Stăteam ieri și mă uitam la ultima mare realizare PSD în românia, cea cu podul prăbușit după inaugurare și mă gândeam că, la cel mai propriu mod, călătoriile prin acest colț de rai al europei sunt incredibil de nesigure.

Dacă mergi cu auto propriu, ai șanse să fii făcut pilaf de către vreun băiat șmecher, cu nevoi speciale și BMW. Mergi cu autocarul sau microbuzul, poți să mori din cauza șoferilor incompetenți, cum era să ne omoare șoferul de microbuz dintr-o campanie cu un antivirus românesc, omul hotărând că ar fi ok să traverseze linia de cale ferată printre bariere, prin fața trenului, că doar ne grăbeam.

Dacă mergi cu avionul, nu știi dacă la Tarom s-aa furat ceva din avion sau nu. Nu mai zic de Blueair, stigmatul transporturilor aeriene românești, cei care îți iau banii, după care anulează cursele, iar banii nu îi mai vezi înapoi, dar poți primi un voucher.

Ultima oară când am mers cu trenul, a fost cu un RAPID (da, încă se numeau așa), de la București la Cluj. Am făcut 14 ore. 450 de km. O medie orară de 34kmph. Trotineta mea merge mai repede.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.