fierul de calcat tinut invers ca nu aveam gaze….
NOU
Vad ca nu zice nimeni de crevetii vietnamezi….
NOU
@infektus: Chiaburule!
NOU
eu mai sus. si mie mi-e dor de ei. nu stiu unde se mai gasesc…
NOU
Creveți de la TaoTao, Selgros, 16 lei cutia sau ceva de gen. Gustul e același.
NOU
La Auchan, si online se pot comanda, cu ridicare din magazin (ca nu i-am gasit fizic). E ceva gen 7.7 lei cutia si am comandat 4 ca sa am transport gratuit.
NOU
Ca fost copil sărac, deh, nascuta in 79 băleam dupa aproape orice. Tin minte ca odata am stat cu mama la o coada infernala la pui. Si nu stiu cum a reusit batrana sa prinda 5 pui. Pana acasa, inotand in zapada si moarta de frig am intrebat-o de 10 ori daca odata ajunse acasa putem sa facem un pui la cuptor, sa-l mâncam asa, doar cu paine. Bineinteles ca a facut si dupa atatia ani imi aduc aminte gustul. Ciudat mi se pare ca mi am amintit gustul acela si ca nu l-am mai regasit niciodata desi de atunci am mancat atatea feluri de fripturi.
Si am ramas si eu cu meteahna aceea de a umple frigiderul si lada frigorifica cu de toate, reminiscentele trecutului banuiesc
NOU
Piure de castane
am prins odată un borcan mic cu văru-mu, l-am mâncat și apoi l-am spart cu grijă (învelit în prosop), să-l curățam bine pe dinăuntru.
NOU
Da. Piureul de castane. Cred ca o singura data am primit un borcan si eu…
NOU
cel romaesc era apatos tare, era unul uguresc ca un pachet de unt, dar asta deja era prin anii 90.
NOU
O boala a avut si tatal meu de-a lungul timpului sa nu-i fie frigiderul/camara goale. Noi radem de el si acum ca e nascut in anul secetei/foamei.
Si din cauza asta ne trezeam la 4 dimineata sa mergem din orasul nostru amarat la Brasov sa prindem o sticla de lapte. Ma lua cu el ca se dadeau doar cate una de persoana. Aveam 12-13 ani.
Am urat intotdeauna lupta de la cozile de tot felul: pentru mezeluri, pentru oua, pentru dero, pentru ce vreti voi.
Eu nu prindeam niciodata nimic si asta m-a facut sa le urasc de mic ba chiar fugeam de ele.
Ai mei lucrau in invatamant si sindicatul lor era degeaba. La uzina le dadea de sarbatori cate o portocala si/sau o banana. Eu tanjeam dupa ele de ajungeam sa mestec si o coaja numai sa le simt aroma.
Am primit intr-o vara de la nasul din bucuresti unt si salam. Untul era in pachete din alea mici 50g si era practic o emulsie cu multa apa. salamul suferise la transport pe caldura si se inverzise. Il spalau ai mei cu otet ca poate poate.
Imi mai aduc aminte de bomboanele alea groaznice cu gem: amandine. Lingeam Cacaua de pe ele si apoi le spargeam de asfalt.
Apa calda era in schimburi doua zile pe saptamana L-J M-V Mi-S si nu constant de la 5-10 si de la 17-22 ca nu ducea centrala de cartier sa incalzeasca pentru toata lumea. Asa ca baie la lighean am facut pana la facultate. Mergeam in camin la liceul unde lucra tata ca aia aveau centrala scolii si aveau mai des apa calda.
Am si acum o conserva de carne in camara si nu-mi scade stocul de sardine in sos tomat. Nu le mai manaca nimeni din familia mea, dar eu nu sunt om daca nu am in camara.
Mi-e dor de cornurile simple. Erau niste cornuri din aluat de paine simple cumva roluite. Le mancam ca atare sau uneori le faceam sandvis cu unt/margarina marmelada si telemea. Aaa si de gogosile de la gogoseria tiganilor. Niste aluat oparit in ulei ultra prajit, moama ce bune erau asa presarate cu zahar.
Nea Zapada sa nu-ti para rau niciodata ca n-ai trait acele vremuri. Nu le doresc nimanui niciodata.
NOU
io tot o sa regret : )
NOU
cornurile alea erau bune rău. nu erau din aluat chiar de pâine, dar nici cozonac nu erau. avea tanti Mady la chioșcul de lângă școală, tot gimnaziul am basculat d-alea.
NOU
Vaideplm, dar voi chiar sunteți d-ăia cu origini sănătoase, proletariat curat… Nu pot să zic că eu am trăit numai cu Mars și filet mignon, ori că eram vreun Serghei Mizil, dar nici nu am avut parte de lipsurile și sărăcia pe care le descrieți voi pe aici.
Oricum, știți voi povestea aia cu privighetoarea căreia i-au fost scoși ochii, ca să cânte mai frumos?
Dacă voi vă considerați realizați în viața, e paradoxal poate, dar în majoritatea cazurilor, exact sărăcia și lipsurile v-au motivat să vă zbateți și să înfăptuiți ce-ați visat. Gândiți-vă bine la asta când vă răsfățați copiii.
NOU
În momentul ăsta stau în pat cu un orez cu lapte și mă uit cu juma de ochi la MASH, cu un sfert de ochi la lup care încearcă sa si bage botu la mine in orezul cu lapte si cu ce a ramas din ochi la comentariul tău. Mă rog, mai am un fox terrier care se linge n 3.14zda lângă pat fiindcă n are voie sus, e în calduri și murdareste naibii lenjeria.
Referitor la aspectele pomenite de tine, nu consider perioada de comunism trăită ca un șut în cur pentru a face un pas înainte. Recunosc, m a facut al naibii de descurcaret dar dacă a trebuit să trec prin asa ceva ca să ajung să ma bat cu 2 caini pentru un bol de orez cu lapte și un cearceaf curat, mă tem că dă cu virgulă.
Suntem ghinioniști și nu ne consideram eroii muncii socialiste da’ e funny să-ți aduci aminte ce ai trăit odata.
Referitor la “de unde am plecat”: am un resou hand made în birou, pus intr o cutie. Odată pe an il scot de acolo și incalzesc pe el intr o farfurie de tablă o conserva de fasole cu costiță. În noiembrie o sa l scot iar, la a 26 a aniversare de când fac asta. Mananc fasolea aia în fiecare an ca sa nu uit de unde am plecat. Cum a ajuns resoul la mine si de ce fac asta, e treaba mea. Perioada de comunism pot s o pomenesc fiindca e o chestie trecută impreuna cu milioane de oameni. Povestea cu resoul, nu.
A fost un iad colectiv nene, nu ne consideram realizați după el. Ne considerăm scăpați.
NOU
Faptul că ți se ascuțiseră instinctele, cărui fapt se datorează? Astfel, după ce s-a terminat cu aplauzele și odele, de ce nu te-ai complăcut în etilism și/sau în eternul “să ni se dea”, ca majoritatea populației…
A fost un experiment ratat, comunismul, dar ca efect lateral a și călit niște caractere. Păcat însă că a fost prea multă neghină.
NOU
eh, multa neghina a emigrat, tot e ceva
NOU
cum zice Raider. (fără reșou 🙂 )
NOU
Penibil
NOU
Bombonelele Cip, BemBem cu sifon si pufarine d-alea chimic colorate, ciocolata cu rom si postavarul. Si hai, ziceti ca dadeati inapoi de la lins Pelikanol!
Si da, portocalele si bananele erau vestitorii lu’ Mos Gerila (Mos Craciun emigrase demult si trimitea celor excesiv de cuminti cadouri de nespus).
Si acum pare usor bizar sa vad/mananc banane vara!
Imaginea rafturilor cam goale de la Alimentara unde sareau in ochi prin coloritul ambalajului crevetii vietnamezi (albastru cu rosu) si vodka stolichnaia (rosu cu argintiu; ulterior a aparut si disparut la fel de repede sortimentul superior, cu eticheta neagra cu auriu). Prima betie insa cu Ouzo. De atunci nu mai suport mirosul. Vinul Pelinas, beam cate 4-5 sticle odata in 3, vara cu sprit si multa gheata. Naveta de Bucegi sub masa pe terasa la Cina era, din nou, ceva fin.
Inghetata Polar si parfait ul in staniol nemarcat.
Bomboanele cubaneze au venit ff tarziu, deja dulciurile nu mai erau de interes dar am prins abundenta ciocolatelor chinezesti (lingouri, monede) vreo 2-3 ani inainte de 1980.
A da, last but not least si off topic, primul Star Wars vazut in premiera la Patria cu fratili meu de atunci, Mariusica 🙂 (cu buzunarele pline de Cip!).
NOU
oh, domnul e la categoria 50+…:)
NOU
Mamă bune erau ălea cubaneze, aurii și cu gust de lămâie ori de ananas.
Votcă poloneză Wyborova…
NOU
Tigarile Popular, H Upmann sau Ligeros…
NOU
Friganele…. cu zahar sau cu usturoi… De fapt niste paine mai veche, prajita cu ou…. Bineinteles, nu erau oua suficiente, deci ouale alea erau indoite la greu de mama (Dumnezeu s-o ierte) cu muuult sifon si un pic de lapte sa iasa mai pufoase friganelele… si apoi dadeai cu zahar sau frecai cu un catel de usturoi… ce bune erau…
Si nalangâtele… Bunica, Dumnezeu s-o ierte, era maestra la ele…. Nu gaseai faina suficienta, mai bagai niste malai, ieseau un fel de gogosi mai zdravene, mai indesate…
NOU
nalangatele credeam ca sunt o invenție numai în familia noastră, se pare ca nu
NOU
Pomana porcului cu varza murata. Ca se intampla o singura data pe an.
NOU
Numai eu imi amintesc ďe napolitanele Cindrel?
NOU
da’ spiralele?
NOU
Alea aveau crema multa si imi faceau greata…eu am trait la tara,mai facea mama o branzoaica, o gogoasa,colaci impletiti cand facea paine la cuptor…din comert foarte putine lucruri..
NOU
Pai si io tot locuitor in Peizani am fost, da’ cand nu mai voiam gogosi sau paine cu zahar, mergeam la Alimentara si ne luam de 3 franci spirale sau bomboane de-alea de zicea Raider.
NOU
Aveam saracia in adn probabil…nu exista cash in casa never ever-5 frati,toti pe la scoli dupa posibilitati-internate unul dupa altul,nunti una dupa alta,intai ca invitati ca sa “facem oameni”, apoi fratii nuntiti cu oamwnii facuti, eu ultima prizarita…da mi-aducea frati-miu mai mare drajeuri de ciocolata Cibo…
NOU
Deci Bem Bem cu sifon făcut cu patroane, ciocolata aia chinezească Royal Jelly din poză era miezu (mie mi placea, era cumva fina și avea staniol auriu) am prins și guma țigări la pachet, Lacovo și Maltova pe rafturi (deci am pe la țară vreo 4-5 borcane de Maltova) și puiul Picarom (pentru habarnisti era un petreuș nenorocit, fiert și afumat, tras intr-o plasă de ață).
Cip care se găsește azi la Mega e o mizerie cu un gust aducand ușor cu cel vechi, ăla parcă nu era așa dulce.
Voi n ați prins vremurile cu heringi congelati adusi la cutii de carton de câte 20 de kile, semanau cu placile de pe cavouri când se rupea cartonul și pica lespedea aia dreptunghiulara făcută din pești … ii trageau pe jos si i aruncau în galantar…
Uleiul de floarea soarelui adus la bidon de 200 de litri și pompat manual in sticlele aduse de acasă, sub anunțul “aduceți sticle cu gât larg!” și privirea sictirita a vanzatoarei care cauta registrul cu blocul tau când te duceai după ratie, eu semnam cu aceeași semnătura pe care o folosesc si acum dupa…40 de ani.
Pâine calda vanduta la un gemulet de 30×30 la magazinul de prezentare al fabricii de paine, 4 lei franzela semi, 4.50 franzela albă, 1.25 covrigul cu sare si 1 leu batonul cu mac.
Aveam Feleacul la Cluj. Halvaua era uleioasa ca un motor de Dacie și jumătate era coji de floarea soarelui, bomboanele in borcan la magazin erau 1.50 suta de grame și erau lipite ca betonul. Niste mizerii verzi cu cremă de nucă cica (pla mea, era pesmet prajit amestecat cu căcat și băgat in bomboane sau niste cacaturi roz cu dungi verzi si umplute cu marmeladă), vanzatoarea le spărgea cu o lingură metalică pe care o folosea la manipulat orice produs vrac….ți le trantea in punga și zicea “2 lei” sau “3 lei” fiindcă gogoloiul ăla lipicios n avea niciodata suta de grame.
Liga mare: Dacia cu filtru de hartie creponata, râdeți voi dar am vazut Dacia cu filtru verde la interior. Asa era colorată hartia …6 lei. Top la 9 lei, Golf la 19 si 20. Cismigiu, Hora, Unirea, Tomis și RT: 23. Astea nu se dadeau la bucată, tot ce era sub Snagov (inclusiv) se dădea. Snagov 10.50
Bere: Ursus verde (aka Jubileu) 4 lei. Ursus Premium (roșu sau pla mea) 4.50. Altă bere, nu era la Cluj. Berea la halbă, 3.50-4 depinde unde troscaneai. 4 lei era la Metropol, fiță.
Înghețată Napoca sau Polar, la hartie. Pla mea, odata am înghițit hârtia când o mozoleam după ce terminasem înghețata. Eram albastru pe la bot dupa ce terminam inghetata fiindca vopseaua din hartie ieșea cand o mozoleai…
Semințe de floarea soarelui de la tiganci din piață, 25-50 de bani sau un leu cornetul, 3 lei un pahar de ăla mare de muștar plin cu varf.
Lapte la Gostat, odata la 2 zile inainte de a merge la scoala ma duceam la coadă. Era la punga, rosu și albastru, ca si acum, gras sau slab. 2 lei sau 2 lei 50.
Nu stiu voi…dar la noi pe Calea Floresti era un restaurant, Bucium (porecla era Bastardu). Aveau meniu pensiune, mergeau pensionarii cu sufertasul dupa mâncare acolo, aveau abonament facut, saptamanal. Ce mai faceau acolo: kurtos. Odata la o ora iesea o chelnerita afara cu tava, 16 bucati la o tură. Rupea norma, era coadă, stateai 2 ore. Maxim 2 kurtosi la persoana. Mamă, buni erau bagami-as …Acuma…sa nu i mai văd.
Branza de vaci la staniol, asta a fost până in 80… apoi trigoanele de brânză topita Dorna cu sigla lor de atunci (in continuare nu sh de ce dracu o aveau, o olandeză – ușor de recunoscut dupa tichia aia triunghiulara și cu două găleți în mana)
Specializat în mâncare: Gospodina cu chiftele de pește, 2.50 suta de grame. La Gospodina chiar gaseai potol dacă erai orientat. Erau mesele alea la care mancai in picioare …. cu 2 nivele. Eram așa de mic in clasele primare….mancam la nivelul de jos care teoretic era pentru bagaje. 2 chiftele și o portie de cartofi pai sau fierti sau pla mea, ce mai era, 3-4 lei. De unde aveam bani? Vindeam sticle și borcane n morții ma sii.
Mdea… râdem-glumim, citeam Jules Verne sau Ion Creanga, visam la moluste gatite sau mă intrebam cum dracu o fi julep ori ce s alea alivenci. Aveam un Fram de 70 de litri … înăuntru mirosea a moarte n gatu ma sii, oricat era spalat cu oțet și 3.14zda ma sii…nu ieșea mirosul de sărăcie din el. Mai aparea o slănină …un cârnat …de sarbatori. În rest….salam? Nici acum nu mananc salam bag pixu n el, am mancat de Sibiu odata la o mătușă și am zis ca nu mi place, mozolisem cu tot cu pielea de pe el. Parizerul era baza, stiam ca tre sa dau jos plasticul …in rest habar n aveam.
Bă, cui i e dor de comunism, să i dau la muie și după ce crăp. Să mă suga de toți viermii pe care i aș putea face. Altfel, a fost amuzant, n aș repeta experiența oricât de bune erau bomboanele CIP inainte de 85 ca dupa aia au disparut.
NOU
Io-mi aduc aminte si-acum ce-am facut in ziua in care a aparut Nea Nicu la televizor (’81, cred) si ne-a citit unu’ cate unu’ preturile produselor din nou’ mercurial. Sute de produse, cred. Cafea Arabica, cafea Robusta, tigari Snagov, salam de vara, branza Fagaras etc.
ps pentru mileniali: pana la data aia se mai gaseau, pe ici, pe colo.
NOU
da, in 86 parca a inceput circoteca cu infometarea
NOU
@Cetin: Mai devreeeeeme, imediat dupa faza asta cu marirea preturilor de prin ’81. Cred ca tot atunci a inceput si Casa Poporului. Iti spun sigur, ca am reperele de timp de unde eram, pe unde stateam la cozi de 7 ore dupa paine, malai etc. In orice caz, ’83, ’84, ’85 era deja dezastru. Ca sa nu mai zic ca-n ’85 aveam 4h curent electric din 24 la mine-n sat.
NOU
eram prea mic
NOU
Aia e, atunci s-a hotarat sa plateasca toata datoria, facand si Casa Poporului in acelasi timp, de-aia a iesit sa faca anunturile cu preturile si ca sa facem eforturi sa crestem productia, alea-alea, ca-n bancu’ cu 5-4-3-2-1 (cincinalu’ in patru ani, trei schimburi, doi muncitori si-un singur salariu). Mama-mama cand mi-aduc aminte cum mai citea George Marinescu depese cu 20 tone de porumb la hectar in intrecerea socialista intre CAP-uri.
NOU
De fapt primele elemente de pizdeală au apărut la scurt timp după cutremurul din 77. Reparațiile și reconstruirea orașelor, multe nici măcar afectate prea serios, au fost niște cheltuieli serioase, complet neplanificate, care s-au adăugat peste cheltuielile cu industrializarea din anii 60-70.
Brusc, de prin 81-82 nu te mai puteai lipi la mare pe la hoteluri, fiindcă aduceau buluc străinii – în mare parte niște amărășteni, trăind pe ajutor de șomaj sau social – din RFG, Olanda, Suedia. Bașca ăia din țările socialiste…
Apoi raționalizarea benzinei, a pâinii, a alimentelor de bază. Întâi câteva orașe “de test” – gen Pitești, 81-82 – apoi din ce în ce mai multe.
NOU
Si in oraselul meu din Ardealorado era jale.
Ulei, faina, zahar la ratie.
Dimineata la coada la lapte si smantana, cate o sticla de aia cu gat larg de persoana si smantana jumate de borcan de 400, stateam de 2 ori sau 3 ori (sana sau iaurt se gaseau rar), punea tata plasa cu sticle pe la 5-6 AM si pe la 7 mergeam sa-mi caut plasa. Cand se deschidea magazinul, se impingeau buluc toti ca bezmeticii si se ducea dracului toata coada, noi astia, copiii, eram striviti de usa de adultii vietii. Se spargeau des geamurile de la busculada.
Ciocolata chinezeasca Lucky cred ca am vazut o data la 2-3 ani tot acolo in magazinul de lactate. O tableta de chelie si gata, nu mai primeai alta. Dar era buna. In rest, mai erau mizeriile alea de ciocolata Scufita rosie si ceva banut, parca erau umplute cu carton, erau suflate doar pe deasupra cu ciocolata. Bune erau bomboanele de ciocolata umplute cu jeleu Frezia. Glucoza mi se parea oribila, de aia gaseai. Prajiturile de la cofetarie mi se pareau, cu mici exceptii, oribile. Azi lauda lumea savarina, cremes, ecler etc ca nu se mai fac ca atunci. Pe naiba, stiu ca savarina era un rahat uscat, neinsiropat. Local mai erau niste batoane late mai marisoare de ciocolata cu lapte sau fistic, la 4,25 lei, bestiale, dar nu le gaseam tot timpul. Dulcele de baza era zaharul vanilat, pe care-l dadeam peste cap prin clasele primare, pana cand a cam disparut si ala de pe rafturi, cam prin ’85. Tin minte ca, ca si copil, mi s-a parut ca ceva s-a intamplat atunci cand, prin ’82, a disparut din vitrine mierea de albine, care pana atunci era omniprezenta, la niste borcane mici triunghiulare cu o tarancuta pe eticheta.
Mi-e dor de oranjada la plic verde, mi se parea super, apa minerala cu lamaie Aurora Borsec, Brifcor, ceva suc acidulat Zmeurata (la fel la pret cu lamaita-care era de-a dreptul otet colorat cu un pic de zahar-dar super buna), nectarul de piersici sau caise la sticla de jumate de Tulcea.
Bestiale erau cornuletele cu gem, batoanele cu mar de la brutaria locala.
Painea era pe cartela, s-o ia naiba, si alba si semi, aia neagra era oribila, dar si aia se dadea limitat, ca o cumparau taranii sa o dea la porci. Era cate o jumate de franzela de persoana. Cartelele erau pe culori, dupa numarul de persoane din familie, impartite in 30-31 de patratele, facute dintr-un carton moale, de ti se mototolea ca naiba pana la sfarsitul lunii. Era si o vorba: – care e culmea sadismului? – sa-ti tai venele cu cartela de pita. Daca pierdeai cartela, luai bataie cat cuprinde, ca ramaneai fara paine sau in cel mai bun caz, la mila vanzatoarei. Am patit-o o data sa o pierd, si 10 zile mergeam la sfarsitul programului sa vad daca a mai ramas ceva paine si ma milogeam de vanzatoare sa ne vanda fara cartela macar jumate sau cumparam neagra, daca mai gaseam.
Toamna luam de aripa cate un tovaras si incepeam vanatoarea pe la toate aprozarele de cartofi, gogosari, ardei, castraveti, rosii, pentru pus pe iarna. Prindeai de veste ca au aparut in celalalt colt al orasului ceva legume, luam plasa si fuga sa mai prinzi ceva.
De Craciun clasicele portocale de la sindicat si banane de la cofetarie, puse la copt pe dulap o saptamana, de le filam zi de zi sa se coaca odata, un Pepsi pt noi copiii doar o data pe an de Revelion, ca sa putem cica sa stam treji sa vedem programul de rev.
Am fost prin ’88 intr-o localitate minereasca in MM, cand am intrat in alimentara am crezut ca sunt in rai. Aveau aia de toate, nu mai vazusem asa ceva in viata mea sau cel putin de prin ’82. Dar nefiind localnici, ne-am lins pe bot, nu a vrut vanzatoarea sa ne dea nimic.
Prin vara lui ’88 am fost in TM in vizita la unul de era agronom la o ferma. Plus familia astuia facea mic trafic la granita cu Yugoslavia. Am stat 3 zile. A fost de vis, ca in vlogul de la Ferma Dacilor a lui Mark Wiens. :D, raportat la vremurile alea. Am mancat in alea trei zile doar eu cred ca o galeata de crenvursti cu mustar (care erau cu mult peste tot ce gasesti in ziua de azi – nu mai mancasem crenvursti din ’82 cred, poate o data pe litoral), vreo 40-50 de mici (pe care ii vedeam doar la 23 august si 1 mai, maxim 2 de chelie si atunci, ca nu prea aveau bani ai mei), brifcor la greu (si ala se gasea rar in anii din urma) si dulciuri-ciocolata si bomboane superbe de peste granita, la discretie, de nici nu stiam ca exista asa ceva, cu un gust de vis si niste ambaaje SF pt Romanika. A fost o experienta de neuitat.
Am scris cam mult si amestecat. Concluzia: sa-l ia dracu’ de comunism si pe aia de zic ca a fost bine atunci. In loc sa fiu un copil/adolescent capitalist si sa merg la concerte metalice, am cules frunze de dud, sticle si borcane si maculatura si am facut practica agricola si alte rahaturi, am stat la cozi si am rabdat la greu.
NOU
îmi amintesc de multe din ”mâncărurile” pomenite de voi, dar nu-mi amintesc gustul lor și nu-mi amintesc să fi râmnit (dacă știți cuvântul 🙂 ) la cele mai multe dintre ele. sunt aproape sigură că am gustat cândva conserva aia de carne, am decis că nu-mi place și n-am mai încercat ever.
totuși, dacă fac săpături arheologice în propriile amintiri, cred că atunci când eram copil dacă m-ai fi întrebat ce-mi doresc să mănânc aș fi zis: friptură cu cartofi prăjiți și banane. pt mine erau culmea luxului și a fițelor.
NOU
@Ady-P: cred ca “râmnit” e “râvnit”, da’mai prin oltenia sau muntenia de vest, asa…
NOU
Oltenia
NOU
olteancă m-a făcut mama. 🙂
da’ să mor dacă nu mi se pare că ”a râmni” exprimă uneori mai bine sentimentul decât ”a râvni”. 🙂
NOU
Eu nu am cunoscut foamea din comunism. Am cunoscut alte mizerii, alt intuneric! Am intalnit de curand o tipa din Cluj ce mi-a povestit ca foamea era atat de mare incat, uneori, in zilele de duminica, ea si sora ei gatuiau si jumuleau o biata gaina, o fierbeau si o mancau rapid in timpul in care parintii erau la biserica! Era singura zi in care mancau pe saturate!
Altfel imi amintesc de bomboanele mentolate, piperate, al caror gust nu l-am mai gasit de atunci, oricat de mult l-am cautat. Erau preferatele tatutului meu!
NOU
Foame crunta in liceu, aproape bulimic la cca 200km de casa, horror! si-n ziua de azi nea_zapada mai ca s-ar bate parte-n parte pe meniuri cu Bear Grylls.
NOU
@nea_zapada adica te-ai bate pe serpi si alti crocobauri pe care-i papa irlandezul asta turbat! :))))
Nici irlandezilor nu le este straina foamea. Mai ales aia din 1840 si ceva cand cartofii ( mancarea lor de baza ) au fost infestati de o ciuperca. Au murit cu sutele de mii si au emigrat in State. Cand am cunoscut o irlandeza ce manca chips zilnic si chiar in loc de alta mancare, nu m-am mai mirat, stiam povestea cartofului irlandez!
NOU
Pentru mine perioada copilariei e un amestec de sentimente, deoarece nu am avut asa lipsuri alimentare, cum vad ca au avut unii (traiam in oras mare,turistic, bunici la tara, etc), dar nici nu pot spune ca era o perioada intotdeauna frumoasa (cateodata stau si ma minunez cum se descurcau parintii mei in perioada aia, si de cata ingeniozitate trebuia sa dai dovada)-vedeai chestii aduse de dincolo si te frustrai stiind ca nu le poti avea. Nu stiu daca mai tineti minte, cum in septembrie, inainte de inceperea scolilor, trenurile erau pline de copii si parinti ce reveneau de la bunicii de la tara la oras, cu bagaje imense (alimente, bineinteles), iar barbatii aveau bidoanele mari de plastic cu vin (care inca fierbea), si din cand in cand trebuiau sa mai desurubeze dopul, sa reduca presiunea….si tot timpul mai era unul de uita si se trezea prea tarziu, ca si betiile pe care le faceau pe drumul de intoarcere (gen, ia si gusta de la mine, ba ia de la mine, spre disperarea nevestelor, si groaza/bucuria copiilor, in functie de cum reactiona capul familiei la bautura).
Acum citind comentariile, mi-am adus aminte de ciocolata aceea cu scufita, lupul, cea rotunda, chiar incerc sa imi aduc aminte gustul, insa nu mai reusesc; conserve si alte porcarii le mai gasim asemenatoare si acum. Imi este foarte dor de iaurt si sana (in ambalajul aferent din sticla), la fel cum visez pateurile cu branza si branzoaicele , pe care nu le mai regasesc in ziua de azi. Sa nu uit, painea integrala facuta la tara, ce se dadea pe cartela, era ceva wow. Multe savori si arome erau, pe vremea aceea, oarecum autentice, deoarece cum erau interzise materiile prime de import, cred ca procentul de chimicale (potentiatori de aroma si alte porcarii) erau prezente in procent redus.
Cred ca tuturor, oarecum, ne este dor de copilarie, de familie si anturaj, de vremuri si locuri lasate in urma, si care sunt poate foarte departe.
NOU
Romania intr-unul din anii epocii de aur, 1988.Daca doriti sa revedeti.
youtu.be/FaODP0vNKB8
NOU
Deci in ordinea numerelor de pe tricou:
Parizer,, si acum la ani lumina de perioada stralucita, mananc parizer, spre disperarea si critica nevestei.
Conserva de carne, mai rar, ca nu se gaseste la magazinul romanesc, asa ca astept ca pe mos craciun pachetul din tara.
Pepsi sau ce chimical mai era la sticla atunci, nu am mai gasit, cola de acum e doar un parfum.
Si in varf pt atac, apa minerala Aurora cu gust de lamaie sau ma rog ceva asemanator.
NOU
Noua ne dadea mama iaurt din ala in borcan mic frecat cu zahar in loc de ciocolata, am crescut la sat in anii 80 si nu stiam de ciocolata si guma. Mai veneau din cand in cand carute cu niste bidoane in care era “inghetata” dar nu ne cumpara pe motiv ca fac tigancile pipi in ea :)).
Dulcele zilnic era compotul de orice, de multe ori cu mamaliga. Odata ne-a adus un unchi cateva sticle de pepsi din care ne puneam in pahar si mancam cu paine :)).
NOU
da, si eu pepsi cu paine. am ramas si acum cu asta, se oripileaza lumea cand vede ca mananc paine calda cu cola
NOU
Corăbioare – astea cred că le stiţi
Vinişor -un vin slab acidulat parca era suc, ambalat la sticlă mică
Vă aduceţi aminte de statul la coadă de mai multe ori pentru benzină la Constanţa (era la liber, în rest era pe cartelă) ?
NOU
Ah cacat. Am doar 32 de ani si totusi rezonez cu mare parte din ce zice articolul.
De ex.: ciocolata mancata cu paine ca sa o lungesti si sa tina si de foame.
Luni de zile in care mancai alternativ cartofi fierti, o zeama slaba cu putin pui si covrigi cu ceai.