Și dacă tot e weekend, o întrebare.
Care e cel mai nebunesc lucru pe care l-ați făcut alături de persoana iubită?
Nu mă interesează invențiile, aventurile lubrice țesute pe colț de pornhub, ci lucrurile decente și frumoase care v-au împlinit viața ca oameni, familie sau cuplu.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

101 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    2008: Turul Romaniei pe doua roți. Buc-Sighisoara-Neamț-Vatra Dornei-Sighet-Baia Mare-Cluj-Alba-Cisnadioara-Hunedoara(Lacul Cinciș)-Muntele Mic-Cazanele Dunarii-Bucuresti. A durat 17 zile. Praf, criblura pe casti, ploi torentiale, insecte pe casti, armura si pantaloni, mancat din conserve la miezul noptii, o betie epica langa un cimitir.

    Tot in 2008-turul Dobrogei si Deltei, tot pe doua roti. Cu mobra pana la Dunavăț, pe drumuri imposibile. Efectiv impins motorul si tras de roata fata cu mainile.

    Cel mai frumos loc care ne-a facut sa stam tâmpi si sa admiram-satul Ciocănești după Vatra Dornei. Second best-Luna rasarind peste dealuri la Agapia pe malul unui pârâu de poveste. Al treilea -camera hotelului de la Muntele Mic care avea o cadă! Dupa doua zile de cort, serpentine si praf.
    Noaptea de pomina-plouati pana la piele in cort pe malul Lacului Bicaz, nori dezlantuiti biblic. Om remarcabil intalnit-un preot/cioban de la Agapia care fusese motociclist pasionat in tinerete! Vorbea cu o fluenta si o claritate logica rar intalnita la preoti. Adica ai fi baut o bere cu el! Si nu ne-a bombardat cu povete duhovnucesti. Nu, omul era curios despre injectia electronica a mobrei…

    12 ani mai tarziu suntem inca impreuna, cu o copila superba, mobra functionala dar acum vede mai putin asfalt ca inainte.

  2. #2

    Ne-am mutat din nou împreună după divorț și am mai stat împreună două luni… Nu a funcționat. Acum suntem cel mult amici…

  3. Gizăs, indecent pot să fiu…
    Știi peluza aia din față de la Casa Poporului? Kilometru’ zero al României? Aia se leagă de o poveste indecentă.
    Pe de altă parte, momentul zero al relației cu nevastă-mea a fost când a urlat de a venit poliția, după ce am plimbat o juma’ de kilometru cu motocicleta. Prima dată de fapt.
    “Ești ok?” “Daaaaaaa! Aaaaaaaaa! Aaaaaaaa! Aaaaaa! Etc”
    (am trecut pe lângă o mașină de poliție). Long story short, m am oprit fiindcă girofaruri în spate. “Doamna? Actele?”
    N avea actele la ea.
    A fost căcarea planetei.

    In prezent, doarme pe motocicletă la drumurile lungi.

  4. #4

    Un copil. Dupa 12 ani inca nu-mi vine sa cred

  5. #6

    O suport de 10 ani… dacă nici asta nu e nebunie…

    • #7

      E nebunie doar din partea ta; n-ar trebui sa suporti pe cineva – exista divort.

    • #8

      Asa ziceam si eu. E o nebunie ca n am ucis o inca:)))

    • #9

      Cu toata dragostea, nu sta pan-a ajunge la punctul de-a face-o nefacuta.

    • #10

      @Radu-Mihai Sunt doar cateva situatii in care avem dreptul sa intervenim in viata oamenilor, si astea sunt situatiile de abuz! Restul trebuie lasat in grija partilor beligerante. :))))
      Foarte multi dintre noi suntem foarte subiectivi, credem ca ni se cuvine totul, consideram ca partenerii nu fac totul pentru noi si asta in timp ce noi facem foarte putin spre deloc pentru relatie.
      Tipul asta de oameni aduna frustrari din nimic si daca le dai apa la moara raman copii fara familie si cu probleme sufletesti de nu se mai vindeca toata viata! Cred ca nimeni nu vrea sa se faca vinovat de astfel de interventii…

    • #11

      @Daria: Mi s-a spus de nenumarate ori si in diferite contexte ca am putere de convingere, dar nu cred ca LiviuS o sa asculte de un strain de pe internet si-o sa divorteze. In cazul unui divort copii sunt, din pacate, victime colaterale si doar cei 2 adulti stiu ce e intre ei. Oricum nici una din parti n-are dreptate 100%, desi daca-i asculti separat fiecare are dreptate. Am avut apropriati care au divortat si mi-au cerut sfatul/ajutorul separat, dar am ramas neutru si i-am lasat pe ei sa decida pentru a nu fi scos tap ispasitor.
      @LiviuS: Sper ca stii de gluma si ai privit postarea mea ca atare.

    • #12

      @Radu-Mihai Scuze ca am fost putin dura dar stiu ce influentabili sunt unii/unele! Daca le dai dreptate, a doua zi sunt cu hartia de divort in mana “- uite fai sau mai (dupa situatie) ca ala/aia imi dau dreptate ca esti praf deci iti spun pa si ca nu mi-a parut bine de cunostinta! Si iti las ca amintire plozii de crescut ca eu imi refac viata.. “

    • #13

      Nu e vorba ca ai fost dura, dar sper ca nu exista oameni atat de usor influentabili. Eu doar facusem putin haz de “necaz” ca doar si el a fost autoironic.

  6. #14

    Aveam pregatite si aprobate toate formalitatile sa emigram in Noua Zeelanda dar, la insistentele mamei ei, m-a rugat sa ramanem in tara si am fost de acord.

  7. #18

    Pai hotaraste-te: cu persoana iubita sau cu nevasta?

  8. #19

    Pt. Cetin – vedeta tot vedeta :)) 9gag.com/gag/aP7P5zw?ref=android

  9. #21

    Acum vreo 7 sau 8 ani, de Noaptea Muzeelor. Inca nu eram casatoriti. Mai eram cu un prieten, jucasem bowling, si decidem sa ne culturalizam nocturn
    Cozi infernale peste tot, asa ca pana la urma aterizam in vesnicul Centru Vechi, sa un bar unde se dansa la bara. Foarte elegant, fetele imbracate in sireturi. Momentul serii a fost cand au venit 2 fete de acolo la frumoasa mea si au inceput sa o invite sa se urce si ea pe scena sa danseze. A fost distractiv.
    O alta amintire, mai dureroasa de data asta, a fost cand a fost ea in coma timp de 18 ore….timp de cateva zile practic m-am mutat in sectia de terapie intensiva ca sa fiu acolo cand se trezeste.

  10. #23

    1.Casatoria :)) in 2017, stateam pe treptele casei unde locuia el, intr-o sambata noaptea pe la 1 noaptea cu niste beri langa noi si a venit intrebarea din partea lui “ne luam? Hai ne luam”
    Discutia a pornit ca la compania la care lucrez, aveam contract doar pe 1 an, intr-un fel de internship, iar in august expira si nu dadeau semne ca m-ar mai putea pastra (culmea, a aparut un post nou creat in iulie in alt departament si am castigat interviul fiind si azi acolo). Ideea era ca primeam prima de casatorie de la companie si am zis ca la un mom dat tot ne vom casatori..hai sa profitam de banii astia.
    Bineinteles ca nu l-am crezut si l-am lasat in pace, iar luni m-a sunat daca am inceput sa ma intereseaz ce trebuie sa facem. O luna mai tarziu, in iulie, eram la starea civila.
    In iunie 2018 am avut nunta si in mai 2019 s-a intamplat accidentul.

    2. Tot in 2017, am fost pt prima data pe trasee montane. Am inceput singuri prin Apuseni si am zis ca asta vrem sa facem mereu. La urmatoarea tura, tot in acelasi an am luat si soacra si cumnatul cu noi sa le aratam Apuseniul si am sfarsit in Muntii Cernei, vizitand catunele izolate (care nu sunt chiar izolate, deoarece am descoperit ca se ajunge usor si cu masina) Dobraia, Inelet dupa ce vazuse reportaj pe Tvr. Nefiind prea bine informati, am ales traseul invers, urcand efectiv taras pe munte :)) a fost minunat!

    Cand va creste bebe, am sa il duc prin aceleasi locuri unde am fost cu tati lui nu numai <3

    In rest, avem si multe intamplari nebune si indecente… dar lasam pt alt tip de blog :)))))

    • #24

      of, Abi…

    • #25

      Ce accident? Sau nu se poate povesti? 🙁

    • #26

      Am mai povestit..am zis sa nu ma repet 😀

      S-a dus impreuna cu nasul si un prieten pe un traseu de enduro pe la Curtea de Arges, s-au ratacit, s-au uitat pe harta ..nu le arata niciun drum si cand a iesit din padure a fost impact frontal cu o duba. S-a dovedit a fi DJ forestier, dar care inca nu aparea pe harti (sau nu pe gps ul lor). Pe acolo trece o masina la cateva zile. Si s-a nimerit in ziua aia..nu stim nici pana azi, desi s-a intamplat pe 25 mai 2019 ce s-a intamplat exact.. este o curba , dar ai vizibilitate. Baietii au venit la cateva secunde in urma lui, dar nu s-a mai putut face nimic. A murit in bratele nasului nostru, uitandu-se la el.
      Nu contest ca a avut si el viteza, dar tind sa cred ca ori s-a uitat in spate ori i s-a intamplat ceva la motor si nu a putut sari. Si da, era echipat complet si corespunzator. Loc avea unde sa sara..ne ducem la ceva timp acolo pt ca i-am pus o cruce.
      Nu ii port pica nici soferului dubei, ca doar nu a a vrut sa il omoare. In raport scrie hemoragie interna, avea doar o mica zgarietura pe nas si cumva piciorul cu care a intrat sub dupa, strivit. De la politie inca nu avem raspuns, desi am inaintat multe cereri. Se cerceteaza inrem.
      Desi s-a dus, m-a intarit de unde este el, fiind insarcinata in 4 luni si am fost cu risc sa pierd bebe din sapt 13. Dupa ce s-a intamplat, am fost perfect sanatoasa si bebe la fel.
      Si cum nimic nu e intamplator, trebuia sa nasc pe 3 oct, dar am nascut pe 23 sept, iar tati lui era pe 24 sept 🙂 cezariana, dar era gata sa nasc natural tot atunci. I-am pus numele Grigore ca si el.

      Nu ma intereseaza cine a fost vinovat , nici daca este soferul, pt ca oricum nu ni-l aduce inapoi. Avea 33 de ani, eu am acum 29. Ne-am iubit ca nebunii si mereu am zis ca suntem suflete pereche. Inclusiv pe corp aveam alunite in acelasi loc, un semn pe mana drepta, fix in acelasi loc si ne-am jucat inclusiv un joc (nu ne stiam), Lineage pe acelasi server in acelasi timp, eu eram la liceu iar el in facultate. Am urmat aceasi facultate, cand el a terminat, eu am inceput, dar ne-am cunoscut la locul de munca 🙂

      Toate sunt lectii de viata, imi este f greu, dar in acelasi timp trebuie sa fiu intreaga la cap nu pt mine, cat pentru bebe. Chiar ziceam, uite ma..bebe creste cu ambii parinti, pt ca noi 2 nu am avut tata 🙂
      Dar acum tati lui este tot timpul cu el, desi nu fizic si am muuulte povesti sa ii spun.. noi fiind 2 zapaciti ranjiti 😀

      Multumesc pentru intrebare .. m-am lungit ca fetele care se duc 5 min la o vecina :))) (ma duc si eu la o vecina 5 minute, amesteca tu in mancare din juma in juma de ora gen :)) )

    • #27

      …fara cuvinte

    • #28

      @Abi, esti super puternica!

    • #29

      @Abi Inainte de lansarea unor filme, un mic public este rugat sa-si spuna parerea despre finalul filmului, daca este cel potrivit, cel asteptat si astfel publicul poate interveni si schimba povestea, istoria!
      Cred ca toti care iti stiu si toti care ti-au citit acum povestea de viata, Abi, ar dori sa poata face acelasi lucru pentru tine , pentru copilasul tau si pentru sotul si taticul vostru. Ar dori sa poata schimba finalul tragic..

    • #30

      Ce drama, imi pare ca o sa fii puternica pentru bebe si pentru amintirile voastre, dar mi se pare ceva incredibil de dur 🙁

    • #31

      Multumesc, Laura :*

      Tot el m-a invatat sa fiu asa. In 2018 am pierdut o sarcina si mi se parea ca el nu e prea afectat. Mi-a zis dupa ceva vreme ca daca pica si el, ce facem.. nu trebuia sa ma sustina sa imi revin? M-am simtit cumva in locul lui acum.Daca pic, ce face Grigoras, ce face mama lui (avem o relatie f buna), ce face mama mea daca ma vede la pamant si restul din jurul nostru.

      Cred ca oricine daca ar trece prin asa ceva sau orice necaz, se intareste vrand nevrand 🙁

      Mi-a facut tare bine vorbind azi despre cele intamplate. Trebuie sa va platesc ca la psiholog :))
      Multumesc pentru ca mi-ati dat ocazia.

      @Daria: multumesc. As vrea sa fie o lectie pentru altii care au un necaz, sa fie puternici, increzatori si cu zambetul pe buze.

    • #32

      @Abi Eu trebuie sa-ti multumesc, esti un model de urmat si admirat, in ciuda intamplarii tragice din viata voastra de familie, esti generoasa, imparti cu noi povestea ta, esti capabila sa ierti, sa inveti din ce s-a intamplat si sa mergi mai departe. Si asta in timp ce-i pastrezi nu doar amintirea vie dar mai ales prezenta! Atata timp cat ti-e dor de el si visezi despre voi impreuna, el nu o sa moara niciodata pentru voi…

    • #33

      @Abi, inteleg ce ai facut. Cum spuneam, esti puternica, nu poate oricine. Dar sa-ti dai voie sa fii si slaba, din cand in cand. 🙂 Stiu ce zic. Sa fiti mereu sanatosi, tu si ala micu’!

    • #34

      Ioi… Da’ ce am plans!
      Asta pentru ca era sa patesc fix la fel, l-am vazut cum aluneca de pe o bucata de gheata, in Fagaras, si se duce in rapa, mult, in jos. A avut noroc ca avea rucsacul cu cortul si izoprenul in spate si i-au protejat capul si coloana, ca in rest, corpul era negru de la rani. Cred ca am imbatranit cu 10 ani in momentul ala, pana am coborat la el si am vazut ca respira, n-am fost buna de nimic o perioada, el si-a revenit imediat, desi el a patit-o, dar eu am ramas cu sechelele. Tot am cosmaruri de atunci si citind povestea ta, n-am mai putut si m-a busit :)).
      Iti doresc toata puterea si binele din lume, nici nu stiu ce sa zic altceva, ma bucur doar ca esti ok.
      Te imbratisez asa, virtual!

    • #35

      Doamne..:( Gata, a trecut :*
      Asa au barbatii super puteri, cand patesc ceva, isi revin imediat. Ma bucur mult ca s-a terminat cu bine. Gandeste-te la eveniment doar ca la un cosmar. Important este ca este teafar <3

  11. #36

    @Arhi
    O operatie care a decurs prost….toate riscurile care puteau aparea au aparut….toata situatia a fost accentuata de un medic arogant si o anestezista nesimtita.
    Singurul motiv pentru care am decis sa nu deschid o actiune judiciara este faptul ca nu veau sa o supun pe ea la traume psihice suplimentare. In acele momente vorbisem cu un avocat, procesul ar fo fost efectiv castigat de la deschiderea lui.
    Momentul de dupa operatie….cand a venit medicul la mine si mi-a zis: operatia a decurs bine, am facut ce era de facut, dar sotia ta e in coma si nu avem ce sa ii facem…..nu poate fi descrisa in cuvinte senzatia mea.
    Am trecut peste, totul este bine acum.
    Au ramas doar amintirile mele, si gandul neputintei din acele momente.
    Din fericire am gasit alti medici, OAMENI, la alt spital, care ne-au ajutat sa depasim traumele.

  12. #37

    M-a iertat pentru că în `91 la Costinești din 10 zile 8 am fost beat. Ce e asta dacă nu iubire?

    • #38

      O fi fost situatie win-win. Nu ti-ai pus problema ca si ea si-o fi facut de cap prin Costinesti cind tu dormeai beat mort…

    • #39

      damn, son…

  13. #40

    Pe mine nevasta m-a cumintit. Nu pe ea o plimbam la 17 ani cu masina sterpelita de la tata, nu pentru ea ne-am batut cu resitenii de Revelion 92-93 pe Semenic, nu pentru ea am facut un drum de Stuttgart dus intors, plecind joi seara direct de pe santier dupa 10 ore de munca si intors duminica dimineata, peste 5000 km in trei nopti si doua zile la volan, si nu cu ea am facut sex pe masa din bucatarie fiind prinsi de mama respectivei ce a venit acasa mai repede decit de obicei. Insa pentru ea mi-am incheiat munca pe santiere, mi-a facut curaj sa ma gindesc la un copil, copil pentru care mai apoi am lasat totul in Ro pentru a-i oferi ceva mai bun in America. That’s crazy: m-a facut adult plicticos de responsabil.

  14. #43

    Se pune faza cu umblat, cu fotograful după noi, pe centru în plină zi costumați în mire și mireasă pentru albumul de nuntă. Se uita lumea la noi ca la urs. Făcea fotograful poze, făcea și lume poze. A fost fain.

  15. #45

    Pupat in gradina Academiei Romane, dat afara cu gardienii.
    Pupat pe teleenciclopedia si tezaur folcloric pe fundal.

  16. #46

    la primul date cu iubirea vietii mele am ramas in Gradina Botanica pe o banca pana seara tarziu, sarutandu-ne non stop, fara sa ne dam seama ca se mai si inchide.

    Drept urmare pe la miezul noptii, revenindu-ne din lacul de iubire am mers spasiti spre iesire, sperand ca mai e cineva pe acolo si putem iesi.

    Din fericire era un gardian de treaba care ne-a deschis poarta, zambindu-ne cu subinteles.
    “ati ramas sa va futeti in natura ca acasa n-aveti loc de parinti” o fi gandit.

    noi insa doar dadeam cep celei mai frumoase relatii pe care am avut-o vreodata si care ca in orice drama, s-a terminat si nu s-a terminat cu bine.

    • #47

      Ceva de genul, dar fără multe pupături că eram căsătoriți de 11 ani, lol. Dar nu ne-am prins că grădina aia se închidea așa devreme, și mai eram și pe alte meleaguri (Tokyo). Doar când am observat că în jurul nostru s-a cam făcut pustiu ne-a fulgerat un gînd cum că s-ar putea să nu mai fim bineveniți pe-acolo.

      Am alergat vreo 3-4 minute până la poarta pe care intrasem, și l-am văzut de departe pe paznic care tocmai o fereca cu ditai lacătul. “mistăr, mistăr, ueit pliz” . Am avut mare noroc, 30 de secunde dacă mai întârziam nu îl mai prindeam, și nu știu cum făceam noi să sunăm la 112-ul japonez și să-i lămurim pe ăia că am rămas încuiați în Shinjuku Gyoen…

    • #48

      sincer? daca nu era prea frig, ideea de a petrece o noapte cu partenera sub cerul instelat, pana dimineata nu e chiar asa rea :))

      cel putin eu n-as fi plecat daca tipa nu vroia sa mearga acasa “sa nu-i ingrijoreze pe parinti”.

    • #49

      Io am ramas singur singurel in Ermitaj… Nu vrei sa stii ce nasol e sa te trezesti singur cu Van Gogh, Matisse, Cezanne, Picasso, Gauguin, cu un sunet de sonerie ca aia de la scoala in departare si pasi grei apropiindu-se… Leningrad 1987…

  17. #50

    M-am măritat de trei ori pana la 40 de ani. Ultima data(sper sa fie chiar ultima) a fost in sfarsit perfect. Doar noi doi si martorii langa Tower Bridge cu un popa de alta religie dar cu mult simt al umorului. M-a cerut de nevasta langa London Eye si tocmai pornisera aspersoarele. A fost chiar nebunie. Alte detalii nu pot sa mai dau.

    • #51

      @Tanta Sa fie cu fericire ca neamtul zice ca lucrurile bune sunt in numar de trei! :)))) Preafrumoasa Liz Taylor a fortat putin nota si daca te iei dupa ea, lucrurile bune sunt in numar de 8-9!

  18. #52

    Aia din poza 26/40 pare mai degraba rapita decat fericita sa fie acolo. Dar poate nu ma pricep eu..
    Iar aia din poza 39/40 e chiar horror

  19. #53

    off topic: La articolul cu banditii de la sectorul 5 care fura semnaturi: “Video unavailable
    This video is no longer available because the uploader has closed their YouTube account.”
    Mai are cineva filmul. Cred ca trebuie sa ramana acolo…

  20. #54

    Un Matei

  21. traversat centura bercelonei dimineata la 5 se pune?
    sau casatoria cu io imbracat in kilt?

    • si bine, nambar oan tip numaru 1: maica-sa ii zice prin 2012, uitandu-se la televizor “tu sa nu imi aduci acasa unu cu freza asta”

    • #57

      se stie ca fetele asculta INTOTDEAUNA de indicatiile mamelor. si se calugaresc, la indicatia tatalui

    • #58

      Într-un bar, intră un grup de scoţieni. Barmanul îi priveşte şi întreabă:
      – De ce toţi sunteţi îmbrăcaţi în kilt-uri, numai unul în pantaloni?
      – Ăsta în pantaloni este gay!

    • eh, ma inteleg bine cu socrii, dar fu amuzanta faza “stii pe ala cu freza aia?”

    • #60

      @Animale, nunta aia la care te-am vazut la plaja in Vama in sept 2017, de-am felicitat mireasa pentru rochia mini verde si parul mov, n-o fi fost chiar a matale?

  22. #61

    Santiago, 2009 – am sunat la poarta ambasadei Romaniei si i-am rugat sa ne lase sa intram pt. ca doamna trebuia sa faca pipi.

    • #62

      si v-au lasat??:))

    • #63

      Ambasada e teritoriu romanesc. E omeneste sa ai astfel de dorinte cand treci prin preajma.

    • #64

      Bine ca era cineva pe acolo… de obicei, prin strainatate, daca simti nevoia sa nu te f..ta nimeni la cap te retragi in ambasada/consulat romanesc. Daca e si vineri sansele sunt ca pana luni sa nu te deranjeze nimeni 🙂

  23. #65

    Ne-am decis sa ne casatorim cand am terminat cls XII, spre marea disperare a familiilor, care, evident, credeau ca suntem mult prea tineri si mult prea idioti. Aveau si ei dreptate, dar n-au putut razbi cu noi. Motivul pt care am decis sa ne casatorim? Ca sa prindem camera separata, cu baie, in camin, la facultate. 😀 😀
    cumva, prin magie si noroc chior, suntem impreuna si totul e fain 25 de ani mai tarziu. Dar, ce-i drept, abia acum, cand am si eu un copil de 19 ani, adica varsta noastra cand ne-am casatorit, ii inteleg pe parintii nostri. 😀 Ba chiar pot sa zic ca au reactionat destul de bine si de rezonabil, nici nu stiu eu ce reactia as avea la o faza similara.

    • #66

      he, he, la noi a fost miza mai mare!
      la 20 de ani, ca tot eram impreuna de la 16, am hotarat sa ne luam fiindca daramau casa mea parinteasca, partea aia de oras intra in sistematizare. si daca erai casatorit, iti dadea apartament.
      copii-copii, da’ eram pe interes inca de-atunci!
      cand si-a facut el mutatie la mine acasa, s-a suparat tacsu, viitorul socru. Ca ei aveau casa in oras si sperau sa ramana baiatul acolo, cu ei (si io tot cu ei, pe cap!)
      bref, dupa 32 de ani cu acte suntem tot impreuna.

  24. #67

    Eram student, iar mama imi trimitea mancare de acasa, cu autocarul. Asteptam in autogara, impreuna cu o tinerica, si atat de prinsi am fost in discutii, incat a venit autocarul, a plecat, iar noi nici nu l-am vazut 🙂 Am recuperat mancarea intr-o alta autogara, unde stiam ca ajunge ulterior. Azi sunt casatorit, dar cu alta tinerica.

  25. #68

    M-am mutat din Oradea in Constanta in 1992,la 25 de ani, cu vandut apartament si cumparat altul in Constanta, doar pentru ea si doar sa aflu ca mai avea in rezerva pe altcineva. Dupa trei ani am intalnit dragostea vietii mele care era din Oradea, venita la mare in concediu si evident m-am mutat inapoi pe plaiurile natale cu tot ceea ce implica (vandut-cumparat locuinta) Finalul: Dupa patru ani de casnicie(fara copii) divort si -surpriza – mutat in Constanta pentru actuala sotie, casatorit (si in prezent) , trei copii, muncit in vest (Germania si UK), am renuntat la o afacere mica, in prezent ambii angajati la stat.

  26. #72

    @NeaZapada #14:

    … Am luat-o pe nevasta mea într-o călătorie de serviciu. Fac check-in-ul la un hotel mai bun, domnișoara de la ghișeu era cu nasul mai pe sus și tipul ăla de femeie înghețată. Îmi dă cheia, îi dă cheia soției și zice ceva de genul “vă doresc și dvs., doamna F. o ședere plăcută”. Nevastă-mea-i zice cu un zâmbet pe buze: “dacă ar ști aia asta”.

    Tipa de la hotel nu știa dacă sa râdă sau ce să zică, sa înroșit complet și privea pe pereți…

    • Asta imi aminteste de faza cand m-a luat domnul meu in delegatie, la plimbare, si cu o zi inainte imi facusem ceva peeling pe fata, extrem de nereusit, cu rezultatul ca aratam batuta.

      Dupa 500km de drum, am intrat in hotel spasita, in spatele lui, cu ochii umflati de la aerul conditionat si pete vinetii pe fata.

      A fost magistral.

    • #74

      bine ca nu au chemat poliția

    • Subestimezi durerea generala in cur a oamenilor

  27. #76

    2014- proaspat divortat comentez pe Fb la una dupa care ajungem sa ne injuram in privat. Dupa 2 saptamani ma duceam in oras la ea, trage masina langa mine, muta bagajul la mine si plecam in Croatia 4 zile. Eu 333, ea 45…..

    • #77

      acum are 51

    • #78

      @cetin- că doar nu o avea 45 in continuare.
      P. S. La intoarcere s-a dat jos a mutat bagajul in masina ei, ne-am imbratisat si aia a fost,fiecare pe drumul său.

    • #79

      macar a fost misto?

    • #80

      A fost foarte fain si cu ajutorul ei am realizat ceva ce cu ani in urma abandonasem. Pentru asta îi multumesc.. 🙂

    • #81

      nice

    • #82

      Nu inteleg de ce e o problema varsta doamnei (45 de ani) cand domnul Tonys are 333 de ani! Ca Gandalf!

  28. #83

    N-am prea făcut nebunii, dar ne-am căsătorit civil într-o luni dimineață, cu doi prieteni martori, după care fiecare la serviciu, că era zi lucrătoare. Nunta, la vreo două săptămâni, ea într-o rochie superbă, eu în costumație “standard”: blugi și cămașă, mă întreba un ajutor de popă unde e mirele că vrea să-l întrebe ceva. Petrecerea cam până la 12 noaptea, după care umblam pe la non-stopuri căutând mici pentru grătar. Fain, suntem împreună, cu bune și rele după 17 ani.
    Off-topic: ți-am trimis un mesaj pe e-mail, cu o întrebare, nu știu dacă l-ai văzut.

  29. #84

    Nu stiu daca intra la categoria de nebunie dar cam tuturor carora le spun cum ne-am cunoscut si cum ne-am hotarat sa fim impreuna imi zic ca suntem cumva amandoi dusi cu pluta.

    Ne-am cunoscut pe o aplicatie de-asta de onlinde dating (Bumble, daca se stie). Am vazut ca lucram in aceeasi industrie si ca am fost la aceeasi facultate (nu numai la aceeasi facultate dar am si studiat acelasi lucru). El 5 ani mai devreme decat mine. Cumva prima intalnire a fost un checklist: aratam ca in poze, tu vrei copii ca eu nu vreau, etc. Nimic romantic. Avand in vedere ca checklistul se pupa la amandoi am zis hai sa mai iesim, cine stie. 3 intalniri mai tarziu iar vorbim… “Ok si acum ce se intampla?” Toate erau bune si frumoase dar niciunul dintre noi nu simtea nevoia animalica sa-l dezbrace pe celalalt. Ne gandim ce sa facem vreo 5 minute dupa care el zice “Dar ce-am face daca am fi la serviciu si asta ar fi un proiect? Let’s timebox it.” Eu: “Ok, atunci hai sa decidedm cat timp e rezonabil sa asteptam”. El: “Hai sa zicem… inca 10 intalniri maxim? Si daca pana atunci nu se intampla nimic stim ca putem pleca mai departe”. Ne-am inteles, am procedat ca atare. Absolut toti prietenii mei mi-au zis ca asta e o chestie fara viitor si daca nu exista chimie la modul nebun pana la a 3-a intalnire tre sa renunt. I-am crezut si nu prea, ca nu mai cunoscusem pe nimeni in modul asta bizar.

    Fast forward, ne mutam impreuna la iarna. A venit si nevoia animalica inainte de a se scurge timpul. Toate sunt in continuare bune si frumoase se ne intelegem tare bine. Inteleg ca metoda noastra nu e pentru toata lumea.

    • Foarte mișto. Puțină lume înțelege că o relație nu înseamnă numai explozii și artificii.

    • #86

      Amen to that, Maddame.
      Am descoperit si eu treaba asta cu sotul, pana la el am crezut mereu ca o sa il vad pe alesul inimii si o sa stiu din prima secunda ca e el, ca o sa sara artificii in aer si zbaang dragoste la prima vedere. Ei bine, m-a trasnit, de fapt, dragostea aia (zic eu) matura, care a pornit din ‘no way, nu stiu ce vrea asta de la mine’, a trecut prin ‘hey ce baiat bun’ si prin ‘hmm ce ar fi daca’, apoi a cantarit fiecare aspect si a ajuns intr-o zi sa nu mai vada altceva decat pe el.
      Acum uitandu-ma in spate, daca l-as fi intalnit mai devreme l-as fi ratat, nu as fi apreciat drumul descoperirii ca plecam in secunda in care vedeam ca nu ies artificii de pe nicaieri. :))

  30. #87

    @zedicus: Se intampla acum 20 de ani si credeam ca poate se mai schimba ceva si-n tara asta. Din pacate, m-am inselat amarnic. 🙁

    @Vladimir-Mihai: In viata regret 2 lucruri… cand am pus tigara-n gura pentru prima data (din fericire, acum nu mai fumez) si faptul ca n-am emigrat la sigur in ’98 in Germania si in 2000 in Noua Zeelanda. Poate, totusi, o sa reusesc sa emigrez data viitoare. 🙂

    • #88

      @Radu-Mihai: Follow your dream, Man! Follow your dream! Sora-mea a emigrat la 51 ani, eu la 52… Nu e niciodata prea tirziu. Germania poate nu ti-ar fi placut decit dpdv al banilor, insa Noua Zeelanda… daca exista reincarnare acolo ma mut in the next life!

    • #89

      Thanks Mircea! Nu stiu ce si cum o mai fi in viata asta, dar nu cred ca am sa reusesc deoarece au aparut multe “piedici”.

    • #90

      Io am avut “noroc” de 2 parinti fumatori pe vremea lui Ceasca (cand nu gasea Carpati tata fuma Marasesti, nu puteam intra in bucatarie de miros (mama nu putea sa le fumeze p-alea), nu m-a tentat niciodata. Imi imaginam ca regreti ca n-ai plecat, dar hei sa stii ca nu e timpul pierdut. Io m-am tirat in 2001 la vreo douazeci si-un pic de ani, dar nu stiu dac-azi as mai avea energia s-o iau de la zero intr-o cu totul alta tara. Cu atat mai mult ii respect pe cei care lasa balta totul si cu nevasta, copii, catel si purcel se duc pe meleaguri mai bine (cunosc cateva cazuri). Iti zic si eu ca-n Operatiunea Monstru: replici.net/replici-din-filme-de-comedie/replici-si-citate-audio-din-operatiunea-monstrul-1976/va-doresc-din-toata-inima-succes

  31. #91

    bai, îmi dau seama ca io te citesc de vreo 13 ani, prea am îmbătrânit toti :)).
    Vad povesti din anii 90 sau înainte de 90 si ma întreb unde-s tinerii de alta data de aci…
    Ne-am cunoscut, ne-am mutat impreuna după 3 zile, ne-am logodit după vreo 3 luni, peste încă un an ne-am căsătorit. In curand se fac 10 ani de atunci.

    • #92

      io stiu pe cineva care la 14 zile dupa ce s-au cunoscut la un bal mascat s-au casatorit, la exact 9 luni dupa casatorie li s-a nascut primul copil. 1957. El moldovean de 24 ani, ea ardeleanca de 17…

  32. #93

    Off, ce amintiri, ce nostalgii trezeste postul tau, Madamme. Ne intoarcem in timp, in anotimp.. Am alergat prin atatea ploi, doar noi amandoi, am numarat si am cules stelele toate, am trecut prin toate chiar si atunci cand credeam ca nu se mai poate!
    Amintire haioasa de nunta! La nunta mea n-a cazut o stea, din fericire:)), la nunta mea am fost furata, ca asa e la noi, strigaturi, legat de drum, furat mireasa etc. Asa ca la miezul noptii s-au stins luminile si in tipete de muieri speriate, a disparut mireasa. Adica eu! Mirele nefiind din partea locului, nestiind obiceiul, a intrat in panica, a crezut ca am fugit cu altul, (asa e cand te uiti la prea multe filme!):))))). S-a linistit dupa ce m-a recuperat dar nu a uitat niciodata. Insa azi, cand isi aduce aminte, spune altceva, spune ca poate nu s-ar mai supara asa rau daca as mai fi furata. Promite ca m-ar recupera iar. Uneori, nu-s chiar sigura ca-i asa cum promite!:))))

    • #94

      Maddame 🙂 scris gresit mai sus..

    • #95

      Hahhaha, pentru cine nu stie obiceiul cu furatu’ miresei, e mega dubios. Am fost la o nunta si la masa noastra era un american ceva puscas marin. Cand s-a anuntat furatul miresei si au venit niste mascati sa negocieze cu mirele, asta s-a infoiat tot, si-a sprijinit pumnii in masa si a dat sa se ridice sa muste din aia :)). Noroc ca l-a oprit gagica-sa sa ii explice ca e o regie si blabla. Nu auzeam ce spune ea ca se vorbea tare la microfon, insa fetele pe care le facea omul in timp ce o asculta si digera informatia au fost priceless. =)

    • #96

      @Laurra Pot sa-mi imaginez ca e o experienta unica :))) si de neuitat pentru neinitiati furatul miresei… De fapt, au fost si nunti la care mireasa a fost furata cu adevarat, de tot!
      Si uite cand vorbim de asta, ma gandesc ca trebuie sa existe o istorie, o explicatie a obiceiului, chiar am sa o caut.

    • #97

      @Daria, caut-o, dar nu-i plăcută.
      după ce-am citit-o, eu am zis că dacă s-o întâmpla să mă mărit și-or vrea unii să mă ”fure”, le rup mâinile și-i bat cu ele.
      adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/de-fapt-fura-mireasaa-1_50484a778a396968668ead75/index.html

  33. #98

    Foarte bun postul Madamme, are un impact mai profund decat pare la prima vedere.

    Ne leaga foarte multe lucruri, tot drumul pana acum a fost presarat cu lucruri (unele total tampite, altele destul de puternice) care au intarit relatia atat emigrat impreuna, calatorit, venit si luat de la munca aproape zilnic, mers peste tot impreuna plus si cateva idiotenii din partea mea in momente in care logica sau maturitatea erau absente.

    Daca ar fi sa ma gandesc la tampenii care ne leaga, au fost multe , multe si prin calatorii insa probabil cele mai tampite/lipsite de logica au fost cand am plecat in jungla si am dormit noaptea intr-o casa in copac in jungla (vorba vine casa in copac, de fapt erau niste scanduri puse pe orizontala pe un trunchi de copac, totul deschis) si erau tot felul de animale zbierand noaptea printre care se zvonea ca si un leopard bantuia (nu l-am vazut). Vorba vine dormit, n-a inchis nimeni un ochi, toti ateii eram cu gandul la Dumnezeu. Insa cea mai tampita a fost cand am intrat impreuna intr-o cusca cu tigri in Thailanda. Asta dupa ce te puneau sa semnezi ca orice ti se intampla e pe riscul tau. Tigrii erau dezlegati. Nu erau foarte batrani, dar nici pui, aveau cam 2 ani. Ca idee un search pe google “Tiger kingdom Thailand” la images ca sa iti dai seama de dimensiunea lor.
    As mai face asa ceva? Eu sper totusi ca totusi nu mai suntem atat de lipsiti de minte. Pe langa faptul ca avem copii si ca e un risc si faptul ca se spune ca animalele sunt drogate si sustii o companie care exploateaza animalele alea, practic e nici un beneficiu pentru nimeni ci mai mult nevoia de atentie si sa te lauzi.

    Au fost si multe amintiri importante/cu impact foarte puternic, mutat impreuna prima data, emigrat impreuna prima data, insa cred ca cele mai importante amintiri pentru mine au fost cand am intrat cu sotia in salile de operatie la nasterile copiilor mei, ambele prin prin cezariana si cand am mai asistat la o operatie si o interventie cand viata sotiei era in joc. Atat nasterile cat si celelalte interventii le consider au avut impact la fel de important, chiar daca senzatia era diferita. La prima nastere ma gandeam cumva sa fug dar n-am mai avut cum, la a doua tot ud tot am intrat dar eram obisnuit.

  34. #99

    @ Ady-P Ziarul ala ar trebui sa se numeasca NeAdevarul la cate minciuni, meschinarii si rautati debiteaza! Pur si simplu desfiinteaza cu furie o traditie frumoasa. Nu zic ca nu o fi avut origini mai barbare (vezi rapirea Sabinelor ca de fapt de acolo se inspira furatul miresei) insa a fost atat de slefuita in timp incat acum e ceva plin de umor si de inedit.
    Eu iti recomand, Ady, sa te lasi furata ca nu o sa se intample nimic din ce nu vrei tu sa se intample :))))

    • #100

      am întâlnit explicația în mai multe locuri/surse, etc. ”neadevărul” chiar le-a amestecat rău.
      oricum, nu mai contează. fiecare face ce dorește, păstrează ce tradiție vrea. 🙂

    • #101

      @Ady-P .. si fiecare poate inventa traditii noi daca cele vechi nu i se potrivesc! 🙂 sau poate imprumuta de la altii daca i se par mai frumoase:” something old, something new, something borrowed, something blue,” 🙂